Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Exemplu PDF
Exemplu PDF
1. Date initiale
Se solicita proiectarea unei hale industriale parter cu o singura deschidere, avand dimensiunile
prezentate in fig. 1a, iar detaliile de imbinare in fig.1b. Hala va fi amplasata in Bucuresti. Nu se
prevede pod rulant.
Proiectarea se face in varianta realizarii structurii principale de rezistenta a halei din elemente cu
sectiune compusa alcatuita din table sudate (elemente de Clasa III); Incarcarile halei precum,
combinatiile acestora si starile limita de proiectare se stabilesc in conformitate cu standardele
romanesti.
Verificarea structurii se face in conformitate cu normativele NP 042/2000, P100 /92 si respectiv
STAS 10108/0-78.
87
Detaliu prindere stalp fronton Detaliu prindere contravantuire perete
88
7) Alegerea tipului de analiza structurala in conformitate cu criteriile EUROCODE 3 si tinand
seama de prevederile din normativul P100-92
8) Analiza la starea limita ultima (SLU)
9) Analiza la starea limita de serviciu (SLS).
10) Verificarea rezistentei sectiunilor transversale
11) Verificarea de stabilitate a riglei si stalpului cadrului curent.
12) Calculul imbinarilor si al prinderilor in fundatii.
Functie de geometria halei, stabilita prin datele temei de proiectare, se alege sistemul constructiv
utilizat, respectiv:
Tipul de cadru transversal curent utilizat pentru structura principala de rezistenta (vezi fig.2) =
cadru cu o singura deschidere alcatuit din elemente executate din table sudate cu sectiune
variabila;
Tipul de cadru transversal de fronton utilizat pentru structura principala de rezistenta (vezi fig.
3) = cadru cu doi stalpi intermediari de fronton dispusi la distanta de 8,0 m interax;
89
Traveea structurii de rezistenta a halei se stabileste la valoarea de 6,0 m (deschidere uzuala
pentru panele si riglele de perete usoare cu sectiune Z)
Sistemul de rezemare al cadrului transversal si de fronton = rezemare articulata (simplitate la
montaj si sensibilitate redusa la tasari neuniforme);
Se prevad bare metalice de legatura intre cadrele transversale, dispuse la nivelul coltului
cadrului curent, dupa directia longitudinala a halei;
In prima si in ultima travee a halei se prevad contravintuiri in X lucrand exclusiv la intindere,
atat in acoperis cat si in peretii laterali;
In cadrele de fronton se prevad contravantuiri in X lucrand exclusiv la intindere, amplasate
adiacent colturilor halei (vezi fig. 3)
Se prevad contravintuiri longitudinale in X lucrand exclusiv la intindere in planul acoperisului,
zona coltului cadrului.
a) Greutatea proprie a structurii principale de rezistenta metalice. Aceasta valoare este automat
introdusa in calcul de catre programul cu element finit utilizat.
b) Greutatea invelitorii, determinata cu ajutorul datelor din cataloagele furnizate de producator
(table cutate, materiale de izolatie, pane)
c) Greutatea peretilor de inchidere, determinata cu ajutorul cataloagelor furnizate de producator
(table cutate, materiale de izolatie, rigle de perete)
In continuare se prezinta cateva detalii relevante de invelitoare si pereti de inchidere (vezi fig. 4 si
fig. 5). Se remarca aspectul tipic al sistemului de invelitoare, in care panele si riglele sunt inglobate
in grosimea acoperisului respectiv in grosimea peretilor.
Sistemul descris prezinte avantaje ca rigiditate respectiv din punct de vedere estetic. Se creeaza un
sistem „sandwich” rigid, format din tabla cutata exterioara, tabla cutata interioara, si sistemul de
pane / rigle, toate asamblate intre ele prin suruburi autoperforante si autofiletante. In acest mod,
90
ambele talpi ale panelor sunt legate de tabla cutata exterioara respectiv interioara, fiind impiedicata
deformarea laterala a panei/riglei (datorita rigiditatii tablei cutate in planul ei, pe directia cutelor)
ceea ce aren un efect benefic asupra stabilitatii acesteia pe portiunile comprimate din incovoiere.
Deasemenea, dispare necesitatea prevederii de tiranti in planul acoperisului, care (la sistemele
clasice) pot aparea ca necesari pentru crearea de reazeme suplimentare dupa axa minima de inertie a
panelor.
Dezavantajele sistemului sunt volumul sporit de manopera la montaj si prezenta unor punti termice
in dreptul panelor / riglelor (desi sistemul prevede fasii de termoizolatie locala, dispuse pe talpa
dinspre exterior a panei / riglei, cu rol de reducere a acestui efect).
91
Tabelul 2 – Calculul valorii normate a incarcarii permanente din pereti inchidere.
Se furnizeaza de catre beneficiar si provine din incarcari cu caracter tehnologic datorate prezentei
corpurilor de iluminat, traseelor de cabluri, tuburilor de ventilatie etc, suspendate de invelitoarea
halei. Elementele mentionate isi pot eventual schimba pozitia pe durata de viata a halei.
In cazul halei analizate valoarea normata a acestei incarcari se ia de 20 daN / m2
Valoarea normata a incarcarii distribuite din zapada se determina conform STAS 10101/21-92 cu
relatia (1):
p nz = c zi ⋅ c e ⋅ g z = 1,5 ⋅ 0,8 ⋅ 1,0 = 1,2 kN / m 2 (1)
unde:
gz = 1,5 kN/m2 (greutatea de referinta a stratului de zapada pentru o perioada de revenire de
10 ani in Bucuresti, zona de zapada C )
ce = 0,8 (coeficient de expunere pentru conditii normale de expunere si acoperis cu profil
plat sau putin agitat)
czi = 1,0 (coeficient al aglomerarii zapezii pe suprafata constructiei)
Incarcarea distribuita din zapada pe metru liniar de rigla a cadrului curent (tinand cont ca traveea
halei are valoare T=6,0 m) rezulta din formula.
92
gp 0,2
γ F = γ a − 0,4 ⋅ = 2,2 − 0,4 ⋅ = 2,13 ≥ 0,3 ⋅ γ a (4)
ce ⋅ g z 0,8 ⋅ 1,5
unde s-a luat γF=2,2 pentru o constructie din clasa de importanta III.
a) Pentru starile limita ale exploatarii normale, sub efectul incarcarilor totale de exploatare,
coeficientul incarcarii rezulta din relatia (5):
g 0,2
γ 0 = γ c − 0,2 ⋅ p = 1,4 − 0,4 ⋅ = 1,37 ≥ 0,3 ⋅ γ c (5)
ce ⋅ g z 0,8 ⋅ 1,5
unde s-a luat γc=1,4 pentru o constructie din clasa de importanta III.
b) Pentru starile limita ultime sub actiunea gruparilor speciale (in care actiunea zapezii joaca un rol
secundar), coeficientul incarcarii rezulta din relatia (6):
γ1 = γc = 0,30 (6)
β = 1,6 (coeficient de rafala pentru o constructie curenta, putin sensibila la actiunea vintului,
din categoria C1)
cni = coeficient aerodinamic pe suprafata „i” determinat conform STAS in paragrafele
urmatoare
ch(z) = 1,0 (coeficient de variatie a presiunii dinamice de baza in raport cu inaltimea
deasupra terenului, pentru un amplasament de tip I→amplasamente din zona construita cu
obstacole cu inaltimi mai mici de 10 m)
gv = 0,55 kN/m2 (presiunea dinamica de baza la inaltimea de 10 m deasupra terenului in
Bucuresti – zona de vant C, determinata pentru o perioada de revenire de 10 ani)
In continuare se determina distributiile coeficientilor aerodinamici pentru:
93
3.4.2 Coeficientii aerodinamici si calculul presiunilor din vant normale la suprafata
Figura 6 – Coeficienti aerodinamici pentru vant dupa directie transversala fata de hala
Figura 7 – Coeficienti aerodinamici pentru vant dupa directie longitudinala fata de hala
94
Tabelul 3 – Calculul valorii normate a presiunilor normale pe suprafata (vant transversal)
Pentru calculul coeficientilor aerodinamici din vant longitudinal, se lucreaza cu valoarea medie a
inaltimii halei (media intre inaltimea la streasina si inaltimea la coama) care rezulta din relatia (8):
Se determina coeficientii de siguranta ai incarcarii din vant pentru constructii aavand Clasa de
importanta III.
a) Stari limita de rezistenta si stabilitate sub actiunea gruparii fundamentale
γF = γa = 1,2
Coeficientul de siguranta s-a determinat pentru constructii din categoria C1 conform STAS
10101/20-90, respectiv constructii putin sensibile la actiunea vantului. Se lucreaza pentru zona de
vant C – Bucuresti.
b) Starile limita ale exploatarii normale sub efectul incarcarilor totale de exploatare
γ0 = γc = 1,0
Valoarea coeficientului s-a determinat pentru o constructie din categoria C1, situata in zona C de
vant (Bucuresti).
