UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA

VETERINARA
FACULTATEA DE BIOTEHNOLOGII

PROIECT LA DISCIPLINA : MICROBIOLOGIA ALIMENTELOR

TITLUL REFERATULUI: TEHNICI DE IDENTIFICARE

A SPECIEI MYCOBACTERIUM SP.

PROF. COORDONATOR :

FLORENTINA MATEI

STUDENT: RIGIBOIU
GEORGIANA

GRUPA: 6303 B

Mycobacterium tuberculosis

Page 1 of 18
 Colonii de Mycobacterium tuberculosis

GENUL MYCOBACTERIUM
Scurt istoric:

Mycobacterium tuberculosis este bacteria care cauzează cele mai multe cazuri de tuberculoză. A fost
descrisă pentru prima dată de Robert Koch, în martie 1882.Este o bacterie obligatoriu aerobă (nu Gram
pozitivă/negativă), care se divide la 16-20 ore (o rată mică de multiplicare, comparativ cu alte bacterii,
cum ar fi E. coli, care se divide la 20 de minute). Spre deosebire de alţi germeni, datorită continutului
mare de mureină din peretele celular, se colorează foarte greu şi, ulterior, rezistă la decolorarea cu alcool
si acizi minerali diluaţi. Sunt aşadar, bacili acid-alcoolorezistenti. Se pun în evidenţă prin coloraţia Ziehl-
Neelsen. Pe frotiurile colorate după această metodă, bacilul tuberculos apare colorat în roşu aprins,
datorită fucsinei, în timp ce restul de germeni, celule sau alte elemente, sunt decolorate de acizi sau
alcool, fiind ulterior recolorate cu albastru de metilen. Se mai poate identifica prin microscopie
fluorescentă, sau prin colorare cu rodamină-auramină. De asemenea se dezvoltă lent şi numai pe medii
speciale, cum ar fi mediul Lowenstein-Jensen, însă mai nou s-au obţinut rezulate excelente de cultură
folosind mediul de cultură Middlebrook.

Rezistenţa specifică faţă de infecţia tuberculoasă poate fi obţinută cu germenii vii atenuaţi. Prin
vaccinare, în special a copiilor, cu B.C.G.(bacilul Calmette-guerin), se obţine o scădere importantă a
cazurilor noi de tuberculoză. Acest vaccin conţine bacili tuberculoşi bovini care, prin treceri repetate pe
mediul de cultură cu cartof biliat şi glicerinat, şi-au pierdut virulenţa şi capacitatea de a produce
tuberculoza, dar şi-au păstrat proprietăţile antigenice.

DEFINIłIE, ÎNCADRARE

Familia Mycobacteriaceae are în componenţă un singur gen: Genul

Page 2 of 18
Mycobacterium. Genul Mycobacterium cuprinde următoarele specii:

- grupul „tuberculosis”

• Mycobacterium tuberculosis

• Mycobacterium africanum

• Mycobacterium bovis

- grupul „mycobacteriilor atipice”

• Mycobacterium kansasii

• Mycobacterium marinum

• Mycobacterium xenopi

• Mycobacterium scrofulaceum

• Mycobacterium fortuitum

• Mycobacterium gordonae

• Mycobacterium malmoense

• Mycobacterium ulcerans

• Mycobacterium avium-intracellulare

• Mycobacterium chelonae

• Mycobacterium abscessus

- Mycobacterium leprae

Germenii din genul Mycobacterium sunt bacili care nu cedează colorantul

nici sub acţiunea combinată a acidului diluat si a alcoolului. Din acest motiv se

numesc bacili „acido-alcoolo-rezistenţi”. Această proprietate se datorează cantităţii

mari de lipide şi ceruri din peretele bacterian.

MYCOBACTERIUM TUBERCULOSIS

CARACTERE GENERALE

Page 3 of 18
Este agentul cauzal al tuberculozei, descoperit de Robert Koch în 1882.

Deşi neoficial se mai numeste şi „bacilul Koch” numele genului se datorează

asemănării morfologice cu fungii microscopici filamentoşi: myces = fung +

bakterion = baston mic.

Habitat

Este un patogen strict uman desi poate infecta si animalele de companie:

papagal, câine, pisică, maimuţă.

