Instituția ombudsmanului

1.Natura juridică a instituției ombudsmanului.

Deși istoria nu cunoaște instituții identice cu instituția ombudsmanului contemporan, din cele mai vechi
timpuri au existat funcționari cu atribuții asemănătoare.
Majoritatea statelor la crearea Instituției ombudsmanului s-au bazat pe modelul Suediei.
Constituția Suediei din 1809 era bazată pe separarea puterilor și garantarea drepturilor cetățeanului.
Pentru ca să fie echilibrate atribuțiile regelui cu atribuțiile parlamentului, parlamentul a ales o persoana
(funcționar) numit comisarul parlamentar special ombudsman.

Aceasta persoană avea atribuții pentru a garanta cetățenilor drepturile sale constituționale șiîmpotriva
abuzurilor de putere de către stat. În prezent, în Suedia, în baza constituțieidin 1974, Reichstagul
(Parlamentul) alege mai mulți ombudsmani cu scopul supravegherii, respectării din partea organelor de
stat, a legilor și a actelor normative.

Organizarea și funcționarea Instituției ombudsmanului a deschis un nou capitol pentru relația dintre stat
șicetățean, dintre guvernați și guvernanți, fiind un mecanism pentru protecția drepturilor omului
șicetățeanului. Ombudsmanul adoptat de limbajul universal este o Instituție recunoscută, condusa de o
persoană sau persoane independente care răspunde de actele statului să nu limiteze drepturile
cetățeanului. Legislația privind Instituția juridică a ombudsmanului diferă de la stat la stat.

În unele state: Franța, România, Rusia, Ucraina și altele există un singur ombudsman desemnat de
Parlament. În Republica Moldova, Austria, Suedia și altele există mai mulți ombudsmani desemnați de
Parlament. În prezent, ombudsmanul desemneazăsimbolul unui stat democratic, apărarea libertăților
individuale și supravegherea abuzului de putere de către stat.

Definitia-Din punct de vedere al cetățeanului, ombudsmanul reprezintă o persoana cu funcție de

răspundere, la care se poate adresa oricine cînd sunt încălcate anumite drepturi fundamentale sau este
nemulțumit de unele hotărîri și acte ale organelor de stat. Astfel, principala funcție a ombudsmanului
este funcția de protecție a drepturilor șilibertățilorcetățeanului, ceea ce determină poziția lui în
sistemul de drept.

Deși Instituția ombudsmanului nu reprezintă nici un organ al puterii legislative, nici un organ al puterii
executive sau judecătorești, el este independent și are următoarele funcții:
1. De supraveghere a respectării drepturilor fundamentale ale cetățeanului;
2. De cercetare și de control al administrației publice;
3. De mediere sau conciliere între cetățeni și organele statului;
4. De sancționare sau penalizare a autorităților pentru activitatea lor ilegală.
Natura juridica a avocatului parlamentar din RM se aseamănă cu natura Instituției ombudsmanului.
Instituția avocatului parlamentar este o Instituție reglementată de legea cu privire la avocații
parlamentari care activeazăîn cadrul „Centrului pentru drepturile omului din RM‖ , care este condus de
unul dintre cei patru avocați parlamentari. Potrivit legislației și literaturii de specialitate, Instituția
ombudsmanului din alte state, organele care desemnează aceasta funcție sau Instituție pot fi:
parlamentul, guvernul, Șeful statului sau monarhul la recomandarea prim-ministrului în statele
monarhice. În RM În baza art. 5 din legea cu privire la avocații parlamentari din 1997 propunerile
privind candidaturile avocaților parlamentari sunt înaintate în parlament de către Președintele
RM, de cel puțin 20 de deputațiși de către guvern.
Ei sunt numiți înfuncție cu votul majorității deputaților aleși pe un mandat de 5 ani. Pentru candidatul la
Funcția de avocat parlamentar sunt necesare următoarele cerințe: 1. Cetățenia RM; 2. Competență
profesională; 3. Studiile juridice; 4. Cunoașterea limbii de stat; 5. Domiciliu permanent.
2. Statutul avocatului parlamentar În Republică Moldova.
Statutul de avocat parlamentar sunt drepturile și obligațiile persoanei numite înfuncție de avocat
parlamentar, precum șigaranțiile ce asigură exercitarea acestora.
Statutul diferă înfuncție și îndependență de situația în care se află avocatul parlamentar, și anume:
statutul avocatului parlamentar înfuncție, statutul avocatului parlamentar revocat din funcțieși statutul
avocatului parlamentar ce a demisionat

.În unele state desemnarea ombudsmanului poate fi pe durata unui singur mandat, pe durata a cel mult
doua mandate consecutive, în unele state nu este specificat numărul de mandate.

În RM mandatul este de cinci ani, nu poate fi numit înfuncție mai mult decît pe perioada a doua
mandate consecutive. Conform legii cu privire la avocații parlamentari, ei pot fi eliberați
dinfuncțieînainte de termen,în cazul în care parlamentul exprimă moțiunea de neîncredere, în cazul în
care avocatul parlamentar nu și-a îndeplinit anumite funcții sau nu a fost corect cu petiționarii.

Legea mai prevede și alte cazuri cînd pot fi eliberați dinfuncțieînainte de termen: din propria inițiativă,
la atingerea vîrstei de pensionar, în cazul imposibilității de a exercita mandatul din motive de sănătate
sau în cazul unei sentințe definitive a instanței de judecată. Pe durata mandatului sunt consfințite
anumite garanții:incompatibilitatea, independență, inviolabilitatea, imparțialitatea, imunitatea.