Avand in vedere greutatea proprie redusa a structurii halei, respectiv structura statica adoptata (mai
putin sensibila la tasari datorita cu reazemelor articulate la baza stalpilor) nu se iau in considerare
tasarile de reazeme in calculul structurii.
95
3.6 Incarcarea din seism conform P100-92.
Incarcarea permanenta notata cu „Gperm” rezulta din insumarea greutatilor estimate ale mai multor
componente in conformitate cu relatia (10):
0
G struct = g sp ⋅ L ⋅ B = 35kg / mp ⋅ 24,0m ⋅ 48,0m = 40320 kg (11)
Incarcarea gravitationala „de nivel” se determina, in cazul halei parter analizate, prin diminuarea
0
valorii G struct calculate mai sus cu greutatea estimata a jumatatii inferioare a stalpilor, care se
afecteaza bazei cadrului.
Sectiunea estimata pentru stalpi este IPE 360 de unde rezulta greutatea pe metru liniar a
stalpului g1 = 57,1 kg/m.
0
Valoarea cu care se diminueaza G struct in vederea stabilirii componentei incarcarii gravitationale de
nivel provenita din structura principala de rezistenta se obtine cu relatia:
H H 5,0
∆G struct = g1 ⋅ ⋅ n st = g1 ⋅ ⋅ 2 ⋅ ( n tr + 1) = 57,1 ⋅ ⋅ 2 ⋅ (8 + 1) = 2750 kg (12)
2 2 2
unde:
H = 5,0 m este inaltimea stalpului cadrului
nst = numarul stalpilor cadrelor principale
ntr = numarul de travei ale halei
96
In consecinta valoarea estimata a componentei incarcarii gravitationale de nivel provenita din
structura va fi:
G struct = G struct
0
− ∆G struct = 40320 − 2570 = 37750 kg = 377,5 kN (13)
⎛ 24,0m ⎞ 1
L'1 = ⎜ + 0,5m) ⎟ ⋅ = 12,59 m
⎝ 2 ⎠ cos 7°
Lungimea efectiva a unei ape a acoperisului este:
vezi tabel 1
H
Se determina greutatea jumatatii superioare a inaltimii peretilor (pentru = 2,5 m ) deoarece restul
2
sarcinii gravitatonale se distribuie la baza stalpului.
Suprafata peretilor longitudinala este:
SL = 2 ⋅ 48,0m ⋅ 2,5m = 240,0 m 2
Suprafata peretilor de fronton este:
S F = 2 ⋅ 24,0 m ⋅ 2,5 m + 2 ⋅
(12,0 m ⋅ tg7°) ⋅ 24,0 m = 155,0 m 2
2
Componenta sarcinii gravitationale provenita din peretii de inchidere este:
G pereti = 17 k / mp ⋅ (240,0 + 155,0) = 6715 kg = 67,15 kN (15)
vezi Tabel 2
Incarcarea cvasi-permanenta provine din elemente / accesorii suspendate la nivelul acoperisului din
ratiuni tehnologice. In consecinta, ea se insumeaza fara diminuari cu incarcarea permanenta.
G cv− perm = 24,0 m ⋅ 48,0 m ⋅ 20 daN / mp = 23040 daN = 230,4 kN (16)
vezi tema
97
3.6.2 Determinarea incarcarii seismice orizontale
Valoarea incarcarii seismice totale care actioneaza in plan orizontal dupa orice directie asupra
cadrului transversal curent al structurii metalice de rezistenta se determina conform Normativului
P100-92 cu formula:
Sr = c r ⋅ G k (19)
unde:
Gk = este rezultanta incarcarilor gravitationale determinata cu relatia (18);
cr = este coeficientul seismic global, calculat cu relatia (20).
cr = α ⋅ k s ⋅ βr ⋅ ψ ⋅ εr (20)
Aceasta valoare se distribuie ca forta concentrata orizontala tuturor colturilor de cadru ale halei.
Fiecarui colt de cadru ii va reveni deci forta concentrata orizontala:
cr ⋅ G k 681,45
Srl = = = 37,86 kN (22)
2 ⋅ ( n tr + 1) 2 ⋅ (8 + 1)
In relatia de mai sus s-a notat cu (ntr = 8) numarul de travei al halei analizate.
Se face observatia ca, in cazul cadrelor de fronton, forta concentrata orizontala nu se ia pe jumatate
deoarece:
98
• Desi este mai usor solicitat, cadrul de fronton contine stalpi de fronton, contravintuiri si (posibil)
rame metalice pentru porti de intrare in hala, ceea ce conduce la o masa a cadrului aproximativ
egala cu cea a unui cadru curent;
• Desi acestui cadru ii revine 1 2 din masa invelitorii, din fractiunea incarcarii cu zapada si din
sarcina tehnologica, el preia totusi (in plus fata de cadrul curent) masa peretului de fronton
Forta statica echivalenta determinata mai sus, poate actiona dupa orice directie in planul orizontal.
Din acest motiv, in cadrul analizei seismice efectuate spatial cu un program cu elemente finite de tip
bara, se vor avea in vedere urmatoarele variante:
- forta statica echivalenta actioneaza in plan orizontal dupa directia transversala a halei;
- forta statica echivalenta actioneaza in plan orizontal dupa directia longitudinala a halei;
- forta statica echivalenta actioneaza in plan orizontal dupa o directie orientata la 45° fata de
axele principale ale halei
In acest ultim caz, in fiecare colt de cadru vor actiona simultan cate doua forte orizontale egale
notate S 45
kl si orientate atat dupa directie longitudinala cat si dupa directia transversala a halei.
Valorile acestor forte concentrate rezulta din relatia (23):
Skl
kl =
S45 = 0,707 ⋅ Skl = 0,707 ⋅ 37,86 = 26,77 kN (23)
2
1,1 (GkA+GkP)+2,13Zk
1,1 (GkA+GkP)+1,2GkU+1,2VkT
1,1 (GkA+GkP)+1,2GkU+0,9(2,13Zk+1,2VkT)
1,1 (GkA+GkP)+1,2GkU+0,9(2,13Zk+1,2VkL)
99
Starea limita a exploatarii normale sub actiunea incarcarilor totale de exploatare
Constructia metalica ce face obiectul prezentului exemplu de calcul are ca element principal al
structurii sale de rezitenta cadrul transversal plan, avand ca elemente componente stalpii si riglele.
Cadrul poate fi analizat fie in ansamblul sau, fie ca o suma de elemente individuale.
Primul mod de abordare se utilizeaza in cadrul asa-numitei „analize globale” (denumita si „calcul
static”) ce are ca scop stabilirea modului de distributie al eforturilor in structura precum si a
deplasarilor acesteia.
Al doilea mod de abordare presupune cunoasterea fortelor de legatura dintre elementele
componente ale structurii, lucru posibil numai ulterior analizei globale. Din acest motiv, el se
utilizeaza pentru verificarea rezistentei elementelor, respectiv a sectiunilor, dupa ce eforturile din
structura au fost determinate printr-o analiza globala.
Cadrul se executa, asa cum s-a aratat mai sus, din otel cu limita de curgere fy = 235 N/mm2.
Atat eforturile cat si deplasarile structurii sunt induse de actiuni. Situatile de proiectare (deci
gruparile de actiuni) se introduc in conformitate cu normele STAS 10101/0A-77 pentru a mentine
un concept omogen de siguranta structurilor.
Cadrul transversal curent isi mentine stabilitatea exclusiv datorita imbinarilor rigide intre rigla si
stalp. In planul sau nu exista contravintuiri sau alte elemente de stabilizare. Este vorba deci despre
un cadru necontravantuit (cu noduri deplasabile) care trebuie sa poate prelua, pe langa fortele
verticale exercitate asupra lui si forte orizontale.