Structura genomului

Mycobacterium tuberculosis are cromozomi circulare de aproximativ 4,200,000 nucleotide

lung. Conținutul de G + C este de aproximativ 65%.

Genomul M. tuberculoza a fost studiată în general folosind tulpina M. tuberculoza H37Rv. Genomul
conține aproximativ 4000 de gene. Gene care cod pentru metabolismul lipidic sunt o parte foarte
importantă a genomului bacteriene, și 8% din genomul este implicat în această activitate.

Diferitele specii ale complexului Mycobacterium tuberculosis prezintă o înrudire ADN 95-100% și o
bazat pe studii de omologie ADN și secvența genei ARNr 16S sunt exact aceleași pentru toate
speciile. Deci, unii oameni de stiinta sugereaza ca acestea ar trebui să fie grupate în o singură specie în
timp ce alții susțin că acestea ar trebui să fie grupate ca soiuri sau subspecii de M. tuberculoza.

Plasmidele din M. tuberculoza sunt importante în transferul de virulenta, deoarece genele de pe

plasmidele sunt mai ușor de transferat peste gene situate pe cromozomul. Un astfel de plasmidă 18kb
în M. tulpina H37Rv tuberculoza a fost dovedit pentru a efectua transferuri de gene.

2.2Structura celulara si metabolism

M. tuberculosis are un perete celular dur care previne trecerea de substante nutritive în și eliminat
din celula, prin urmare, oferindu-i caracteristica de a ratei de creștere lentă. Peretele celular al agentului
patogen arata ca o celula-Gram perete pozitive. Plicul conține un strat de celule polipeptide, un strat
peptidoglicanilor, și lipide libere. În plus, există și o structură complexă de acizi grași cum ar fi acizii
mycolic care apar lucioasă. M. tuberculoza genomului codifica aproximativ 190 de reglementare
transcriptie, inclusiv 13 factori sigma, 11 sistem de doua componente și mai mult de 140 de reglementare
de transcriere. Mai multe de reglementare au fost găsite pentru a răspunde la stres de mediu, cum ar fi
extrem de frig sau de căldură, foame de fier, și stres oxidativ. Pentru a supraviețui în aceste condiții aspre

Page 4 of 18
pentru o perioadă îndelungată în gazdă, M.tuberculoza au învățat să se adapteze la mediul permițând sau
inhibarea de transcriere în funcție de împrejurimile sale.

23Izolare, condiţii de creştere şi dezvoltare:

Bacilii tuberculosi cresc foarte greu; ritmul Bacilii tuberculosi cresc foarte greu; ritmul de diviziune este
de 10-12 ore, de aceea de diviziune este de 10-12 ore, de aceea coloniile apar tardiv.coloniile apar tardiv.

- cel mai repede apar coloniile de mycobacterii atipice, dupa 3-7 zile de la mycobacterii atipice, dupa 3-7
zile de la insăminţare

- coloniile de M. hominis apar dupa 4-6 - coloniile de M. hominis apar dupa 4-6 saptamini de la
insăminţare

- coloniile de M. bovis si cele de M. avium - coloniile de M. bovis si cele de M. avium

apar dupa 6 săptamîni.a

- Cel mai folosit mediu de cultura este mediul ce contine gălbenus de ou şi glicerina,
numit ce conţine galbenuş de ou şi glicerina, numit mediul Lmediul
Löwenstein.öwenstein.

- Bacilii tuberculoşi dau culturi de tip R Bacilii tuberculoşi dau culturi de tip R

- pe mediile solide dau colonii conopidiforme (neregulate şi uscate)(neregulate şi uscate)

- - pe mediile lichide bacilii de tip hominis şi - pe mediile lichide bacilii de tip hominis si
bovis cresc sub formă de pelicula, lăsind mediul limpede.

- Temperatura optimă de dezvoltare este de Temperatura optimă de dezvoltare este de 37

°C.37 °C.

- Bacilii tuberculosi sânt puternic aerobi ( cresc Bacilii tuberculosi puternic aerobi ( cresc
doar la suprafaţă) şi au nevoie de un ph uşor doar la suprafaţă) şi au nevoie de un ph uşor
acid.

- Se găsesc la om , animale, păsări.Se găsesc la om , animale, păsări.

