Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Proiectarea Şi Execuţia Acoperişurilor Verzi PDF
Proiectarea Şi Execuţia Acoperişurilor Verzi PDF
Redactarea II
Redactarea 2
aprilie 2011
MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI TURISMULUI
MDRT
Redactarea II
Elaborat de:
UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM “ION MINCU”
Colaborator:
INCERC Bucureşti
Avizat de:
CUPRINS
1
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
ANEXE INFORMATIVE
2
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
3
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
4
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
5
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
6
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
plante perene trăiesc mai mulți ani fructificând în fiecare an; sunt:
plantele lemnoase; plantele erbacee cu organe
subterane de depozitare a substanțelor de rezervă;
plante erbacee cu rozete de frunze sau frunze
reduse, protectoare ale mugurilor situați deasupra
solului
7
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
IV.1.4. Învelitorile care reprezintă suportul straturilor vegetale pot fi din lemn,
ceramică, beton, metal, fibrociment,
8
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
Acest strat este diferit, în funcţie de tipul de acoperiş verde: extensiv, semi-
extensiv, intensiv.
9
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
Notă: Obiectivul utilizării unor astfel de plante este acela de a asigura procesul de
creştere a vegetaţiei în mod natural, cu condiţia de a fi luate măsuri de
protecţie a hidroizolaţiei din faza de proiectare. Plantele cresc oricum în
crăpături, rosturi, mai ales acolo unde protecţia hidroizolaţiei este realizată
din pietriş de râu care nu a fost în prealabil spălat.
10
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
Muşchi:
- pot fi folosiţi în zone cu umiditate mare în aer
- adăugaţi în substraturi subţiri pot asigura acumularea de materie
organică, pregătind locuri optime pentru germinarea seminţelor
- pot coloniza zone pe care nu se extind alte specii în condiţiile unei
amenajări extensive, pe substraturi foarte subţiri
- menţin umiditatea în sol
Ferigi:
sunt plante erbacee, cu rizom, fără flori, al căror efect decorativ îl constituie
frunzele
- au pretenţii scăzute faţă de lumină
- în general nu sunt adaptate să suporte condiţiile de umiditate scăzută şi
temperaturi ridicate din amenajările pe acoperiş
- există câteva specii care pot supravieţui în condiţii de umiditate scăzută,
dar în locuri umbrite sau altele întâlnite în crăpăturile pereţilor construcţiilor
vechi
11
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
Notă: Arborii de talie mică sau cultivarurile dwarf ale unor specii de talie mare sau
de conifere se recomandă a fi crescute în containere sau pe substraturi
profunde.
Notă: Cerinţele plantelor faţă de elementele nutritive din sol sau ph pot fi
corectate prin fertilizări sau diferite amendamente.
12
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
Notă: Pentru speciile lemnoase este necesar ca solul să aibă un drenaj bun,
pentru a se asigura maturarea lemnului şi rezistenţa la ger.
13
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
14
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
Notă: În substraturile de cultură de natură organică, faza solidă este mai puţin
reprezentată ca în sol, aceasta permiţând ca într-un volum de substrat să
existe un spaţiu disponibil pt. apă şi aer mai mare faţă de acelaşi volum în
sol.
Ponderea fazei solide în substratul de cultură – 5% pentru minerale;
20 – 25 % pentru substanţe organice (în sol 45 % pentru minerale, 4 – 6 %
pentru substanţe organice).
15
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
V.3.1.3 Dimensiunea orificiilor din stratul filtrant sunt cuprinse între 0,06mm şi
0,2mm (considerând că 90% din substrat este reţinut de filtru şi doar 10%
poate traversa filtrul).
V.3.1.4 Membranele din ţesături geotextile trebuie suprapuse (ca orice membrane)
10cm una peste cealaltă. Perimetral se ridică până la limita substratului,
asigurând filtrarea şi pe laterală, până la stratul vegetal.
Membranele filtrante nu trebuie să rămână expuse intemperiilor sau
neprotejate un timp mai îndelungat decât cel prevăzut de producătorul de
sistem.
16
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
Nota 3: Dacă stratul drenant este realizat din spărturi cu muchii ascuţite sau din
plăci rigide, este necesară prevederea unui strat de protecţie a
hidroizolaţiei dacă aceasta are şi rol de barieră împotriva rădăcinilor.
17
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
V.4.5 Retenţia de apă se face prin substratul vegetal dar poate fi completată cu:
− stocare într-un strat (plăci sau rogojini ) special pentru retenţia de apă, în
legătură cu substratul;
− stocare în stratul drenant, dacă acesta este realizat din agregate cu pori
deschişi, din agregate granulare de dimensiuni diferite sau din plăci
prefabricate speciale pentru drenare şi stocare a apei;
− stocare în stratul drenant prin prevederea de plăci cu geometrie specială
care asigură retenţia de apă pe întreaga suprafaţă;
− stocare în straturi speciale
18
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
V.5.4 O barieră împotriva rădăcinilor care şi-a dovedit eficienţa în timp este
reprezentată de o şapă armată (minimum 40mm) compactă sau protejată
împotriva carbonatării. Sistemul se utilizează şi astăzi cu succes.
V.5.5 Barierele contra rădăcinilor sunt realizate de pelicule, mase de şpaclu sau
membrane speciale.
Dat fiind progresul tehnologic pe piaţa produselor de construcţii, este
probabil ca alcătuirea şi grosimea barierelor contra rădăcinilor să aibă alte
caracteristici sau valori. Se va alege un produs agrementat, potrivit
domeniului de utilizare necesar.
Lista de mai jos este exemplificativă, nu exhaustivă.
- Pelicule:
- PVC lichid (0,8mm)
- Mase de şpaclu:
- poliuretan lichid (2 – 3mm), pulverizat
- răşini cu inserţii de fibre poliesterice (1,5 – 2mm), rolate
- Membrane
- mase plastice (1 – 2mm):
19
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
V.5.6 Dacă materialele constitutive ale celor două straturi sunt incompatibile din
punct de vedere chimic se recomandă prevederea unui strat de separare
între hidroizolaţie şi bariera împotriva rădăcinilor, Materialele recomandate
sunt filmul de polietilenă (0,15 – 0,30mm grosime) şi împâsliturile din
polipropilenă (2mm grosime)
20
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
21
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
VI. 2.4 Valoarea optimă a pantei acoperişului variază între 10 ÷ 20%. Panta
acoperişului se limitează, de regulă, la 20% pentru a se evita alunecarea
straturilor de cultură sub greutatea proprie (pentru pante mai mari sunt
necesare măsuri speciale pentru stabilizarea substraturilor de cultură).
Acoperişurile cu pantă nulă nu asigură condiţiile cele mai bune de
evacuarea apelor care se realizează cel puţin pentru panta de 10%.
22
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
23
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
24
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
25
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
26
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
27
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
pn = 1.35 gn + 1.5qk
unde
− gn este valoarea caracteristică a încărcării permanente (în kN/m2)
− qk este valoarea caracteristică a încărcării utile (în kN/m2)
unde
− gav este greutatea unitară a acoperişului verde care înglobează
elementele menţionate la VI.1.3.1.1.
Considerând, aşa cum s-a arătat la VI.1.3.1.2, că încărcarea utilă pe
acoperişul verde este egală cu cea pe acoperişul normal cu aceeaşi
destinaţie, sporul încărcării de proiectare este
28
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
(a)
(b)
29
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
(c)
Figura 1.Variaţia valorii de proiectare a sporului de încărcare pe planşeu
în funcţie de încărcarea utilă pe acoperiş
30
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
(a)
(b)
Figura 2. 1 Variaţia valorii de proiectare a sporului de încărcare pe planşeu (ρ av)
în funcţie de tipul vegetaţiei
31
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
(c)
Figura 2. 2 Variaţia valorii de proiectare a sporului de încărcare pe planşeu (ρ av)
în funcţie de tipul vegetaţiei
Concluziile puse în evidenţă de aceste grafice sunt similare cu cele de mai
sus:
− În cazul vegetaţiei extensive sporurile de cost sunt semnificative numai
pentru acoperişurile necirculabile uşoare (gn≤ 2.5kN/m2). Pentru
acoperişurile cu încărcare totală de proiectare gn ≥ 4 kN/m2 sporurile
date de cele trei categorii de utilizare (încărcări utile) sunt practic
aceleaşi (~ + 10÷15%).
− În cazul vegetaţiei intensive sporurile de încărcare variază între
300 ÷ 600 % pentru acoperişurile uşoare (cu gn = 1 kN/m2) şi rămân mai
mari de 150 % chiar pentru acoperişurile grele, indiferent de categoria
de utilizare.
32
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
g av
ρ N ,av = 1 +
ng n
Variaţia raportuluiρ N,av pentru n = 1 ÷ 6 este dată în figura.3 pentru
greutăţile extreme ale acoperişului verde.
Figura 3 Influenţa încărcărilor date de acoperişul verde asupra forţelor axiale de proiectare
în elementele verticale
Din figura 3 se reţin următoarele concluzii:
− În cazul vegetaţiei extensive sporul solicitărilor axiale este semnificativ
numai pentru elementele verticale ale ultimului nivel (cu valori între
15 ÷25%); pentru nivelurile inferioare, şi pentru fundaţii sporul de sarcină
verticală adus de acoperişul verde poate fi, în general, neglijat.
