Diagnostic în parazitologie

Helminți (viermi)
- sunt metazoare
- au structură pluricelulară

• plați (plathelminți)
• cilindrici (nemathelminți)
Helminți (viermi)

• plați (plathelminți)
• corp plat, turtit, fără cavitate generală
• simetrie bilaterală
• tub digestiv incomplet sau inexistent
• majoritatea sunt hermafrodiți
• se divid în
• TREMATODE (viermi plați nesegmentați)
• CESTODE (viermi plați segmentați)
Helminți (viermi)

• cilindrici (nemathelminți)
• corp cilindric, alungit, au cavitate generală
• aparat digestiv complet
• au sexe separate
• femela e mai lungă decât masculul
• femela are capetele drepte
• masculul are capătul terminal răsucit
TREMATODE

• ex. genul Fasciola, specia Fasciola hepatica

• produce fascioloza
• adultul este localizat în căile biliare ale gazdei
definitive (ierbivore)
• poate ajunge în mod accidental la om
Morfologia adultului

• aspect foliaceu
• dimensiuni 1,5-3cm/1,3cm
• foarte subțire
• are 2 ventuze pe fața
ventrală
• corpul e acoperit cu o
cuticulă cu spini orientați
antero-posterior
• se răsucește ”în cornet” în
calea biliară și se agață cu
ventuzele și spinii
Diagnosticul în fascioloză (1)

• diferit în cele 2 faze ale bolii

• PRIMA FAZĂ
• parazitul migrează prin ț.hepatic și se instalează în căile
biliare
• nu găsim ouă în materiile fecale
• diagnosticul clinic este pe primul plan
• diaree muco-sanguinolentă
• colici abdominale
• prurit cutanat
• urticarie
• febră
• hipereozinofilie
• hepatomegalie dureroasă
• în această fază devin + reacțiile imunologice
Diagnosticul în fascioloză (2)

• PRIMA FAZĂ
• diagnosticul imagistic
• ecografie abdominală
• colangiografie retrogradă
• tomografie computerizată
• au rol important în primele 3 luni ale bolii / până se pot
evidenția ouăle la ex. coproparazitologic
Diagnosticul în fascioloză (3)

• A DOUA FAZĂ
• este faza obstructivă
• tabloul clinic este sugestiv
• icter sau subicter (mecanic)
• prurit cutanat
• intoleranță pentru grăsimi
• colici biliare
• eozinofilie (10%)
• există posibilitatea diagnosticului etiologic
• evidențiere ouă în bilă / scaun
• se examinează sediment din bila B după centrifugare
• examen coproparazitologic prin
• preparat direct (lamă-lamelă)
• preparat în strat gros (Kato – Miura)
Diagnosticul în fascioloză (4)

• oul
• mare (cel mai mare – 150
microni)
• oval
• galben
• înveliș subțire (1)
• operculat (2)
• are în interior masă de celule
viteline (3) + celula ou (4)
• nu este embrionat în
momentul eliminării (necesită
mediu acvatic)
Diagnosticul în fascioloză (5)

• Sunt importante în diagnostic

• anamneza / istoricul bolii
• descoperim consumul de salată sălbatică
• asociind
• febră
• hepatomegalie
• eozinofilie (poate ajunge p.l. 40%)
• sugerând diagnosticul de fascioloză.
CESTODE

• viermi plați segmentați

• forma adultă e alcătuită din
• cap (scolex) – cu structuri de fixare (ventuze,
cârlige) în intestinul gazdei definitive
• gât – dă naștere proglotelor
• corp (strobilă) – alcătuit din proglote
• proglotele au aspect și vârste diferite
• tinere, în apropierea gâtului, cu structură internă
nediferențiată, mai mult late
• adulte, au aparat reproducător, aspect ”pătrat”
• bătrâne (terminale) – uter plin cu ouă,
dreptunghiulare
CESTODE (2)

• se hrănesc prin osmoză cu substanțe din IS al gazdei

definitive (trec prin cuticulă)
• sunt viermi hermafrodiți
• proglota are și aparat reproducător femel
și aparat reproducător mascul
• există și stadiul de LARVĂ cu aspect de
• chist / veziculă
CESTODE (3)

Cele mai importante sunt:

• Taenia solium
• Taenia saginata
• Diphyllobothrium latum
• Hymenolepis nana
Pentru acestea omul este gazdă definitivă
(adăpostește adultul, în intestin); boala poartă
numele de tenioză.