- Bacilii de la purtătorii sănătoşi sunt puţin Bacilii de la purtătorii sănătoşi sunt puţin
importanţi deoarece aceştia eliberează importante cantităţi reduse de germeni, care în
plus, au cantităţi reduse de germeni, care în plus, au patogenitate scazută patogenitate
scăzută.

Page 5 of 18
 - Adevarata sursa de infectie o reprezintă bolnavii care elimină bacilii pe cale respiratorie
(excretori pulmonari), , pe cale renala ( excretori renali) sau prin abcedare renală
( excretori renali) sau prin abcedare ganglionară ( excretori ganglionari)..

- Există şi excretori cutanaţi, cazul bolnavilor, tuberculoza osoasa. Cele mai importante
surse de infecţie sunt oamenii şi apoi animalele.

Patogenitate

- data de capacitatea de multiplicare intracelulara şi de capacitatea de

invazivitate.intracelulara şi de capacitatea de invazivitate.

- Capacitatea de multiplicare intracelulara este data de Ag somatice (in special acid

micolic) care rezista la actiunea enzimelor lizozomale tuberculoza, iar Boala data de b.
tuberculos: tuberculoza, forma cea mai frecventa este tuberculoza pulmonara.
- Bacilii provin fie direct de la bolnavi , fie pe cale indirectă.

Rezistenţă

- sunt sensibili la acţiunea radiaţiilor solare şi la acţiunea UV, care îi omoară în 1-2 ore.
- sunt rezistenţi la acţiunea antisepticelor şi dezinfectantelor uzuale.
- sunt sensibile la acţiunea antibioticelor folosite în tratament :
- streptomicina
- hidrazida acidului izonicotinic (HIN)- hidrazida acidului izonicotinic (HIN)
- acid para-aminosalicilic
- cicloserina
- etambutol
- rifampicina
- Pot castiga usor rezistenta

24Specii:

Genul Mycobacterium

Cla

Regn Bacteria

Page 6 of 18
Încrengătură Actinobacteria

Ordin Actinomycetales

Subordin Corynebacterineae

Familie Mycobacteriaceae

Gen Mycobacterium

Caractere de cultură

Mycobacterium tuberculosis Mycobacterium tuberculosis

Mycobacterium tuberculosis

Page 7 of 18
 Un mediu de cultură poate fi definit ca un suport nutritiv steril, care permite dezvoltarea şi studiul unui
microorganism în afara nişei ecologice naturale.

Pentru a permite dezvoltarea microorganismelor orice mediu de cultură trebuie să îndeplineasca

anumite condiţii:

-să conţină substanţe nutritive necesare metabolismului bacterian;

-să aibă o anumită reacţie (pH) în limitele căreia se poate dezvolta bacteria;

-să corespundă particularităţiilor fiziologice ale bacteriilor, ţinând cont de tipul lor respirator;

-să fie steril

Cultivă lent întrucât timpul de generaţie este de 20 de ore. Este un germen

aerob, se dezvoltă la 36°C, necesită medii de cultură speciale. Cel mai utilizat este

mediul Loewenstein-Jensen care conţine printre altele ou, cartof, asparagină,

glicerină, săruri minerale, verde de malachit.

Coloniile apar în interval de 15-30 de zile şi sunt de tip R: rugoase, cu

suprafaţa zbârcită, uscate, conopidiforme asemănate cu firimiturile de pâine.

Coloniile pot fi pigmentate crem-bej.

Pe mediul lichid Mycobacterium tuberculosis creşte sub forma unei

membrane groase, cu multe pliuri, care se ridică pe peretele flaconului de cultură.

Page 8 of 18
Astfel de crestere pe medii de cultură o numim creştere eugonică

(abundentă, optimă).

Pentru necesităţi de ordin practic, pe baza efectului pe care oxigenul îl exercită asupra creşterii şi
metabolismului, microorganismele pot fi grupate în 4 categorii:

1) Strict aerobe (Bacillus anthracis, Bacillus subtilis, Mycobacterium tuberculosis) - care au nevoie
absolut de prezenţa oxigenului molecular, fiind incapabile să trăiasca în absenţa acestuia.

2) Strict anaerobe (Clostridium tetani, Clostridium botulinum, Clostridium perfringens) - care pot fi
cultivate numai în medii sarace în oxigen, deoarece chiar la presiuni joase (10-5 atm) acesta poate avea
efect inhibitor.

