Universitatea de Medicină și Farmacie ,,Gr. T.

Popa”, Iași

A.T.I. – lupta pentru echilibru

Se spune că ,,Medicina este știință și conștiință, încălzite de iubirea față de

oameni.” (Iuliu Hațieganu). Se spune că medicina este o artă care nu cunoaște limite, o
artă în care totul este posibil. Toate aceste idei au fost confirmate și întărite de timpul
petrecut în secția de Anestezie și Terapie Intensivă a Institutului Regional de Oncologie.
Cu toții creștem cu convingerea că a fi medic este echivalent cu a salva vieți dar
odată cu intrarea în culisele acestei meserii aflăm că este vorba despre mult mai mult,
aflăm că un medic este o persoană complexă cu nenumărate abilități și calități. Stagiile
realizate în secția de Anestezie și Terapie Intensivă sub îndrumarea doamnei Prof. Dr.
Ioana Grigoraș mi-au confirmat faptul că un medic este recunoscut a fi excepțional nu
numai prin prisma cunoștințelor sale, în procesul devenirii acestuia fiind implicați
nenumărați factori: empatia față de pacienți și față de durerea acestora, capacitatea de
detașare în momentele cheie, abilitatea de a lucra într-o echipă și de a acționa rapid și
corect în situațiile critice, rezistența fizică și psihică necesare pentru a face față
programului încărcat.
Toată această experiență a început într-o zi de luni, o zi ca oricare alta, dar care
avea să marcheze începutul unei schimbări. Cu toții eram emoționați în fața
necunoscutului, în fața responsabilității. Am pășit cu teamă în cadrul secției, cunoscând
starea critică a pacienților internați și nedorind să deranjăm echipa medicala extrem de
implicată în menținerea unui echilibru – acea homeostazie de care depinde viața fiecăruia
dintre noi. Însă nu adurat mult până să ne aflăm noi înșine în mijlocul acțiunii.
Am cunoscut astfel primul caz, primul pacient. Am reușit să discutăm cu el, să-i
aflăm povestea datorită echipei medicale care a intervenit prompt si corect, salvându-i
viața. Internat pe secția de Oncologie în urma diagnosticului de neoplasm de prostată,

TEODORESCU ANDREEA
ANUL IV
 Universitatea de Medicină și Farmacie ,,Gr. T. Popa”, Iași

stadiul IV, acesta a suferit un stop cardio-respirator în urma căruia a fost resuscitat cu
succes de către medicii din secția de anestezie și terapie intensivă. Nu voi uita acest caz
pentru că am învățat că daca există cunoștințe, coordonare și mai ales implicare, medicii
pot face minuni. De ce spun că acest caz este o minune? Pentru că după 40 de minute de
resuscitare și 6 șocuri electrice externe, pacientul și-a revenit complet fără a exista
sechele neurologice. Este extraordinar.
Se spune că în medicină nu ar trebui să existe cuvintele ,,niciodată” sau
,,întotdeauna” pentru că totul este posibil. Bineînțeles că nu toate cazurile la care am
participat au avut un final fericit. Am avut ocazia să vedem și partea urâtă, nedreaptă a
acestei specialități, acea parte care te face să te simți inutil, incapabil de a depăși limitele
condiției umane, de a lupta cu moartea, atunci când, în ciuda eforturilor susţinute ale
medicilor, viaţa unui pacient cu neoplasm bronhopulmonar în stadiu avansat nu a mai
putu fi salvată. Am învățat că medicul nu este Dumnezeu, că suntem limitați în ceea ce
putem face. Ni s-a reamintit ca nu suntem nemuritori, că viața poate trece într-o clipită.
Ni s-a dat o lecție pe care nu o vom uita niciodată.
Experiența căpătată pe parcursul celor 30 de ore este de neprețuit întrucât nu am
mai avut ocazia de a fi atât de aproape de tot ceea ce se petrece într-o secție de anestezie
și terapie intensivă. Am avut oportunitatea de a gândi și acționa în cadrul unei echipe
extraordinare și de a întâlni cazuri cu care sunt convinsă că nu m-aș fi confruntat pe
parcursul stagiilor din timpul facultății.
În final, am învăţat că este foarte important să tratez omul, ca un întreg, nu numai
boala, că există momente în care voi fi nevoită sa pun în balanţă durata şi calitatea vieţii
pacientului. Am învăţat că pentru a trata corect trebuie să găsesc un echilibru în ceea ce
priveşte implicarea emoţională în fiecare caz, că nu voi salva fiecare pacient dar că pot da
100% luptând.
Am învăţat ca în fiecare moment există oportunitatea de a mă dezvolta atât din
punct de vedere personal cât şi profesional.
,,Nu pierdeţi timpul!`` (Prof. Dr. Ioana Grigoraş )

TEODORESCU ANDREEA
ANUL IV