ASPECTE GENERALE

Curtea Internațională de Justiție 1este principalul organ judiciar al Organizației Națiunilor Unite. Curtea
Internaţională de Justiţie a fost creată în 1920 sub forma Curţii Permanente de Justiţie Internaţională, care a
primit în 1946, denumirea actuală. Ideea de jurisdicţie internaţională a apărut din timpul Conferinţei de la Haga
din 1907 când s-a propus creearea unui astfel de tribunal pentru judecarea problemelor internaţionale.2
Potrivit art. 92 din Carta ONU, Curtea Internaţională de Justiţie este “organul judiciar principal al
ONU”, cu caracter permanent, deschisă tuturor statelor şi funcţionează în baza Statutului ei, care este parte
integrantă a Cartei ONU.
Rolul Curţii Internaţionale de Justiţie este de a soluţiona diferendele dintre state şi de a acorda avize
consultative calificate în orice problemă juridică la cererea Adunării Generale şi a Consiliului de Securitate ori a
altor organe şi instituţii specializate ale ONU, aceasta însemnând că statele nu pot cere avize consultative.
La Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie, părţile sunt ipso facto toţi membrii ONU.3 La Satutul Curţii
Internaţionale de Justiţie, statele părţi sunt obligate să respecte hotărârile acesteia atunci când supun soluţionării
acesteia diferendele lor, altfel cealaltă parte putându-se adresa Consiliului de Securitate, care poate face
recomandări sau lua măsuri pentru îndeplinirea hotărârilor.
În opinia autorului Dragoş Chilea, atribuţiile Curţii nu au fost folosite pe deplin de către state, care
adesea adoptă o poziţie reticentă faţă de jurisdicţia sa obligatorie ci mai mult, multiplicând jurisdicţiile
specializate precum Tribunalul Internaţional pentru Dreptul Mării sau Curtea Penală Internaţională, statele
diminueaza vocaţia unică a Curţii Internaţionale de Justiţie în privinţa stabilirii dreptului. Este necesar ca şi
pentru arbitraj, acordul statelor pentru intervenţia judecătorului internaţional. Diferenţa dintre arbitraj şi organul
jurisdicţional nu este decât de natură organică şi formală, organul jurisdicţional este permanent iar statutul său
nu poate fi modificat de părţile în litigiu.
CAPITOLUL 2
STRUCTURA CURŢII INTERNAŢIONALE DE JUSTIŢIE
Curtea este format din 15 membrii, judecători aleşi, indiferent de cetăţenia lor, care trebuie să fie
persoane cu înalte calităţi morale şi să îndeplinească în ţara lor condiţiile pentru a ocupa cele mai înalte funcţii
judiciare sau care sunt jurişti cu o competenţă recunoscută în dreptul internaţional public.
Fiecare magistrat este ales pentru un mandat de 9 ani, cu posibilitatea de a fi reales, Curtea reînnoindu-se
la fiecare trei ani. Judecătorii sunt aleşi de Adunarea Generală şi Consiliul de Securitate dintr-o listă de
candidaţi propusă de state. Această listă fiind în ordine alfabetică, este supusă de Secretarul General votului
Adunării Generale şi Consiliului de Securitate, care votează independent cu majoritate absolută. Curtea alege

1
Curtea Internationala de Justitie http://haga.mae.ro/node/865
2
Bianca Selejan-Guţan, Laura-Maria Crăciunean, Drept internaţional public, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2008, p. 261.
3
La 26 septembrie 2000 erau părţi la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie 190 de state (toate cele 189 membre ale ONU şi
Elveţie).
preşedintele şi vicepreşedintele, fiecare cu mandat de 3 ani, numeşte grefierul şi alţi funcţionari ai săi. Sediul
Curţii Internaţionale de Justiţie este la Haga.
Camerele Curţii sunt formate din trei sau mai mulţi judecători, numiţi pentru examinarea unor cauze
determinate, sau care se pot soluţiona în cadrul unor proceduri sumare, în litigii cu importanţă mai mică.
Judecătorii ad-hoc sunt special numiţi de către un stat pentru soluţionarea unui anumit diferend, în situaţia în
care niciunul dintre cei 15 judecători ai Curţii nu are calitatea de cetăţean al său, mandatul său fiind limitat la
cauza pentru care au fost desemnaţi.
În Statut sunt consemnate drepturile şi obligaţiile magistraţilor internaţionali. Independenţa lor este
garantată faţă de statele membre dar şi faţă de celelalte organe ale Organizaţiei în exercitarea funcţiilor ce le
revin. Potrivit art. 20 din Statutul Curţii Internaţionale de Justiţei, Judecătorul internaţional nu primeşte
instrucţiuni din partea nimănui dar trebuie să îşi îndeplinească atribuţiile „în mod imparţial şi conştiincios”.
Judecătorii Curţii 4nu pot execita funcţii politice, administrative sau alte ocupaţii profesionale, nu pot fi
reprezentanţi, consilieri sau avocaţi în nicio cauză şi nu pot participa la soluţionarea cauzelor la care au luat
parte anterior ca reprezentanţi, consilieri sau avocaţi, sau ca membri ai unui tribunal naţional sau internaţional,
comisie de anchetă sau orice altă calitate.
CAPITOLUL 3
COMPETENŢA CURŢII INTERNAŢIONALE DE JUSTIŢIE
Curtea Internaţională de Justiţie nu are putere de iniţiativă ci trebuie să fie sesizată, iar competenţa sa nu
este politică ci jurisdicţională. Exercitarea jurisdicţiei Curţii este condiţionată de acceptarea sa de către statele
părţi. Consimţământul poate fi exprimat anterior unui diferend sau ulterior procedurii lui.
Consimţirea anterioară se poate face printr-o declaraţie unilaterală, care se depune Secretarului General
al O.N.U. şi cuprinde obligaţia asumată de stat de a accepta competenţa Curţii pentru orice diferend care s-ar
produce în cadrul raporturilor cu alt stat.

4
Curtea Internationala de Justitie https://ru.scribd.com/document/274180652/Curtea-Internationala-de-Justitie