În practica, anaerobioza se realizează fie prin înglobarea în mediu a unui compus sulfhidrilic
(ex.tioglicolatul de sodiu, care reduce O2), fie prin cultivarea în anaerobiostate, în care O2 a fost
îndepartat sau înlocuit cu un amestec controlat de alte gaze.

3) Microaerofile (spirochaetales, thiobacterii) - care cresc foarte bine la presiuni de oxigen mai mici decât
aerul atmosferic (0,2 atm). Aceasta particularitate reflectă prezenţa unor enzime care sunt inactivate în
condiţii de oxidare puternic şi pot fi menţinute în stare funcţională numai la presiuni joase de O2.

4) Anaerobe, facultativ aerobe (E.coli, Staphylococcus, Streptococcus) - care au capacitatea de a se

dezvolta atât în prezenţa cât şi în absenţa O2, dupa cum li se furnizează anumite substanţe nutritive în
mediu. Aceşti germeni îşi pot desfaşura procesele respiratorii şi cele fermentative cu aceeaşi intensitate,
fie simultan, fie cu precadere, numai unul, în functie de natura mediului de cultura şi de aportul de oxigen

Proteinele secretate de M.tuberculosis se împart în trei grupe principale, în

funcţie de eliberarea lor în supernatantul de cultură. Antigenele separate prin

electroforeză în gel au fost identificate prin tehnici de western blotting (10) :

(1) Proteine excretate: sunt produse în cantităţi mici, în primele zile după

însămânţarea mediului de cultură. Deşi în mediu de cultură se acumulează cantităţi

semnificative, în bacilii întacţi aceste proteine se găsesc în cantităţi foarte mici (urme).

(2) Proteine secretate : aparţin peretelui celular şi sunt eliberate în cursul

creşterii bacililor. Concentraţia acestor antigene creşte treptat pe parcursul perioadei de

cultivare.

(3) Antigene citoplasmatice, eliberate din bacteria omorâtă, a caror

concentraţia creşte brusc spre finalul fazei logaritmice de creştere (ziua a 5-a), odată

cu eliberarea masivă de izocitrat dehidrogenaza (indicator al autolizei

Page 9 of 18
25Caractere biochimice si de metabolism

Este o bacterie strict aerobă. Pe baza caracterelor biochimice pe care le

prezintă Mycobacterium tuberculosis poate fi identificat în cadrul genului:

- produce acid nicotinic sau niacină

- produce nitrat-reductază, catalază, urează

- este sensibil faţă de pirazinamidă

- este rezistent faţă de hidrazida acidului tiophen-2-carboxilic

266Rezistenţa faţă de factori fizici, chimici si biologici

Este sensibil la căldură, la lumina solară, la radiaţiile UV şi X, la acţiunea

alcoolului de 70°. Rezistă la frig, desicaţie, antiseptice, dezinfectante şi detergenţi.

În mediul extern, în produse patologice uscate, la adăpost de lumina solară

supravieţuieşte de la câteva luni la un an.

Este o bacterie care dezvoltă rezistenţă faţă de tuberculostatice prin mutaţii.

27Structură antigenică

Constituenţii peretelui celular induc apariţia unui răspuns imun de tip celular

şi a unei hipersensibilităţi de tip IV. Mycobacterium tuberculosis prezintă la nivelul

peretelui celular următoarele structuri antigenice:

- tuberculolipidele reprezentate de acizii micolici, ceruri şi alcooli

superiori. În peretele tulpinilor patogene se găseste un sulfo-lipid care induce

dezvoltarea pe cultură sub formă de cordoane: „cord-factor”;

- tuberculoproteinele induc sensibilizare de tip anafilactic iar în asociere

cu tuberculolipide induc răspuns imun predominant celular.

- polizaharidele induc formarea de anticorpi circulanţi.

Răspuns imun

Imunitatea este indusă doar de bacteriile vii, nu este niciodată totală ci

Page 10 of 18
constituie o stare de „premuniţie” adică o stare de rezistenţă faţă de o nouă

infecţie. Imunitatea în tuberculoză este mediată celular şi dispare după vindecarea

microbiologică iar anticorpii decelabili nu au rol protector.