Pentru stabilirea tipului de analiza globala aplicat in continuare (analiza de ordinul intai sau de
ordinul doi) se impune evaluare rigiditatii cadrului respectiv.
Un cadru este rigid atunci cand eforturile suplimentare aparute ca urmare a deplasarii orizontale a
extremitatii superioare a stalpilor (efect P-∆) se pot considera neglijabile. In acest caz va fi
suficienta o analiza globala de ordinul I, efectuata pe configuratia initiala nedeformata a cadrului.
Pentru a aprecia daca un cadru are rigiditatea laterala suficienta pentru neglijarea influentei
deplasarilor orizontale, sunt necesare anumite criterii.
a) Criteriul de rigiditate:
Un cadru este rigid atunci cand este satisfacuta una dintre urmatoarele relatii:
Vd
≤ 0,1 sau µ cr ≥ 10 (24)
Vcr
unde:
Vd = valoare de calcul a incarcarii verticale totale;
Vcr = valoarea critica a incarcarii verticale totale care conduce la pierderea stabilitatii cadrului in
domeniul elastic, dupa un mod de deformare prezentand deplasari laterale ale nodurilor;
µcr = valoarea critica a multiplicarului incarcarii verticale totale (in domeniul elastic) care se atinge
la pierderea stabilitatii cadrului, dupa un mod prezentand deplasari laterale ale nodurilor.
Deoarece este vorba despre o pierdere a stabilitatii cadrului prin bifurcarea echilibrului, incarcarea
Vcr se poate determina fara a lua in considerare incarcarile orizontale, imperfectiunile elementelor
sau imperfectiunile globale ale structurii.
100
b) Criteriul alternativ simplificat
Pentru cadrele multietajate rectangulare, cu siruri orizontale neintrerupte de rigle, la fiecare etaj se
va aplica urmatorul criteriu simplificat:
δ Vd
⋅ ≤ 0,1 (25)
h Hd
unde:
δ = deplasarea orizontala relativa, intre nivelul superior si cel inferior al etajului („driftul” de nivel),
calculata cu ajutorul deplasarilor orizontale rezultate dintr-o analiza de ordinul I, sub actiunea
incarcarilor orizontale si verticale de calcul, inclusiv fortele echivalente imperfectiunilor globale de
inclinare;
h = inaltimea etajului;
Vd = valoarea de calcul a incarcarii verticale, determinata la baza etajului;
Hd = valoarea de calcul a incarcarii orizontale, determinata la baza etajului.
Introducerea acestui criteriu alternativ se bazeaza pe ipoteza simplificatoare conform careia fiecare
etaj se comporta independent fata de celelalte (evident, particularizata pentru cazul unei cladiri
industriale cu un singur nivel). Ca atare, etajul poate fi modelat (din punct de vedere al modului de
instabilitate „cadru cu noduri deplasabile”) printr-o consola verticala rigida, avand virful stabilizat
lateral printr-un resort elastic liniar, cu rigiditatea egala cu rigiditatea orizontala a cadrului (k = Hd /
δ)
Aplicarea criteriului alternativ nu necesita un calcul de stabilitate ci doar o evaluare a deplasarilor
laterale dintr-un calcul de ordinul I. Din acest punct de vedere, el este mai simplu decat criteriul
descris anterior.
Criteriul se preteaza bine la cadrele rectangulare tip parter, utilizate curent la structurile halelor
industriale. El ramine valabil si in cazul cadrelor cu rigle inclinate, avand una sau doua pante, cu
conditia ca aceste pante sa nu fie mai mari de 20% (11,3°).
Daca un cadru nu satisface criteriul de rigiditate laterala, se spune ca el este un cadru suplu, la care
va trebui sa se tina cont de efectele de ordinul II la determinarea eforturilor.
Observatie: Acelasi cadru se poate comporta ca rigid pentru anumite cazuri de incarcare, respectiv
ca suplu pentru alte cazuri de incarcare. Deci supletea cadrului NU este o caracteristica intrinseca a
acestuia, data numai de forma sa geometrica si de caracteristicile elementelor sale, ci depinde si de
incarcari.
101
*
Cuplu de forte echivalente imperfectiunii globale de inclinare a structurii, aplicat stalpului.
In cadrul tabelului 5, s-a operat cu urmatoarele valori pentru obtinerea rezultatelor prezentate:
L 24,0
G kA = 2 ⋅ ⋅ T ⋅ g acoperis = 2 ⋅ ⋅ 6,0 ⋅ 20 daN / m 2 = 2902 daN
2 ⋅ cos 7° 2 ⋅ cos 7°
G kP = 2 ⋅ H ⋅ T ⋅ g pereti = 2 ⋅ 5,0 ⋅ 6,0 ⋅17,0 daN / m 2 = 1020 daN
G kU = L ⋅ T ⋅ g tehno log ica = 24,0 ⋅ 6,0 ⋅ 20 daN / m 2 = 2800 daN
Z k = L ⋅ T ⋅ p nz = 24,0 ⋅ 6,0 ⋅120 daN / m 2 = 17280 daN
VkT = H ⋅ T ⋅ p nn 0 + H ⋅ T ⋅ p nn 3 = 5,0 ⋅ 6,0 ⋅ (70,0 daN / m 2 + 44 daN / m 2 ) = 3420 daN
S transv = 2 ⋅ S k1 = 2 ⋅ 3786 = 7572 daN
Fortele concentrate echivalente prin care se introduce imperfectiunea globala de inclinare initiala a
structurii, rezulta din relatia:
0,5 0,5
V V ⎛ 1 ⎞ ⎛ 1 ⎞ 1 Vd
I = Φ ⋅ d = (k c ⋅ k s ⋅ Φ 0 ) ⋅ d = ⎜⎜ 0,5 + ⎟⎟ ⋅ ⎜⎜ 0,2 + ⎟⎟ ⋅ ⋅ (26)
2 2 ⎝ nc ⎠ ⎝ ns ⎠ 200 2
unde:
nc = 2 = numarul de stalpi ai cadrului curent
ns = 1 = numarul de nivele ale cladirii
si deci:
0,5 0 ,5
⎛ 1⎞ ⎛ 1 ⎞ 1 Vd 1,095
I = ⎜ 0,5 + ⎟ ⋅ ⎜⎜ 0,2 + ⎟⎟ ⋅ ⋅ = ⋅ Vd
⎝ 2⎠ ⎝ ns ⎠ 200 2 400
Aceste forte se introduc sub forma unui cuplu de forte actionand dupa directie orizontala la
extremitatile stalpului. Ele NU modifica valoarea incarcarii orizontale a structurii.
Pentru aplicarea criteriului de rigiditate se determina printr-un calcul de stabilitate, efectuat manual
sau cu ajutorul unui program specializat, valoarea critica elastica a incarcarii verticale totale, notata
cu Vcr.
In cadrul prezentului exemplu, s-au determinat aceste valori ale incarcarii critice elastice:
1) printr-un procedeu manual, utilizind valoarea lungimii de flambaj a stalpului
2) printr-un procedeu manual expeditiv, utilizind tabelul si abaca furnizate mai jos
3) cu ajutorul unui program capabil sa determine incarcarea verticala critica elastica a cadrului
(analiza de stabilitate pe cadru plan cu forte verticale concentrate actionind in noduri)
Determinarea valorilor mentionate ale incarcarii verticale critice elastice se face in ipoteza ca
incarcarile verticale actioneaza ca forte concentrate in nodurile cadrului curent.
Cum, in aceasta faza a analizei, nu se cunosc inca sectiunile transversale definitive ale elementelor
structurale, se lucreaza cu dimensiuni sectionale rezultate in urma unei predimensionari sau cu
dimensiuni sectionale stabilite pe baza de experienta inginereasca.
102
Atat stalpul cat si rigla cadrului transversal curent se executa cu sectiune variabila conform figurii 8
ce prezinta jumatate de cadru transversal curent (cadrul transversal curent este simetric)
Dimensiunile predimensionate ale sectiunilor transversale din tabla sudata ale stalpului si riglei sunt
prezentate in figura 9. Valorile dimensiunilor prezentate pot suferi modificari cu ocazia verificarilor
de rezistenta si stabilitate ale elementelor.
