UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRASOV

POMPE DE CĂLDURĂ
ENERGIA VERDE

Dumitru CHISALITA

Brasov,
2007

CUPRINS

1
1. ENERGIA ..................................................................................................................................... 4
1.1. Purtătorii de energiei .............................................................................................................. 5
1.2. Succesiunea valurilor energetice ............................................................................................ 7

2. ENERGIILE REGENERABILE VERSUS ENERGII NEREGENERABILE .................... 10

3. CRIZELE DE ENERGIE SI CONCEPTUL DE ENERGIE DURABILĂ........................... 19

4. CEREREA DE ENERGIE ŞI NECESARUL DE ENERGIE ................................................ 24

4.1. Necesităţile energetice ale omului ....................................................................................... 24
4.2. Clima din încăpere determinantă pentru calitatea vieţii ....................................................... 26
4.3. Instalaţii de încălzire ............................................................................................................ 27
4.3.1. Generarea căldurii ........................................................................................................ 28
4.3.2. Emisia căldurii ............................................................................................................. 33
4.4. Influenta modului de incalzire asupra confortului termic .................................................... 49
4.5. Efectele neasigurarii parametrilor de confort in interiorul cladirii ...................................... 53
4.6. Impactul energetic al clădirilor asupra mediului ambiant .................................................... 55

5. POMPE DE CĂLDURĂ ............................................................................................................ 59

5.1. Generalităţi ............................................................................................................................ 59
Clasificarea pompelor de căldură ................................................................................................. 62
5.2. Modul de funcţionare al pompelor de căldură ...................................................................... 69
5.3. Medii de captare a energiei termice din natură ..................................................................... 74
5.3.1. Aerul exterior ........................................................................................................... 77
5.3.2. Recuparatoare de căldură din aerul viciat ................................................................ 81
5.3.3. Apa panzei freatice ................................................................................................... 87
5.3.4. Apa de suprafaţă ....................................................................................................... 90
5.3.5. Pamantul (solul) ....................................................................................................... 91

2
6. PRINCIPII DE PROIECTARE ALE INSTALAŢIILOR DE ÎNCĂLZIRE CU POMPE DE
CĂLDURĂ .................................................................................................................................... 113
6.1. Determinarea necesarului de energie ............................................................................. 115
6.1.1. Determinarea necesarului de energie pentru încălzire ........................................... 115
6.1.2. Determinarea necesarului de energie pentru condiţionare ..................................... 117
6.1.3. Determinarea necesarului de energie pentru apă caldă .......................................... 125
6.1.4. Determinarea necesarului de umezeală care trebuie evacuat ................................. 126
6.2. Proiectarea sistemului de redare a căldurii ..................................................................... 129
6.3. Determinarea caracteristicilor principale ale pompelor de caldura ................................ 143
6.4. Alegerea pompei de căldură pentru încălzire ................................................................. 150
6.5. Alegerea pompei de căldură pentru prepararea apei calde menajere ............................. 151
6.6. Alegerea pompei de căldură pentru ventilaţia încăperilor ............................................. 153
6.7. Dimensionarea instalaţiei de captare a energiei din sol ................................................. 155
6.8. Dimensionarea instalaţiei de captare a energiei din apă ................................................ 170
6.9. Dimensionarea instalaţiei de captare a energiei din aer ................................................. 173
6.10. Calcul parametriilor tehnologici pentru diferite variante de pompe de căldură ......... 175
6.11. Reglajul pompelor de căldură .................................................................................... 182

7. ANALIZA EFICIENŢEI TEHNICO-ECONOMICE A POMPELOR DE CĂLDURĂ ...... 183

7.1. Costuri de achiziţie si exploatare ................................................................................... 186
7.2. Metodologia de analiză a fezabilităţii pompelor de căldură pentru încălzirea locuinţelor200
7.3. Studiu de caz. Analiza investiţionala efectuata pentru montarea unui sistem de încălzire/răcire
pentru o casa cu un necesar energetic pentru încălzire de 14,7 kwh şi 3 kwh pentru răcire. ..... 204

8. STUDII DE CAZ ...................................................................................................................... 214

9. SCHEME HIDRAULICE POMPE DE CALDURĂ ................................................................ 235

10. BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................................ 236

3
 1. ENERGIA

Termenul de "energie" are o istorie lungă. De origine din limba greacă veche, a fost folosit
pentru prima dată de Kepler în sensul de putere care emană din corpuri. În sensul actual, este introdus
pentru prima oară în literatura ştiinţifică de către Thomas Young, în anul 1807. Termenul de "energie
cinetică" a fost introdus de W. Thomson, iar cel de "energie potenţială" de Rankine.
În ceea ce priveşte căldura, acest termen a fost folosit într-un sens dublu: ca "energie internă"
(Claussius) şi ca "mărime de proces" în sensul de căldură transferată de la un corp la celălalt. Aceste
accepţiuni ale termenului de căldură trădează menţinerea modelului de fluid, dar şi extinderea acestui
model asupra conceptului de energie nou introdus.
De atunci au rămas în terminologia tehnică termeni cum ar fi: pierderi de energie, stocare de
energie, economie de energie şi alte expresii care sugerează existenţa unei "materii imateriabile"
distinctă de sistemele fizice.
În 1665, G.W. Leibnitz a introdus termenul de forţa vie pentru a desemna cantitatea mv2 care
apărea în calculele lui mecanice. Deşi Leibnitz a dat această denumire prin analogie cu termenul de
"forţă", folosit de I. Newton pentru produsul ma, alegerea sa nu a fost prea inspirată.
În 1807, Th. Young a făcut trecerea de la forţa vie la energie. Mai târziu, W. Thomson (viitorul
lord Kelvin) introduce termenul de "energie cinetică", iar Rankine pe cel de "energie potenţială".
În 1853, W. Thomson nota: "Numim energie a unui sistem material aflat într-o stare
determinată, contribuţia măsurată în unităţi de lucru a tuturor acţiunilor produse în exteriorul sistemului,
dacă acesta trece (indiferent în ce mod) din starea sa într-o stare fixată arbitrar".
În 1897, M. Planck consideră că "energia este aptitudinea unui sistem de a produce efecte
exterioare". Pentru Planck, energia este o funcţie de stare, prin energia unui corp (sau a unui sistem de
corpuri) înţelegându-se o mărime care depinde de starea fizică instantanee în care se găseşte sistemul.
Clarificarea statutului conceptului de energie îi aparţine fizicianului german Max Planck. După
acesta, prin energia unui corp se înţelege o mărime care depinde de starea fizică instantanee în care se
găseşte sistemul. Pentru a putea exprima energia sistemului într-o stare dată printr-un număr determinat,
trebuie fixată o anume "stare normală" (la 0°C, presiunea normală) a sistemului, fixare absolut arbitrară.
Astfel, energia sistemului în starea dată, raportată la starea dată, este egală cu "suma echivalenţilor
mecanici ai tuturor acţiunilor produse în afara sistemului, când acesta trece într-un mod oarecare de la
starea dată la starea normală". Prin echivalenţi mecanici ai tuturor acţiunilor se înţelege lucrul mecanic
în sens larg, deci al tuturor tipurilor de forţe şi căldura multiplicată cu constanta universală.

4
 Etapele energetice ale societăţii umane au fost demarcate de apariţia:
 energiei hidraulice şi eoliene, în prima etapă;
 energiei combustibililor, într-o etapă ulterioară;
 energiei nucleare, cel mai recent.
Dezvoltarea societăţii este direct dependentă de consumul de energie. Prelucrarea statistică a
corelaţiilor dintre consumul de energie, dezvoltarea industrială a societăţii şi venitul naţional arată o
strânsă legătură între aceşti factori.

