Abordarea pacientului neurologic

Simptome neurologice
 Tulburari de mers
 Paralizii
 Atrofii musculare
 Tulburari de echilibru si coordonare
 Sindroame vertiginoase
 Miscari involuntare
 Dureri, disestezii (hiperestezie dureroasa, alodinie)
 Parestezii, amorteli
 Tulburari sfincteriene
 Pierderi de cunostinta
 tulburari de vorbire: afazie, disfonie, disartrie
 Tulburari de vedere: diplopie, amauroza, hemianopsie, cecitate
 Tulburari ale auzului
 Tulburari de deglutitie
 Cefalee
 Tulburari psihice
Sindroame neurologice
Sindrom –asociere de semne neurologice
Sindroame motorii
Sindroame senzitive
Sindroame de trunchi cerebral
Sindroame corticale
Sindroame cerebeloase, etc

Examenul neurologic
„ Unde este localizata leziunea?
Leziune unica
Leziuni multiple
Leziuni difuze
„ Care este natura leziunii?”

Localizarea leziunii
Cortex
Substanta alba subcortical
Trunchi cerebral
Cerebel
Maduva spinarii
Radacini
Nervi periferici
Examenul neurologic

Anamneza
Directa
Indirecta
Examenul obiectiv general
Examenul neurologic
!!! Daca anamneza, examenul obiectiv nu se potrivesc, unul sau celalalt
(sau amandoua) sunt gresite
=> este necesara reluarea examinarilor

Anamneza
 Cat mai detaliata
 Directa, indirecta
 Urmareste toate simptomele
o Modalitate de instalare: acut, subacut, cronic
o Ordinea cronologica a aparitiei
o Evolutie: stationar, regresiv, progresiv, pusee,
o Tratamente anterioare
 Examenul clinic general
 Toate aparatele si sistemele trebuie evaluate
 Atentia se focuseaza pe segmentele unde sunt modificari
 Sunt importante si lucrurile care nu pare ca au legatura cu boala actuala!!
 Examenul neurologic

 Atitudini particulare
 Semne meningeale
 Evaluarea functiilor psihice
o Starea de constienta
o Starea functiilor psihice
 Examinarea nervilor cranieni
 Evaluarea functiei motorii
o Miscari involuntare
o Forta musculara
o Tonus muscular
o ROT
o Reflexe patologice
o Tulburari de echilibru si coordonare
 Evaluarea functiilor senzitive
 Evaluarea mersului

Atitudini particulare
poziţii anormale ale corpului, membrelor sau ale unor
segmente de membru :
 Cocos de pusca
 Devierea conjugata a capului si globilor oculari
 Mana in “gat de lebada”
 Torticolis: retrocolis, anterocolis, laterocolis
Semne meningeale
Redoarea cefei se examinează prin efectuarea mişcării de flexie a
capului pe torace, la pacientul în decubit dorsal şi cu membrele extinse
Semnul Brudzinski: pacientul în decubit dorsal , examinatorul flectează
capul pacientului pe torace ceea ce va duce la flectarea gambelor pe
coapse şi a copselor pe bazin
Semnul Kernig: la pacientul în decubit dorsal nu se poate efectua
ridicarea membrelor inferioare în unghi de 90° pe bazin decît prin
flectarea gambelor pe coapse.

Conştienţa
este un cumul al modalităţii de recepţie a stimulilor, de prelucrare a lor şi elaborarea
răspunsurilor.
Leziunile substanţei reticulate afecteaza conştienţa
Se urmăreşte de fapt modul în care pacientul răspunde la stimuli verbali şi dureroşi
Starea de constienta
Constient→ examinarea functiilor psihice
Sindrom confuzional → investigare, tratament de urgenta
Constienta alterata→ precizarea tipului de alterare a constientei
Starea confuzionala
Reprezintă alterarea tuturor funcţiilor intelectuale: gândire, atenţie, memorie,
percepţie, orientare
Apare foarte frecvent la persoanele vârstnice
Se instalează rapid progresiv (minute, ore)
Are caracter fluctuant: alternează perioade de somnolenţă, hipoactivitate cu perioade
de agitaţie psihomotorie.

