Sunteți pe pagina 1din 21
7 PERSONALITATILE PSIHOPATICE (ANTISOCIALE) incep sa discut cateogoriile tipologice de organizare a personalititii cu cei care sunt probabil cei mai nepopulari gi intimidangi paciengi intAlnigi jn domeniul sanatagii mintale, adica aceia care sunt, in principal, psiho- patici. Merg pe urmele lui Meloy (1988) utilizand termenul mai vechi ce denumeste acest tip de personalitate. Termenul , antisocial” priveste feno- menul dinafara, se uita la ce este vizibil din exterior, punand accentul pe consecingele sociale ale acestei functionari, pe cand eu incerc aici si ex- plorez experienja subiectiva si dinamica interna a oamenilor psihopatici. Cercetirile au sustinut conceptul lui Kernberg (1984), al unei serii de afecfiuni narcisice (tulburari ale selfului) la capatul indepartat al cdreia se gaseste psihopatia extrema (e.g., Gacano, Meloy, Berg, 1992). Robert Hare (c.g., Hare et al., 1990) distinge adevaragii psihopagi de oamenii cu tendinge antisociale, folosind termenul »psihopat” pentru a denumi doar o parte din spectrul larg. Aceasta este 0 distinctie valoroas4 pentru cerce- tare si una care a avut urmari practice vitale precum identificarea candida- tilor care ar fi angajati dezastruogi. Pentru scopul discutarii dinamicii care strabate spectrul antisocial, folosesc in sens larg adjectivul »psihopatic” ca echivalent cu antisocial” si substantivul ,psihopatie” pentru intreaga arie antisocial’. Dar altfel decit in practica mea din 1994 si cu consideratie pentru diferengierea lui Hare, folosesc substantivul ,psihopat” doar pen- tru versiunea extremi a acestei psihologii si evit utilizarea lui ,sociopatic deoarece acum termenul sugereaza o deosebire invechit’. ; Desi exist’ dovezi coplesitoare c psihopagii extrem! nu ae at bili (MH. Stone, 2000), este posibila influenga terapeutica Srp tor indivizi cu tendinge antisociale. Oamenii ale caror ante Fa , ex Sttucturate in lini psihopatice variaza de la cei extrem de oa re Fine tganizati, impulsivi si sadici precum Richard Chase ee embra 1992; Ressler 8¢ Schactman, 1992) care ucidea ta incimplar® 182. Diagnosticul psihanalitic sibea sAngele yictimelor (cu delirul ca propriul sau sange era otrivit siavea nevoie de asta pentru a supravieruil), pand la sarmangii rafinagi si elegansi precum personajele descrise de Babiak si Hare (2007) in lucrarea lor des- pre psihopagii corporatisti americant: Serpi in costume. Continuumul Psi- hopatic incarca greu in direcyia borderline-psihotic, deoarece, conceptual, diagnosticul se refera la un egec fundamental al atasamentului uman sila sprijinul pe aparari foarte primitive. Cu Bursten (1973a), in orice caz, ag pune in discugie faptul ca exist oameni in zonele de funcfionare inalta, ale cdror personalitisi favorizea3 mai mult psihopatia decat orice alte trasaturi si care sunt considerati per- sonalitagi antisociale de nivel inalt. Asemenea oameni au destula integrare a identitagii, testare a realitapii i capacitatea de a folosi aparari mai matu- re cat sA nu poata fi consideragi nici borderline, nici psihotici, dar nucleul modurilor lor de a gandi si a actiona arata o sensibilitate antisociala. Unii oameni de mare succes au avut concepyii in esenga psihopatice; admitand ci o fori a eului suficient de bund, indiferenta cruda faa de ceilalyi poa- te face realizarile competitive mai simple decat sunt pentru cei capabili de loialitate si grija. fn 1939, Henderson a diferengiat psihopafii ,pasiv-parazitari” de cei agresiv violengi. Un exemplu din prima categorie ar fi dezvoltatorul unei scheme Ponzi, care pare si aiba familie si prietenii bune (cel pugin pana cand