− În cazul vegetaţiei intensive cu greutatea maximă considerată, sporul
solicitărilor axiale este major pentru elementele verticale şi fundaţiile
clădirilor cu n =3 ÷ 4 niveluri; pentru clădirile mai înalte acest spor se
referă la un număr de 3 ÷ 4 niveluri sub acoperiş şi, de regulă, poate fi
neglijat pentru fundaţii (în special în cazul clădirilor foarte grele, cu
gn ≥ 1.3÷1.4 kN/m2).
În cazul vegetaţiei semi-intensive concluziile sunt similare celor
identificate în cazul încărcărilor aplicate direct pe planşeu.
VI. 4.3. Efectul încărcărilor din acoperişul verde asupra forţelor seismice
33
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
mav =
Aniv
(g n + g av ) = Gniv + Gav
g g
unde gav se ia în funcţie de tipul de vegetaţie cu valorile de la VI.3.1.1.
S d (T1 )
Aniv ( ng n + g av ) = d 1 (nGniv + Gav )
S (T )
Fb ,av =
g g
34
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
(a)
(b)
Figura 4. 1 Variaţia sporului forţei tăietoare seismice de proiectare
în funcţie de tipul vegetaţiei şi de înălţimea clădirii
35
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
(c)
(d)
Figura 4. 2 Variaţia sporului forţei tăietoare seismice de proiectare
în funcţie de tipul vegetaţiei şi de înălţimea clădirii
36
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
37
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
Notă: Pentru produsele folosite la acest tip de acoperiş este necesară efectuarea
de încercări privind clasele de performanţă la foc în condiţii de utilizare
finală, pentru fiecare caz în parte deoarece produsele nu sunt menţionate
în tabelul ”Produse pentru construcţii folosite ca învelitori de acoperiş
încadrate în clase de performanţă la foc exterior fără a fi nevoie să fie
încercate” publicat în Anexa 3 din „Regulamentul privind clasificarea şi
încadrarea produselor pentru construcţii pe baza performanţelor de
comportare la foc”.
VII.1.3 Având în vedere faptul că una din scările de evacuare din clădirile înalte şi
foarte înalte trebuie să aibă acces pe terasa peste ultimul nivel (conform
reglementărilor tehnice specifice in vigoare), care reprezintă refugiu pentru
38
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
39
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
40
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
VIII.1 În accepţia acestui ghid, acoperişul cu panta mai mare de 100 (18%) este
acoperişul la care trebuie luate măsuri de stabilizare a straturilor
componente ale alcătuirii acoperişului verde. Cu cât e panta mai mare, cu
atât pericolul de eroziune a substratului creşte şi trebuie asigurată protecţia
acestuia.
VIII.3 Primul strat hidroizolant trebuie nu doar lipit pe suport ci şi fixat mecanic, la
pas de 5 – 10cm.
VIII.4 Pentru hidroizolaţiile montate pe suport din lemn este necesară prevederea
unui strat de separare între suportul din lemn (astereala) şi hidroizolaţie.
Acest strat poate fi realizat din ţesătură de fibră de sticlă, împâslitură din
fibre poliesterice.
(1) agregate:
− dacă panta învelitorii este cuprinsă între 50 şi 150 (8,8% - 26,8%) se vor
prevedea straturi drenante realizate din agregate sparte
− dacă panta învelitorii este mai mare de 150 (26,8%) se vor utiliza
traverse sau grile care să asigure stabilitatea straturilor care formează
alcătuirea verde (strat drenant, substrat, strat vegetaţie)
41
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
(3) plăci:
se pot monta şi pe pante mai mari de 200 (36,4%), cu rosturi strânse şi
opritori la poală.
VIII.10 Substratul.
Poate fi realizat din materiale neconsolidate, foi sau împâslituri.
Materialele neconsolidate se montează în stare umedă şi se menţin în
această stare până la plantarea stratului vegetal.
Stabilitatea amestecurilor de materiale neconsolidate poate fi asigurată
dacă proporţia de substanţe organice nu depăşeşte 30% din volumul total
al substratului.
La pante peste 200 (36,4%) este necesară stabilizarea substratului cu
opritori la poală (ca şi în cazul straturilor drenante: a se vedea VIII.8)
Substratul în foi este utilizat ca prim strat, peste care se aplică substratul
din materiale neconsolidate.
Împâsliturile se utilizează de asemenea ca strat suport sau strat intermediar
pentru substratul din materiale neconsolidate. Este necesar mai ales în
cazul substraturilor subţiri.
Pentru a stabiliza versanţii până la consolidarea acestora cu rădăcinile
plantelor, este recomandată prevederea unor plase sau ţesături care închid
între ochiuri elemente ale substratului.
VIII.11 Vegetaţia.
În cazul acoperişurilor verzi în pantă se pune problema tipului de vegetaţie
şi a modului de însămânţare a versanţilor acoperiţi. Tipul de acoperiş verde
este întotdeauna extensiv.
42
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
Plantele se pot însămânţa direct, pot fi plantaţi lăstari sau se pot prevedea
covoare vegetale.
43
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
IX.1 Prevederi pentru punerea în operă a straturilor specifice structurii verzi sunt
date la Cap.VIII.
Ordinea operaţiunilor este următoarea, după realizarea hidroizolaţiei:
- bariera contra rădăcinilor, dacă este nevoie (dacă hidroizolaţia nu
asigură, conform specificaţiilor produsului – şi funcţiunea de barieră
contra rădăcinilor); modul de punere în operă, gradul de suprapunere a
marginilor membranelor şi modul de realizare a etanşărilor va respecta
indicaţiile producătorului (specificaţia produsului)
- strat drenant. Dat fiind că produsele dedicate pot asigura mai multe
funcţiuni (strat de barieră contra rădăcinilor, strat drenant, strat de
retenţie a apei, strat de aerare), modul de punere în operă va respecta
întocmai indicaţiile producătorului (specificaţia tehnică), inclusiv
pozarea sistemelor de preluare a apei de pe versanţi şi direcţionarea la
burlane.
- Strat filtrant. modul de punere în operă va respecta întocmai indicaţiile
producătorului (specificaţia tehnică).
44
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
Costurile unui acoperiş verde sunt mai mari decât cele ale acoperişului normal
datorită costurilor suplimentare generate de materialele folosite şi de manopera
specializată.
45
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
X.2 Întreţinere
46
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
1
Petrovici, R, Protecţia localităţilor împotriva riscurilor naturale şi antropice Ed. Universitară "I.Mincu"
Bucureşti, 2007
47
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
48
ANEXA 1
INFORMATIVĂ
VEGETAŢIA ROMÂNIEI
precipitaţii: 650 – 1100 mm precipitaţii: 1000 – 1200 mm precipitaţii: 1200 mm precipitaţii: peste 1400 mm
Etaj altitudine 300 – 1300 m. a) subetaj gorun (300 – 600 m) gorun, carpen (centrul, N ţării)
nemoral pe dealuri, în partea mijlocie a munţilor • caracter suboceanic păduri de amestec – tei, carpen (S ţării)
• Temp. medie anuală: 7,5- pe soluri uscate – gorun (2 subspecii)
• pp: 650 – 750 mm pe versanţi umbriţi – carpen, fag
• veri calde, umede pe versanţi însoriţi, în S, V – gorun, cer, gârniţă
• ierni blânde la poale – stejar, carpen
în locuri umede - arin
prin defrişare s-au instalat pajişti secundare
a) subetaj fag (300 – 600 m) făgete montane
• caracter oceanic pinete (pe stâncării)
• Temp. medie anuală: 4-7, pe văi cu mult humus – frasin, paltin de munte
• pp: 750 – 1 100 mm pe prundiş – arin alb
• veri răcoroase, umede, cu nebulozitate la altitudini mari – molid în amestec cu fag
mare prin defrişare s-au instalat pajişti secundare
• ierni blânde
Etaj altitudine 1200 – 1750 m (în N) • rece, umedă molidiş
boreal altitudine 1300 – 1850 m (în S) • Temp. medie anuală: 4- molidiş cu muşchi de turbă
partea mijlocie şi superioară a munţilor • pp: 1000 – 1200 mm în zone defrişate – pajişti secundare
Etaj Maramureşului, Rodnei, Călimani, Bucegi,
ţii
• Foarte rece, umedă tufărişuri de jneapăn
subalpin Făgăraş, Parâng – Cindrel, Ţarcu – Godeanu, • Temp. medie anuală: 2→ - 0, rarişti cu molid, jneapăn
Retezat, • pp: peste 1200 mm pajişti
Ceahlău, Ciucaş, Apuseni buruienişuri înalte – pe grohotişuri umezite, în văi
Altitudine: 1750 – 1850m prin defrişarea jneapănului – pajişti, tufărişuri de
afin
Etaj Rodnei, Călimani • Foarte rece, umedă pajişti de ierburi scunde