1.1. Purtătorii de energiei

Purtătorul de energie sau agentul energetic este reprezentat de un sistem fizic sau chimic care
poseda energie sau care, prin diferite transformari, poate acumula, transmite sau ceda energie. Cei mai
utilităti purtători de energie sunt combustibilii (purtatori de energie chimica), aburul sau apa fierbinte
(purtatori de energie termica), fluidele sub presiune, cu energie cinetica sau potentiala (purtatori de
energie mecanica), materialele fisionabile sau fuzionabile (purtatori de energie nucleara) etc.
Principalii purtători de energie sunt:
Biomasa. Plantele transformă şi acumulează continuu energia solară sub formă de energie
chimică. Sub acţiunea radiaţiei solare şi în prezenţa clorofilei, în plante au loc reacţii fotochimice
complexe care duc la sinteza din molecule organice, glucidelor, cu un grad sporit de complexitate.
Biomasa vegetala este si principala ,,materie prima‘‘ a unei surse de energie deosebit de importantă şi
anume a rocilor organogene combustibile, dintre care cele mai insemnate sunt cărbunii, petrolul şi
gazele naturale.
Cărbunii provin din transformarea chimica, in diferite grade, a acumularilor de materii vegetale
depuse in ape marine, salmastre sau dulci.
Sub actiunea factorilor mentionati, materialul vegetal sufera modificari caracterizate prin
cresterea continutului de carbon si scaderea continutului de hidrogen, apa, oxigen si compusi volatili.
Dupa gradul de incarbonizare se disting diferite sorturi de cărbune: turbă, lignit, cărbune brun, huila,
antracit. In faza geochimică, presiunea si temperatura au ridicat calitatea carbunelui.
Petrolul şi gazele naturale s-au format in urma unui proces complex de acumulare, degradare si
distilare a biomasei animale si vegetale in conditii de anaerobioza, la presiuni şi temperaturi deosebit de
ridicate.
Petrolurile variază după natura hidrocarburilor (hidrocarburi parafinice, naftenice, aromatice

5
etc), după compuşii cu sulf, azot şi după sarurile diferitelor metale cu acizii organici care intra in
componenta lor.
GPL (gazele petroliere lichefiate) sunt un amestec de hidrocarburi mentinute in stare lichefiata
sub presiune, ce poate fi utilizat in faza gazoasa drept combustibil.
GPL include in principal doua feluri de gaz: butan si propan.
Butanul este distribuit in butelii mici, fiind un gaz de presiune mica ce poate fi folosit in
interior, deoarece temperatura de vaporizare este peste 0,5° C.
Propanul pe de alta parte este un gaz de presiune ridicata ce poate fi distribuit si stocat atat in
butelii mici cat si in rezervoare de mare capacitate. Propanul poate fi folosit la temperaturi scazute,
vaporizand pana la -42° C.
Carbunele, petrolul si gazele naturale formeaza grupa asa-numitilor combustibili fosili sau
clasici.
Energia eoliană sau a vânturilor rezultă din deplasarea maselor de aer determinata de diferentele
de presiune care apar intre diferite zone ale atmosferei datorate incalzirii inegale, neregularitatii
suprafeţei Pământului din care rezultă gradienţi de temperatură şi presiune, ca urmare a rotaţiei
Pământului. Vânturile sunt în general inconstante, atat ca intensitate cat si ca durata.
Energia cursurilor de apă (hidraulica). Un volum insemnat din apa evaporata sub influenta
radiaţiei solare, în special de pe enormă suprafaţa a Oceanului Planetar, este dus de curentii de aer
deasupra uscatului, unde se condensează şi cade sub forma de precipitaţii. O parte se evapora, alta este
utilizata de plante si animale, iar restul se scurge sub influenţă gravitaţiei fie pe suprafata uscatului
(paraie, rauri, fluvii), fie subteran,intorcandu-se in Oceanul Planetar din care s-a evaporat, realizând
astfel circuitul hidrologic.
Energia valurilor. Valurile sau ―hula‖ sunt produse de vânturi şi se amplifica sub acţiunea
continua a acestora, propagându-se pe suprafeţele uriaşe ale Oceanului Planetar sub forma unor mişcări
ondulatorii ce afectează însă numai stratul superficial de apă.
Energia curenţilor. Dintre mişcările aperiodice ale apelor, cele mai interesante sunt marile
sisteme de cureni care antrenează apele de suprafaţă ale Oceanului Planetar intr-o ampla şi complexă
mişcare.
Energia termică a mărilor. Suprafaţa Oceanului Planetar are, datorită radiaţiei solare, in special
in zonele tropicale si ecuatoriale, o temperatura mai ridicată decât cea din adâncime, provenită din
regiunile polare. Diferenţa de temperatura ‗‘pe verticală‘‘ poate fi utilizată pentru a obţine energie
termică.

6
 Energia musculară a omului şi a animalelor se datorează tot energiei solare care asigura hrana şi
apa necesară pentru realizarea ei.
Energia mărilor include energia valurilor, a curenţilor, energia termică a marilor si cea a
mareelor. In afara de factorii astronomici, mareele sunt amplificate si de o serie de factori locali,
datorita reflexiei si interferentei undelor in marile puţin adânci.
Energia geotermică este determinată de magma din interiorul Pamantului care se apropie, în
anumite zone de suprafata. Cele mai interesante sunt cele din vecinatatea contactului intre placile
intercontinentale, caracterizate de o intensa activitate vulcanica.
Energia nucleara care poate fi valorificata prin fisiunea nucleara si prin fuziunea nucleelor
uşoare.
Din cele prezentate rezulta ca sursele de energie isi au geneza in energia solara, mişcarea
astrelor, geotermia si energia nucleara. Ţinând seama ca energia solara se datorează procesului continuu
de fuziune nucleara ce are loc in Soare, iar geotermia procesului de fisiune nucleara din interiorul
Pământului, rezultă că, în final sursele de energie provin din energia nucleară şi din mişcarea astrelor.

1.2. Succesiunea valurilor energetice

Cresterea nivelului cunoştinţelor de-a lungul timpului a determinat o evoluţie a tehnicii si

dorintei de crestere a nivelului de trai al oamenilor, conducând la crearea conditiilor realizării
substituirii unor forme de energie cu altele.

In zorii umanitatii prima sursa de energie a constituit-o lemnul utilizat pentru foc, care asigură
caldura şi lumina nocturnă. La început focul a provenit din surse naturale (incendii de pădure provocate
de trasnet sau fenomene vulcanice) si care era intretinut zi si noapte. Apoi omul primitiv a invatat sa
faca focul fie încălzind prin frecare materii combustibile, fie aprinzandu-l prin scantei obtinute prin
lovire, fara sa se poata preciza cand a avut loc aceasta si care din cele doua metode a fost prima.

Energia mecanica a omului primitiv era furnizata in special de forţa umană. Aceasta a constituit
sursa principală de energie in toata perioada urmatoare in care, pe masura imbunatatirii si diversificarii
uneltelor, colectivitatile umane au trecut de la faza de culegator la cea de vanator, pastor si agricultor.
Treptat au inceput sa fie utilizate si alte forme de energie. Astfel, energia vanturilor a fost folosita in
navigatie. Vela patrata era sustinuta de un catarg bipod, putandu-se folosi din aceasta cauza numai
vantul din spate, forta principala de deplasare a navelor fiind asigurata de vaslasi.

7
 Accelerarea progresului de inovare tehnologică a determinat apariţia altor masini care sa permita
transformarea energiei termice in energie mecanică. O poziţie de prim plan în acest domeniu o are
motorul cu explozie care prezinta un randament mai ridicat si o flexibilitate mai mare decat masina cu
abur.