Alterarea constientei
Somnolenţa reacţie întârziată la stimuli verbali şi o reacţie promptă la stimuli
dureroşi
Obnubilare ambele modalităţi de stimulare au un răspuns întârziat.
Stupoare reacţie greoaie la stimuli verbali şi apărare întârziată la stimuli dureroşi.
Coma - nu exista deloc răspuns la stimuli verbali. Răspunsul la stimuli dureroşi
depinde de profunzimea comei :
Scala Glasgow ,functiile psihice ,Limbajul , Orientarea , Perceptia Memoria , Praxia ,
Gnozia ,Capacitatea de concentrare, Rationamentul, logica, Dispozitia ,Limbajul .
- este produsul activităţii complexe şi coordonate a unor arii nervoase
specializate din creier
- constă atât in forma gândurilor noastre şi înţelesul exprimărilor noastre
verbale, cât şi percepţia acestuia de către o altă persoană

Examinarea limbajului
Se urmareste:
o Intelegerea limbajului
 Executarea ordinelor: simplu-complex
 Testul cu simboluri
o Exprimarea verbala:
 Fluenta
 Denumirea obiectelor (anomie)
  Repetarea cuvintelor
 Numararea
 Descrierea
o Cititul
o Scrisul

Afazia
Tulburarea limbajului, consta in imposibilitatea de a exprima sau a înţelege cuvintele
spuse sau scrise
Forme:
Motorie, nonfluenta (Broca)
Senzoriala, fluenta (Wernicke)
Globala
Alexie
Agrafie
Diferenta: disfazie, tulburari de pronuntare (disartrie, dislalie, rinolalie, anartrie)
Testarea afaziei

Teste în vederea determinării unei tulburări de exprimare:

Exprimarea vorbirii: spontane, repetate
Exprimarea scrisului: spontan, dictat, copiat, desen
Teste pentru determinarea înţelegerii:
Executarea unor ordine: simple, complexe
Teste cu simboluri
Examenul cititului
Teste pentru diagnosticul clinic al afaziei: AAT (Aachem Aphazia Test): este cel mai
complex, face posibilă aprecierea capacităţii de comunicare, determinarea
modalităţilor lingvistice afectate şi evaluarea progreselor pacientului.

Memoria
Imediata
In realitate evalueaza mai degraba atentia
3 obiecte pe care trebuie sa le repete pacientul imediat, dupa 3 si dupa 5
min
Memoria recenta
Evenimente recente
Memoria de lunga durata
Evenimente istorice
Evenimente personale

Orientarea
Asupra propriei persoane
In timp: ziua, luna, anul
In spatiu: zona, localitate, cladire, etaj
Praxia
Praxia: capacitatea de a efectua gesturi adecvate unui scop
Eupraxia: execuţia corectă a mişcărilor, a gesturilor, într-o formă şi succesiune
adecvată unui scop
Orice mişcare voluntară
 precedată de un plan general anticipator, de o “schiţă ideatorie” care se
elaborează în lobul parietal stâng (aria 40)
se transmite “centrului ideomotor” (din lobul frontal stâng – aria 6, premotorie)
unde se formează “engramele kinetice”
se proiectează bilateral pe circumvoluţiile frontale ascendente (homunculus
motor).