Starea de sensibilizare faţă de antigenele Mycobacterium tuberculosis,

numită „alergie tuberculinică „ este evidenţiată prin intradermoreacţia la

tuberculină, folosită în scop de diagnostic.

28Caractere de patogenitate

Mycobacterium tuberculosis nu produce toxine.

Este patogen prin capacitatea sa de a se multiplica în organismul gazdă.

Distrugerea bacteriei se soldează cu eliberarea de constituenţi antigenici care

induc o reacţie imunitară de hipersensibilitate ce stă la baza transformării

cazeoase. „Cord-factorul” prezent pe suprafaţa externă a Mycobacterium

tuberculosis inhibă migrarea polimorfonuclearelor şi induce formarea

granulomului.

29Implicaţii asupra stării de sănătate:

Boala cauzată de Mycobacterium tuberculosis se numeste tuberculoză şi

se manifestă cel mai frecvent sub formă de:

- tuberculoză pulmonară

• primoinfecţie latentă

• primoinfecţie manifestă

• forma cavitară comună

• pleurezie

• forme mediastinale

• forme miliare

Page 11 of 18
- tuberculoză extrapulmonară, care este rară şi are localizări meningiene,

renale, genitale, osoase, articulare, ganglionare, digestive.

Este important din punct de vedere medical să se facă distincţie între:

- infecţia tuberculoasă: demonstrată prin virajul spontan al reacţiei la

tuberculină;

- boala tuberculoasă: infecţia cu manifestări patologice clinice sau

radiologice, pulmonare sau extrapulmonare.

Bolnavul cu tuberculoză pulmonară, elimină bacilii tuberculoşi prin spută şi

prin picăturile Pflügger. Aerosolii astfel contaminaţi cu Mycobacterium tuberculosis

sunt inhalaţi, ajung în alveole unde bacilul este fagocitat de macrofage. O parte

din bacili rămân pe loc altă parte este vehiculată pe cale limfatică spre ganglionii

loco-regionali. Mycobacterium tuberculosis se multiplică, determină răspunsul

imun care stă la baza formării leziunii caracteristice numită „tubercul”. Tuberculul

se cazeifică: Ńesutul în care s-au dezvoltat bacilii suferă o necroză solidă cu

apariţia de „cazeum”. Tuberculul cazeos se ramoleste, se formează caverna

pulmonară care se înconjoară de un strat fibros. Din acest moment substanţele

antibacteriene vor ajunge greu în focarul infecţios. Diseminarea pe cale

hematogenă este responsabilă de instalarea localizărilor extrapulmonare.

Tuberculoză
Boala
Tuberculoza este o boală cauzată de infecția de bacterii M. tuberculoza. Dacă nu este tratată în mod corespunzător, TB
poate fi fatal . În prezent, Organizatia Mondiala a Sanatatii estimeaza ca peste 13 de milioane de oameni au TBC și
aproximativ 1,5 milioane mor in fiecare an din cauza bolii. Tuberculoza afecteaza cel mai frecvent in plamani (TBC
pulmonar). Pacienții cu TB pulmonară activă au de obicei o tuse, un piept X-ray anormale, și sunt infectioase. TB poate
apărea, de asemenea, în afara plămânilor (extrapulmonare), cel mai frecvent în nervos, limfatic centrală, sau sistemele
genito-urinare, sau în oaselor si articulatiilor (1). Tuberculoza care apare împrăștiate pe tot corpul este menționat TB ca

Page 12 of 18
miliară. Extrapulmonară TB este mai frecventa la persoanele cu imunosupresie și la copiii mici .

Atunci când o persoană cu tuse activi TBC pulmonar, strănută, sau discuții, bacteriile care cauzeaza TB poate răspândi în
întreaga aer. Dacă o altă persoană respiră în aceste bacterii, exista o sansa ca vor infecta cu tuberculoză. Contactul repetat
este de obicei necesară pentru infecție . Cu toate acestea, nu toata lumea infectate cu bacterii TB devine
bolnav. Aproximativ 5% dintre persoanele infectate cu M. tuberculozeidezvolta de fapt TB. Oamenii care sunt infectate,
dar nu bolnav au infectie latenta TB. Cei care au o infectie latenta sunt asimptomatice, nu se simt rău, și nu sunt
contagioase.