alpin Făgăraş, Parâng – Cindrel, Ţarcu – Godeanu, • Temp. medie anuală: -2,5→ - 0, tufărişuri de arbuşti pitici
Retezat, • pp: 1300 - 1400 mm asociaţii de plante în „pernuţe”
Altitudine: 1750 – 1850m • vânturi puternice
50
Tabel cu arealul speciilor şi localizarea lor în condiţiile climatului din România
(etajele de vegetaţie)
51
Harta provinciilor floristice ale României
52
ANEXA 2
INFORMATIVĂ
53
Plante lemnoase – Liane
1. Akebia quinata 6. Lonicera japonica
2. Clematis x jackmanii 7. Parthenocissus inserta
3. Falopia baldschuanica 8. Parthenocissus quinquefolia
4. Hedera helix 9. Parthenocissus tricuspidata
5. Humulus lupulus 10. Wisteria sinensis
Plante erbacee
1. Acanthus balcanicus 37. Aster tripolium
2. Achillea clypeolata 38. Aubrieta columnae
3. Achillea millefolium 39. Begonia semperflorens
4. Achillea pannonica 40. Bellis perennis
5. Achillea setacea 41. Bergenia crassifolia
6. Adonis vernalis 42. Berteroa incana
7. Aegilops cylindrica 43. Brachypodium sylvaticum
8. Aegopodium podagraria 44. Bromus sterilis
9. Ageratum houstonianum 45. Bromus hordeaceus
10. Agropyron cristatum, 46. Bupleurum rotundifolium
subspecia Pectinatum 47. Calendula officinalis
11. Ajuga salicifolia 48. Calistephus chinensis
12. Ajuga reptans 49. Calluna vulgaris
13. Ajuga genevensis 50. Caltha palustris
14. Alcea rosea 51. Campanula rotundifolia
15. Alchemilla mollis 52. Campanula sibirica
16. Alchemilla saxatile 53. Campanula glomerata
17. Allium oreophilum 54. Carex flacca
18. Allium schoenoprasum 55. Carex humilis
19. Alopecurus pratensis 56. Carex praecox
20. Althaea rosea 57. Celosia argentea
21. Alyssum montanum 58. Centaurea calcitrapa
22. Alyssum saxatile 59. Centaurea cyanus
23. Anchusa ochroleuca 60. Centaurea solstitialis
24. Anchusa azurea 61. Centaurium erytraea
25. Anemone sylvestris 62. Cephalaria transylvanica
26. Anthemis arvensis 63. Cerastium tomentosum
27. Anthemis tinctoria 64. Chelidonium majus
28. Anthyllis vulneraria 65. Chrysopogon gryllus
29. Aquilegia vulgaris 66. Clinopodium vulgare
30. Armeria alpina 67. Consolida ajacis
31. Armeria maritima 68. Consolida orientalis
32. Asparagus teniufolius 69. Consolida regalis
33. Asparagus verticilatus 70. Convallaria majalis
34. Asplenium ruta-muraria 71. Coronilla varia
35. Asplenium trichomanes 72. Cosmos sulphureus
36. Aster alpinus 73. Crambe maritima
54
ANEXA 3
INFORMATIVĂ
55
Denumire ştiinţifică / Familie: Acer monspessulanum/ Aceraceae
gen cu specii de arbori rezistenţi la îngheţ; necesită locuri însorite, dar suportă şi
semiumbrirea; soluri fertile, bine drenate; înmulţirea prin seminţe; pot fi afectaţi de afide sau
omizi
56
Alte utilizări: plantă medicinală, cu utilizări terapeutice în medicina umană şi
veterinară
Specii asemănătoare: Achillea setacea, Achillea pannonica – plante frecvente în
pajişti uscate; specii oligotrofe, xero-xeromezofile.
57
Denumire ştiinţifică/Familie: Aegopodium podagraria/ Apiaceae (Umbelliferae)
Denumire populară: Piciorul caprei
Habitus, durată de viaţă: plantă erbacee, perenă
Caractere morfologice
Organe subterane: rizom scurt, stoloni lungi,
orizontali
Tulpina aeriană: înălţime până la 100 cm, muchiată,
ramificată
Frunze:verzi (există cultivaruri cu frunze variegate)
Flori: albe, rar roşietice
Ecologie: zone umede, plantă mezofilă-mezohigrofilă;
locuri umbroase, specie heliosciadofilă-sciadofilă
Răspândire: frecventă în margini de pădure, tufărişuri,
pajişti de la câmpie până în etajul molidului (1400 m alt.)
Aspecte privind cultura, întreţinerea: plantă cu
comportament invadant, poate fi folosită pt. acoperirea
solului; tolerează soarele; se dezvoltă bine pe orice tip
de sol bine drenat; se înmulţeşte prin despărţirea rizomului primăvara sau toamna
58
Aspecte privind cultura, întreţinerea: plantă cu comportament invadant, poate fi
folosită pentru acoperirea solului; tolerează soarele; se dezvoltă bine pe orice tip de sol
bine drenat; se înmulţeşte prin despărţirea rizomului primăvara sau toamna
59
Răspândire: întâlnită din zona stepei până în cea montană, în pajişti, tufărişuri, margini
de pădure
Aspecte privind cultura, întreţinerea: preferă soluri bine aprovizionate cu apă; f. bună
ca specie pt. covor vegetal; înmulţirea prin despărţirea plantelor primăvara
Alte utilizări: plantă medicinală, cu utilizări terapeutice în medicina umană şi veterinară
60
Răspândire: plantă originară din Asia Mică
Aspecte privind cultura, întreţinerea: cerinţe moderate faţă de umiditate, vegetează
bine pe soluri bogate, afânate, bine drenate; creşte bine în plin soare, dar suportă
semiumbrirea; în staţiuni adăpostite; înmulţirea prin seminţe la sfârşitul verii sau
primăvara; sensibilă la rugină.
Alte utilizări: în industria alimentară – din petale se extrag coloranţi; frunzele şi florile au
utilizări în medicină
61
ANEXA 3
INFORMATIVĂ
Tabel 1
Specii de ferigi care pot fi utilizate pt. acoperişuri verzi
Alte cerinţe
Curenţi aer
Rezistenţă
Adâncime
max. (cm)
Troficitate
Umiditate
Diametru
(sol+aer)
perioadă
Înălţime
Poluare
înflorire
Lumina
frunze
la ger
(cm)
(cm)
pH
Famila Polypodiaceae Specie autohtonă Soluri bine drenate; substrat
25 – 30
25 - 30
Frecvente în zona de fibos; se înmulțește prin
5-15
Ω Σ ∗∗∗ ● păduri stejar – etaj boreal rizomi (primăvara) sau prin
χ-m
1. Feriguță
Polypodium vulgare (erbacee perenă) în păduri, pe stâncării spori (toamna)
umbroase
Famila Aspleniaceae Specie autohtonă Soluri bine aprovizionate cu
2. ∗∗∗ φ Frecvente în zona de apă; pot crește pe
Strașnic păduri stejar – etaj boreal
15 - 30
substraturi foarte subțiri
în păduri, pe stâncării
15
5
perenă) crăpăturile pereților vechi)
se înmulțește prin spori
m
(toamna)
Legendă
62
ANEXA 3
Tabel 2
Specii de plante perene, suculente (crassulaceae) care supravieţuiesc pe substraturi subţiri (4-6 cm) ale acoperişurilor verzi
Adâncime
max. (cm)
Troficitate
Umiditate
Rezist. la
Diametru
(sol+aer)
perioadă
denumire ştiinţifică) răspândire în ţară
Înălţime
Poluare
înflorire
Lumina
Curenţi
cerinţe
crt.
frunze
(cm)
(cm)
Alte
ger
aer
pH
Famila Crassulaceae Sp. autohtonă Soluri bine drenate; locuri însorite, călduroase pe
6,5 – 7,2
nedefinit
Frecventă din zona de stepă – etaj
5 - 15
timpul verii. Înmulțirea prin divizarea plantelor
V-VII
4-6
Iarbă de şoaldină ∆ Ο mamă din primăvară până la mijlocul verii, sau
χ
∗∗∗ ο
ă
1. fag, pe soluri scheletice, ziduri,
Sedum acre pietriș, nisip prin semințe toamna sau primăvara
Famila Crassulaceae Sp. autohtonă Soluri bine drenate; locuri însorite, călduroase pe
6,5 – 7,2
nedefinit
Sporadică, din etaj gorun – etaj timpul verii. Înmulțirea prin divizarea plantelor
5 - 20
VI-VII
2.
4-6
Ο ∗∗∗ ο boreal, pe stâncării, pietrișuri mamă din primăvară până la mijlocul verii, sau
χ
ă
Sedum album prin semințe toamna sau primăvara
Famila Crassulaceae Sp. autohtonă Soluri bine drenate; locuri însorite, călduroase pe
nedefinită
6,5 – 7,2
3. VI - VII Frecventă din etaj fag – etaj timpul verii. Înmulțirea prin semințe primăvara
5-15
Șoaldină aurie
4-6
Ο ∗∗∗ ο subalpin, în locuri uscate, însorite, devreme, în răsadnițe sau direct în câmp la
χ
Sedum hispanicum (plantă pietroase mijlocul verii
anuală - bisanuală)
Famila Crassulaceae Sp. autohtonă Soluri bine drenate; locuri însorite, călduroase pe
nedefinită
6,5 – 7,2
Rară, etaj gorun – etaj fag, pe timpul verii. Înmulțirea prin divizarea plantelor
15 - 20
VI - VII
4. 4-6
Ο ∗∗∗ ο stâncării, nisipuri, soluri scheletice mamă din primăvară până la mijlocul verii, sau
χ
Sedum rupestre prin semințe toamna sau primăvara
Famila Crassulaceae Sp. autohtonă Soluri bine drenate; locuri însorite, călduroase pe
nedefinită
6,5 – 7,2
4-6
Ο ∗∗∗ ο etaj boreal, pe stâncării înierbate mamă din primăvară până la mijlocul verii, sau
χ
Sedum sexangulare ziduri, nisipuri, prin semințe toamna sau primăvara
Famila Crassulaceae Specie originară din Caucaz Soluri bine drenate; locuri însorite, călduroase pe
nedefinită
6,5 – 7,2
VI - VIII
4-6
Famila Crassulaceae Specie originară din zona montană a Soluri bine drenate; locuri însorite. Înmulțirea prin
6,5 – 7,2
Până la
VIII - IX
20 - 50
Ο
χ
∗∗∗ ο
Sempervivum tectorum
Famila Crassulaceae Specie autohtonă Soluri bine drenate; locuri însorite. Înmulțirea prin
5,5 – 6,5
Sporadică, et. boreal – et. alpin, pe plantulele formate de planta mamă, vara
VII-IX
8.