Apraxia
incapacitatea de a executa gesturi adecvate unui scop, în absenţa oricărei tulburări
neurologice elementare (deficit motor, de coordonare, de sensibilitate, mişcări
involuntare)
Ideatorie, prin lezarea centrului ideator: nu poate utiliza corect obiecte uzuale,
nu respecta ordinea uzuala a miscarilor
Ideomotorie, prin lezarea legaturii dintre centrul ideator si motor: nu face acte
la cerere, spontan aceleasi acte sunt posibile (suflat nasul)
Melokinetica, prin lezarea centrului ideomotor: de obicei unilaterală, se poate
limita la un singur grup muscular. Mişcările automate sunt la fel de afectate ca
şi cele voluntare
Forme particulare de apraxie
apraxia buco-facio-linguală: bolnavul nu poate efectua mişcări voluntare ale feţei,
gurii, limbii la comandă, dar pot fi îndeplinite reflex sau automat. Frecvent asociată
afaziei Broca
apraxia trunchiului: dificultatea bolnavului de a se culca în pat, de a se ridica, de a
se întoarce, de a păşi înainte sau înapoi
apraxia mersului: pierderea iniţiativei şi a îndemânării mersului
apraxia de îmbrăcare: imposibilitatea bolnavului de a se îmbrăca, dezbrăca. Se
asociază cu tulburări ale orientării dreapta-stânga
apraxia amuzică: apraxie melokinetică localizată pe muşchii laringelui

Gnozia
funcţie integrativă, graţie căreia individul recunoaşte obiectele şi fenomenele
din mediul extern şi intern, şi semnificaţia lor, pe baza calităţilor senzitivo-
senzoriale ale acestora
Agnozia
bolnavul deşi are facultăţile mintale şi organele de simţ intacte, nu mai poate
recunoaşte obiectele, fenomenele şi semnificaţia lor, elemente până atunci
perfect identificate de el
Agnozii: tactile, vizuale, auditive
Agnoziile tactile
(astereognoziile)
Se produc prin leziuni în lobul parietal
Pacientii au: deficit de recunoaştere a obiectelor cu
ajutorul pipăitului de către un subiect (cu ochii închişi) ale
cărui sensibilităţi elementare sunt intacte
Sunt:
agnozii tactile primare:
ahilognozie (nu recunoaşte prin palpare materialul),
 amorfognozie (nu recunoaşte forma şi dimensiunea
obiectului)
agnozii tactile secundare: asimbolia tactilă deşi morfognozia
şi hilognozia sunt intacte, nu recunoaşte obiectul

Agnoziile vizuale
Pierderea posibilităţii de recunoaştere a obiectelor cu ajutorul vederii, deşi
bolnavul nu are nici o modificare evidentă senzitiv-senzorială iar facultăţile sale
mintale sunt conservate
Sunt:
agnozia vizuală pentru obiecte
agnozia pentru imagini
agnozia vizuală asociativa
agnozia vizuală spaţială
agnozii vizuale ale simbolurilor grafice
prosopagnozia (agnozia pentru fizionomii)
cecitatea psihică: bolnavul nu poate recunoaşte obiectul exclusiv prin
vedere, ci este necesar să recurgă şi la alte mijloace senzitiv-senzoriale
(pipăit, auz, miros); (în cecitatea corticală se pierde complet orice
senzaţie şi percepţie vizuală)

Agnoziile auditive
imposibilitatea recunoaşterii sunetelor şi a semnificaţiilor prin auz
Sunt:
- surditatea psihică totală sau agnozia auditivă completă: bolnavul
percepe zgomotele, poate compara intensităţile acestora, le poate
localiza spaţial, dar este incapabil să definească natura,
provenienţa, semnificaţia lor, cu alte cuvinte să le identifice
- surditatea verbală sau agnozia verbală pură
- agnozie muzicală - amuzia
Agnozia imaginii corporale – tulburările schemei corporale
alterarea sau pierderea perceperii, recunoaşterii şi reprezentării în fiecare
moment de către bolnav a existenţei sale corporale în ansamblu şi pe
segmente
Sunt:
- asomatognozia: nerecunoaşterea părţilor propriului corp
- autotopognozia: imposibilitatea de a-şi descrie părţile propriului
corp
- agnozie digitală: nu distinge între ele degetele mâinii proprii sau
ale examinatorului (Sindrom Gerstman: agnozie digitală,
dezorientare dreapta-stânga, acalculie, agrafie)