2Simptomele
Primele simptome ale TB pulmonară activă pot include pierderea în greutate, febră, transpirații nocturne, și pierderea
poftei de mâncare .Datorită vagi simptome inițiale de TBC, o persoana infectata nu pot simți că este ceva în
neregulă. Infecția poate fie intra in remisie sau devin mai grave cu debutul dureri în piept și tuse cu spută cu
sânge . Simptomele exacte ale TB extrapulmonară variază în funcție de site-ul de infectie in organism.

3Transmisie
TB este raspandit prin aer de la o persoană la alta. Picaturi microscopice care contin bacterii poate fi expulzat atunci când
o persoană care are TB infectioase tușește sau strănută. Ele pot rămâne suspendate în aer timp de câteva ore, în funcție de
mediul. Atunci când o persoană respiră în M. tuberculoza, bacteriile se pot rezolva in plamani si sa inceapa sa creasca. De
acolo, ele se pot deplasa prin sânge în alte părți ale corpului.TB in plamani poate fi infectioasa, deoarece bacteriile sunt
ușor extins la alte persoane. TB în alte părți ale corpului, cum ar fi rinichi sau coloanei vertebrale, nu este de obicei
infecțioase . Dacă o persoană are TB confirmată sau este suspectat de a avea TBC, cel mai bun mod de a opri de transport
este prin izolare imediat. Tratamentul trebuie început imediat. Contagiozitate scade repede dupa un regim standard de
tratament a inceput, cu condiția ca pacientul aderă la cursul terapiei.

3DIAGNOSTIC DE LABORATOR

Diagnosticul de laborator al tuberculozei urmăreşte evidenţierea, izolarea şi

identificarea Mycobacterium tuberculosis.

Probele trebuie recoltate în mod repetat şi înainte de începerea

tratamentului antibacterian. În tuberculoza pulmonară se recoltează spută

eliminată după un puseu de tuse sau la copii recoltată prin spălătură gastrică. Se

pot recolta secreţii bronşice în cursul bronhoscopiei, lichid de spălătură bronsică.

Page 13 of 18
În tuberculoza extrapulmonară produsele recoltate depind de localizarea

infecŃiei: lichid cefalo-rahidian, urină, secreŃii vaginale, lichid de puncŃie etc.

Examenul microscopic al frotiului efectuat din produsul patologic se

colorează cu metoda Ziehl-Neelsen şi se examinează cu obiectivul de imersie. Pe

fondul albastru al preparatului, Mycobacterium tuberculosis apare ca bacil fin,

uşor încurbat, colorat uniform sau neuniform.

Cultivarea se face în vitro pe mediul Loewenstein-Jensen sau în vivo prin

inocularea cobaiului.

Identificarea are la bază caracterele morfotinctoriale, apariţia de cordoane

pe frotiul din cultură, caracterele biochimice.

Având în vedere creşterea lentă a bacteriei, antibiograma se efectuează în

paralel cu izolarea pentru a câştiga timp. Pentru că la un bolnav, în populaţia de

Mycobacterium tuberculosis infectantă, pot exista tulpini mutante rezistente faţă de

tuberculostatice, tulpini care pot cauza eşecul tratamentului, este necesară

depistarea acestora.

În ultimii ani au fost dezvoltate metode rapide de diagnostic al tuberculozei:

- Sisteme bifazice de izolare şi identificare care detectează

Mycobacterium tuberculosis în 20 de zile.

- Sisteme respirometrice care constau în detectarea radiometrică sau

fotometrică a CO2 eliminat în metabolismul bacterian evidenţiind creşterea

bacteriană în 15 zile.

- Metode chimice, cromatografice de analiză a acizilor micolici din

peretele bacterian permit identificarea de specie.

Reacţii de tip PCR aplicabile direct produsului patologic permit un

diagnostic în câteva ore şi au o mare sensibilitate.

Page 14 of 18
- Metode de hibridare a ADN-ului şi ARN-ului bacterian cu sonde marcate

sau detectarea acidului tuberculo-stearic prin cromatografie gazoasă şi

spectrometrie de masă sunt metode rapide de identificare a tulpinii de

Mycobacterium tuberculosis.