• Echinococcus granulosus
Gazda definitivă sunt canide; omul este gazdă
intermediară adăpostind larva numită CHIST HIDATIC
Taenia solium
• produce tenioza când parazitul adult se găsește în
intestinul uman
• produce cisticercoza când forma larvară se găsește
în țesuturile umane
Taenia solium
Morfologia adultului
• vierme plat segmentat, lungime până la 5 metri
• alb-gălbui
• poate avea 1000 proglote
• scolexul are
• 1 mm
• 4 ventuze
• 50 cârlige pe 2 rânduri
Taenia solium
Proglote gravide (cele care se elimină)
• raport L/l : 3/1
• uterul este median
• nu are orificiu de comunicare cu exteriorul
• conține circa 50.000 ouă
• ramificațiile primare sunt în nr. de 5-10
• ramificațiile secundare sunt de tip dendritic
• se elimină pasiv (cu scaunul) în lanțuri mai lungi sau mai
scurte, la intervale neregulate
• eliminările pot fi declanșate de
• alcool
• condimente; prin contracție spastică a viermelui
• sunt imobile, cu musculatură redusă
Taenia solium
Oul
• rotund/ovalar
• 35-45 microni
• coroană striată
periferică
• embrion hexacant în
interior
• este embrionat în
momentul eliminării
• este infecțios atât
pentru porc (g.i.) cât și
pentru om
Taenia solium
Larva
• Cysticercus cellulosae
• aspect de veziculă
translucidă
• poate atinge 2 cm
• conține lichid cu
aspect limpede și
scolexul invaginat
• larvă monochist,
monocefală
Taenia solium
DIAGNOSTIC
• anamneza
• fragmente eliminate cu scaunul ...
• examen macroscopic/microscopic al proglotelor adulte
• examen coproparazitologic direct (lamă-lamelă)
• pozitiv în circa 10% din cazuri (lipsește orificiul de
eliminare pt. ouă)
• evidențiază ouă de T. solium
• examen obligatoriu prin metode de concentrare (ex.
metoda Kato-Miura)
• amprenta anală (Graham; scotch-test) – recoltarea se
face de la nivelul pliurilor anale, dimineața, înainte de
toaleta locală; banda se pune la microscop (pe lamă)
Taenia solium
CISTICERCOZA
Este o complicație a infecției cu T. solium.
Dezvoltarea larvelor are loc în țesuturi umane
(Cysticercus cellulosae).
Omul este gazdă intermediară (g.i.) accidentală (de
obicei g.i. este porcul).
Ciclul biologic al T. solium este întrerupt; larva nu
formează adultul.
Taenia solium
CISTICERCOZA
Boala este severă.
Organe afectate
• SNC
• ochi
• mușchi striat
• cord
• țesut subcutanat.
Taenia solium
CISTICERCOZA / căi de infecție:
Calea este digestivă, cu ouă de T solium prin
1. Autoinfecție exogenă (fecal-oral)
2. Autoinfecție endogenă (antiperistaltică
intestinală)
3. Heteroinfecție (mâini murdare sau alimente
contaminate de la un alt bolnav)
Taenia solium
CISTICERCOZA / DIAGNOSTIC