In vederea stabilirii lungimilor de flambaj ale stalpilor cu ajutorul anexei J aprezentului ghid, se
determina coeficientii:
⎧ Kc
⎪ η1 =
⎪ K c + K 11 + K 12
⎨ (27)
⎪η = Kc
⎪⎩ 2 K c + K 21 + K 22
unde:
I
K c = c ≠ 0 (coeficient de rigiditate pentru stalp)
H
K11 = 0
K12 ≠ 0 (coeficient efectiv de rigiditate pentru rigla)
K21 = K22 = 0 ⇒ η2 = 1,0 (articulatie la baza)
I c 70577
Kc = = = 141,15 cm 3
H 500
Valoarea coeficientilor efectivi de rigiditate pentru rigla depind de:
Cum rigla nu este rectilinie ci frântă prezentand doua pante indentice (α = 7°) ne situam in cazul
tratat in tabelul 1 din Anexa J a prezentului ghid.
Valorile coeficientului de rigiditate efectiv aferent riglei pentru diverse combinatii de incarcari, se
prezinta centralizat in cadrul tabelului 6.
Calculele urmatoare, precum si determinarea multiplicatorilor (β) ai lungimii de flambaj cu abaca
Wood prezentata in anexa J a prezentului ghid.
In afara abacelor se poate aplica pentru comparatie si o formulă acoperitoare.
In cadrul tabelului 6 s-au utilizat pentru calculul coeficientului de rigiditate K12 formulele:
103
Ir
K 12 = 1,5 ⋅ (caz III)
⎛ N ⎞
L⎜⎜1 − 0,2 ⋅ ⎟
⎝ N E ⎟⎠
Ir
K 12 = 0,5 ⋅ (caz IV)
⎛ N ⎞
L⎜⎜1 − 1,0 ⋅ ⎟⎟
⎝ N E ⎠
Var. ( I
ponder
) 0,903 1,0 5,0 5,13
r
2 Unif. ( I
min
) 0,880 1,0 4,5 4,65
r
Var. ( I
ponder
) 0,771 1,0 3,6 3,48
r
3 Unif. ( I
min
) 0,877 1,0 4,6 4,59
r
Var. ( I
ponder
) 0,769 1,0 3,4 3,48
r
4 Unif. ( I
min
) 0,880 1,0 4,7 4,65
r
Var. ( I
ponder
) 0,771 1,0 3,5 3,48
r
5 Unif. ( I
min
) 0,879 1,0 4,7 4,65
r
Var. ( I
ponder
) 0,771 1,0 3,5 3,48
r
6 Unif. ( I
min
) 0,880 1,0 4,7 4,65
r
Var. ( I
ponder
) 0,771 1,0 3,5 3,48
r
104
Concluzii rezultate din examinarea tabelului 7:
Lungimea de flambaj a unei bare comprimate, analizate individual, este o marime invariabila,
depinzand in principal de prinderile barei la extremitati.
Daca bara este examinata ca parte a structurii, aceasta proprietate nu mai este valabila deoarece
structura se comporta diferit functie de solicitari. Asa cum se vede din tabelul 12, lungimea de
flambaj a stalpului se modifica functie de combinatia de incarcari la care este supus.
In cele ce urmeaza se determina valoarea incarcarii verticale critice a cadrului cu noduri deplasabile
analizat in doua moduri:
1) Pe baza valorilor multiplicatorului „β” respectiv a lungimilor de flambaj evaluate anterior prin
metodele prezentate, se determina sarcina verticala critica pentru un stalp cu formula cunoscuta:
π 2 EI m
N cr = (29)
(βh ) 2
Sarcina verticala critica a cadrului cu noduri deplasabile rezulta din relatia:
Q cr = 2 × N cr (30)
2) Se determina incarcarile verticale critice pe cei doi stalpi printr-o metoda iterativa
computerizata, cu ajutorul unui program de calcul .
Se adopta schema statica din fig.8, in cadrul careia stalpii sunt solicitari de fortele verticale
concentrate P=1000 daN. Printr-o analiza de bifurcare cu programul amintit se determina fortele
verticale critice pentru stalpi, respectiv Pcr.
P P
H=5,0 m
L=24,0m
105
Tabelul 8 – Incarcarile verticale critice ale cadrului determinate prin diverse metode
Combinatia de Qcr [kN] Qcr [kN] Qcr [kN]
incarcari Cu abaca Cu formula Cu program
1 9681 9446 9871
P+Z
2 9029 9662 9871
P+V
3 10123 9662 9871
P+Z+V
4 9552 9662 9871
P+V+T
5 9552 9662 9871
P+Z+S
6 9552 9662 9871
P+T+S
O comparatie intre incarcarile verticale critice ale cadrului analizat, determinate prin diverse
metode, se prezinta in tabelul 8
Asa cum se observa din tabelul 9, in toate cazurile de incarcare relatia 24 (respectiv criteriul de
rigiditate) este satisfacuta. Cadrul cu noduri deplasabile analizat se comporta ca o structura
rigida in toate cazurile analizate.
Observatii:
Procedura de determinare a sarcini verticale critice pentru cadrul cu noduri deplasabile realizata
printr-o analiza de bifurcare cu un program de calcul adecvat, poate fi inlocuita printr-o analiza de
ordinul II a cadrului, exclusiv sub actiunea componentelor verticale ale incarcarii. Acesta analiza se
efectueaza cu luarea in calcul a imperfectiunii globale de inclinare a structurii (Φ), ca si a
imperfectiuni (e0) de bara a stalpilor (curbura initiala a stalpilor). Forta verticala ultimă rezultată din
aceasta analiză de ordinul doi reprezinta valoarea cautata.
Pentru aplicarea criteriului alternativ simplificat, este necesar calculul deplasarii δ la nivelul coltului
cadrului.
Acest lucru se poate face in mod simplificat prin substituirea cadrului real cu un cadru similar,
avand rigla rectilinie, pentru care exista diverse formule de calcul a deplasarii cautate, produse de
106
actiunea fortelor orizontale. Se admite ca jumatate din sarcina orizontala se transmite fundatiei iar
cealalta jumatate se transmite in nodul cadrului, la nivelul riglei, ca forta concentrata.
Deplasarile laterale ale cadrului se determina dintr-un calcul de ordinul I, dupa care se verifica
criteriul simplificat exprimat prin relatia (46), rezultand valorile din tabelul 10:
Aplicarea formulei simplificate, confirma concluziile la care s-a ajuns cu ajutorul criteriului de
rigiditate in acest caz (structura este rigida pentru toate situatiile de poiectare).
Aplicarea criteriului simplificat in cazuri unde incarcarea orizontala este absenta nu are sens.
Criteriul simplificat se aplica identic si in cazul incarcarii seismice (aplicarea lui nu depinde de
starea limita la care se lucreaza).
In cazul unei incarcari nesimetrice, deplasarea orizontala a riglei cadrului este egala cu diferenta
deplasarilor extremitatilor sale.
Analiza globala efectuata, justifica aplicarea in cele ce urmeaza a unei analize elastice de ordinul I.
Analiza se efectuaeaza pe cadrul plan cu ajutorul programului. Eforturile rezultate se utilizeaza in
continuare pentru verificarea:
a) elementelor structurale
b) imbinarilor cu suruburi dintre elemente
In urma analizei structurale efectuate, rezulta urmatoarele eforturi maxime in elementele structurale:
Asa cum se poate constata, combinatiile decisive pentru verificarea elementelor structurale la acest
tip de structura (hala parter cu o singura deschidere) provin din gruparea fundamentala, combinatia
de incarcari permanente + zapada.
107
Experienta existenta indica faptul ca doar unele dintre imbinari si contravantuirile se dimensioneaza
pe baza gruparii speciale de incarcari (combinatiile cu seismul).
Elementele structurale verificate in continuare pe baza eforturilor maxime prezentate in tabel sunt:
- rigla cadrului transversal curent
- stalpul cadrului transversal curent
Pentru calculul celorlalte elemente structurale, se va utiliza STAS 10108/0-78 iar pentru calculul
scheletului de rezistenta al invelitorii si inchiderilor (realizat din profile Z cu pereti subtiri formate
la rece) se va utiliza normativul NP 012/ 97.