Diagnosticul imunologic presupune detectarea stării de sensibilizare faţă de

proteinele bacilului tuberculos prin intradermoreacţii. Starea de alergie

tuberculinică este prezentă la persoanele care au venit în contact cu

Mycobacterium tuberculosis prin boală sau vaccinare.

Serodiagnosticul nu se practică fiind o metodă lipsită de specificitate şi

sensibilitate.

4TRATAMENT

Tratamentul tuberculozei presupune administratrea de antibiotice

antituberculoase: rifampicina, izoniazida, pirazinamida, etambutolul etc. Pentru a

evita selectarea de mutante rezistente se impune efectuarea tratamentului cu

asocieri de substanţe antibacteriene. Bolnavul va fi monitorizat clinic, radiologic şi

bacteriologic atât pe durata spitalizării cât şi după externare.

Este necesară de asemenea chimiprofilaxia pentru contacţii pacientului

diagnosticat cu tuberculoză.

Page 15 of 18
Tratamentul se face cu medicamente antituberculostatice (rifampicina, izoniazida sau pirazinamida)
pentru o perioadă lungă de timp (>6 luni). Pentru evitarea selecţiei de mutante rezistente este necesară
asocierea a cel puţin 3 chimioterapice antituberculoase. Eficacitatea tratamentului este indicată de
negativarea culturilor şi a examenului microscopic. În ultimii ani au fost izolate unele tulpini
multirezistente la chimioterapicele antituberculoase, ca urmare a unui tratament incorect. Pentru
prevenirea infecţiei cu M. tuberculosis se impune: imunizarea cu vaccinul viu atenuat (Bacil Calmette-
Guerin (BCG)), izolarea şi tratamentul prompt al bolnavului, combinat cu chemoprofilaxia contacţilor.

Infecţia cu M. bovis poate fi prevenită prin nimicirea cornutelor tuberculino-pozitive şi prin

pasteurizarea laptelui

5EPIDEMIOLOGIE. PREVENIRE. CONTROL

Sursa de infecţie este exclusiv umană: omul bolnav cu leziuni deschise iar

transmiterea este exclusiv interumană pe cale aerogenă, mai rar prin contact

direct cu leziuni deschise. Receptivitatea este generală risc mare având extremele

de vârstă, boli asociate, condiţii precare de viaţă, boli imunodeprimante.

Pandemia de infecţie cu HIV a favorizat recrudescenţa tuberculozei. Dacă

după primo-infecţie un procent de 3-5% din pacienţi dezvoltă în cursul vieţii boala

tuberculoasă, la pacienţii HIV pozitivi acest procent se ridică la 30%. Localizarea

bolii este mixtă (pulmonară si extrapulmonară) şi are evoluţie severă la pacienţii

Page 16 of 18
infectaţi HIV.

Profilaxia nespecifică a bolii constă în depistarea precoce a surselor de

infecţie, izolarea lor, tratarea, educaţia sanitară a populaţiei.

Profilaxia specifică este realizată prin vaccinarea BCG care este obligatorie

la noi în ţară. Vaccinul conţine o tulpină de Mycobacterium bovis care, după ce a

fost subcultivată de 230 de ori de Calmette şi Guerin pe mediul cu bilă şi cartof, şi-a

pierdut capacitatea patogenă rămânând imunogenă. Vaccinul BCG (bacille

Calmette-Guerin) se utilizează în profilaxia tuberculozei din 1921.

Tulpina vaccinală de Mycobacterium bovis creşte pe mediul Loewenstein-

Jensen în 2-4 săptămâni formând colonii rugoase, margini netede. Nu produce

niacină, nitrat-reductază, este rezistentă la pirazinamidă şi la cicloserină. Este

catalază pozitivă şi sensibilă la hidrazida acidului tiophen-2-carboxilic.

Page 17 of 18
 BIBLIOGRAFIE

1. Corina Dana Mişcă, Microbiologia produselor agroalimentare, editura

Solness,2010
2. I. Oţel, SV. Plohotnic,M. Stancu, N. Barbu, Tehnologia cărnii şi a
subproduselor, editura Tehnică, 1969
4..http://www.tratamentnaturist.ro/tuberculoza.html

5.http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1731077/pdf/v053p
00727.pdf

6.https://microbewiki.kenyon.edu/index.php/Mycobacterium_tuberc
ulosis

Page 18 of 18