5-20
4-6
10
Ο ∗∗∗ ο stâncării
χ
Verzişoare de munte
Sempervivum montanum
63
ANEXA 3
Tabel 3
Specii de plante perene, care supravieţuiesc pe substraturile cuprinse între 6 şi 10cm ale acoperişurilor verzi
Rezist. la
Adâncime
max. (cm)
Troficitate
populară/ răspândire în ţară
Umiditate
Diametru
(sol+aer)
crt.
perioadă
Înălţime
Poluare
înflorire
Lumina
Curenţi
denumire ştiinţifică)
cerinţe
frunze
(cm)
(cm)
Alte
ger
aer
pH
Famila Caryophyllaceae Sp. autohtonă Soluri bine drenate; locuri însorite, pământuri ușor alcaline. Se
6,5 –
Frecv., z.păd.stejar înmulțește prin semințe sau butași
6-10
30 – 60
VI-VIII
1. Garofiţă de câmp Ω ∗∗∗ ο – et. fag, în pajiști
7,2
Dianthus carthusianorum
6
Famila Lamiaceae Sp. autohtonă Soluri bine drenate, în locuri însorite. Se înmulțesc prin butași sau prin
–
2. Frecv., et. alpin, în înrădăcinarea tulpinilor în cursul verii.
Ω ∗∗∗ ο pajiști, pe stâncării,
VI-IX
Cimbrişor
6-10
6,5
7,2
10
Thymus pulcherrimus grohotișuri
Famila Brassicaceae Sp. autohtonă, în et. Soluri bine drenate, locuri însorite. Se înmulțește prin butași din plante
6,5 –
6-10
3. gorun – etaj fag, pe primăvara sau prin semințe toamna
Ciucuşoară IV-VI Ω ∗∗∗ ο stâncării înierbate
5-25
7,2
15
Alyssum montanum
Famila Rosaceae Sp. autohtonă, în et. Soluri bine drenate, se înmulțește prin semințe toamna sau prin
–
4. subalpin – et. alpin, fragmente de plante toamna sau primăvara
6-10
V - VIII
6,5
10-20
10-20
7,2
însorite
Famila Campanulaceae Sp. autohtonă, în Soluri bine drenate, umede; se înmulțesc prin semințe toamna sau
6-10
calcifilă
VI - IX
7,2
10-40
Ω ∗∗∗ φ
m
Clopoţei subalpin, pe
stâncării calcaroase
30
Campanula carpatica
Legendă:
64
ANEXA 3
Tabel 4
Specii de plante cu bulbi, rizomi care pot fi utilizate pt. acoperişuri verzi
Caractere specie Cerinţe substrat Ecologie
Nr. Sistematică (denumire Origine/ Recomandări
max. (cm)
Adâncime
Troficitate
Umiditate
Rezist. la
Diametru
(sol+aer)
perioadă
populară/ răspândire în ţară
Înălţime
Poluare
înflorire
Lumina
Curenţi
crt.
cerinţe
frunze
(cm)
(cm)
Alte
denumire ştiinţifică)
ger
aer
pH
Famila Liliaceae Soluri bine drenate; locuri însorite, călduroase pe timpul verii
6,5 – 7,2
30 - 40
10 - 20
Specie Originară din Asia
IV - V
20
1. Lalea Ω ∗∗∗ ο Mică
Tulipa clusiana
Famila Liliaceae Soluri bine drenate; locuri însorite; înmulțirea prin bulbi la
6,5 – 7,2
10 – 15
10 - 20
IV - V
2. sfârșitul verii sau prin semințe toamna (se poate
5-8
Muscari azureum ∗∗∗ ο autoînsămânța)
Famila Liliaceae Specie autohtonă Soluri bine drenate; locuri însorite; înmulțirea prin bulbi la
6,5 – 7,2
20 - 30
10 - 12
10 - 20
VI - VII
3. Frecventă la marginea sfârșitul verii sau prin semințe toamna
χ-m
Ceapa ciorii ∗∗∗ ο pădurilor din zona de
Muscari comosum silvostepă – etaj gorun
Famila Alliaceae Specie autohtonă Soluri bine drenate; locuri însorite; înmulțirea prin bulbi
6,5 – 7,2
VII - VIII
10 - 20
4.
5-8
χ
Allium flavum tufărișuri, locuri aride,
stâncoase
Famila Alliaceae Soluri bine drenate; locuri însorite; înmulțirea prin bulbi
6,5 – 7,2
VI - VIII
10 - 20
12-25
5. plantați toamna
5-10
χ
∗∗∗ ο
Allium schoenoprasum
Famila Iridaceae Specie autohtonă Soluri bine drenate; locuri însorite; soluri ușor alcaline;
10 - 15
10 - 20
Ο frecventă, zona de stepă înmulțirea prin divizarea rizomilor toamna (la 3-4 ani)
IV - V
6.
7,2
Răţşoară ∗∗∗ ο
χ
– etajul gorun în pajiști
Iris pumilla însorite
Famila Iridaceae Specie originară din estul Soluri bine drenate; locuri însorite; soluri ușor alcaline;
60 - 120
10 - 20
Ε
V - VI
7. zonei mediteraneene înmulțirea prin divizarea rizomilor toamna (la 3-4 ani)
χ-m
7,2
Stânjenei ∗∗∗ ο
Iris germanica
Famila Iridaceae Specie autohtonă, Soluri bine drenate; locuri însorite; soluri ușor alcaline;
20 - 40
10 - 20
Ε
V - VI
8. frecventă în zona de înmulțirea prin divizarea rizomilor toamna (la 3-4 ani).
χ-m
7,2
65
Tabel 5
Specii de plante anuale care pot fi utilizate pentru acoperişuri verzi
Adâncime
max (cm)
Troficitate
Umiditate
Rezist. la
Diametru
(sol+aer)
populară/
perioadă
răspândire în ţară
Înălţime
Poluare
înflorire
crt.
Lumina
Curenţi
cerinţe
frunze
(cm)
(cm)
Alte
denumire ştiinţifică)
ger
aer
pH
Famila Asteraceae Soluri bine drenate; locuri însorite, pământuri ușoare,
Pământu
6,5 – 7,2
ri ușoare
30 – 90
20 - 25
Sp. originară din America de nisipoase
Vii - IX
20
1. Lipscănoiaice, ocheşele Ω ∗∗∗ ο Nord
Coreopsis tinctoria
Famila Asteraceae Soluri bine drenate, substrat ușor
6,5 – 7,2
30 – 40
20 - 25
Sp. originară din Mexic
Vii - IX
2.
20
m
Cosmos, Mărăraş Ω ∗∗∗ ο
Cosmos sulphureus
Famila Asteraceae Sp. autohtonă, în zona de stepă Soluri bine drenate, substrat cu fertilitate medie - scăzută
6,5 – 7,2
30 – 70
20 - 25
Vii - IX
3. – etaj fag
20
Albăstrele Ω Π
χ
∗∗∗ ο
Centaurea cyanus
Famila Soluri bine drenate, fertile
6,5 – 7,2
20 – 50
20 - 25
V - VIII
m
Chica voinicului Ω Ε ∗∗∗ ο mediteraneană
Nigella damascena
Familia Papaveraceae Sp. autohtonă, în zona de stepă Soluri bine drenate, ușoare;
6,5 – 7,2
nisipoas
30 – 60
20 - 25
VI - VII
Locuri
5. – etaj gorun
45
Ω ∗∗∗ ο
χ
Mac cornut
Glaucium flavum
Legendă
Caractere specie Ecologie
I – XII: lunile în care specia înfloreşte Umiditate (sol + aer)
Ω: frunze căzătoare χ - specie xerofilă (se poate dezvolta în condiţii de umiditate redusă în aer şi sol)
∆: frunze persistente m – specie mezofilă (specii care se dezvoltă pe soluri bine aprovizionate cu apă, revene – reavăn-jilave şi în condiţii de umiditate suficientă în aer)
h – specii higrofile (se dezvoltă pe soluri umede, dar fără ca apa să stagneze, reavăn – jilave,reavăn – umede; de asemenea, în aer nec. condiţii de
umiditate)
H – higrofile (helofile: se dezvoltă pe soluri îmbibate cu apă, înmlăştinite)
Cerinţe substrat Rezistenţa la ger
∗∗∗ - specie rezistentă la îngheţ (poate suporta temperaturi sub -15 C)
0
ph:
∗∗- specie care poate suporta temperaturi între -5 - -15 C
0
4,5 - specii extrem acidofile
∗- specie care poate rezista la temperaturi între 0 - -5 C
4,5 – 5,5 – specii acidofile 0
66
ANEXA 3
Tabel 6
Specii de plante lemnoase care pot fi utilizate pentru acoperişuri verzi
Caractere specie Cerinţe substrat Ecologie Origine/ Recomandări
Nr. Sistematică (denumire populară/ răspândire în ţară
crt. denumire ştiinţifică)
Alte cerinţe
Curenţi aer
Rezistenţă
Adâncime
max. (cm)
Troficitate
Umiditate
Diametru
(sol+aer)
perioadă
Înălţime
Poluare
înflorire
Lumina
frunze
la ger
(cm)
(cm)
pH
Famila Fabaceae Specie autohtonă Soluri bine drenate; cerinţe scăzute faţă de
4,5 - 6,5
calcifugă
Frecvenţă în zona de elemente nutritive; în plin soare.
