Universitatea Tehnică "Gheorghe Asachi" din Iaşi

Facultatea de Textile, Pielărie și Management Industrial

Referat
Ingineria Proceselor Textile-Pielarie
Tema: -Pompe cu roţi dinţate
-Filtru: Sedimentare

Student: Nastase Cosmin

Grupa:10306
An: III

Pompe cu roţi dinţate

cu angrenare exterioară
 În figura 6.6 se prezintă principiul constructiv a unei pompe cu roţi dinţate cu
angrenare exterioară. Aceasta cuprinde două pinioane din care unul este motor şi carcasa cu
orificiul de aspiraţie şi cel de refulare. Sensul de rotaţie este dat de săgeata care pleacă din
punctul de angrenare către racordul de aspiraţie. În figura 6.7 este prezentată construcţia
pompei.

Figura 6.7 Construcţia pompei cu roţi dinţate

Figura 6.6 Principiul constructiv al pompei cu roţi

Perechea de roţi dinţate 1 şi 2 se roteşte în carcasa 3, susţinute de bucşele lagăr 6. În

capacul 7 pot fi înglobate organe de reglare, ca supape sau regulatoare de debit. Flanşa 8 poate
avea o construcţie care să conţină un lagăr radial axial pentru antrenarea pompei prin roţi
dinţate sau prin curele. Asamblarea se realizează prin intermediul şuruburilor 9. Etanşarea
construcţiei este asigurată de inelele de etanşare 10 şi de manşeta de rotaţie 11.
Lichidul este transportat volum cu volum de către golurile dintre dinţi (care formează
camerele de lucru) spre orificiul de refulare. Etanşarea spaţiului de înaltă presiune de cel de
joasă presiune se realizează prin contactul dinţilor în zona de angrenare. În afară de această
zonă, curgeri inverse se mai pot produce prin spaţiile dintre vârfurile dinţilor şi carcasă,
precum şi pe părţile laterale ale pinioanelor. Funcţionarea poate fi asimilată cu cea a pompei
cu piston. Fiecare gol dintre doi dinţi a roţii conducătoare se asimilează cu un cilindru, iar un
dinte al roţii conduse trece drept piston.
Evitarea uzurilor excesive şi deci menţinerea jocurilor corespunzătoare necesită
măsuri de echilibrare a presiunilor pe partea de lucru a carcasei. În figura 6.8 este prezentată
epura nesimetrică a presiunilor pe carcasă din care rezultă forţele de presiune radiale F şi
solicitarea unilaterală a rotoarelor, arborilor şi lagărelor pompei.
În scopul compensării acestor forţe de presiune, la unele construcţii de pompe se
practică soluţia din figura 6.9. În carcasă se execută canalele aa 1 şi bb1 care comunică cu

spaţiul de aspiraţie, respectiv cu cel de refulare. Astfel are loc o redistribuire a epurei de
presiune pe conturul rotoarelor şi carcasei.

Figura 6.8 Repartiţia presiunilor pe carcasa pompei cu roţi dinţate

Figura 6.9 Echilibrarea epurei de presiune

 O importanţă deosebită o au şi forţele axiale, în particular influenţa lor asupra jocului
dintre flancurile pinioanelor şi carcasă. Constructiv se prevede o compensare automată a
jocului la flancuri, piesele de etanşare fiind acţionate de presiunea din camera de refulare,
figura 6.10.

Figura 6.10 Compensarea forţelor axiale la pompa cu roţi dinţate

Funcţionarea corectă a unui angrenaj cu roţi dinţate presupune un grad de acoperire

supraunitar. Rezultă că înainte de ieşirea unei perechi de dinţi din angrenare, perechea
următoare de dinţi intră în contact. În consecinţă, în spaţiul dintre dinţii în angrenare rămâne o
cantitate de lichid puternic comprimată de dinţii conjugaţi.
Strivirea lichidului are consecinţe negative asupra funcţionării pompei şi se manifestă
prin şocuri, pulsaţii ale eforturilor în lagăre, degradarea mediului hidraulic. Practicarea unor
degajări în capacele laterale în dreptul zonei de angrenare, figura 6.11 sau în arbore, figura
6.12 conduce, prin mărirea volumului de lichid supus comprimării, la atenuarea efectelor
negative datorate strivirii.

Figura 6.11 Degajări în carcasa pompei

 Figura 6.11 Degajări în arbore pompei

Pentru realizarea presiunilor mari, unele construcţii de pompe cu roţi dinţate se

realizează etajat, figura 6.13. În aceeaşi carcasă există de fapt două pompe legate în serie.
Roţile motoare 4 şi 5 sunt antrenate de arborele 3, roata condusă 2 face corp comun cu
arborele 1, iar roata condusă 6 este liberă pe arbore.

Sedimentarea
Sedimentarea este operaţia prin care fazele unui amestec eterogen sunt separate
prin acţiunea diferenţiată a unui câmp de forţe (gravitaţionale sau centrifuge) asupra
fazelor de densităţi diferite. După cum faza dispersă are densitate mai mare sau mai
mică decât faza continuă, particulele dispersate se depun sau se ridică.

Particulele discrete, grăunţoase, cum sunt pietrişul sau grăunţele de nisip

sedimentează independent una de cealaltă.
Particulele floconoase sedimentează după un alt mecanism, dependent de
concentraţia acestora.
– La concentraţii reduse, viteza de sedimentare creşte pe măsura creşterii
dimensiunilor flocoanelor, ca rezultat al fenomenului de aglomerare; aceasta este
sedimentarea floculantă.
– La concentraţii mari, cantitatea ridicată de flocoane din apă provoacă întârzierea
sedimentării, cu formarea unei interfeţe vizibile între masa de nămol şi supernatantul
limpede; aceasta este sedimentarea frânată.

1. suspensie = sistemul eterogen lichid – solid iniţial;

2. decantat = lichidul mai mult sau mai puţin limpede, rezultat după sedimentare,
3. sediment sau precipitat = reziduul conţinând faza solidă îmbibată cu lichid.

Suspensie decantat/sediment decantare

decantare = îndepărtarea lichidului (decantatului, supernatantului) după

sedimentare.

clarificare sau limpezire = eliminarea fazei solide dintr-o suspensie, prin

sedimentare; se aplică, în special, la sedimentarea suspensiilor grăunţoase, diluate,
ale căror granule sedimentează independent.

îngroşare = concentrarea, prin sedimentare, a fazei solide şi se referă, de obicei, la

precipitate negrăunţoase care conţin încă mult lichid.

Sedimentarea suspensiilor diluate, cu particule grăunţoase, este un proces simplu,

uşor de descris matematic. o Fiecare particulă sedimentează independent, viteza de
sedimentare a granulelor fiind funcţie de mărimea acestora.

Utilaje folosite la sedimentare:

Sunt aparate folosite pentru separarea prin
sedimentare a amestecurilor eterogene lichide
(lichid-solid), în câmp gravitațional. Pot fi de
diferite tipuri constructive: orizontale sau
verticale; prevăzute cu agitatoare sau cuțite de
răzuire pentru îndepărtarea sedimentului.
Decantoarele se utilizează pentru limpezirea apei
de spălare în industria zahărului, în industria de
prelucrare a fructelor și legumelor sau pentru
curățirea apelor reziduale.

Bibliografie:
http://cadredidactice.ub.ro
http://www.referat.ro/