Alte functii cognitive

1. Calculul
2. Abstaractizarea
3. Capacitatea de a face similaritati, deferentieri
4. Judecata
5. Personaliatea
6. Comportamentul
Pacientul “dificil”
Observarea este cheia”
Aveti rabdare
Pacienti agitati: pot fi agresivi, violenti!!
Pacienti care nu raspund: refuza sa participe, negativisti
Pacienti necooperanti: neatenti, preocupati, ofera informatii vagi
Pacienti isterici

Nervii cranieni
I – olfactiv
II- optic
III – oculomotor comun
IV – trohlear
V – trigemen
VI – oculomotor extern
VII – facial
VIII- acusticovestibular
IX – glosofaringia
X – vag
XI –accesor
XII - glosofaringian
Examenul nervilor cranieni
Examinarea da relatii despre nervii cranieni, dar si despre trunchiul cerebral, cerebel,
emisferele cerebrale, transmiterea sinaptica
Nervii cranieni au componente motorii, senzitive, vegetative
Primele doua perechi de nervi cranieni sunt, de fapt, prelungiri ale substantei
cerebrale, nu au structura nervilor periferici
Nervul olfactiv (perechea I )
Anamneza
Scaderea sensibilitatii mirosului
Leziuni ale mucoasei olfactive
Leziuni ale tracturilor olfactive
Perceperea unor mirosuri inexistente (halucinatii)- leziuni cerebrale
Examinarea mirosului: cu betisoare imbibate in substante aromate (! Nu iritante) se
examineaza fiecare nara pe rand, cealalta fiind acoperita
Sistemul vizual
Tulburari vizuale
Anamneza
Diplopie (vedere dubla)
Alterarea monoculara, binoculara a vederii
Scaderea acuitatii vizuale
Modificari ale campului vizual
 Scotoame
Scotoame luminiscente
Hemianopsie
Examinarea vederii
- Acuitatea vizuala
o Optotip
o Evaluare clinica:
 Vedere incetosata
 Numara degetele
 Percepe miscarile mainii
 Percepe senzatia de lumina
- Campul vizual
o Campimetru
o Clinic: comparativ cu campul vizual al examinatotului
- Examenul de fund de ochi
- Oculomotricitatea
- Examinarea oculomotricitatii
- Paralelismul axelor globilor oculomotori
- Miscarile globilor oculomotori in toate directiile
- Pupilele (! Egalitatea pupilara)
- Reflexul fotomotor
o Direct
o Consensual
- Ce se poate observa
- Ptoza palpebrala
- Strabism
- Anizocorie = inegalitate pupilara
- (este afectata pupila fara reflex fotomotor)
Paralizia nervului
oculomotor comun
N III

Paralizia nervului trohlear

N IV

Paralizia nervului oculomotor extern

Nervul trigemen
Nervul trigemen
Anamneza:
Parestezii
Dureri
Hipo/anestezie
Patologie
Nevralgia esentiala de trigemen ( nu sunt semne neurologice)
Nevralgia secundara de trigemen ( alaturi de alte semne neurologice)
Examinarea nervului trigemen

Sensibilitatea fetei
Ramuri: oftalmic, maxilar, mandibular
Cu o perie, tampon de vata, atingere cu degetul
Reflexul cornean: atingerea corneei cu un tampon curat de vata determina
inchiderea pleoapei
Bratul aferent: nervul trigemen
Bratul eferent: nervul facial
Componenta motorie:
Muschii masticatori: strangerea maxilarelor si palparea muschilor masticatori,
miscarea laterala a maxilarului inferior
Reflexul mandibular: in leziuni ale trunchiului cerebral

Nervul facial
Examinarea nervului facial
Se urmareste simetria fetei
In repaus
In timpul mimicii
Se solicita efectuarea unor miscari care evidentiaza asimetria:
Incretirea fruntii
Inchiderea/inchiderea fortata a pleoapelor
Deschiderea gurii, aratarea dintilor, zambitul
Muschiul platisma: impingerea barbiei contra rezistenta
Examenul gustului: betisoare imbibate in solutii saline si dulci care ating cele 2/3
anterioare ale limbii