20 - 25
(Leguminosae)
V - VII
5 - 20
χ-m
1- 25
1. Grozamă Ω Ο ∗∗∗ ο păduri stejar – etaj fag Transplantarea poate să o afecteze.Înmulţirea prin
Genistella sagittalis (subarbust (până la 1200 m seminţe (toamna) sau butaşi (vara) din lăstari sau
târâtor) altitudine) ramuri parţial lignificat.
Specie alohtonă Bun pt. soluri sărace, uscate; necesită locuri
100- 300
100-300
Sensibil
25 – 30
Habitat
Salcâm roşu însorite; creşte bine pe orice substrat, dar bine
V - VI
2. (Am. de Nord)
larg
Robinia hispida (arbust Ω ∗∗∗ ο drenat: înmulţire prin seminţe sau drajoni (toamna)
stolonifer)
Specie autohtonă Locuri însorite, soluri bine drenate, fertile (dar nu
4,5 – 5,5
30 – 150
pionieră
VI - VIII
20 - 25
3. Drob Frecvenţă în zona de supraîngrăşate). Transplantarea îl poate afecta.
χ m
150
Sp.
Cytisus nigricans (subarbust) Ω Ο ∗∗∗ ο stepă – etaj fag (până la Înmulţirea prin seminţe toamna sau butaşi vara
1200 m altitudine)
Specie autohtonă În plin soare, soluri bine drenate, fertilitate medie.
Drobiţă Frecvenţă în zona de Înmulţirea prin seminţe (toamna) sau butaşi (vara)
20 - 25
Vi - VII
4.
4,5 - 6
10–60
(150)
(150)
χ m
Genista tinctoria (subarbust) Ω Ο ∗∗∗ ο păduri stejar – etaj fag din lăstari sau ramuri parţial lignificat.
(până la 1200m altitudine)
Creştere
(30) 100
(30) 100
20 - 25
5. Caracteristic Dobrogei
lentă
χ
Caragana frutex (arbust) Ω Ο ∗∗∗ ο
Legendă
Caractere specie Ecologie
I – XII: lunile în care specia înfloreşte Umiditate (sol + aer)
Ω: frunze căzătoare χ - specie xerofilă (se poate dezvolta în condiţii de umiditate redusă în aer şi sol)
∆: frunze persistente m – specie mezofilă (specii care se dezvoltă pe soluri bine aprovizionate cu apă, revene – reavăn-jilave şi în condiţii de umiditate suficientă în aer)
h – specii higrofile (se dezvoltă pe soluri umede, dar fără ca apa să stagneze, reavăn – jilave,reavăn – umede; de asemenea, în aer nec. condiţii de
umiditate)
H – higrofile (helofile: se dezvoltă pe soluri îmbibate cu apă, înmlăştinite)
Cerinţe substrat Ecologie
ph: Rezistenţa la ger
∗∗∗ - specie rezistentă la îngheţ (poate suporta temperaturi sub -15 C)
0
4,5 - specii extrem acidofile
∗∗- specie care poate suporta temperaturi între -5 - -15 C
0
4,5 – 5,5 – specii acidofile
∗- specie care poate rezista la temperaturi între 0 - -5 C
5,5 – 6,5 – specii slab acidofile 0
67
68
Tabel 7
Caracteristicile principalelor componente care intră în alcătuirea substraturilor
68
Caracteristicile principalelor componente care intră în alcătuirea substraturilor
Componentul Caracterizare generală Greutate Porozitate Volum Apa Alte caracteristici
volumetrică(kg/m3) totală de aer (%) uşor
accesibilă
(%)
Scoarţa de răşinoase 360 pH 3,5 – 5
Muşchiul vegetal Măreşte gradul de permeabilitate a substratului (pt.
speciile care cer un regim de aerație la nivelul
rădăcinilor)
Rumeguşul Subprodus al industriei de prelucrare a lemnului; pH ∠ 6
calităţile depind de speciile de la care provin. Folosit ca porozitate bună
mulci sau în componenţa substraturilor, după capacitate bună de reţinere a apei
compostare
Compostul din resturi Se obţine prin fermentaţie aerobă a deşeurilor Component cu acţiune antibiotică
menajere menajere, la care se adaugă o serie de amendamente Se poate folosi în proporţie de cel mult 20 %
Compostul forestier Produs organic ce poate substitui turba
Compostul din scoarţă de pH 5,5
plop
Fibre de lemn de 95 75 20 Densitate aparentă : 0,13
răşinoase (hortifibre) pH 5
contribuie la aerarea, structurarea şi îmbunătăţirea
capacităţii de drenaj a amestecurilor în substrat
se poate amesteca în substraturi pe bază de turbă
Compostul de rumeguş pH – variabil în funcţie de specie
porozitate şi capacitate de reţinere a apei bune
Compostul provenit din În substraturile de cultură ale unor arbuşti
cultura ciupercilor Există riscul d esalinitate excesivă, care se
diminuează în timp
Compostul din coji de Îşi menţine bine structura
orez
Reziduri din fibre de 95 58-60 Densitate aparentă : 0,13
cocos pH5,4 – 5,5
caracteristici fizice şi chimice asemănătoare turbei
oligotrofe; stabilitate ridicată, foarte uşor umectabilă,
îşi păstrează volumul, îşi menţine constantă
umiditatea; degradare lentă (5 – 20 ani)
Reziduuri provenite de la
fabrici de hârtie
Nisipul grosier Extras din cariere sau albiile râurilor 200 40 - 50 0-5 20 - 30 Măreşte gradul de afânare şi permeabilitate al
substratului
Uşurează reumectarea materialelor organice, asigură
stabilitatea caracterelor fizice
Densitate aparentă: 1,5 – 1,7
pH 4,0 – 8,5
Pietrişul Extras din cariere sau albiile râurilor Material cu stabilitate bună, utilizat pt. asigurarea
drenajului
Pouzzolanul Material de origine minerală, provenit din roci vulcanice 65 45 - 60 20 - 25 Ameliorează aerarea substraturilor, le conferă
cu structură alveolară stabilitatea caracteristicilor fizice
Densitate aparentă 0,7 – 1,0
pH 6,5
Tuful vulcanic Cenuşa vulcanică fină, ca zăcământ între roci vulcanice 60 Reţinere puternică a apei
Styromull – polistiren Produs sub formă de fulgi sau granule 20 -40 g/l Porozitate ridicată, capacitate redusă de reţinere a
expandat apei, pH neutru
În amestec de 1-2 m3 la 100 m2 poate servi la
structurarea şi permeabilizarea solurilor grele
69
Caracteristicile principalelor componente care intră în alcătuirea substraturilor
Perlit Provine din prelucrarea industrială a unor roci 120 - 200 90 -94 60 - 75 10 – 15 Densitate aparentă – 0,08 – 0,12
minerale, de origine vulcanică pH 7 – 7,5
Vermiculit Material de origine minerală, roci pe bază de silicaţi, 80 – 150 92 – 96 30 – 40 15 – 20 Densitate aparentă – 0,01 – 0,09
tratate termic şi expandate pH 6,0 – 9,5
Vata minerală Produs obţinut prin prelucrarea la temperaturi înalte 20 – 50 95 – 98 40 – 50 30 – 40 pH 7,0 – 9,5
a amestecului de roci vulcanice, calcaroase şi cocs
Argila expandată Material de origine minerală – minerale argiloase, 350 – 700 70 – 85 60-80 1–5 Densitatea aparentă : 0,3 – 0,7
granulat, expandat pH 6 – 8; ameliorează, în amestec, aerarea
substraturilor; are stabilitate fizică; se poate utiliza în
cultură hidroponică
70
ANEXA 4
INFORMATIVĂ
Componente Raport
Scoarţă de pin:nisip 2:1
Scoarţă de pin: turbă:nisip:perlit 3:2:3:1
Pământ de ţelină:turbă:nisip 1:1:1
Pământ de ţelină:turbă:perlit:aşchii de lemn dur 1:1:1:1
Turbă:pământ de frunze: pământ de ţelină:nisip 1:1:1:0,3
Turbă:pământ de ţelină:nisip 1:0,5:0,2
Turbă:pământ de frunze:nisip 1:0,8:0,2
Turbă:pământ de frunze: pământ de ţelină:nisip 1:1:1:0,5
Compost forestier:perlit 3:1
Mraniţă:compost forestier 1:1
Turbă:compost forestier
71
ANEXA 5
INFORMATIVĂ
A. Ecologia speciilor
Umiditate (sol + aer)
Specii:
• xerofile: se pot dezvolta în condiţii de umiditate redusă în aer şi sol
• mezofile: se dezvoltă pe soluri bine aprovizionate cu apă, revene –
reavăn-jilave şi în condiţii de umiditate suficientă în aer
• higrofile: se dezvoltă pe soluri umede, dar fără ca apa să stagneze,
reavăn – jilave,reavăn – umede; de asemenea, în aer nec. condiţii de
umiditate