Rigla cadrului este un element structural cu sectiune dublu T, realizat din table de otel sudate. Se
prevede o sectiune variabila cu vute in zona colturilor cadrului (elementul sectiunii transversale care
variaza este inaltimea inimii) in conformitate cu fig. 9.
12
15
400
8
780
260
Inima riglei in zona vutei lucreaza la incovoiere si compresiune (inaltimea maxima a inimii hi=780
mm)
Caracteristici geometrice ale sectiunii transversale a riglei la coltul cadrului (y-y = axa maxima de
inertia):
108
A = 26 ⋅ 81 − (26 − 0,8) ⋅ 78 = 140,4 cm 2
26 ⋅ 813 12,6 ⋅ 783
Iy = − 2⋅ = 154896 cm 4
12 12
Iy 154896
Wy.el = = = 3825 cm 3
⎛ i
h ⎞ 39 + 1,5
⎜ + tf ⎟
⎝2 ⎠
I 154896
Wy1 = x = = 3973 cm 3
⎛ hi ⎞ 39
⎜ ⎟
⎝2⎠
Grosimea inimii se noteaza cu „tw” (indicele „w” provenind de la termenul englez „web” = „inima a
unui profil”) iar grosimea talpii profilului se noteaza cu „tf” (indicele „f” provenind de la termenul
englez „flange” = „talpa profil”)
Valoarea de calcul a inaltimii inimii, utilizata in vederea stabilirii clasei acestui perete la sectiunile
compuse sudate, se noteaza cu „d” si se calculeaza cu formula:
d = hi − 2 ⋅ a (33)
unde „a” este grosimea cordonului de sudura din coltul interior al profilului dublu T sudat, care in
cazul de fata se ia a=0,7tw=5,6 mm ≈5 mm. In consecinta:
d = 780 − 2 ⋅ 5 = 770 mm
Tensiuni in inima:
N M 18258 7906500
σi = − 1 = − = −1860 daN / cm 2
A Wx 140,4 3973
N M 18258 7906500
σi = + = + = +2120 daN / cm 2
A Wx1 140,4 3973
σc α σc
= ⇒α=
σi 1 − α σc + σi
de unde:
2120
α= = 0,533 > 0,5
2120 + 1860
Coeficientul distributiei tensiunilor pe inaltimea inimii este:
σ + 2120
ψ= c = = −1,14 < −1,0
σ i − 1860
Conditia de suplete pentru inima:
a) pentru pereti de clasa II cu α>0,5:
d 456 ⋅ ε
≤ (34)
t w 13 ⋅ α − 1
109
Verificarea conditiei:
⎧ d 770 ⎫
⎪ t = 8 = 96,3 ⎪
⎪ w ⎪
⎨ ⎬ ⇒ peretele NU indeplineste conditia pentru clasa II
⎪ 456 ⋅1 = 76,9 < 96,3⎪
⎪⎩13 ⋅ 0,533 − 1 ⎪⎭
b − tw
c= −a (36)
2
unde „a” este grosimea cordonului de sudura din coltul interior al profilului, cu aceeasi valoare ca si
in cazul anterior. Deci:
260 − 8
c= − 5 = 121 mm
2
Conditia de suplete pentru talpa comprimata a profilului:
a) perete de clasa I supus la compresiune uniforma
c
≤ 9⋅ε (37)
tf
Verificarea conditiei:
⎧ c 121 ⎫
⎪ = = 8,1 ⎪
⎨ t f 15 ⎬ ⇒ conditie indeplinita
⎪9 ⋅ ε = 9 ⋅1,0 = 9,0 > 8,1⎪
⎩ ⎭
Deci sectiunea transversala a profilului sudat al riglei in zona vutei este o sectiune de clasa III
(clasa maxima a peretilor componenti).
In zona cu inaltime constanta rigla lucreaza la incovoiere si compresiune (inaltinea inimii hi=400
mm). Sectiunea transversala a riglei in aceasta zona are dimensiunile din fig. 10.
110
12
8
400
260
15(12)
Figura 10 – Sectiunea transversala a riglei in zona cu inaltime constanta
Caracteristici geometrice sectiune transversala rigla in zona cu inaltime constanta (y-y = axa de
inertie maxima):
26 ⋅ 42,4 3 12,6 ⋅ 40 3
Ix = − 2⋅ = 30754 cm 4
12 12
Iy 30754
Wy.el = = = 1451 cm 3 A = 26 ⋅ 42,4 − (26 − 0,8) ⋅ 40 = 94,4 cm 2
⎛ hi ⎞ 21,2
⎜ + tf ⎟
⎝2 ⎠
Iy 30754
Wx1 = = = 1538 cm 3
⎛ hi ⎞ 20
⎜ ⎟
⎝2⎠
N M 17611 2973000
σi = − = − = −1746 daN / cm 2
A Wx1 94,4 1538
-de compresiune (se iau cu semnul plus):
N M 17611 2973000
σi = + 1 = + = +2120 daN / cm 2
A Wx 94,4 1538
Coeficientul inaltimii zonei comprimate a inimii
2120
α= = 0,548 > 0,5
2120 + 1746
Coeficientul distributiei tensiunilor pe inaltimea inimii este:
σ c + 2120
ψ= = = −1,21 < −1,0
σ i − 1746
Conditia de suplete pentru inima:
b) conditia pentru pereti de clasa I cu α > 0,5:
d 396 ⋅ ε
≤ (38)
t w 13 ⋅ α − 1
111
Verificarea conditiei:
⎧ d 390 ⎫
⎪ t = 8 = 48,8 ⎪
⎪w ⎪
⎨ ⎬ ⇒ peretele indeplineste conditia pentru clasa I
⎪ 396 ⋅ 1 = 64,7 > 48,8⎪
⎪⎩13 ⋅ 0,548 − 1 ⎪⎭
Talpa comprimata a riglei este si ea un perete de clasa I (conform celor prezentate mai sus).
Rezulta ca sectiunea transversala in zona constanta rigla este o sectiune de Clasa I. Pe ansamblu,
rigla cadrului este un element structural de Clasa III (incadrarea cea mai dezavantajoasa rezultata
pe lungimea ei).
CONCLUZIE:
Avand in vedere faptl ca (asa cum s-a aratat mai sus) structura este o structura rigida iar rigla este
un element structural de Clasa III, verificarea de rezistenta si stabilitate a acestui element se face
pe baza eforturilor rezultate din analiza globala elasica de ordinul I a structurii.
unde VSd este forta taietoare efectiva in sectiune (rezultata din efectul actiunilor iar Vpl.Rd este forta
taietoare capabila plastica a sectiunii transversale
-forta taietoare efectiva maxima in sectiune VSd = 18962 daN = 189,62 kN (din P+Z)
-forta taietoare capabila plastica a sectiunii compuse sudate:
A vf y
Vpl.Rd = (40)
γ M0 ⋅ 3
unde aria Av este aria sectiunii transversala ce lucreaza la taiere, determinata pentru sectiuni
compuse sudate in forma de I cu formula:
A v = ∑ (d ⋅ t w ) (41)
unde d = 770 mm este valoarea de calcul a inaltimii inimii calculata cu relatia (55) iar tw = 8 mm
este grosimea inimii.
Deci:
A v = 770 ⋅ 8 = 6160 mm 2
de unde:
112
6160 ⋅ 235
Vpl.Rd = = 759792 N = 759,8 kN
3 ⋅1,1
si respectiv 50% din efortul de taiere capabil plastic are valoarea:
Deci relatia (39) este satisfacuta si efectul fortei taietoare in sectiune se poate neglija (norma NU
cere reducerea rezistentei la incovoiere ca urmare a efectului fortei taietoare).
