Sunteți pe pagina 1din 1

VERBELE AUXILIARE – a fi, a avea, a vrea

Verbul A FI

1. este folosit ca predicat verbal când


 are sensul de a exista, a se afla, a se găsi, a merge, a călători, a se petrece
şi este la un mod personal:
În gradină sunt mulţi pomi.
Pe masă este o carte.
 are sensul de trebuie, se întâmplă (în cadru frazei):
Când este să întârzii, întârzii.
Şi de-a fi să mor în câmp de mohor....(Mioriţa).
 apare în unele expresii de tipul:
e ziuă, e întuneric, e ceaţă, e lună, e vară, e joi
sau de tipul : mi-e foame, mi-e sete, mi-e dor, mi-e frică etc.

2. este folosit ca auxiliar când ajută la:


 formarea modului conjunctiv: să fi învăţat
 formarea modului condiţional-optatativ: ar fi învăţat

3. este copulativ când ajută la formarea predicatului nomina:


Copilul este cuminte.

Verbul A AVEA

1. este folosit ca predicat verbal când are sensurile de a poseda şi a trebui şi


se află la un mod personal:
Noi avem munţi frumoşi.
Avem de învăţat multe.

2. este folosit ca auxiliar când ajută la:


 formarea timpului perfect compus la indicativ: am citit
 formarea modului conditional-optativ: aş citi

Verbul A VREA

1. este folosit ca predicat verbal când are sensul de a dori şi se afla la un mod
personal:
Vreau un mar.
Ar fi vrut să mai rămână.

2. este folosit ca auxiliar când ajută la:


 formarea timpului viitor: vor citi