0.8
0.7
0.6
Lemn
0.5
Carbune
0.4 Petrol
Gaze naturale
0.3
En nucleara
0.2 En solara si fuziune
0.1
0
-0.1 1850 1900 1925 1950 1975 2000 2015 2050

Fig. 1.1. Succesiunea valurilor de energie primara in lume

Dezvoltarea rapidă a motorului cu explozie a condus la afirmarea unui alt combustibil şi anume
petrolul. Până atunci utilizarea lui era limitată de o serie de obstacole tehnice şi economice. Petrolul,
spre deosebire de cărbune, nu poate fi utilizat ca atare, trebuie sa fie rafinat, astfel ca faza de extractie
este separata de cea de rafinare. Pana la aparitia motorului cu explozie, din produsele de rafinare erau
folosite numai petrolul lampant si unele derivate care aveau utilizare neenergetica (lubrifianti, vaselina),
benzina fiind considerata un produs nedorit si periculos. Aparitia motorului cu explozie a schimbat
radical aceasta situatie, dand in secolul XX un impuls rapid utilizarii petrolului care se substituie treptat
carbunelui.

O alta mare descoperire a secolului XIX o reprezinta electricitatea. Unele manifestari ale sale au
fost cunoscute din antichitate. O serie de experiente si descoperiri efectuate in secolele XVI, XVII si
XVIII nu au avut urmari practice, dar au creat premisele dezvoltarii bazei teoretice a electricitatii, in
secolul urmator.

Cercetarile in domeniul atomului, incepute in acest secol au permis utilizarea unei surse deosebit
de importante si anume a energiei nucleare. In prezent este folosita o prima etapa bazata pe fisiunea
nucleelor grele care sunt scindate in doua sau mai multe nuclee usoare. In reactiile de fisiune se
elibereaza energie care apare in final sub forma de caldura. Centralele nuclearoelectrice utilizeaza
aceasta caldura pentru producerea energiei electrice, reactorul nuclear inlocuind cazanul centralelor
termoelectrice. O utilizare mai completa a energiei nucleare se poate obtine prin fuziunea nucleelor

8
usoare, in special a celor de deuteriu, ceea ce ar permite obtinerea unei cantitati mult mai mari de
energie. Fuziunea nucleara este inca in faza de experimentare.

Sursele de energie primară au fost substituite de altele, mult superior ritmului pe plan mondial,
ceea ce arata aportul Romaniei la dezvoltarea energeticii mondiale. Succesiunea valurilor de energie
primara folosita, este de asemenea superioara celei din plan european. Daca carbunele a detinut
ponderea intre anii 1790 si 1860, el a pierdut teren in fata unei noi resurse – petrolul - care in noul
context tehnologic (aparitia motoarelor cu ardere interna etc.), economic, l-a substituit in mare parte.
Punctul de maxim a fost atins la sfârsitul secolului XIX-lea, inceputul secolului XX-lea, fata de
maximul atins pe plan mondial doar in anul 1975. Avantajele conferite de gazele naturale, atât sub
aspect economic cât şi sub aspect ecologic, a condus la substituirea altor combustibili şi impunerea
acestui combustibil pe piaţa româneasca, punctul de maxim atingndu-se în 1982. Se poate deduce rolul
de pionierat jucat de Romania si contributia adusa in dezvoltarea ―energeticii‖ mondiale.

Daca din punct de vedere al utilizarii resurselor de hidrocarburi, Romania a devansat ceea ce s-a
întâmplat pe plan mondial, în utilizarea centralelor nuclearo-electrice România a ramas mult în urma,
doar în anul 1996 punându-se în funcţiune primul reactor al unei centrale nuclearo electrice (la 45 de ani
după prima centrala construită în lume).

Vechimea sectoarelor de activitate din domeniul energetic: exploatarea carbunelui 309 ani,
exploatarea petrolului 142 ani, producerea de energie termoelectrica 116 ani, producerea de energie
hidroelectrica 103 ani şi extracţia gazelor naturale 90 ani, face ca industria energetica Românească să
candideze la unul din locurile de ―senior‖ al Europei şi chiar al lumii, în ceea ce priveste industria
energetica..

9
 2. ENERGIILE REGENERABILE VERSUS ENERGII NEREGENERABILE

Majoritatea studiilor realizate arată că există încă resurse de petrol pentru 30 – 40 de ani si gaze
naturale pentru următorii 40 - 50 de ani. Aceste rezultate se bazează pe prospectări geologice ale
zăcămintelor şi pe prognozele de consum realizate pe diferite pieţe.

Ambele previziuni iau în considerare ipoteze care adesea nu se verifică în timp, acestea
neputând surpinde totalitatea evenimentelor şi mai ales sinergia acestora asupra evoluţiei consumului
sau a posibilităţii de extragere a rezervelor.

Un alt element important îl reprezintă modul de realizare a acestor studii care folosesc metode
bilanţiere şi abordării statice ale fenomenelor, neglijându-se astfel influenţa unor parametrii ca:

- declinul presiunii gazelor naturale în câmpurile de extracţie asupra transportului;

- distanţele mari la care se găsesc noile surse de gaze naturale faţă de zonele de consum;

- creşterea amplitudinii şi a frecvenţei vârfurilor de consum şi influenţa acestora asupra fiabilităţii

zăcămintelor;

- supraaprecierea gradului de interschimbabilitate între diverse forme de energie;

- supraaprecierea legilor pieţei, conform cărora preţurile ridicate reprezintă o problemă pentru
economie, dar ele permit exploatarea surselor care nu sunt rentabile pentru moment şi
stimulează cercetarea în domeniul surselor de energie alternativă. Exploatarea surselor de petrol
si gaze nerentabile în prezent, deşi este o alternativă la creşterea stocului de rezerve trebuie
analizată şi din perspectiva faptului că resursele de hidrocarburi nu sunt nelimitate si că
cercetarea şi legea pieţei nu sunt capabile să facă să crească rezervele mai repede decât nevoia
de consum. Legile pieţei sunt legi adevărate, la fel ca şi legile fizicii, dar ele nu sunt capabile să
rezolve, prin simpla lor enunţare, toate problemele economice cu care se poate confrunta
omenirea la un moment dat. Adesea se face echivalenţa între valoarea energiei şi a altor materii
prime sau mărfuri, deşi energia reprezintă condiţia necesară obţinerii tuturor celorlalte (materii
prime, mărfuri, servicii etc.) Economia este asimilată motorului care creează bogăţia,
transformând materiile prime, adesea fără să se realizeze că fără energie, motorul (economia) nu
funcţionează.

10
 - plasarea dezvoltării tehnologice şi a Know-how-ului mult peste limitele reale în ceea ce priveşte
obţinerea de energie. Dr. Richard Smalley afirma „Pentru o persoană din lumea avansată a
aştepta ca soluţiile tehnologice să o scape de consecinţele apogeului petrolului este la fel ca
pentru o persoană din Africa să aştepe ca medicina actuală să-i scape comunitatea de efectele
virusului HIV. Tratamentele medicale care întârzie declanşarea boli SIDA sunt la dispoziţia
celor bogaţi, cum ar fi Magic Johnson, nu pentru omul mediu din Africa. În mod similar, multe
din recentele tehnologii în producţia energiei şi a eficienţei energetice sunt disponibile numai
oamenilor bogaţi, dar în nici un caz omului mediu. Adaptarea la situaţie în funcţie de bogăţie nu
înseamnă supravieţuirea celor mulţi.‖

Aşa cum toate resursele se sfârşesc într-o bună zi, extracţia de petrol şi cea de gaze naturale a
început şi se va termina la zero. Între cele două extreme, producţia trece printr-un punct maxim. Acest
punct de maxim a fost denumit după numele geologului care l-a calculat pentru prima dată ―vârful
Hubbert‖. El se produce cu aproximaţie atunci când jumătate din cantitatea de resurse (petrol, gaze
naturale etc) existentă a fost extrasă.

În 1956, geologul King Hubbert a prezis că producţia de petrol a SUA va atinge punctul maxim
în jurul anului 1970, după care va începe să descrească. Multă lumea l-a ridiculizat pentru această
previziune. Cu toate acestea, a avut dreptate şi, din 1971 producţia de petrol a SUA continuă să scadă.
Bineînţeles, acest fenomen nu este specific numai acestei ţări şi numai petrolului ci este un fenomen
comun tuturor regiunilor şi surselor de energie neregenerabile de pe Pământ. Doar data diferă. La ora
actuală, majoritatea ţărilor au atins sau au depăşit punctul maxim. Singurele ţări care nu l-au atins încă,
sunt ţările Orientului Mijlociu.