Verificarea rezistentei sectiunii la incovoiere cu forta axiala se face pentru sectiuni de Clasa III cu
una dintre urmatoarele doua criterii:
a) Criteriul prevazut de clauza 5.4.8.2(1) conform caruia sectiunile transversale de Clasa III
satisfac verificarea de rezistenta daca exista relatia:
σ x .Ed ≤ f yd (42)
unde ( σ x .Ed ) reprezinta tensiunea maxima de pe sectiunea transversala obtinuta cu valorile de calcul
ale actiunilor iar (fyd) reprezinta valoarea de calcul a limitei de curgere a otelului, determinata cu
formula:
fy
235
b) f yd = =
= 213,6 N / mm 2 (43)
γ M 0 1,1
c) Criteriul conform caruia pentru sectiuni transversale de clasa III simetrice dupa ambele axe,
relatia (42) se poate inlocui cu urmatoarea relatie de interactiune (valabila in cazul unei
analize globale pe cadru plan):
N Sd M y.Sd
+ ≤1 (44)
A ⋅ f yd Wel. y ⋅ f yd
unde se noteaza cu (y-y) axa maxima de inertie a sectiunii transversale iar notatiile utilizate au
urmatoarele semnificatii:
- NSd; My.Sd sunt valorile maxime ale eforturilor in sectiune, determinate pe baza valorilor de
calcul ale actiunilor;
- A; Wel.y sunt caracteristicile geometrice elastice ale sectiunii transversale
Se observa o usoara depasire (cu 2,86%) a valorii fyd, care se considera acceptabila la o proiectare
rationala si economica a structurii. Criteriul se considera satisfacut.
113
Aceeasi usoara depasire. Criteriul se considera satisfacut.
In concluzie, sectiunea rezista la solicitarea compusa analizata.
Sectiunea riglei lucreaza si in acest caz la incovoiere cu forta axiala si cu forta taietoare. In
continuare se verifica clauza care permite neglijarea eventuala a efectului fortei taietoare in
sectiunea verificata.
-forta taietoare efectiva maxima in sectiune VSd = 13680 daN = 136,80 kN (din P+Z)
-efortul de tăiere capabila plastic al sectiunii compuse sudate:
Relatia (61) este satisfacuta si efectul fortei taietoare in sectiune se poate neglija
Verificarea rezistentei sectiunii la incovoiere cu forta axiala pentru sectiuni de Clasa I se face cu
relatia data de clauza 5.4.8.1(1) adica:
M Sd ≤ M N.Rd (45)
unde MSd este momentul incovoietor maxim in sectiune, produs de valorile de calcul ale actiunilor
iar MN.Rd este momentul plastic rezistent de calcul al sectiunii, redus datorita prezentei efortului
axial N.
Relatia (45) este valabila atat pentru sectiuni laminate in forma de I sau H cat si pentru sectiuni
compuse din table sudate in de I sau H, cu talpi egale. In cazul sectiunilor care prezinta tălpi
reducerea momentului plastic rezistent este compensata de fenomenul de ecruisare ce apare in
material si ca atare aceasta reducere poate fi neglijata. Influenta efortului axial asupra momentului
rezistent plastic va fi totusi luata in considerare pentru acest tip de sectiuni transversala daca:
Af y
94,4 × 2350
N pl.Rd = = = 201673 daN = 2016,73 kN (46)
γ M0 1,1
- capacitatea portanta plastica a inimii sectiunii la intindere:
114
Verificarea conditiei de luare in considerare a efectului fortei axiale asupra momentului rezistent
plastic:
⎪
⎩0,25 ⋅ N pl.Rd = 0,25 ⋅ 2016,73 kN > N Sd
Rezulta ca pentru structura studiata, NU este nexesar sa se tina seama de influenta efortului axial
asupra momentului rezistent plastic al sectiunii transversale si ca atare vom avea:
M Ny.Rd ≡ M ply.Rd
Wpl.y ⋅ f y
M pl.y.Rd = (48)
γ M0
Modulul de rezistenta plastica al sectiunii transversale dublu T bisimetrice:
⎛ hi tf ⎞ hi hi t f ⋅ h i2
Wpl = 2 ⋅ b ⋅ t f ⎜ + ⎟ + 2 ⋅ ⋅ t w ⋅ = b ⋅ t f (h i + t f ) + (49)
⎝2 2⎠ 2 4 4
de unde:
1,2 ⋅ 40 2
Wpl = 26 ⋅1,2 ⋅ (40 + 1,2) + = 1765 cm 3
4
1765 ⋅ 2350
M pl. yRd = = 3770682 daNcm = 377,07 kNm
1,1
Verificarea relatiei (67):
⎧M Sd = 297,3 kNm ⎫
⎨ ⎬ ⇒ relatie satisfacuta
⎩M N.Rd = M pl. y.Rd = 377,07 kNm > M Sd ⎭
In locul criteriului utilizat in relatia (67), se poate utiliza pentru verificarea sectiunii transversale si
criteriul urmator, care are un caracter mai acoperitor decat relatia mentionata (in forma ei completa,
cu reducerea momentului rezistent plastic datorita fortei axiale):
N Sd M y.Sd
+ ≤1 (50)
N pl.Rd M pl. y.Rd
176,11 297,3
+ = 0,875 < 1,0
2016,73 377,07
d
≤ 69 ⋅ ε (51)
tw
Este deci necesara verificarea la voalara prin taiere a inimii. Deoarece zveltetea de perete a inimii
(determinata mai sus) este egala cu 96,3 > 69 ⋅ ε, in dreptul reazemului riglei se prevede in mod
obligatoriu o rigidizare pe inima acesteia. Rigidizarea se prevede in dreptul coltului interior al
cadrului, zona in care exista o forta taietoare importanta si poate sa apara in mod real voalarea
inimii (vezi fig. 11).
1
d =770 mm
a =770 mm
1
116
d ⋅ t w ⋅ τ ba
Vba .Rd = (52)
γ M1
unde kτ este coeficientul de voalare prin taiere al inimii, care se ia kτ = 5,34 (pentru cazul inimilor
cu rigidizari transversale in dreptul reazemului si fara rigidizari transversale intermediare).
Rezulta zveltetea redusa a inimii:
96,3
λw = = 1,11
37,4 ⋅1,0 ⋅ 5,34
• Cum 0,8 < λ w < 1,2 rezistenta post-critica simpla se determina cu formula:
[ (
τ ba = 1 − 0,625 ⋅ λ w − 0,8 ⋅ )] f yw
3
(54)
de unde:
235
τ ba = [1,0 − 0,625 ⋅ (1,11 − 0,8)] ⋅
= 109,38 N / mm 2
3
• In final se determina rezistenta inimii la voalare din taiere:
770 ⋅ 8 ⋅109,38
Vba .Rd = = 612528 N = 612,53 kN
1,1
• Daca talpile sectiunii dublu T sunt capabile sa reziste la actiunea momentului incovoietor si a
efortului axial din sectiunea (1-1), nu este necesar sa se reduca rezistenta de calcul a inimii la
voalare din taiere pentru a tine seama de prezenta acestor eforturi in sectiune. Verificarea se face
cu relatia utilizata pentru sectiuni transversale de Clasa 3:
N Sd M y.Sd
+ ≤1 (55)
A * ⋅ f yd Wel* . y ⋅ f yd
unde A* si Wel* . y sunt caracteristicile geometrice ale sectiunii transversale formate numai din talpi,
respectiv:
⎧A * = 2 ⋅ 26 ⋅1, = 78 cm 2
⎪
⎨ * 26 ⋅ 812 26 ⋅ 78 2
W
⎪ el.y = − = 2067 cm 3
⎩ 6 6
fy 235
iar f yd = = = 213,6 N / mm 2
γ M 0 1,1
Rezulta:
117
18258 7906500
+ = 1,90 > 1,0
78 ⋅ 2136 2067 ⋅ 2136
Sectiunea transversala formata numai din talpi NU rezista combinatiei de eforturi formate din
momentul incovoietor si efort axial.
• In consecinta, sectiunea transversala a riglei trebuie sa satisfaca simultan urmatoarele doua
conditii:
⎧M Sd ≤ M f .Rd
⎨ (56)
⎩VSd ≤ Vba .Rd
unde Mf.Rd este momentul plastic rezistent redus al unei sectiuni formate numai din talpile
profilului. Reducerea momentului rezistent plastic se face pentru a tine seama de prezenta fortei
axiale in sectiune.
Se determina modulul de rezistenta plastic al sectiunii formate numai din talpile profilului:
⎛h t ⎞
Wpl* = 2 ⋅ b ⋅ t f ⋅ ⎜ i + f ⎟ = b ⋅ t f ⋅ (h i + t f ) = 26 ⋅1,5 ⋅ (78 + 1,5) = 3100,5 cm 3
⎝ 2 2⎠
de unde momentul rezistent plastic determinat in absenta fortei axiale rezulta:
Momentul plastic rezistent redus datorita prezentei fortei axiale NSd se determina cu relatia:
⎛ N ⎞
M f .Rd = M 0f .Rd ⋅ ⎜⎜1 − Sd ⎟⎟ (57)
⎝ N f .Rd ⎠
A* ⋅ f y 78 ⋅ 2350
unde N f .Rd = N *ply = = = 166636 daN = 1666,36 kN .