escrocheria este descoperiti). Ca societate, parem a fi mai luati prin surprin- dere de aceastd versiune mai subtila a psihopatiei decdt de manifestirile ei mai agresive, dar orientarea exploatativa catre ceilalyi este aceeagi. Criteriul lui Bursten (1973a) pentru diagnosticarea unei persoane psihopatice, acela cA preocuparea lui sau a ei este ,escaladarea” sau manipularea constientd a altora, capteaza esenga psihologiei psihopatice. Conceput in acest mod, dia- gnosticul de psihopatie caracteriologica nu are nimic de-a face cu criminali- tatea evident, in schimb are totul de-a face cu motivagia interna. PULSIUNE, AFECT $I TEMPERAMENT IN PSIHOPATIE . Faptul cd inc de la nastere copiii au temperament diferit (ceva ce stie dintotdeauna orice parinte cu mai mult de 2 copii) a fost acum clar stabi- lit stiinifc (Kagan, 1994; Thomas, Chess & Birch, 1968). Unele dite ariile in care copiii au demonstrat variabilitate innascuta includ nivelul de Pervonalititile pibopatce (antisociale) 183 activitate, agresivitate, reactivitatea, consolabilitatea care pot inclina dezvoltarea intr-o directie psihopati gemenilor si copiilor adoptagi (eg. Vandenberg, concluzionat ci oamenii care devin antisociali pot avea mai mul ey agre sivitate constitugional decat alti, In anii care au trecut de ha pri ima edi. fie a acestei cArgi s-a inregistrat o explozie de cercetari asupra cteierului care au aratat cd presupunerile Roastre anterioare despre separabilitatea a ceea ce este constitugional si ceea ce este invagat era naiva: Predispozigi- ile genetice pot fi inversate de experienge timpurii, genele pot fi pornite sau oprite, substangele chimice din creier sunt modificate de trairi si totul interactioneaz’. Intr-un studiu longitudinal bine conceputt, legii (2002) au descoperit cd oamenii cu o variagic in expres care descompune norepinefrina si neurotransmiratorii inru monoaminoxidazei A [MAOA] care poate avea efecte permanente asupra cromozomului X), sunt mult mai predispusi sa dezvolte tipare compor- tamentale violente si antisociale atunci cind sunt maltrata 2003; Niehoff, 2003). > Abuzul_timpuriu, neglijarea gi_maltratarea_pot_afecta dezvoltarea cortexului orbitofrontal, care pare si fie centrul moral al creierului (Dama- sio, 1994; Martens, 2002; Yu, 2006). Asadar, substratul biologic pentru nivelurile inalte de agresiune afectiva si pridatoare la oamenii antisociali poate s4 nu implice in mod direct mostenirea lor genetica, dar poate fi in esenfa activat de interactiunea dintre experiente i gene. Personalitatile antisociale au niveluri scazute ale serotoninei oricare ar fi sursa (Coccaro, 1996), iar psihopayii diagnosticagi au o reactivitate remarcabil de scizuti a sistemului nervos autonom (Intrator et al., 1996; Lykken, 1995), fapt ce Poate explica atat felul in care cauta permanent senzatii cat gi ,esecul de a {nvita din experienti’, demult remarcat (Cleckley, 1941, p.368). Louth, Williamson, Alpert, Pouget si Hare (1998) au descoperit ca Psihopatii au anomalii in circuitele cerebrale care stau la baza proceselor ngvistice si afective, sugerand ca persoanele extrem de antisociale nu au WWitat despre sentimente in modul fundamentat relagional in care am fa 80 cei mai mul dnere no. Tas himb, ei dobandesc discursul emofio- nal ca.un fel de yal doilea limbaj” care este folosit mai degraba pentru “a manipula pe altii dec4t pentru a-si exprima starile interioare. Indiviaii bo patici au o slabs teglare a afectelor si un prag peste medie al excitafi re i, si alfi factori similari ica. Studii timputii ale Singer8Pauls, 1986) ay Caspi si co- ia unei gene diti (variagia fi (vezi Fonagy,