Acum este evident că, dacă vom considera producţia mondială în ansamblul ei, acelaşi fenomen
trebuie să se producă şi în Orientul Mijlociu. Data cea mai probabilă este 2008 pentru resursele de
petrol şi 2020 -2025 pentru cele de gaz.

11
 Evenimentele din ultimii ani din Orientul Mijlociu sunt posibil a fi influenţate de reacţii la
iminenta apropiere a punctului de maxim a cantităţilor de petrol extras din această zonă (a vârfului
Hubbert).

Fig.2.1. „Curba Teoretica a lui Hubbert” Fig.2.2. "Curba reala a surselor” (fara tarile

OPEC si F. Rusa)

Pentru extracţia petrolului, a cărbunelui, a nisipurilor bituminoase avem nevoie de energie

(pompe, etc), şi deci, de petrol sau gaz. Cu alte cuvinte, vine un moment în care extracţia petrolului nu
mai este rentabilă,
indiferent de preţul 45.000.000,00

pieţei! Dacă trebuie 40.000.000,00

Curba resurselor de gaz dupa
ecuatia lui Hubert
ars un baril pentru a 35.000.000,00
Consumul de gaze (mii mc)

extrage alt baril, 30.000.000,00

Curba de regresie pentru
resursele de gaz
situaţia nu mai 25.000.000,00

20.000.000,00
rentează nici dacă Previziunii privind
cererea de gaz
15.000.000,00
preţul barilului ar fi
10.000.000,00
de 10.000 USD. Este 5.000.000,00

un concept simplu. -
1900 1920 1940 1960 1980 2000 2020 2040 2060 2080
Numeroase rezerve
de hidrocarburi fosile vor Fig.2.3. Evoluţia surselor de gaz în România
rămâne deci în afara
posibilităţii de a fi extrase vreodată şi nu vor fi niciodată utilizate.

12
 O dată punctul maxim atins, producţia nu mai poate decât să scadă, ceea ce înseamnă, explozia
preţurilor. Bineînţeles, încă ne mai rămâne petrol pentru câţiva zeci de ani, însă el va deveni foarte
scump.

Dacă o diferenţă între cerere şi ofertă de 5% e suficientă să urce preţurile cu 400% (cazul crizei
din ani `70), ce se va întâmpla cu o diferenţă de 70-90%?

Dacă economia creşte cu 3.5% pe an, ea se va dubla la fiecare 20 de ani. Această creştere trebuie
alimentată de o dublare a consumului de energie. În consecinţă, datoria în energie va fi mult mai mare
până când vom reuşi să facem schimbări majore spre alte forme de energie aşa cum sunt energiile
alternative.

Economistul Andrew Mckillop arată că petrolul în ultimii ani prezintă o abatere de la teoria
elasticităţii preţului funcţie de cerere spre deosebire de alte materii prime şi bunuri de consum, conform
curbei elasticităţii “preţurile ridicate vor scădea cererea, fie direct, fie prin descurajarea creşterii
economice”. Din 1999 şi până azi, preţurile petrolului au crescut cu aproximativ 350%. Creşterea cererii
de petrol a fost în aceeaşi perioadă de 3%. Acestea sunt fapte elementare care sunt în contradicţie
evidentă cu noţiunea de elasticitate a preţului.

Fig.2.4. Evolutia pretului mediu al petrolului la nivel mondial la valoarea nomniala, respectiv in
echivalent USD 2006

Sursa: Energy Information Administration

13
 Teoria unor economiştii care pretind că piaţa va rezolva toate problemele, nu iau în considerare
faptul că teoria economică neoclasică suferă de multe deficienţe, care o fac să nu reacţioneze conform
modelelor de laborator, aspect care se poate întâmpla şi în cazul problemei ―apogeului petrolului‖.
Pentru a ilustra acest lucru vom face următorul exerciţiu: în data de 21 iulie 2006, un baril de ţiţei costa
63,39 USD. Energia conţinută într-un baril de petrol costă între 100-250 USD dacă vrem să o obţinem
din surse alternative de energie. În consecinţă, piaţa nu va da un semnal companiilor energetice să caute
surse alternative de energie decât în momentul când preţul petrolului va ajunge la 100-250 USD pe
baril.

Odată demarată investiţia în aceste surse alternative, este posibil a fi nevoie de un interval de circa
25-30 de ani până când ele vor putea fi implementate la scară industrială. Pentru a putea finanţa o
implementare agresivă a energiilor alternative, avem nevoie de un capital imens - şi în plus de energie şi
materii prime ieftine - ceea ce în mod sigur nu va fi cazul, devreme ce preţul ţiţeiului va fi în jurul a
100-200 USD pe baril.

Deci în timp ce sunt necesari între 25 şi 30 de ani pentru a converti economia noastră la surse
alternative de energie, s-ar putea să avem cel mult 25 până la 30 de luni până ce producţia petrolului îşi
va atinge apogeul. Aceasta va determina ca preţul să depăşească pragul de 100 de dolari pe baril, iar
dacă bancherii vor aprecia că lumea a intrat într-o eră a penuriei de petrol, scumpirile vor continua
element ce va duce la o rapidă falimentare a industriei.

Vă vom prezenta câtea evenimente care pot fi simple coincidenţe sau consecinţe ale vârfului lui
Hubbert. Punctul maxim global nu se manifestase încă, dar punctele maxime locale cunoscute de ţările
producătoare au avut deja trei consecinţe foarte interesante:

- Statele Unite au atins punctul maxim în 1970. La nici 3 ani după acest eveniment, în 1973,
ţările membre OPEC se simţeau suficient de puternice pentru a-şi ridica tarifele, conducând astfel la
primul şoc petrolier. Aceasta criză a fost de natură politică. Cu toate acestea, criza nu ar mai fi avut loc
dacă geologia n-ar fi limitat producţia SUA..

- Fosta URSS a atins vârful producţiei petroliere în 1987. Trei ani mai târziu URSS s-a prăbuşit.
Majoritatea studiilor arată că această prăbuşire s-a datorat inadaptabilităţii sistemului comunist lumii
reale. Este o ipoteză la care se repliază cu o alta : Sistemul comunist a supravieţuit 70 de ani înainte de
atingerea vârfului lui Hubbert.

14
 - România a atins în anul 1986 vârful maxim de consum pentru gazele naturale (principala
resursă de energie din România, spre deosebire de majoritatea ţărilor unde resursa care domină piaţa
energetică este petrolul), care a determinat multiple măsuri de raţionare a energiei, alimentelor etc. Trei
ani mai târziu regimul comunist din România se destrăma.

Crizele petrolului din anii 1970 au fost create de evenimente politice. În 1973, OPEC şi-a scăzut
producţia ca represalii pentru ajutorul acordat de SUA, Israelului în războiul de Yom Kippur cu Egiptul
şi Siria. În 1979, revoluţia iraniană când Şahul a fost alungat, iar fundamentaliştii conduşi de Ayatolahul
Khomeini au naţionalizat resursele şi întreprinderile. Iranul şi-a oprit vânzările pentru SUA în speranţa
de a lovi ―marele Satan‖. În 1990, în războiul din Golf, când Saddam Hussein a invadat Kuweitul şi a
incendiat principalele facilităţi pentru extragerea şi transportul petrolului. În toate cazurile, s-a reuşit să
se importe petrol din alte părţi, cum ar fi Venezuela, rezolvând astfel crizele.

Ce se întâmplă odată ce producţia globală îşi atinge maximul? De la cine vom lua petrol?
Evidenţele unui apogeu în producţia globală de petrol sunt astăzi mari:

1. 99% din producţia mondială de petrol provine de la 44 ţări producătoare. Cel puţin 24 dintre
acestea şi-au depăşit apogeul şi sunt în faza de declin.