Nervul acustico-vestibular
Examinarea nervului
acustico-vestibular

Componenta auditiva
Ceas, miscarea firelor de par in fata conductului auditiv extern
Probele instrumemtare: diapazon
Audiograma
Componenta vestibulara
Proba Romberg
Proba bratelor intinse
Nistagmus
Nervii IX, X, XII
Anamneza: tulburari de deglutitie, fonatie
Examinarea - examenul cavitatii bucale
Valul palatin in repaus si in miscare
Reflexele velopalatine
Limba:
Aspect (atrofii, fasciculatii)
Miscari: protruzie, miscarea laterala
Aspectul cavitatii bucale
Protruzia, miscarea limbii
Paralizia valului palatin
Paralizia limbii
Nervul accesor
Nervul accesor
Nerv strict motor
Muschii trapez si sternocleidomastonidian
Paralizia determina torticolis
Semne motorii
Semne de deficit: deficit motor
Semne de exces: criza partiala motorie (Jacksoniana)
Semne ale disfunctiei: miscari anormale
Examinare
Observarea, analiza miscarilor involuntare
Probele de pareza
Forta musculara segmentara, miscari segmentare
Tonusul muscular
ROT
Reflexe patologice
Miscari involuntare

Localiazarea
Ritmicitatea/sau absenta ei
Amplitudinea
Intensitatea
Apariţia/agravarea în repaus sau activitate
Modificarea în funcţie de medicaţie sau de condiţii fiziologice
(oboseală, adoptarea unor poziţii, emoţii)
Modul în care interferă cu activitatea zilnică.

Probele de pareză
Pentru membrele superioare, proba bratelor intinse: ridicarea membrelor
la nivelul umerilor cu faţa palmară a mâinii în sus. Pe partea paralizată
pacientul aduce mâna în pronaţie în deficitele de mică intensitate şi nu o
poate ţine ridicată sau nu po poate ridica, în deficitele de intensitate mai
mare
Pentru membrele inferioare:
proba Mingazzini: membrele inferioare ridicate la 45° în extensie
proba Barré: membrele inferioare ridicate în flexie coapsa pe bazin
si gamba pe coapsa, la 90°
Pacientul în decubit ventral: gambele ridicate la 45°
Tonusul muscular
Rezistenţa pe care o opun masele musculare la realizarea mişcărilor
pasive, datorat elasticităţii fibrelor musculare şi reflexelor tonice.
Bilant articular anterior! (ankiloze,
redoare articulara)
Examinarea:
Palparea maselor articulare
Executarea unor mişcări pasive repetate de flexie-extensie a
membrelor în:
articulaţia cotului
articulatia radio-carpiană
articulatia genunchiului.

Miscarile segmentare
Forta musculara segmentara
Toate miscarile la nivelul membrelor
Simetric, comparativ stg-dr
De stiut: muschi, nervi, radacini
Forta musculara (Motor Research Scale –MRS)
0 – nu sunt miscari
1 – schiteza miscari
2 – miscari in plan orizontal
3 – miscari antigravitationale
4 – miscari antirezistenta
5 – miscari normale
Abductia si adductia bratelor
Flexia si extensia cotului
Extensia pumnului
Flexia si extensia coapsei
Flexia si extensia genunchiului
Flexia dorsala si plantara a piciorului

Modificari are tonusului muscular

Examinare: miscari pesive repetate de flexie extensie in articulatia
cotului, pumnului, genunchiului
Modificari
Hipotonia: scăderea / absenţa rezistenţei musculare
Hipertonia: creşterea rezistenţei musculare
spasticitatea este o hipertonie elastică, in “lama de briceag”
rigiditatea este o hipertonie plastică, “roată dinţata”.
Spasticitatea
Este o hipertonie elastică, in “lama de briceag”
Se poate evidenţia mai bine dacă mişcările de flexie-extensie sunt realizate rapid
Este mai accentuată la primele mişcări, apoi cedează
Este mai accentuată pe flexori la membrele superioare şi pe extensori la membrele
inferioare.