1,1 1,1
Rezulta:
⎛ 182,58 ⎞
M f .Rd = 662,35 ⋅ ⎜1 − ⎟ = 589,80 kN < M Sd
⎝ 1666,36 ⎠
Se constata ca prima conditie din relatia (56) NU este indeplinita. Se verifica in continuare conditia
a doua din aceeasi relatie, respectiv:
⎧VSd = 189,63 kN
⎨
⎩Vba.Rd = 612,53 kN >> VSd
Asa cum se vede, a doua conditie din relatia (56) este indeplinita. Se observa ca, de fapt, inima face
fata din punct de vedere al lucrului la taiere si doar interactiunea cu momentul incovoietor si cu
forta axiala este cea care conduce la depasirea capacitatii ei portante.
In aceasta situatia, masurile care se pot lua sunt:
a) Mărirea capacitătii portante la moment incovoietor si la forta axiala a sectiunii formate numai
din talpi, prin marirea in zona coltului cadrului a grosimii talpilor de la tf = 15 mm la tf = 20
mm. Aceasta masura este ceruta in mod logic de situatia de fata, unde se vede ca inima ar face
118
fata la efortul de taiere daca talpile sectiunii transversale ar putea prelua mai mult din incovoiere
si din compresiune, pentru a o descarca in mod corespunzator. Rezultatul obtinut mai sus arata
ca, de fapt, suprapunerea momentului incovoietor si a efortului axial peste efortul de taiere,
conduce la cedarea inimi si nu taierea in sine. Prin masura preconizata se consolideaza nu numai
panoul 1 din figura 11 ci si panoul 2, unde exista deasemenea riscul cedarii inimii sub efort
combinat in zona reazemului (vezi fig. 12).
Se recalculeaza modulul de rezistenta plastic al sectiunii formate numai din talpile profilului,
ingrosand local talpile sectiunii transversale de la 15 mm la 20 mm:
⎛h t ⎞
Wpl* = 2 ⋅ b ⋅ t f ⋅ ⎜ i + f ⎟ = b ⋅ t f ⋅ (h i + t f ) = 26 ⋅ 2,0 ⋅ (78 + 2,0) = 4160 cm
3
⎝ 2 2 ⎠
Wpl* ⋅ f y
4160 ⋅ 2350
M 0
f . Rd = =
= 8887272 daNcm = 888,73 kNm
1,1 1,1
Se recalculeaza capacitatea portanta plastica a sectiunii formate doar din talpile profilului:
⎧M Sd = 790,65 kNm
⎪
⎨ ⎛ 182,58 ⎞
⎪M f.Rd = 888,73 ⋅ ⎜1 − 2221,82 ⎟ = 815,70 kN > M Sd
⎩ ⎝ ⎠
b) O a doua masura care se poate lua este aceea de a prevedea o rigidizare transversala pe inima
dupa diagonala panoului 1 (panoul de inima din coltul cadrului in figura 11). Aceasta masura
impiedica aparitia semiundei de voalare inclinate la 45° (specifica voalarii din taiere) datorita
dispunerii rigidizarii aproximativ dupa directia acestei semiunde. Aceasta masura nu asigură
119
totusi inima panoul 2, care in zona reazemului este supusă practic aceleiasi combinatii si nivel
de eforturi ca in panoul 1. Aici se poate prevedea o rigidizare partiala ca in fig. 13.
c) O a treia măsură care se poate lua este aceea de a prevedea rigidizari partiale pe inima atat in
PANOUL 1 cat si in PANOUL 2 (vezi figura 14) care impiedica formarea semi-undei de
voalare din taiere. Dezavantajul acestui sistem este acela ca prezenţa rigidizării verticale din
zona flansei de prindere a riglei pe capul stalpului perturba amplasarea cu un pas regulat a
surubilor de prindere. In plus, datorita faptului ca rigidizarile nu sunt prinse de talpi la ambele
extremitati, ele constituie de fapt un reazem „semi-rigid” de eficienta discutabila pentru placa
inimii (perpendicular pe planul acesteia). Stabilirea precisa a eficientei lor pentru fiecare caz in
parte se poate face pe cale numerica, prin analiza cu elemente finite de tip placa, efectuata pe
solutia constructiva din figura 14.
d) O alta masura care se poate adopta este aceea de marire a grosimii inimii in zona panoul 1 prin
sudarea pe suprafata inimii a unor placi aditionale de o parte si de alta, avand de exemplu cate 4
mm grosime. Aceasta conduce la un panou de inima avand grosimea de 16 mm pentru care
relatia (51) este indeplinita, dupa cum se demonstrează mai jos:
120
⎧ d 770 ⎫
⎪ t = 16 = 48,2 ⎪
⎪ w ⎪
⎨ ⎬ ⇒ relatia (73) este indeplinita
d
⎪69 ⋅ ε = 69 ⋅1,0 = 69 > ⎪
⎪⎩ t w ⎪⎭
In zonele in care talpa riglei este supusa la compresiune din combinatia (moment incovoietor + forta
axiala), exista riscul pierderii stabilitatii laterale (deversarii) talpii respective. Acest fenomen se
poate petrece:
• La talpa superioara a riglei in zonele centrale ale deschiderii cadrului, unde aceasta este
comprimata din actiunea încărcărilor gravitationale de dimensionare (P+Z). Se observa ca talpa
superioara este legata dupa directie transversala ei prin panele acoperisului, dispuse la 1,1 m
interval si care lucreaza pe aceasta directie prin rigiditatea lor axiala. Verificarea la pierderea
stabilitatii se face deci in intervalul dintre doua pane consecutive, acolo unde valorile
momentului incovoietor pozitiv sunt mai mari (deci spre mijlocul deschiderii cadrului);
• La talpa inferioara a riglei in zonele marginale ale deschiderii cadrului, unde apare un moment
incovoietor negativ din încărcarea gravitaţională. Este indicat ca portiunea riglei pe care apare
momentul incovoietor negativ sa fie separata de restul deschiderii printr-un sistem de legaturi
(fie contrafise legand talpa inferioara de pane daca acestea sunt aparente, fie utilizand sistemul
de contravantuiri din planul acoperisului daca panele nu sunt aparente). Pe aceasta portiune se
va face verificarea pierderii stabilitatii laterale a talpii inferioare a riglei.
Talpa superioara este fixata lateral in punctele de prindere a panelor pe rigla, distantate la 1,45 m
(masurat pe inclinat).
Daca zveltetea adimensionala λ LT este mai mica decat 0,4 atunci nu exista pericolul deversarii, deci
verificarea la deversare nu mai este necesara. Se face mai intai aceasta verificare:
0,5
⎡ β ⋅ Wpl.y ⋅ f y ⎤ ⎡λ ⎤
λ LT =⎢ ⎥ = ⎢ LT ⎥ ⋅ [β w ]0,5 (58)
⎣ M cr ⎦ ⎣ λ1 ⎦
E
λ1 = π = 93,9 ⋅ ε (59)
fy
235
ε= =1 (60)
fu
deci λ1 = 93,9
Coeficientul β w = 1 pentru sectiuni de Clasa 1 sau 2
In continuare se poate folosi relatia:
0 , 25
⎛ Wpl2 .y ⎞
L⎜ ⎟
⎜ I ⋅I ⎟
λ LT = ⎝ z w⎠ (61)
0 , 25
0,5 ⎡ L2 ⋅ G ⋅ I t ⎤
(C1 ) ⎢1 + 2 ⎥
⎣ π ⋅ E ⋅ Iw ⎦
121
Pentru profilul dat avem:
Momentului de inertie sectorial rezulta direct din tabelul de profile europene: Iw=70580cm6
Valoarea Iw se poate calcula aproximativ (pentru sectiuni curente I sau H) si cu formula:
I z h s2 420 x 24 , 96 2
Iw = = = 64415 cm 6
4 4
unde:
h s = h − t f = 27 − 2x1,02 = 24,96 cm
⎡ 8,23 ⎤
λ LT = ⎢ ⎥ 1,0 = 0,088 < 0,4
⎣ 93,9 ⎦
Zveltetea adimensionala λ LT este mai mica decat 0,4 deci nu exista pericolul deversarii, ca urmare
verificarea la deversare nu mai este necesara.