2. Întrega lume - cu excepţia Orientului Mijlociu - şi-a atins vârful producţiei de petrol în 1997.
SUA au făcut-o în 1970, Rusia în 1987, Marea Britanie în 1999 (NT: România în 1976). Chiar şi Arabia
Saudită - faimoasul “producător pentru zile negre” ar putea fi pe marginea prăpastiei iar producţia ei ar
putea colapsa în curând .

Descoperirile mondiale de petrol şi-au atins apogeul în 1962, si respectiv 1973 pentru gazele
naturale, ajungând la valori practic lipsite de importanţă în ultimii ani. Se consumăm 6 barili de petrol
pentru fiecare baril care se găseşte. Conform unui articol publicat în octombrie 2004, în New York
Times, intitulat Top Oil Groups Fail to Recoup Exploration Costs: ‖Primele zece, ca mărime, companii
petroliere din lume au cheltuit 8 miliarde de dolari în explorarea de noi zăcăminte în anul curent, dar
descoperirile lor au o valoare comercială de doar 4 miliarde de dolari, la preţul actual al ţiţeiului brut.
Situaţia a fost similiară şi în anii precedenţi, deşi mai puţin dramatică.‖

Afirmaţia lui Henry Kissinger într-un articol din iunie 2005 din ―Financial Times‖ intitulat,
―Kissinger Warns of Energy Conflict,‖ consemnează următoarea declaraţie a lui Kissinger: „Cantitatea
de energie e finită, iar până azi a reuşit să facă faţă cererii, dar competiţia pentru accesul la energie
poate devine o chestiune de viaţă şi de moarte pentru multe ţări.”

15
 Toate ţările acuzate că adăpostesc terorişti, cum ar fi - Irak, Iran, Siria, Africa de vest, Arabia
Saudită - se ―întâmplă‖ să aibă cele mai mari rezerve de petrol din lume.

Gazele naturale vor fi un succesor al petrolului in topul formelor de energie primara, pentru o
perioada scurta de timp, dar nu il va putea substitui in toate aplicatiile tehnologice, motivul principal nu
este unul tehnologic, ci se datorează tendinţei din ultimii ani, de creştere a preţului acestuia comparativ
cu cel al petrolului, dar şi faptul că prezintă o volatilitatea mai ridicată.

Consecinţe:

- creşterea economică nu înseamnă doar creşterea numărului de bunuri produse, ci înseamnă şi o

cantitate mai mare de materii prime şi de energie consumată. O diminuare a producţiei de petrol şi
ulterior de gaze naturale, în lipsa altor resurse viabile va însemna: declinul economic.

- bursa depinde în întregime de creşterea economică, iar investitorii vor să câştige bani.

- după ultimul război mondial dolarul american s-a impus ca moneda de schimb a petrolului
(Petrodolarul). În consecinţă, toate ţările care doresc să importe petrol trebuie să împrumute dolari,
susţinând astfel, în mod artificial, această deviză.

- ―revoluţia verde‖ a devenit posibilă cu ajutorul petrolului şi a gazelor naturale. Acestea servesc
la fabricarea îngrăşămintelor, a insecticidelor indispensabile unei agriculturi moderne. Reducerea
productivitatii solului si a profitabilitatii agrare, mai ales a pamanturile ―obosite‖, care au dat recolte
generatii la rand - si care nu pot fi intretinute pentru agricultura decat cu fertilizatori - se vor resimti in
urma absentei chimizarii solului, apărând pericolul ca populaţia actuală să nu mai poată fi hrănită în
întregime.

- ―dezurbanizarea‖ si reintoarcerea omenirii spre mediul rural. Proportia actuala, in care 10% din
populatie hraneste celelalte 90%, nu va mai putea fi mentinuta in conditiile ―mortii petrolului‖.

- plantele folosite pentru a obţine biocarburanţii au, de asemenea, nevoie de îngrăşăminte şi de

pesticide pentru a se dezvolta, care necesită de asemenea petrol pentru a avea producţii cu randament
crescut.

- o economie bazată pe hidrogen necesită o masivă restructurare a întregului sistem global de

transport şi de aprovizionare. La acestea se adauga costurile extrem de ridicate ale motorului (un milion
de dolari), cele legate de producerea hidrogenului etc.

16
 - energia solară şi eoliană, deşi înlocuitori ai surselor regenerabile, au în prezent o aplicabilitate
limitată (tehnic şi economic) pentru transport şi industrie, dar putând să înlocuiască cu brio energia în
sectorul rezidenţial.

Cum abordăm viitorul?

În ciuda deficienţelor, este posibil ca economia să funcţioneze cu ajutorul surselor alternative de

energie. Pentru aceasta trebuie să se îndeplinească următoarele condiţii simultan:

1. Voinţă politică;

2. Dezvoltări tehnologice;

3 Cooperare şi colaborare internaţională;

4. Investiţii masive de capital;

5. Reformarea sistemului financiar - bancar;

6. Eliminarea piedicilor puse de industria de petrol şi gaze;

7. Lansarea unei generaţii de ingineri, cercetători şi economişti capabili să lanseze şi să conducă

economia alimentată de aceste noi surse de energie.

Dacă se îndeplinesc condiţiile de mai sus, se poate obţine echivalentul energetic al 3-5 milioane de
barili de petrol pe zi (energia a 825.000 de kilometri pătraţi de panouri solare-de 4 ori suprafaţa
României) din surse alternative (în prezent, omenirea consumă 83,5 milioane de barili pe zi),
concomitent cu reducerea cu cca. 70%-90% a cererii de energie prin reducerea pierderilor energetice,
creşterea randamentelor aparatelor, construirea caselor pasive etc., dar mai cu seamă prin regândirea
sistemelor financiare, care în prezent funcţionează exclusiv pe o creştere constantă a consumului de
energie.

În caz contrar vom fi prizonierii următoarelor dileme:

1. Nu există alternative economice viabile la petrol (viabilitatea economică şi tehnică).

2. Nu suntem motivaţi să introducem energii alternative la scară mare, decât atunci când
preţurile petrolului vor deveni enorme.

3. Când preţul petrolului va fi enorm, riscul ca economia să se prăbuşescă este mare şi nu se va

mai putea finanţa trecerea spre energii alternative.

17
 4. Programele agresive de reducere a consumului vor scădea preţul petrolului, înlăturând astfel
stimulentul necesar pentru a trece la sursele alternative, până când va fi deja prea târziu.

5. Materiile prime folosite în multe surse de energie alternativă, cum ar fi siliciul, cuprul şi platina
sunt deja în cantităţi reduse pe glob. Orice tentativă de a controla aceste resurse necesare
pentru o tranziţie la scară largă către energiile alternative, va fi întâmpinată de o competiţie
agresivă.

Singura soluţie, este reducerea consumului actual de energie şi iniţierea dezvoltării unor
tehnologii capabile să genereze suficientă energie pentru ca rezervele de petrol şi gaz să reziste cât mai
mult în timp şi să asigure trecerea naturală către o nouă formă energetică.

18
 3. CRIZELE DE ENERGIE SI CONCEPTUL DE ENERGIE DURABILĂ

Dupa criza energetica din 1973, toate tarile din Europa de Vest si în special tarile nordice, au
trecut la efectuarea unor programe nationale de protectie termica, care au fost realizate în etape
progresive. În cadrul acestor programe s-au aplicat diferite solutii de îmbunatatire a gradului de
protectie termica beneficiindu-se de facilitati fiscale precum: credite de stat cu dobânda mica, tarife
diferentiate la energia termica, scutirea de impozite sau impozite diferentiate etc. Ca urmare a acestor
politici, a fost încurajata perfectionarea unor tehnologii si folosirea de materiale de constructii
performante, pentru realizarea elementelor exterioare de închidere a cladirilor de locuit, asigurându-se o
crestere treptata a rezistentelor termice ale acestora.