Rigiditatea
Este o hipertonie plastică, “roată dinţata”.
Este determinată de contracţia concomitentă a muşchilor agonişti şi
antagonişti
În cazurile severe apare blocajul mişcării.
Prezenţa acestui aspect la realizarea flexiei-extensiei în articulaţia rodio-
carpiană se numeşte semnul Noica.
O tehnică de sensibilizare este proba Negro: pacientului i se cere să
ridice membrul inferior de aceeaşi parte în timp ce examinatorul
efectuează mişcarea pasivă de flexie-extensie in articulatia radio-
carpiana.

Reflexele osteotendinoase (ROT)

Au la bază reflexul miotatic.
Sunt determinate de lovirea cu ciocanul de reflexe a tendonului muşchiului pe o
excrescenţă osoasă
Întinderea fusului neuromuscular determină contracţia musculară
Localizarea ROT
 Stilo-radial C6-C7: percutia apofizei stiloide a radiusului. Se
obtine flexia antebratului pe brat
 Bicipital C6-C7: percutia tendonului muschiului biceps brahial
la plica cotului. Se produce flexia antebratului pe brat
 Tricipital C7-C8: percutia tendonului tricepsului brahial la cot.
Se produce extensia antebratului pe brat
 Rotulian L2-L4: percutia tendonului rotulian. Se obtine
extensia gambei pe coapsa
 Achilian L5-S1: percutia tendonului achilian. Se obtine flexia
plantara a piciorului

Modificari ale reflexelor

Diminuarea/abolirea= hipo/areflexie, in leziuni ale NMP, cailor sensibilitatii profunde
Exagerarea in leziuni ale NMC
ROT vii
ROT clonloide
Inversarea in leziuni ale maduvei spinarii
Evaluarea reflexelor
0 – ABSENTE
1 – PREZENTE CU SENSIBILIZARE
2 – NORMAL
3 – ACCENTUATE
4 – VII
5 - CLONOIDE

Reflexe cutanate
Reprezinta contractia musculara declansata prin excitarea superficiala a
pielii
Au o mare componenta supramedulara
Enumerare:
Cutanate abdominale:
Superior: T6-T7
Mijlociu: T8-T9
Inferior: T10-T12
Cremasterian : L1-L2
Cutanat plantar: L5-S1

Reflexele patologice
sunt reflexe prezente la nou născut care apoi dispar şi reapar în condiţii
patologice (se pare prin procese de dezinhibiţie)
Cel mai cunoscut este semnul Babinski: la stimularea regiunii laterale a
plantei se obţine extensia halucelui. Este un semn caracteristic leziunii
neuronului motor central.
Alte reflexe patologice:
R. naso-palpebral
R. de suctiune
R. palmo-mentonier (Marinescu-Radovici)

Semnul Babinski

Ataxia
este rezultatul leziunilor emisferelor cerebeloase sau căilor cerebeloase
Efectuarea probelor nu este influentata de inchiderea ochilor. Daca apar
diferente, este vorba despre o tulburare de sensibilitate.
Clinic apar: tulburări de echilibru si de coordonare si hipotonie.
Pacienţii prezintă dismetrie, disdiadocokinezie, tremor de acţiune
Au tulburări de echilibru, care gradat se exprimă prin: pierderea
capacităţii de a menţine direcţia mersului, mersul este titurbant,
ebrios, cu bază de susţinere lărgită. Ulterior, mersul nu mai este
posibil, pacientul nu mai poate menţine nici poziţia şezând, cade
spre partea emisferului cerebelos afectat.
 La pacientul examinat în decubit dorsal există puţine semne,
acestea apar doar la ridicare şi în mişcare.