Talpa inferioara, comprimata din incovoiere, se prevede cu legaturi prin contrafise pana la pane la
extremitatea din camp a vutei. Lungimea portiunii verificate va fi deci L=3,6 m (lungimea vutei).
Eforturile la extremitatile si la jumatatea lungimii portiunii verificate sunt:
NSd k y M y.Sd
+ ≤ 1,0
χ min Af y / γ M1 Wel.y f y / γ M1
unde:
µ y NSd
ky = 1− ≤ 1,5
χ y Af y
122
Wpl.y − Wel.y
µ y = λ y (2βMy − 4 ) + ≤ 0,90
Wel. y
χ min = min{χ y ; χ z }
⎧⎪ β w Wpl.y λ LT λ Wel.y
⎨λ LT = = ⋅ β w = LT
⎪⎩ M cr λ1 λ1 Wpl.y
⎧ ⎛ 1 ⎞
⎪M cr = ⎜⎜ ⎟ ⋅ M cr 0
2 ⎟
⎪ m
⎝ t ⎠ c
⎪ ⎛ 2 2 ⎞
⎪M = ⎛⎜ i s ⎞⎟ ⋅ N = ⎜ i y + i z + a ⎟ ⋅ N
2 2
⎪ cr 0 ⎜ 2a ⎟ cr ⎜ 2a ⎟ cr
⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎪
⎨ π EI
2
GI
⎪ N cr = α 2 z + 2 2 t 2
⎪ Lt i y + iz + a
⎪ I
⎪ a2 + w
⎪α = Iz
⎪ i y + iz + a 2
2 2
⎩
unde s-a notat cu „a” distanta de la centrul de greutate al panelor la centrul de taiere (aici identic cu
centrul de greutate) al sectiunii de inertie minima a vutei si a=7,5+18=25,5 cm.
Pentru sectiunea cu arie minima (h=36 cm; b=26 cm; tf=1,5 cm; tw=0,8 cm) se determina:
A=111 cm2
Iy=26220 cm4
Iz=4394 cm4
I z ⋅ h 2w
Iw = = 1.196.267 cm6
4
iy = 15,37 cm
iz = 6,29 cm
I t = (2 ⋅ 26 ⋅ 1,53 + 33 ⋅ 1,03 ) = 69,5 cm 4
1
3
i s2 = 15,37 2 + 6,29 2 + 25,52 = 926,05
de unde rezulta:
123
1196267
25,52 +
α= 4394 = 0,996
15,37 2 + 6,292 + 25,52
926,05
M cr 0 = ⋅ 759976 = 13.995.524 daNcm
2 ⋅ 25,5
Coeficientul sectiunii echivalente se ia c=c0 unde valoarea c0 se obtine din tabelul F.2 din anexa F
pentru:
D 36,0
= = 24 (unde cu „D” s-a notat inaltimea sectiunii minime a vutei)
tf 1,5
vuta
h max 85,0
r= = = 2,36
D 36,0
Coeficientul momentului echivalent uniform mt se determina din tabelul F1 al anexei F functie de:
a) raportul momentelor incovoietoare de la extremitatile elementului de rigla verificat ψt,
considerand ca diagrama de moment incovoietor pe portiunea respectiva se poate aproxima printr-o
dreapta:
− 530130
ψt = = +0,617
− 859592
⎛ π2 EI z ⎞ 3.142 ⋅ 2,1 ⋅ 106 ⋅ 4394
⎜⎜ 2 ⎟⎟
Lt ⎠
c) y= ⎝ = 360 2 = 0,96
N cr 759976
In consecinta se obtine:
0,625 ⋅ 3333
λ LT = = 0,013
11356309
Se observa ca este satisfacuta conditia λ LT < 0,4 motiv pentru care nu mai sunt necesare alte
verificari de pierdere a stabilitatii laterale a vutei: stabilitatea laterala pe portiunea respectiva este
asigurata.
124
7. Verificarea stabilitatii stalpului cu sectiune variabila
La extremitatea superioara a stalpului, care are si inaltimea maxima de sectiune (h=850 mm),
actioneaza urmatoarele eforturi (din combinatia cea mai dezavantajoasa):
NSd=-215847 N
MySd=859592 Nm
h=850 mm
b=260 mm
hw=820 mm
tf=15 mm
tw=10 mm
A=160 cm2
Iy=181921 cm4
Iz=4394 cm4
Wy.1=4437 cm3 (in coltul interior al sectiunii transversale)
Wel.y = 4280 cm3 (la fibra extrema a sectiunii transversale)
iy=33,71 cm
iz= 5,24 cm
− 21585 8595920
σ1 = − = −2072 daN / cm 2
160 4437
− 21585 8595920
σ2 = + = +1802 daN / cm 2
160 4437
σ(− ) − 1802
ψ= = = −0,870
σ(+ ) + 2072
Conditia de incadrare in Clasa 3 tine de supletea de perete a inimii sectiunii transversale (pentru
cazul ψ>-1,0):
d 42ε
≤
t w 0,67 + 0,33ψ
d 850
= = 85
tw 10
125
42 ⋅ 1 , 0
= 110
0 , 67 + 0 , 33 ⋅ ( − 0 , 87 )
Conditia fiind satisfacuta, inima sectiunii transversale este un perete de clasa 3, asadar si stalpul
cadrului este un element de clasa 3.
Verificarea stabilitatii stalpului se va face in conformitate cu prescriptiile referitoare la elemente de
Clasa3.
NSd k y M ySd
+ ≤ 1,0
χ min Af y / γ M1 Wel.yf y / γ M1
unde:
⎧χ min = min{χ y ; χ z }
⎪
⎪ µ y NSd
⎨k y = 1 − ≤ 1,5
⎪ χ y Af y
⎪µ = λ (2β − 4)
⎩ y y My
Factorul momentului incovoietor uniform dupa axa (y-y) se stabileste tinand cont de faptul ca
stalpul este nominal articulat la baza si deci:
twh2 1 ⋅ 852
Wpl.y = bt f (h + t f ) + = 26 ⋅ 1,5(85 + 1,5) + = 5179 cm 4
4 4
Wel.y 4280
βw = = = 0,826
Wpl.y 5179
Se determina in continuare:
⎧ lfy 1900
⎪λ y = i = 33,71 = 56,4
⎪ y
⎪⎪ lfz 500
⎨λ z = = = 95,4
⎪ i y 5,24
⎪λ = 93,9ε = 93,9
⎪ 1
⎪⎩
126
Rezulta zveltetile relative reduse dupa cele doua directii:
⎧ λy 56,4
⎪λ y = λ β w = 93,9 0,826 = 0,55
⎪ 1
⎨
⎪λ z = λ z β = 95,4 0,826 = 0,92
⎪⎩ λ1
w
93,9
h 850
Sectiunea transversala are raportul dimensiunilor principale = = 3,27 > 1,2 , respectiv
b 260
grosimea talpii tf=15 mm < 40 mm si deci se incadreaza dupa curbele de flambaj astfel:
Rezulta:
[ ]
⎧⎪Φ y = 0,5 1 + 0,21(0,55 − 0,2) + 0,552 = 0,688
⎨
[ ]
⎪⎩Φ z = 0,5 1 + 0,34(0,92 − 0,2) + 0,922 = 1,046
si in consecinta:
⎧ 1 1
⎪χ y = = = 0,637 < 1,0
⎪ Φ y + Φ 2
y − λ
2
y
0 ,688 + 0 ,688 2
+ 0 ,55 2
⎪
⎪ 1 1
⎨χ z = = = 0,410 < 1,0
⎪ Φz + Φz − λz
2 2
1,046 + 1,046 2
+ 0,92 2
⎪
⎪χ min = 0,410
⎪⎩
Cu acestea se poate determina:
In final se poate trece la verificarea stabilitatii stalpului cu relatia prezentata mai sus:
Se observa ca stalpul nu face fata din punct de vedere al stabilitatii, motiv pentru care se mareste
latimea talpii sale de la 260 mm la 300 mm. In urma repetarii calculelor de verificare prezentate mai
sus, valoarea membrului stang al relatiei rezulta: 0,983 < 1,0 (relatie satisfacuta)
127