Morfologic – secțiuni histopatologice din biopsie

musculo-cutanată
Imunologic
• detectarea de Ac în LCR (ex. prin ELISA) (neuro)
• detectarea de Ac în umoarea apoasă (oculo)
• eventual și din sânge periferic
Imagistic
• RX pentru formele musculo-cutanate (apar
calcificări)
• CT și RMN pentru formele cerebrale
• Eco oculare
Taenia saginata
• produce tenioza când parazitul adult se găsește în
intestinul uman
Taenia saginata
Morfologia adultului
• vierme plat segmentat, lungime până la 10 metri
• alb-gălbui
• poate avea 2000 proglote
• scolexul are
• 2 mm
• 4 ventuze (fără cârlige)
Taenia saginata
Proglote gravide (cele care se elimină) – au circa 3cm
• raport L/l : 5/1
• uterul este median
• nu are orificiu de eliminare a ouălelor
• conține circa 100.000 ouă
• ramificațiile primare sunt în nr. de peste 16
• ramificațiile secundare sunt de tip dihotomic și se
termină în fund de sac
• se elimină activ între scaune
•sunt mobile, cu musculatură dezvoltată, forțează
sfincterul anal și se elimină pe lenjeria intimă
Taenia saginata
Oul (foarte asemănător
cu cel de T. Solium)
• rotund/ovalar
• 40 microni
• coroană striată
periferică
• embrion hexacant în
interior
• este embrionat în
momentul eliminării
• este infecțios pentru
bovine (g.i.)
Taenia saginata
Larva
• Cysticercus bovis
• aspect de veziculă
translucidă
• poate atinge 1 cm
• conține lichid cu
aspect limpede și
scolexul invaginat
• larvă monochist,
monocefală
Taenia saginata
DIAGNOSTIC
• anamneza
• proglot mobil eliminat între scaune ...
• examen macroscopic/microscopic al proglotelor adulte
• examen coproparazitologic direct (lamă-lamelă)
• evidențiază rar ouă de T. solium
• examen obligatoriu prin metode de concentrare (ex.
metoda Kato-Miura)
• amprenta anală (Graham; scotch-test) – recoltarea se
face de la nivelul pliurilor anale, dimineața, înainte de
toaleta locală; banda se pune la microscop (pe lamă)
Diphyllobothrium latum (botriocefalul; tenia cu spină)

Cestod adăpostit în intestinul uman.

În forma larvară adăpostit în carnea și icrele de pește
răpitor (ex. știucă, biban)

Adultul poate atinge 13 m (cea mai lungă tenie

umană).
Are scolex în formă de migdală
• aproximativ 3 mm
• prezintă 2 fante laterale (botridii – ventuze)
• se atașează de mucoasa I.S.
Strobila poate avea p.l. 4000 de proglote.
Diphyllobothrium latum

Proglotele terminale
• mai mult late decât lungi
• uterul este median și rozetat / fără ramificații
• comunică cu exteriorul prin orificiul TOCOSTOM
• așadar ouăle apar în ex. coproparazitologic (se
elimină peste 1.000.000 ouă / zi)
Diphyllobothrium latum
Oul
• oval
• 70/45 microni
• operculat
• la cealaltă extremitate
are un pinten numit
carenă
• în interior – masă de
celule viteline și celula ou
• neembrionat și
neinfecțios în momentul
eliminării (necesită
mediu acvatic)
Diphyllobothrium latum
BOTRIOCEFALOZĂ / DIAGNOSTIC
• anamneză
• nu se elimină proglote deoarece partea
terminală a teniei, după ce a eliminat ouăle în
intestin ... se distruge
• întâmplător (alimente sărate, alcool,
condimente) / contracții ale viermelui și se rup
fragmente ce se elimină
• examenul macroscopic
• se administrează seara purgativ salin pentru
facilitarea eliminării de proglote ...
Diphyllobothrium latum
BOTRIOCEFALOZĂ / DIAGNOSTIC (2)
• examenul microscopic
• se folosește ex. coproparazitologic
• dg. se pune ușor prin prezența ouălor
eliminate în nr. mare prin tocostom, în intestin
• se face control după tratament (după 2/3 săpt.)
• metoda de concentrare Kato
• 3 examene la interval de 1 săptămână (tb. să
fie negative)
Echinococcus granulosus

Gazda definitivă este reprezentată de canide; omul

este gazdă intermediară (accidental) adăpostind larva
numită CHIST HIDATIC.

Obișnuit – ciclul este între câine și ovine ... Omul

apare accidental în acest ciclu.