EXAMINAREA COORDONĂRII
 Probe de dismetrie: precizia cu care se face mişcarea, cu care
este atinsă o anumită ţintă.
o probele indice-nas şi călcâi-genunchi
o miscarea călcâiul pe creasta tibiei
o (proba gâtului sticlei, a paharului, proba indice-indice: să
atingă vârful unui indice cu celălalt)
 Probe de diadocochinezie (mişcări rapide alternante): proba
marionetelor – mişcări repetate de pronaţie – supinaţie a mâinilor
 Probe de ataxia trunchiului:
o La ridicarea din clinostatism, pacientul nu fixează călcâiele
pe planul patului ci ridica şi picioarele
o La împingerea trunchiului în spate de către examinator,
pacientul nu face flexia genunchilor şi cade pe spate

Mersul

Mersul este o funcţie complexă ce implică interacţiunea sistemului motor,

de coordonare, a sensibilităţii şi intervenţia funcţiilor nervoase
superioare.

Se solicită variate modalităţi de mers:

Ridicarea din sezand, initierea mersului
Mers pe toata talpa, pe calcaie, pe varfuri
Intoarcerea in mers

Se urmăresc :
Postura corpului
Pornirea, oprirea, intoarcerea
Simetria si marimea pasilor
Miscarea sinergica a membrelor superioare
Mentinerea directiei de mers

Tipuri patologice de mers

 Mersul ataxic (direcţie nesigură, tendinţă de cădere)
 Mersul hemiparetic (cosit)
 Mersul paraparetic spastic
 Mersul stepat
 Mersul dansant
  Mersul miopatic
 Mersul parkinsonian
 Acuze senzitive

Parestezii: percepţii pe care pacienţii le simt în absenţa unor

stimuli obiectivi.
Dureri spontane
Permanente: superficiale, profunde
Descarcari dureroase, de tip nevralgic
Cauzalgia:durere permanentă, intensă, cu caracter de
arsură, exacerbată de orice mişcare, de orice atingere.
Semne de deficit:
Hipoestezie: scăderea sensibilităţii
Anestezie: nu percep stimulii tactili
Disestezii = percepţii anormale ale stimulilor
hiperestezia = percepţia exagerată a unor stimuli de
intensitate normală
alodinia = orice stimul este perceput ca dureros

EXAMINAREA SENSIBILITĂŢII
Este posibilă doar la pacientul conştient, şi cooperant
Sunt examinate toate tipurile de sensibilitate
 Sensibilitatea dureroasã foloseşte un ac şi pacientul este
atins cu vârful şi cu gămălia acului. Se cere pacientului să
descrie stimulul cu un singur cuvânt: «ac» sau «gămălie».
 Sensibilitatea termicã: eprubete care conţin apă caldă şi
rece. Pacientului i se cere să spună cald-rece, în funcţie de
eprubeta cu care a fost atins.
 Sensibilitatea vibratorie se examinează cu diapazonul pus
în vibraţie şi aplicat pe excrescenţele osoase începând de la
membrele inferioare, distal spre rădăcină si apoi la membrele
superioare.
 Sensibilitatea mioartrochineticã se examinează cerând
pacientului să recunoască poziţia în care examinatorul
fixează anumite segmente corporale (de obicei degetele).

Principii in examinarea sensibilitatii

Se examineaza simetric dreapta-stânga
Se compară senzaţiile distal - proximal
Se examineaza fiecare dermatom sau nerv în parte
Localizarea se stabileste incepand de la mijlocul ariei spre periferia acesteia
Tulburari de sensibilitate
Hemihipoestezie/hemianestezie
Sindromul altern senzitiv
Nivel de sensibilitate
Hipoestezie distala in “manusi”, “ciorapi”
Tulburari segmentare ale sensibilitatii: dermatom, troncular
Tulburari corticale de sensibilitate
Harta standard a dermatoamelor
Aspecte corticale ale sensibilitatii
Stereognozia: recunoasterea unor obiecte pe baza caracterelor lor identificate prin
palpare
Discriminarea a doi stimuli (extinctia): compasul lui Weber
Stimulare concomitenta bilaterala (Inatentie senzitiva)
Barestezia
Recunoasterea texturilor