• helofile: se dezvoltă pe soluri îmbibate cu apă, înmlăştinite
• eurifile: sunt adaptate oscilațiilor mari ale regimului de umiditate care,
adesea, este alternant
72
Lumină
Specii:
• heliofile: trăiesc în plină lumină; nu suportă umbrirea
• sciadofile: adaptate să crească în condiții intensitate scăzută a luminii;
se numesc și specii de umbră
• heliosciadofile: cresc în lumină plină, dar pot tolera și umbrirea;
numite și plante de semiumbră
• eurifotofile: tolerante atât față de lumina plină, cât și față de umbrire
pH-ul solului
Specii:
• neutrofile: adaptate unui pH=7,2-6,8
• foarte slab-slab acidofile: adaptate unui pH=6,8 – 6,0
• moderat acidofile: adaptate unui pH=6,0 – 5,0
• puternic acidofile: adaptate unui pH=5,0 – 4,5
• foarte puternic acidofile: adaptate unui pH=4,5 – 4,0
• excesiv și extrem acidofile: pe soluri cu sub pH=4,0
• alcalinofile: adaptate unui pH peste 7,2
• euriacidofile: au o largă amplitudine ecologică față de reacția solului;
sunt numite și plante indiferente
B. Caracterizarea morfologică
Habitus: înfățișare, port, aspect exterior, general al unei plante; pot fi:
plante lemnoase – arbori, arbuști, subarbuști, liane sau plante erbacee;
la unele specii, prin ameliorare, s-au obținut cultivaruri (soiuri) cu port
pitic (de talie mai mică decât specia de bază), numite dwarf
Plante anuale: își desfășoară ciclul de viață pe parcursul unui an; pot fi:
efemere – perioadă de vegetație foarte scurtă (până la 3 luni); anuale
73
de vară – germinează primăvara, mor toamna și iernează sub formă de
semințe; anuale de toamnă (hibernante) – germinează toamna,
iernează sub forma unei tulpini scurte cu frunze, fructifică în primăvara
următoare iar în vară mor
Plante perene: trăiesc mai mulți ani fructificând în fiecare an; sunt:
plantele lemnoase; plantele erbacee cu organe subterane de
depozitare a substanțelor de rezervă; plante erbacee cu rozete de
frunze sau frunze reduse, protectoare ale mugurilor situați deasupra
solului
Rădăcină tuberizată: tip de rădăcină care depozitează substanțe de
rezervă, întâlnită la plante erbacee perene
Rădăcini cu micoriză: tip de rădăcini care formează asociații cu
anumite ciuperci
Rizomi: tip de tulpină subterană care depozitează substanțe de
rezervă, caracteristică plantelor erbacee perene
Stoloni (soboli): tip de tulpină subterană care depozitează substanțe
de rezervă; la plante erbacee perene
Tuberculi: tip de tulpină subterană care depozitează substanțe de
rezervă; la plante erbacee perene
Bulbi: tip de tulpină subterană care depozitează substanțe de rezervă;
la plante erbacee perene
Bulbo-tubercul: tip de tulpină subterană care depozitează substanțe
de rezervă; la plante erbacee perene
Tulpină repentă: tulpină târâtoare, înrădăcinată la noduri
Tulpină plagiotropă: tulpini cu țesut mecanic slab dezvoltat, din care
cauză stau culcate la pământ
Tulpină volubilă: tulpină răsucită în jurul unui suport (plante)
Tulpină agățătoare: tulpină care prezintă cârcei cu ajutorul cărora se
prind de alte plante (alt suport)
Tulpină ascendentă: tulpină cu creștere orizontală la bază, după care
se ridică pe verticală
Cladodii, filocladii: tulpini, ramuri lățite, uneori cu aspect de frunză, cu
rol în realizarea fotosintezei (plantele nu au frunze)
Frunze alterne: prinse câte una la nodul lăstarului (tulpinii)
Frunze opuse: prinse câte două la nodul lăstarului (tulpinii)
Frunze în verticil: prinse mai mult de două la nodul lăstarului (tulpinii)
Frunze sesile: lipsite de pețiol (codiță)
Frunze simple: cu limbul (lamina – p. lățită) format dintr-o singură
formațiune
Frunze compuse: cu limbul alcătuit din mai multe formațiuni
individuale, numite foliole; pot fi penat-compuse – foliolele dispuse de o
parte și de alta a unei nervuri principale (rahis) sau palmat – compuse –
74
foliolele pleacă din vârful pețiolului și se răsfiră asemănător degetelor
depărtate de la palmă
Frunze (foliole) întregi, serate, crenate: marginea limbului este
întreagă, respectiv prezintă dinți ascuțiți sau rotunjiți la vârf
Frunze lobate, fidate, partite, sectate: marginea limbului prezintă
incizii (adâncituri) care pătrund ¼, ½, ¾, respectiv 4/4 din limb
Stipele, ochree, urechiușe, ligulă: serie de componente ale frunzei,
prezente la baza acesteia, caracteristice anumitor grupe de plante
Frunze penate, palmate: frunze cu nervurile ramificate penat,
respectiv palmat
Periant, perigon: tipuri de înveliș floral
Sepale, petale, tepale: elemente componente ale învelișului floral
Spic, ament, racem, corimb, umbelă, capitul, antodiu, spadice,
panicul: tipuri de grupări de flori = inflorescențe
Foliculă, păstaie, silicvă, siliculă, capsulă: tipuri de fructe cu
peretele uscat la maturitate, care se desfac și își împrăștie semințele
Achenă, cariopsă, monosamară, disamară: tipuri de fructe cu perete
uscat la maturitate, care se răspândesc o dată cu semințele
Bacă, drupă, poamă, polidrupă: tipuri de fructe cu peretele cărnos la
maturitate
75
ANEXA 6
INFORMATIVĂ
unde
• gn este greutatea permanentă uniform distribuită a acoperişului, înclusiv
straturile de termo-hicroizolaţie şi protecţia acestora;
• gav este greutatea unitară a straturilor acoperişului verde determinată conform
VI.3.1.1. .
76
1. Planşeu din beton armat monolit 6.00 x 6.00 m
Calculul planşeului s-a făcut pentru trei condiţii de rezemare a plăcilor pe contur:
I. Placă cu continuitate pe toate patru laturile (A)
II . Placă cu continuitate pe trei laturi (B)
III. Placă cu continuitate de două laturi (C)
Materiale:
• Beton C16/20
• Oţel PC52
77
Placa tip "A"
Tabelul Ex.2
Incărcare Ac (cm /m) ΔAc ΔAr
2 2
pc % Ar (cm /m) pr %
p10 1.55 0.09 --- 3.28 0.19 ---
p11 1.79 0.10 +14% 3.96 0.23 +18%
p12 2.00 0.12 +28% 4.44 0.26 +33%
p13 3.04 0.19 +96% 6.81 0.40 +107%
p20 1.66 0.09 ---- 3.65 0.21 ----
p21 1.98 0.11 +18% 4.37 0.26 +17%
p22 2.18 0.13 +30% 4.83 0.28 +30%
p23 3.23 0.19 +93% 7.25 0.43 +95%
p30 1.89 0.11 ---- 4.17 0.25 ----%
p31 2.21 0.13 +14% 4.90 0.29 +12%
p32 2.41 0.14 +25% 5.35 0.32 +23%
p33 3.47 0.20 +80% 7.79 0.46 +79%
Sporurile armăturilor (ΔAc şi ΔAr) din tabelul Ex.2 sunt reprezentate grafic în diagramele
din figura Ex.2. În aceste diagrame în abscisă s-au luat valorile încărcărilor utile pe
planşeu (qk în kN/m2).
2 2.25
1.75 2
1.5 1.75
normal 1.5 normal
1.25
gav=1.5 1.25 gav=1.5
1
1
0.75 gav=2.5 0.75 gav=2.5
0.5 0.5
gav=7.5 gav=7.5
0.25 0.25
0 0
0.75 1.5 2.5 0.75 1.5 2.5
Figura Ex.2. Sporul de armături pentru placa "A"
Pentru acoperişul normal, în ipoteza de încărcare p10 s-au ales armăturile:
• Câmp 7Φ6/m → Ac = 1.98 cm2/m
• Reazem 7Φ8m→ Ar = 3.50 cm2/m
şi au rezultat următoarele cantităţi de oţel pentru placa "A"
• Oţel pentru armare în câmp : Gc ≅ 112 kg/placă
• Oţel pentru armare pe reazem : Gr ≅ 100 kg/placă
Consumul total de oţel pentru o placă tip "A" este 212 kg ceea ce înseamnă 5.9 kg/m2
(în această cantitate nu sunt cuprinse suprapunerile, înnădirile ,etc).
Cu valorile sporurilor identificate în tabelul Ex.2 rezultă sporul consumului de oţel cu
valorile din tabelul Ex.3.