Boala la om
• chist hidatic
• boală hidatică
• hidatidoză
Echinococcus granulosus
Aspecte morfologice
ADULTUL
• cestod mic de 4-6 mm
• are scolex
• 4 ventuze
• coroană dublă de cârlige
• strobila are doar 3 proglote
• imatur
• matur
• sac cu ouă (500-800)

Pot exista mii de exemplare în

intestinul câinelui (luni ... 2 ani).
Echinococcus granulosus
Aspecte morfologice
OUL
• este rotund/ovalar
• 40 microni
• asemănător cu oul de T. solium / T. saginata
• are o coroană striată periferică
• are un embrion hexacant
• este embrionat în momentul eliminării și infecțios
• pentru om
• pentru alte gazde intermediare (ex. ierbivore)
Echinococcus granulosus
Aspecte morfologice
LARVA
• denumită hidatidă / chist hidatic
• este polichistică și policefalică
• localizări frecvente
• hepatic (60%)
• pulmonar (aproape 40%)
• DAR poate ajunge în orice organ.
• dimensiuni variabile în f. de vârstă și ritm de creștere
• 1-5 cm / an
• poate deveni gigantă (peste 20 cm diametru)
Echinococcus granulosus
Aspecte morfologice
LARVA (2)
• are următoarea structură
• peretele extern (cuticula)
• de la câțiva mm la 1 cm grosime
• multilamelară
• elastică
• aspect de albuș de ou coagulat
• impermeabilă pentru molecule mari
• se hrănește prin difuziune (din vasele țesutului
adiacent / nu are vascularizație proprie)
Echinococcus granulosus
Aspecte morfologice
LARVA (3)

• pe fața internă a cuticulei se află membrana

germinativă (proligeră)
• este partea fertilă a larvei
• dă naștere veziculelor proligere și fluidului
hidatic spre interior
• dă naștere membranei cuticulare spre exterior
• are 10-25 microni grosime
Echinococcus granulosus
Aspecte morfologice
LARVA (4)
• veziculele proligere iau naștere prin înmugurire
• aspect de boabe de strugure
• sunt legate de mb. proligeră printr-un pedicul ce
se rupe când chistul îmbătrânește
• protoscolecșii sunt viitoare capete de tenii (ovoide)
• au maxim 200 microni
• au 4 ventuze și coroană de cârlige
• sunt 10-50 în fiecare veziculă fiică
• sunt legați de peretele veziculei printr-un pedicul
scurt și friabil
Echinococcus granulosus
Aspecte morfologice
LARVA (5)
• în interiorul chistului hidatic se află secreția larvei =
lichid hidatic – aspect limpede (apă de stâncă)
• în interiorul lichidului plutesc veziculele fiice și un
sediment numit ”nisip hidatic” care rezultă din
macerarea veziculelor fiice și a protoscolecșilor în
chisturile vârstnice
• la limita dintre chistul hidatic și organul afectat
există adventicea (perichistul) / structură care ține de
organul parazitat (ex. ficat) și nu de larvă – este un
țesut fibros produs de gazdă pentru a limita
expansiunea parazitară
Echinococcus granulosus
BOALA HIDATICĂ / DIAGNOSTIC
Diagnosticul în hidatidoză se face coroborând date
• clinice
• imagistice
• serologice.

IMAGISTIC sunt utile

• RX cardio-toraco-pulmonară (localizări pulmonare)
• ecografia abdominală (localizări abdominale
viscerale)
• CT cu substanță de contrast (forme peritoneale,
retroperitoneale) în hidatoza secundară sau în cazul
recidivelor post-operatorii, localizări cerebrale etc.
Echinococcus granulosus
BOALA HIDATICĂ / DIAGNOSTIC (2)

SEROLOGIC (indirect/imunologic)
• decelează prezența Ac specifici, mai ales prin reacții
imunoenzimatice (ex. ELISA)
• 20% din bolnavi au ”serologie negativă” – va fi
necesar să se facă Western-Blot
• un procent important dintre bolnavii operați poate
prezenta ELISA + timp de ani de zile, fără să fie vorba
de o recidivă.
NEMATODE au