Astfel, consumul specific de energie pentru încalzirea cladirilor a scazut continuu:

- în Germania s-a ajuns în 2001, fata de 1978, la o reducere a consumului de energie cu 65%

- în Italia s-a ajuns în 1994, fata de 1978, la o reducere a consumului de energie cu 40%

- în Austria s-a ajuns în 1997, fata de 1984, la o reducere a cconsumului de energie cu 55%

- în Franta s-a ajuns în 2001, fata de 1974, la o reducure a consumului de energie cu 60%

- în Suedia s-a ajuns în 1990, fata de 1976, la o reducere a consumului de energie cu 65%.

În plus, analizele au indicat ca investiţia unei sume în reabilitarea termica a cladirilor a condus la
crearea de cca. noua ori mai multe locuri de munca (activitati directe si indirecte) decât în cazul
investirii aceleiaşi sume în creşterea capacităţilor de producţie în sursele termice.

Consumurile specifice de caldura si de apa calda de consum din România au valori aproximativ
duble fata de cele din tarile Uniunii Europene; ca o consecinta directa si emisiile poluante sunt mai
mari. Situatia particulara existenta în România reclamă introducerea, printre prioritatile politicilor
guvernamentale, a politicii de crestere a eficientei energetice la scara întregii societati.

În conditiile unui declin accentuat al resurselor interne de hidrocarburi si în perspectiva cresterii

economice, devine evident faptul ca, daca pastram actualul mod de folosire a energiei, dependenta de
importuri energetice se va accentua, agravând si mai mult deficitul balantei externe, fapt care va duce la
creşterea datoriei externe.

19
 Ponderea consumurilor energetice în bilantul energetic anual al unui apartament mediu construit
în perioada 1970-1985.

Fig. 3.1. Structura consumurilor energetice pentru un apartament mediu construit între 1970-1985

Se evidenţiază faptul că din consumul anual de energie a unei cladiri indiferent de destinatia ei,
energia termica pentru încălzire şi preparare apa calda menajera reprezinta principalul consum anual de
energie de cca 75%.

Pe ansamblul cladirilor de locuit, din România, eficienta utilizarii caldurii pentru încalzire, apa
calda si prepararea hranei este de numai 43% din cantitatea de caldura furnizata de surse; pentru
municipiul Bucuresti, aceasta este de 63%, dar tot inacceptabil de redusa.

Spre deosebire de România, din consumul final total de energie din UE, cladirile din sectoarele
rezidential si tertiar ale Tarilor Membre consuma 40,7%, situându-se pe primul loc, înaintea
transporturilor si industriei. Aproximativ 10% din energia consumata în cladiri provine din surse de
energie regenerabile (RES). Structura consumurilor energetice medii în cladirile din Satele Membre
sunt evidentiate în figura 1.8. Se observa ca încalzirea spatiului este de departe cel mai mare
consumator final de energie si în cladirile din tarile UE.

Fig. 3.2. Structura consumurilor energetice în sectoarele rezidential si tertiar din UE

20
 Valorile foarte ridicate ale indicilor de consum de caldura pentru asigurarea confortului termic în
spatiile locuite, atesta pe de o parte caracterul puternic disipativ al cladirilor existente dar si potentialul
ridicat al solutiilor de modernizare energetica a cladirilor.

Consum m ediu specific de energie pentru incalzirea locuintelor

(Date statistice care nu tin seama neaparat de asigurarea unui nivelde confort similar in
locuinte)
4,5

3,5

3
toe/locuinta

2,5

1,5

1 Centrale Individuale Centrale Termice

Zonale
0,5 Sobe

0
ne

ne

ne
le

le

le
re

re

re
)

)
ra

ra

ra
ET

le
bu

bu

bu
li e

li e

li e
tu

tu

tu
a
(C
ăr

ăr

ăr
tro

tro

tro
tr i
na

na

na
C

C
us
pe

pe

pe
e
e

e
ar

d
az

az

az
ic
e

e
in
us

us

us
G

G
of

T
d

d
rm

E
ro

ro

ro
(C
Te
P

P
re
ca
of
rm
Te

Fig. 3.3. Structura consumurilor medii specifice de energie pentru incalzirea locuintelor

Consumul mediu specific de energie pentru prepararea apei calde

(Date statistice care nu tin seama neaparat de asigurarea unui nivel de confort similar in locuinte)

0,6

0,5

0,4
toe/locuinta

0,3

0,2
Centrale Individuale Centrale Termice Zonale

0,1 Boilere

0
le

le

le

e
re

re

re
e)
)
ET
n

n
ra

ra

ra
lie

lie

lie
al
bu

bu

bu
(C
tu

tu

tu
tri
tro

tro

tro
ăr

ăr

ăr
na

na

na
s
e

du
pe

pe

pe
C

C
ar
e

e
in
ic
az

az

az

e
s

s
of

ET
G

G
du

du

du
rm

(C
o

o
Te
Pr

Pr

Pr
re
ca
of
rm
Te

Fig. 3.4. Structura consumurilor medii specifice de energie pentru prepararea apei calde menajere

21
 Activitatea de reabilitare si modernizare termica a cladirilor urmareste îmbunatatirea
performantelor de izolare termica a elementelor de constructie care delimiteaza de exterior spatiile
interioare încalzite, precum si cresterea eficientei energetice a instalatiilor interioare de încalzire si de
alimentare cu apa calda de consum. Prin aceasta actiune se urmareste reducerea consumului de energie
pentru încalzire si preparare a apei calde de consum, scaderea costurilor efective pentru încalzire
suportate de populatie si reducerea importului de combustibili, cresterea eficientei energetice în general,
cu efecte în protectia mediului si a starii de sanatate a oamenilor, ca urmare a reducerii emisiilor
poluante generate de producerea, transformarea, transportul si consumul de energie si nu în ultimul
rând, degrevarea bugetelor de o mare parte a cheltuielilor actuale.

Fondul existent de locuinte din România, executat în diferite etape, cu diferite solutii structurale
si arhitecturale si cu grade diverse de protectie termica, va trebui în viitorul apropiat, sa constituie
obiectul unei actiuni coordonate si extrem de necesare de reabilitare termotehnica si eventual de
modernizare arhitecturala si functionala, în scopul ridicarii calitatii confortului interior, reducerii
consumului de energie si atenuarii emisiilor poluante pentru mediul înconjurator.

Desi s-ar parea ca tara noastra a atins un nivel performant în reglementarile aflate în vigoare, la
nivelul UE, se estimeaza ca, pâna în anul 2010, exista pentru cladiri un potential de economisire a
energiei pentru încalzire, apa calda, aer-conditionat sau iluminat de circa 22% din consumul prezent.
Acest potential de economisire este definit ca reprezentând investitiile în tehnologie eficienta energetic
având o perioada de recuperare de cel mult 8 ani si permitând o rata de recuperare mare comparativ cu
investitiile alternative, inclusiv cu investitiile în productia de energie.

Dezvoltarea surselor regenerabile de energie ca o resursă energetică semnificativă şi nepoluantă

este unul din principalele obiective ale politicilor energetice mondiale care, în contextul dezvoltării
durabile, au ca scop creşterea siguranţei în alimentarea cu energie, protejarea mediului înconjurător şi
dezvoltarea la scară comercială a tehnologiilor energetice viabile.

De la adoptarea in 1997 a Protocolului de la Kyoto asupra Convenţiei Cadru a Naţiunilor Unite

despre schimbările climatice (1992), industria surselor regenerabile de energie a fost împinsă către
capitalizare pe o piaţă globală a energiei regenerabile, ţintă ce poate fi atinsă numai prin coagularea într-
un plan comun a imperativelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Prin acest protocol,
ţările dezvoltate au stabilit drept ţintă reducerea până în 2012 a gazelor cu efect de seră cu 5,2 % faţă de
nivelul din 1990. Acestui protocol i-au urmat multe astfel de înţelegeri şi angajamente la nivel mondial

22
şi european în dorinţa unei dezvoltări durabile a lumii, cum ar fi Agreementul de la Haga (noiembrie
2000) sau Bonn (iulie 2001).