78
Tabelul Ex.3
Incărcare ΔAc ΔAr ΔGtot(kg)
2
Gc (kg) Gr(kg) Gtot(kg) Gtot/m
p10 --- 112.0 --- 100.0 212.0 5.90 ----
p11 +14% 128.0 +18% 118.0 246.0 6.80 34.0
p12 +28% 143.0 +33% 133.0 276.0 7.70 64.0
p13 +96% 220.0 +107% 207.0 427.0 11.9 215.0
p20 +6% 119.0 +9% 109.0 228.0 6.30 16.0
p21 +26% 141.0 +31% 131.0 272.0 7.60 60.0
p22 +39% 156.0 +44% 144.0 300.0 8.30 88.0
p23 +106% 231.0 +117% 217.0 448.0 12.4 236.0
p30 +20% 134.0 +25% 125.0 259.0 7.20 47.0
p31 +41% 158.0 +47% 147.0 305.0 8.5 93.0
p32 +54% 172.0 +60% 160.0 332.0 9.20 120.0
p33 +122% 248.0 +133% 233.0 481.0 13.4 269.0
Tabelul Ex.4
Incărcare
2 2 2
Ac (cm /m) pc % Ar1 (cm /m) pr1 % Ar2 (cm /m) pr2 %
p10 1.69 0.10 4.41 0.26 3.28 0.19
p11 2.05 0.12 5.33 0.31 3.96 0.23
p12 2.29 0.13 6.00 0.36 4.40 0.26
p13 3.59 0.21 9.26 0.55 6.81 0.40
p20 1.89 0.11 4.92 0.29 3.65 0.21
p21 2.26 0.13 5.90 0.35 4.37 0.26
p22 2.48 0.14 6.52 0.39 4.83 0.28
p23 3.70 0.22 9.87 0.59 7.25 0.43
p30 2.15 0.12 5.62 0.33 4.17 0.25
p31 2.52 0.15 6.62 0.39 4.90 0.29
p32 2.57 0.15 7.25 0.43 5.35 0.32
p33 3.97 0.23 10.6 0.63 7.79 0.46
Tabelul Ex.5
Incărcare
2 2
Ac (cm /m) pc % Ar (cm /m) pr %
p10 2.25 0.13 4.98 0.29
p11 2.71 0.16 6.04 0.36
p12 3.04 0.18 6.79 0.40
p13 4.63 0.27 10.53 0.63
p20 2.50 0.15 5.62 0.33
p21 2.99 0.17 6.68 0.40
p22 3.30 0.19 7.39 0.44
p23 4.92 0.29 11.23 0.67
p30 2.85 0.17 6.36 0.38
p31 3.44 0.20 7.50 0.45
p32 3.65 0.21 8.22 0.49
p33 5.29 0.31 12.12 0.72
79
2.25
2
1.75
1.5 normal
1.25 gav=1.5
1
0.75 gav=2.5
0.5
0.25 gav=7.5
0
0.75 1.5 2.5
Figura Ex.3. Sporul de armături pentru placa "C"
Comentarii
Din examinarea graficelor de mai sus, în corelare cu valorile procentelor de armare din
casetele poşate, rezultă următoarele:
• Pentru acoperişurile cu vegetaţie extensivă (gav = 1.5 kN/m2) sporul teoretic de
armătură faţă de acoperişul normal este de circa 10÷12%; în multe cazuri acest
spor poate fi mult mai mic datorită faptului că armarea efectivă se stabileşte în
funcţie de sortimentul barelor şi de necesitatea uniformizării armăturilor din
considerente constructive (numărul de bare pe 1 ml).
• Pentru acoperişurile cu vegetaţie semi-intensivă (gav = 2.5 kN/m2) sporul
teoretic de armătură este de circa 25%; dar sporul real poate fi mai mic cu
câteva procente din considerentele arătate mai sus
• Pentru acoperişurile cu vegetaţie intensivă (gav = 7.5 kN/m2) rezultatele
calculelor şi graficul... arată un spor teoretic care poate conduce la dublarea
consumului de oţel în raport cu acoperişul normal. În acelaşi timp procentele de
armare pentru momentele negative (de continuitate pe reazeme) depăşesc cu
mult valoare p ≅ 0.5% care este considerată optimă pentru plăcile armate cu oţel
PC52. Pentru aceste valori ale procentelor de armare există riscul deschiderii
fisurilor peste limitele admisibile (care depind de condiţiile concrete de
exploatare). În consecinţă pentru această categorie de încărcări este
recomandabil ca grosimea planşeelor curente să fie sporită cu 10÷15% pentru ca
procentele de armare să rămână ≤ 0.50%. Această situaţie se referă în special la
plăcile de colţ ale planşeelor (plăcile notate tip "C").
• Exemplificativ, în tabelul următor sunt date valorile armăturilor şi ale procentelor
de armare pentru o placă tip "C" cu încărcare corespunzătoare vegetaţiei
intensive pentru care s-a luat grosimea sporită hpl = 20 cm.
Tabelul Ex.6
Incărcare
2
Ar (cm /m) pr %
p10 4.37 0.21
p13 9.14 0.45
p20 4.87 0.24
p23 9.74 0.48
p30 5.56 0.27
p33 10.48 0.52
80
• Pentru toate tipurile de vegetaţie, sporurile relative ale consumurilor scad odată
cu creşterea încărcării utile pe planşeu
Încărcările pe grinzile interioare ale planşeului sunt date în tabelul Ex.7 împreună cu
momentele încovoietoare considerate egale în câmp şi pe reazem
pL2
Mc = Mr = ≅ 2.6 p
14
Calculul armăturilor s-a făcut considerând grinda cu dimensiunile 30 × 60 cm (fără
aportul plăcii la momentele pozitive)
Tabelul Ex.7
Incărcare Incărcare Momente
Aa p% Δp%
pe placă pe grindă încovoietoare
p10 9.9 2.97 7.72 4.67 0.27 1.00
p11 11.9 3.57 9.28 5.65 0.33 1.22
p12 13.3 3.99 10.37 6.35 0.37 1.36
p13 20.0 6.09 15.83 9.95 0.58 2.14
p20 11.0 3.30 8.58 5.21 0.30 1.00
p21 13.1 3.93 10.21 6.24 0.37 1.23
p22 14.4 4.32 11.23 6.90 0.40 1.33
p23 21.2 6.36 16.53 10.74 0.61 2.03
p30 12.5 3.75 9.75 5.95 0.35 1.00
p31 14.6 4.38 11.38 7.00 0.41 1.16
p32 15.9 4.77 12.40 7.66 0.49 1.39
p33 22.7 6.81 17.70 11.24 0.66 1.88
81
Notă. Armarea propusă nu a luat în considerare cerinţele specifice solicitărilor seismice
(procentul minim de armare pentru reazeme).
Comentarii.
82
Comentarii.
83
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
ANEXA 7
INFORMATIVĂ
A. detalii de câmp
Peste stratul filtrant – şi înfăşurate în acesta – sunt canalele de preluare a apei din
substrat şi conducere a ei către dispozitivele pluviale.
84
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
1
Insistăm în utilizarea termenului difuzie-decompresiune-compensare deoarece în această poziţie specifică,
stratul de difuzie mai îndeplineşte şi alte funcţiuni: realizează o echilibrare a presiunii vaporilor de apă între
interior şi exterior – decompresiune - şi realizează o separare între straturile de sub hidroizolaţie şi hidroizolaţie,
care este mai expusă acţiunii agenţilor de mediu, permiţând astfel compensarea mişcării acesteia faţă de suport
85
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
În cazul utilizării acestor produse din materiale plastice, de tip „cofraj de ouă” nu este
nevoie de prevederea de conducte de colectare a apei şi de conducere spre
dispozitivele de scurgere.
86
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
Optarea pentru un strat drenant din material granular este posibilă dar trebuie avută
în vedere provenienţa materialului granular, dat fiind că pietrişul de râu trebuie spălat
(seminţele purtate de vânt pot încolţi şi apare vegetaţie acolo unde nu este
recomandat) iar produsele pe bază de betoane sau calcare pot colmata scurgerile
pluviale.
87
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
Peste stratul filtrant – şi înfăşurate în acesta – sunt canalele de preluare a apei din
substrat şi conducere a ei către dispozitivele pluviale.
88
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
În acest caz se utilizează plăci cu rol drenant din materiale uşoare şi posibil cutii care
includ toate componentele alcătuirii verzi (vegetaţie, substrat, strat filtrant, strat
drenant, barieră contra rădăcinilor).
Peste stratul filtrant – şi înfăşurate în acesta – sunt canalele de preluare a apei din
substrat şi conducere a ei către dispozitivele pluviale.
89
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
În acest caz se utilizează plăci cu rol drenant din materiale uşoare şi posibil cutii care
includ toate componentele alcătuirii verzi (vegetaţie, substrat, strat filtrant, strat
drenant, barieră contra rădăcinilor)
90
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
În acest caz se utilizează plăci cu rol drenant din materiale uşoare şi posibil cutii care
includ toate componentele alcătuirii verzi (vegetaţie, substrat, strat filtrant, strat
drenant, barieră contra rădăcinilor)
Peste stratul filtrant – şi înfăşurate în acesta – sunt canalele de preluare a apei din
substrat şi conducere a ei către dispozitivele pluviale.
91
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
B. racordare cu aticul
92
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
93
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
Există posibilitatea colectării apelor pluviale în zona din apropierea aticului, pentru a
nu întrerupe continuitatea suprafeţei de vegetaţie. Soluţia are dezavantajul că
necesită o manoperă foarte corectă, dată fiind nevoia de racordare a straturilor atât
la dispozitivele de scurgere a apelor pluviale cât şi la atic.
94
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
Cu cât dispozitivul de scurgere a apelor pluviale este mai departe de atic, rezolvarea
este (probabil) mai sigură, existând posibilitatea fizică de racordare a straturilor în
mod corect.