• corpul cilindric
• cavitate generală în care se găsește un aparat
digestiv complet
• corpul acoperit cu o cuticulă și cunosc fenomenul de
”năpârlire” pentru creștere și maturizare
• sexe separate (femela mai lungă decât masculul)
• femela – capete drepte
• masculul – capăt terminal răsucit ”în cârjă”
• Ascaris lumbricoides
• Enterobius vermicularis
• Toxocara spp.
• Trichinella spiralis
Ascaris lumbricoides

• produce ascarioza / infecție foarte răspândită la

nivel mondial / specifică omului DAR nu se transmite
de la om la om (necesară embrionarea pe sol)
• Morfologia ADULTULUI
• cel mai mare parazit nematod al omului
• femela 25 cm lungime / 7 mm lățime
• masculul 10-15 cm / 4 mm
• prezintă capsulă bucală prevăzută cu 3 buze cu
margini dințate folosite pentru atașarea de
mucoasa intestinală
• durata de viață este – 1-2 ani
Ascaris lumbricoides

OUL este de 2 tipuri

• nefertil
• produs de femele când nu există masculi în
intestin
• are 90 microni, înveliș mamelonat, oval
• galben brun
• conține o masă de celule amorfe
• fecundat (fertil)
• are 75/50 microni, înveliș mamelonat, oval
• galben brun
• conține mai multe straturi protectoare pt. a
proteja celula ou și masa de celule viteline
Ascaris lumbricoides (geohelmint)

Elimină ambele tipuri de OUĂ odată cu materiile

fecale.
• cele nefertile sunt distruse
• cele fertile embrionează pe sol – devin infecțioase
Ascaris lumbricoides

DIAGNOSTIC
• anamneză
• adultul poate fi eliminat prin anus sau prin fose
nazale/gură în perioada de 1-2 ani de viață (viu sau
mort)
• adultul poate fi identificat ca mai sus
• uneori pot fi evidențiați în timpul intervențiilor
pe tractul digestiv (intra-operator)
Ascaris lumbricoides

DIAGNOSTIC (2)
• examene de laborator și paraclinice
• HLG modificată
• eozinofilie cu valoare mai mare în timpul
migrării tisulare / mai mică de 10% când este
intestinal
• examen RX pulmonar în pneumonia verminoasă –
aspect de sindrom Loeffler (infiltrat inflamator
fugace); tot în această perioadă se pot evidenția
larve în spută
• au maxim 2 mm
Ascaris lumbricoides

DIAGNOSTIC (3)
• examene de laborator și paraclinice
• examenul RX baritat
• permite evidențierea unui ”defect de
umplere” la nivel intestinal
• ocazional prin EDS se pot evidenția paraziți
• examen microscopic al materiilor fecale
• ex. coproparazitologic direct / Kato-Miura
• evidențiază ouă (fertile sau nefertile) cu aspectul
descris anterior
• evidențierea în m.f. este condiționată de
ajungerea la maturitate a parazitului (d. 60-70 zile)
Enterobius vermicularis

Produce enterobioza (oxiuroza)

• boală parazitară foarte contagioasă
• prevalență mare în colectivitățile de copii (unde NU
se respectă regulile de igienă)
Enterobius vermicularis
MORFOLOGIE
• nematod mic de culoare albicioasă
• foarte subțire (ca un fir de ață)
• extremitatea anterioară se numește buton cefalic cu
care se atașează de mucoasa cecului
• femela are 1 cm, extremități drepte
• are porțiunea mediană mai groasă
• 2 utere pline cu ouă (circa 15.000)
• femela migrează nocturn și depune ouă în pliurile
anale, apoi moare
• masculul 3-5 mm, extremitate răsucită ”în cârjă” și 1
spicul terminal
• durată de viață 2-8 săptămâni
Enterobius vermicularis

OUL
• oval, plan convex, cu înveliș
dublu transparent
• prin transparență se observă
embrionul giriniform
• corp oval cu
prelungire ca o coadă
• 50/30 microni
• în decurs de 1-4 ore
embrionul evoluează spre
forma de LARVĂ infecțioasă
Enterobius vermicularis