23
 4. CEREREA DE ENERGIE ŞI NECESARUL DE ENERGIE

4.1. Necesităţile energetice ale omului

Stabilirea necesităţilor energetice ale omului are drept scop optimizare multicriterială, plecând
de la asigurarea confortului (tehnic şi psihologic) şi economie de energie.

Principalul rol al unei clădiri este de a asigura ocupanţilor un mediu sănătos, plăcut şi
confortabil, cât mai puţin dependent de condiţiile exterioare, în special meteorologice şi acustice.

Confortul termic, cuprinde toţi parametrii realizaţi şi controlaţi cu instalaţii, care influenţează
direct dispoziţia omului şi acţionează asupra simţurilor acestuia, incluzând: confortul termic, acustic,
olfactiv şi vizual.

Confortul psihologic, se referă la perceperea şi aprecierea elementelor de bază ale confortului de

către unii factori psihologici, de evoluţie şi echilibru psihologic al omului, în strânsă legătură cu mediul
ambiant. Între confortul psiologic şi cel tehnic există o relaţie reciprocră. Psihicul omului mai depinde,
însă şi de alţi factori independenţi (vârsta, sexul, etc.), care influenţează aprecierea nivelului de confort
tehnic.

Confortul reprezintă senzaţia subiectivă care apare în corpul uman ca urmare a acţiuni complexe
a parametrilor fizici şi psihici. După cercetătorul G.Blanchere, confortul subiectiv al parametrilor dintr-
un spaţiu închis, depinde de mai mulţi factori grupaţi astfel:

- temperatură, umiditate şi circulaţie a aerului;

- miros şi respiraţie;

- pipăit şi atingere;

- factori acustici;

- văz şi efecte ale culorii;

- factori speciali (aporturi solare, ionizaţie)

- factori economici;

- factori ergonomici;

24
 - factori de siguranţă;

- vibraţii şi mişcări ale clădirii;

- factori legaţi de programul zilnic;

- pericole neprevăzute.

La acesti factori propusi de Blanchere consider necesara adaugarea a inca doi factori:

- factori ecologici (inclusiv flora din interiorul locuintei) ;

- asigurarea unui mediu sanatos;

- factori bioenergetici.

Este dificil a se analiza influemţa comună a acestor factori, iar asocierea corpului uman la un
anumit mediu ambient reprezintă un proces complex, aceasta reacţionând la acţiunea comună a mai
multor factori.

Valoarile parametrilor din interiorul cladirii, respectiv din interiorul incaperii, depind de debitul
agentilor nocivi din spatiu. Agentii nocivi pot avea ori caracter energetic (aporturi de caldura, pierderi
de caldura), ori caracter material (solid, lichid, gazos).

Energia utilizată în exploatarea clădirilor este destinată realizării unui mediu interior sănătos şi
confortabil, respectiv încălzirii în perioada rece a anului, răcirii în perioada caldă, iluminatului şi
ventilării. În perioada premergătoare declanşării crizei energetice, perioadă în care asigurarea calităţii
mediului constituia exclusiv problema instalaţiilor, era unanim acceptată ideea privind relaţia directă
între consumul energetic şi calitatea mediului interior, ceea ce însemna că o creştere a consumului
energetic conduce automat la creşterea calităţii mediului interior în general şi a confortului în special si
invers, reducerea consumului energetic are drept consecinţă condiţii inferioare de viaţă şi de confort.
Era recunoscut chiar un conflict ineluctabil între consumul energetic redus şi un mediu interior sănătos
şi confortabil.

Cercetările orientate în direcţia identificării unor strategii şi mijloace de rezolvare a problemelor

energetice şi mai recent a celor de mediu, în cadrul generos oferit de conceptul dezvoltării durabile, au
demonstrat că printr-o abordare interdisciplinară, multicriterială a concepţiei clădirilor, este pe deplin
posibilă o bună calitate arhitecturală, un mediu interior agreabil, confortabil şi sănătos şi un consum de
energie redus.

25
 4.2. Clima din încăpere determinantă pentru calitatea vieţii

Confortul omului depinde, în foarte mare măsură, de clima din exterior şi cea din interior.
Gândiţi-că că două treimi din clima încăperii (iarna) este determinată de încălzire, aşa încât aproape că
este normal ca această climă să fie optimă.

Clima din casă se recomandă să respecte următoarele:

- temperatura peretelui trebuie să fie mai mare decât temperatura aerului.

- s-a constata că o temperatură de 22 - 24 grade, este nesănătoasă, reprezintă un consum

inutil de energie şi este monotona. Fiecare grad inutil atrage după sine costuri ale energiei mai mari cu
aproximativ 5-6 %.

- în cazul unei instalaţii de încălzire solară, se recomandă următoarele valori: cameră de

lucru, birou: 17 -19 grade, dormitor, bucătărie: 14 -16 grade, baie: 19 - 20 grade, garaj, atelier: 13 -14
grade, casa scării: 10 -12 grade

- ferestrele sunt adeseori cauza curentului care se formează, mai ales iarna, deoarece
acestea au temperaturi foarte scăzute, de aceea ferestrele trebuie să se acopere (de la exterior la interior),
mai ales în timpul nopţii.

- pardoseala rece este neplăcută şi duce la apariţia răcelii.

- o umiditate a aerului de 40 - 60 % se obţine cu ajutorul materialelor de construcţie

higroscopice (lemn, var, lut, covoare de lână) mai uşor decât cu ajutorul unor materiale, cum sunt cele
sintetice, betonul, cimentul pentru tencuială sau lacurile chimice, dar şi cu ajutorul vegetaţiei
(avantajoasă este o grădină de vară cu plante).

- instalaţia de încălzire solară pasivă face să crească umiditatea aerului, şi contribuie la o

mai bună ionizare a climei, reduce praful, viruşii şi microorganismele din aer.

- o bună climă a încăperii depinde foarte mult şi de alimentarea cu aer proaspăt.

- aerul fără praf şi substanţe toxice conduce la o electricitate stabilă a aerului, adică ionii mici,
încărcaţi negativ, rămân liber în aer. Turbionările de praf şi umiditatea prea scăzută a aerului
favorizează formarea ionilor mari, încărcaţi pozitiv.

26
 - trebuie ştiut că încălzirea este numai unul din factorii care determină întregul climat al
încăperii. Este necesar a se lua în considerare toţi factorii (forma construcţiei, mărimea ferestrei,
folosirea energiei pasive a soarelui, construcţia, materialele de construcţie şi alegerea sistemului de
încălzire), pentru a se asigura un climat sănătos.

Deoarece instalaţia de încălzire reprezintă un instrument important de reglare a climei, se

introduc următoarele principii:

- folosirea cu preponderenţă a căldurii prin radiaţie şi în special a celei generată de razele

soarelui;

- randamente cât mai ridicate;

- evitarea formării curenţilor de aer şi a antrenării prafului;

- evitarea unor supraîncălziri a aerului interior;

- menţinerea umidităţii optimă a aerului;

- iniţierea unei ionizări favorabile;

- evitarea generarării de câmpuri electromagnetice;

4.3. Instalaţii de încălzire

În sezonul rece trebuie asigurate anumite temperaturi interioare în încăperile unei clădiri; în
aceste condiţii clădirea are o ―pierdere de căldură‖ către exterior. Rolul instalaţiei de încălzire este acela
de a furniza clădirii energia termică ce se pierde în exterior, astfel încât să se păstreze în interior
temperatura prescrisă. De cele mai multe ori, instalaţia de încălzire asigură şi apa caldă menajeră
consumată în clădire.

Caracteristicile unei instalaţii de încălzire depind de tipul energiei consumate, tipul şi orarul de
ocupare a clădirii, utilizarea radiaţiei solare, structura, mărimea şi funcţia clădirii, de pierderile estimate
de căldură, precum şi de capitalul disponibil.