95
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
96
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
97
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
98
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
99
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
Fiind structuri diferite – şarpanta de lemn şi peretele din zidărie sau beton (în detaliul
prezentat), este necesară asigurarea mişcării independente a celor două structuri şi
deci rezolvarea cu măsuri de compensare a mişcării în zona de racordare a celor
două sisteme constructive.
Stratul drenant de pietriş spălat (32/64mm) din dreptul racordării, de minim 50cm,
este prevăzut ca măsură de asigurare împotriva incendiului. Pentru acoperişuri cu
panta ≤ 50 este suficient pietrişul de râu; pentru pante până la 200 se prevede pietriş
mărgăritar (pietriş spart)
Fiind un acoperiş cu panta >150 stabilizarea versantului plantat este asigurată prin
dispunerea unei reţele antieroziune peste substrat.
100
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
D. Racordări marginale
101
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
Straturile filtrant şi drenant sunt prevăzute atât pe orizontală cât şi pe verticală, ele
ridicându-se până la limita superioară a substratului
102
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
Atât stratul drenant cât şi bariera contra rădăcinilor sunt continui pe toată suprafaţa,
indiferent de tipul de protecţie a hidroizolaţiei: dale sau grădină.
Racordarea între cele două zone se face prin intermediul unor elemente
prefabricate, eventual prevăzute în interior cu strat filtrant.
Elementele prefabricate depăşesc ca înălţime cu minimum 30mm suprafaţa
exterioară a substratului, împiedicând astfel ca în cazul unei ploi puternice sau
grindini să se împroaşte cu noroi dalajul.
103
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
Atât stratul drenant cât şi bariera contra rădăcinilor sunt continui pe toată suprafaţa,
indiferent de tipul de protecţie a hidroizolaţiei: dale sau grădină.
Racordarea între cele două zone se face prin intermediul unor elemente
prefabricate, eventual prevăzute în interior cu strat filtrant.
Elementele prefabricate depăşesc ca înălţime cu minimum 30mm suprafaţa
exterioară a substratului, împiedicând astfel ca în cazul unei ploi puternice sau
grindini să se împroaşte cu noroi dalajul.
104
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
Atât stratul drenant cât şi bariera contra rădăcinilor sunt continui pe toată suprafaţa,
indiferent de tipul de protecţie a hidroizolaţiei: dale sau grădină.
Racordarea între cele două zone se face prin intermediul unor elemente
prefabricate. Dacă prefabricatul respectiv este realizat din beton armat sau alte
produse prin care nu pot trece firele de nisip sau pământul fin, nu mai este nevoie de
prevederea stratului filtrant
105
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
106
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
107
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
Stratul drenant este realizat din plăci care asigură şi retenţia apei
108
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
Stratul drenant este realizat din agregate minerale (nu rezultate din prelucrarea
betonului sau de natură calcaroasă)
109
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
110
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
111
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
Pentru acoperişuri cu panta ≤ 50 este suficient pietrişul de râu; pentru pante până la
200 se prevede pietriş mărgăritar (pietriş spart)
Detaliul poate fi valabil la pante mai mici de 200, la pante mai mari existând pericolul
alunecării pietrişului.
112
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
Racordarea cu un burlan cu cot în unghi de 600 sau 450 sau cu racordare curbă ar
putea reprezenta o soluţie mai potrivită pentru România.
113
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
Stratul drenant de pietriş spălat (32/64mm), din dreptul racordării cu elementul care
străpunge învelitoarea, de minim 50cm, este prevăzut ca măsură de asigurare
împotriva incendiului. Stratul drenant din agregate spălate (pietriş de râu) sau sparte
(pietriş mărgăritar) iar substratul să fie separat de stratul drenant printr-un filtru
114
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
Stratul drenant de pietriş spălat (32/64mm), din dreptul racordării cu elementul care
străpunge învelitoarea, de minim 50cm, este prevăzut ca măsură de asigurare
împotriva incendiului. Stratul drenant din agregate spălate (pietriş de râu) sau sparte
(pietriş mărgăritar) iar substratul să fie separat de stratul drenant printr-un filtru
115
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
Stratul drenant de pietriş spălat (32/64mm), din dreptul racordării cu elementul care
străpunge învelitoarea, de minim 50cm, este prevăzut ca măsură de asigurare
împotriva incendiului. Stratul drenant din agregate spălate (pietriş de râu) sau sparte
(pietriş mărgăritar) iar substratul să fie separat de stratul drenant printr-un filtru
116
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
Rosturile de dilatare / tasare între clădiri sau tronsoane ale clădirilor se rezolvă
conform reglementărilor în vigoare (compensatori)
Din punct de vedere al alcătuirii verzi, în zona rostului se prevede un suport rezistent
din punct de vedere mecanic pentru substrat (de exemplu plăci prefabricate
minerale), care sprijină pe elementul drenant şi de retenţie a apei. Aceste plăci sunt
acoperite cu stratul filtrant, peste care se aplică substratul.
117
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
Din punct de vedere al alcătuirii verzi, în zona rostului se prevede un suport rezistent
din punct de vedere mecanic pentru substrat (de exemplu plăci din mase plastice
rezistente, perforate sau plăci metalice tratate anticoroziv), care sprijină pe elementul
drenant şi de retenţie a apei. Aceste plăci sunt acoperite cu stratul filtrant
118
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
Rosturile de dilatare / tasare între clădiri sau tronsoane ale clădirilor se rezolvă
conform reglementărilor în vigoare (compensatori).
Această variantă este mai avantajoasă decât cele precedente din punct de vedere al
îndepărtării apei din zona rostului.
Din punct de vedere al alcătuirii verzi, în zona rostului se prevede un suport rezistent
din punct de vedere mecanic pentru substrat (în acest exemplu plăci prefabricate
minerale), care sprijină pe elementul drenant şi de retenţie a apei.
Aceste plăci sunt acoperite cu stratul filtrant, peste care se aplică substratul.
119
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
Din punct de vedere al alcătuirii verzi, în zona rostului se prevede un suport rezistent
din punct de vedere mecanic pentru substrat (de exemplu plăci din mase plastice
rezistente, perforate sau plăci metalice tratate anticoroziv), care sprijină pe elementul
drenant şi de retenţie a apei. Aceste plăci sunt acoperite cu stratul filtrant.
120
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
Suportul (planşeul din lemn) fiind elastic, este necesar ca sub bariera contra
vaporilor să se prevadă un strat flotant, de separare, care permite mişcarea
suportului (astereala) fără ca această mişcare să inducă tensiuni (întindere, rupere)
în bariera contra vaporilor.
Şarpanta din lemn fiind o alcătuire uşoară este necesar ca şi alcătuirea termo-
hidroizolantă să fie uşoară şi să răspundă cerinţelor de izolare termică şi de
asemenea ca alcătuirea „verde” să fie uşoară.
Astfel stratul drenant este realizat din plăci din materiale plastice care asigură
simultan şi funcţiunea de strat de retenţie a apei şi de barieră contra rădăcinilor.
Tipul de acoperiş verde recomandat pentru construcţiile cu şarpantă din lemn este
acoperişul de tip extensiv. La panta ≥ 200 prevederea unei reţele (grile) bidirecţionale
pentru stabilizarea versantului este esenţială. Se poate prevedea peste substrat şi o
reţea contra eroziunii substratului versantului.
De jur împrejurul rostului se realizează stratul drenant din pietriş spălat sau pietriş
mărgăritar (32/64mm), de minimum 50cm.
121
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
122
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
H. Racord la luminator
123
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
I. Racordare cu fereastră
124
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
125
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
K. Rezolvări la streaşină
Figura 43 –
Streaşină de timpan
Acolo unde nu sunt prevăzute cutii cu vegetaţie precultivată, poala este rezolvată cu
bordură din agregate minerale (32/64mm), cu opritor perforat pe care se ridică stratul
filtrant
126
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
Acolo unde nu sunt prevăzute cutii cu vegetaţie precultivată, poala este rezolvată cu
bordură din agregate minerale (32/64mm), cu opritor perforat pe care se ridică stratul
filtrant
127
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
128
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
L. Coame
129
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
Toate membranele se petrec peste coame, fie că este vorba despre bariera contra
vaporilor, hidroizolaţie sau bariera împotriva rădăcinilor.
130
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
Toate membranele se petrec peste coame, fie că este vorba despre bariera contra
vaporilor, hidroizolaţie sau bariera împotriva rădăcinilor.
131
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
132
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
133
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
M. Dolii
134
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
135
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
ANEXA 8
INFORMATIVĂ
(comentarii)
136
Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi la clădiri noi şi existente
Redactarea 2
Buildings
E631 Terminology of Building Constructions
C VII.5 Datele la care se face referire sunt preluate din cercetările americane
cuprinse în cartea autorilor Connelly, M, Hodgson, M, în Sound
Transmission Loss on Green Roofs, Greening Rooftops for Sustainable
Communities, Baltimore 2008
C X. Consideraţii economice
Datele existente în literatura de specialitate (corespunzătoare
experienţei din Canada), conform Peck, Steven & Kuhn, Monica: "
Design Guidelines for Green Roofs ", Ontario Association of Architects.
Peck, Steven, Callaghan, Chris & Kuhn, Monica: " Greenbacks from
green roofs: forging a new industry in Canada " Canada Mortgage
and Housing Corporation, March 1999, arată următoarea structură a
costurilor pentru realizarea acoperişurilor verzi:
137