DIAGNOSTIC
• anamneza
• prurit anal nocturn
• leziuni de grataj suprainfectate bacterian
(dermatită eczematiformă)
• vulvovaginite
• prezența viermilor adulți în materiile fecale, mai
ales după scaune diareice sau după ce au început
un tratament antihelmintic (vezi descriere)
Enterobius vermicularis

DIAGNOSTIC (2)
• examenul amprentei anale (de elecție)
• metoda Graham ...
• recoltarea să se facă înainte de defecație și
toaleta anală
• se vor vedea ouă - vezi descriere ...
• examenul coproparazitologic
• evidențiază ouă doar în 10% din cazuri pentru că
femela depune ouă în pliurile anale NU intestinal
Enterobius vermicularis

Se recomandă tratamentul SIMULTAN TUTUROR

membrilor familiei + REPETARE după 2 săptămâni.

Rezervorul parazitar e reprezentat de om – se

recomandă ca în colectivitățile de copii, cu deficiențe
igieno-sanitare, să se administreze tratament din 3 în
3 luni.
Toxocara canis si cati

Produc toxocaroza
• acest gen (Toxocara) cuprinde nematode care
parazitează animalele
• parazitul adult se dezvoltă în intestinul animalelor
• în timp ce ouăle ajung accidental în organismul
uman, după ce au embrionat pe sol – din ele se
eliberează larvele – iar larvele migrează prin țesuturi
și produc sindromul de larva migrans visceralis
• larvele nu ajung niciodată adulte în intestinul uman
• se află în ”impas parazitar”; nu își pot desăvârși ciclul
biologic
Toxocara spp.

Morfologie
ADULȚII
• au câțiva cm lungime / 1 mm grosime
• sunt foarte asemănători ca organizare internă cu
Ascaris lumbricoides DAR mai mici și la nivelul
extremității cefalice prezintă 2 aripioare laterale
Toxocara spp. (geohelmint)

Morfologie
OUL
• oval, aproximativ 80 microni
• perete subțire
• în interior există o masă de
celule viteline și celula ou
• este nembrionat și
neinfecțios în momentul
eliminării
• embrionează pe sol în 10-20
zile, în condiții favorabile
Toxocara spp.

DIAGNOSTICUL în Toxocaroza viscerală

• anamneza
• geofagie
• s-a jucat cu animale (mai ales pui)
• a consumat alimente vegetale nespălate
• nu se spală pe mâini
Toxocara spp.

DIAGNOSTICUL în Toxocaroza viscerală (2)

• examen clinic
• febră
• hepato/splenomegalie
• manifestări respiratorii tip bronșită
• tulburări digestive nespecifice
• tulburări neurologice
• manifestări cutanate
• urticarie
• prurit
• adenopatii etc.
Toxocara spp.

DIAGNOSTICUL în Toxocaroza viscerală (3)

• tehnici imagistice
• examen RX pulmonar
• util în evidențierea sd.Loeffler (migrarea
larvelor prin parenhimul pulmonar)
• ecografie abdominală
• CT
• utile în afectările viscerale
• când parenhimul este neomogen datorită
granuloamelor eozinofilice perilarvare
Toxocara spp.
DIAGNOSTICUL în Toxocaroza viscerală (4)
• diagnosticul serologic (indirect)
• poate identifica Ac anti-Toxocara prin
• reacții imunoenzimatice (ex. ELISA)
• testul avidității care arată dacă infecția este
mai recentă sau mai veche de 20 săptămâni
• tehnica Western-Blot (pt.confirmare;
valoros pentru formele cu localizare SNC)
• alte elemente de laborator
• leucocitoză cu eozinofilie
• creșterea TGO, TGP, CK, LDH (citoliză mm.)
• ex. coproparazitologic NU este util în diagnostic
(parazitul nu e localizat în intestin)
Larva migrans cutanată
Toxocara spp.

DIAGNOSTICUL în Toxocaroza viscerală (5)

• de certitudine
• identificarea larvelor în spută
• identificarea larvelor în granuloame
eozinofilice tisulare (ex. după PBH)