În funcţie de destinaţia construcţiei, pentru anumite condiţii specifice se pot folosi şi alte sisteme
şi soluţii de încălzire, precum:

27
 - încălzirea cu aer cald (când se prevede şi ventilarea spaţiilor);

- încălzirea cu arderea unui combustibil direct în aparatul de încălzire (radianţi cu gaze,

generatoare de aer cald etc.);

- încălzirea electrică;

- încălzirea solară (ca sursă alternativă, într-o clădire având o arhitectură specifică).

- Încălzirea cu pompe de căldură.

Tipurile de cazane, cu arderea unui combustibil sau folosind energie electrică poate fi:

- cu condensaţie (realizează condensarea vaporilor de apă din gazele de ardere), conducând

astfel la performanţe superioare prin eliberarea căldurii latente de vaporizare

- fără condensaţie.

Sistemele de încălzire pot fi:

- Locale (sobe)

- Centrale (centrale de apartament)

- La distanţă (termoficare)

Conceperea şi realizarea instalaţiilor de încălzire se face în conformitate cu prevederile

Normativului I 13-02 ―Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire centrală‖.

4.3.1. Generarea căldurii

Se deosebesc mai multe metode de generare a căldurii pentru încălzirea locuinţelor, din care în
continuare prezentăm:

a) Soba de teracotă

Un mod de încălzire corespunzător din punct de vedere biologic se poate spune că este soba de
teracotă. Nu este vorba de o încălzire reală, ci de o încălzire prin convecţie. Avantajul unei astfel de
sobe constă în posibilitatea de a încălzi cu aer cald mai multe încăperi prin canale de distribuţie. În rest,

28
ele prezintă toate dezavantajele unei încălziri cu aer cald (încălzirea prin convecţie), adică prin circulaţia
aerului şi, implicit, turbionarea prafului. Datorită temperaturilor ridicate, rezultă un praf care împrăştie
în aer un miros neplăcut.

Soba trebuie aşezată pe cât posibil central, pe peretele din interior. Dacă la planificare se ţine
seama de o bună distribuţie a spaţiului, o sobă aşezată pe peretele comun poate încălzi concomitent
patru încăperi.

b) Încălzirea prin radiaţie

În tehnica instalaţiilor de încălzire nu există o climă exclusivă datorată numai radiaţiei, sau
numai convecţiei. Radiaţia calorică are avantajul că încălzeşte materiile solide pe care le întâlneşte în
încăpere, în timp ce convecţia foloseşte mediu aerul, pentru a încălzi o încăpere. Radiaţia provine de la
soare, de la o flacăra directă şi de la panourile electrice.

Căldura obţinută prin radiaţii are următoarele avantaje: miros plăcut, nu există turbionări ale
aeruluzi care pot ridica praful, aceasta pentru că radiaţia când întâlneşte corpuri solide le încălzeşte,
astfel aerul nu se încălzeşte prin convecţie, încălzirea pereţilor exteriori reci, penetrarea adâncă în piele,
temperatură scăzută a aerului, umiditate optimă a aerului, alimentarea cu aer proaspăt, ionizare
corespunzătoare.

La încălzirea prin radiaţii, se încălzesc corpurile din încăpere şi nu aerul, cum se întâmplă la
căldura prin convecţie. La încălzirea prin convecţie se ajunge la o circulaţie a maselor de aer reci şi mai
calde. Praful şi alte microorganisme turbionează, temperaturile devin foarte mari şi se ajunge la
obţinerea unui aer nesănătos în încăpere.

O temperatură scăzută a aerului duce la o respiraţie adâncă, bogată în ioni şi care conţine mai
puţine substanţe toxice şi germeni de boală. Sensibilitatea la căldură este diferită, în funcţie de individ.
Plăcute sunt valorile cuprinse între 17 şi 22 grade.

La toate tipurile de încălzire, nu este important numai aerul (mişcare, miros etc.) ci şi umiditatea
aerului care ar trebui să fie de 40 - 60 %. Aceste valori se obţin prin temperaturi ale aerului mai scăzute
la temperaturi ale suprafeţelor mai ridicate, folosirea materialelor higroscopice (reducându-se pierderea
de vapori de apă) şi printr-un număr mai mare de plante.

Ionizarea aerului este un aspect foarte important pentru desfăşurarea activităţii umane. Cel mai

29
bun generator de ioni este flacăra deschisă. Într-un astfel de aer există sute de milioane de ioni, în timp
ce, de exemplu, într-o casă ne-higroscopică, cu încălzire prin convecţie, aceştia aproape că lipsesc
complet. Corpurile de încălzire lăcuite, împreună cu curentul de aer, provoacă ionizarea unipolară,
descărcarea ionilor mici, precum şi încărcarea de ioni mari şi încărcarea cu ioni de praf, care sunt
deosebit de agresivi.

c) Instalaţii de încălzire prin convecţie cu combustibil lichid sau gazos

Aceste tipuri de instalaţii folosesc cazane de joasă temperatură, atât pentru păcură, cât şi pentru
gaz metan sau gaz petrolier lichefiat, care încălzesc apa numai atât cât este necesar pentru obţinerea
temperaturii optime din încăpere. Astfel, se poate economisi energie. Cazanele de joasă temperatură se
pretează pentru instalaţiile de încălzire montate în pardoseală.

Avantaje: Sunt mai ieftine şi silenţioase. Folosirea vaporiilor de apă din gazele reziduale
o o
utilizate la încălzire, determină scăderea temperaturii gazului rezidual, de la 200 C la circa 40 C şi
reducerea consumului de energie. Cazanele care funcţionează pe bază de gaz pot face să crească
randamentul până la 11 %, în timp ce cazanele care funcţionează cu ulei numai până la 5 %. Tehnologia
de ultimă oră cuprinde micro centrale de cogenerare, care au integrat în plus un motor Stirling, care
produce curentul electric necesar unei gospodării. În momentul de faţă sunt ceva mai scumpe, însă
perfecte din punct de vedere ecologic.

d) Instalaţii de termoficare

Instalaţiile de termoficare sunt instalaţii de încălzire care asigură energia necesară pentru un
grup de locuinţe. Astfel, o instalaţie centrală poate, fireşte, funcţiona mai bine decât sute de cazane
montate în pivniţa fiecărei gospodării în parte. Instalaţiile de termoficare sunt acţionate de generatoare
care produc energia electrică pentru un întreg cartier. Deoarece instalaţia de termoficare se află în zona
locuibilă, — căldura gazelor de ardere― se foloseşte ca energie pentru încălzirea locuinţelor. În felul
acesta se poate folosi energia în procent de aproximativ 85 %. Aşa cum s-a descris deja la încălzirea
electrică, la centralele mari nu se poate folosi căldura gazelor de ardere, deoarece cantitatea rezultată
este prea mare, iar locuinţele se află prea departe. Căldura trebuie anihilată la faţa locului în turnuri de
răcire, cu cunoscutele dezavantaje ecologice.

Datorită preţului favorabil, se va încerca pe viitor ca instalaţiile de termoficare să se folosească

30
tot mai mult în cartierele de locuinţe.

Avantajul încălzirii termice depinde de temperaturile scăzute la tur, combinate cu corpurile de

încălzire plate, cu suprafaţă mare. Acest sistem se cuplează foarte bine cu o instalaţie de energie solară,
deoarece acestea lucrează optim mai ales la temperaturi joase. Pe de altă parte, o astfel de instalaţie este
deosebit de comodă.

Tabelul 1.1. Avantajele şi dezavantajele sistemelor de încălzire

Avantaje: Dezavantaje:
Instalatii de Agentul termic este disponibil in Inertie termica ridicata, perioada
incalzire cu apa cantitati nelimitate lunga de intrare si de iesire in/din
Agentul termic se situeaza la regim
temperaturi in limite rezonabile, Cost de investitie relativ mare.
Big heat capacity of water, small of
transported medium,
Caldura specifica mare a apei, volum
redus al fluidului de transport
Fiabilitate buna in exploatare,
Reglare usoara (reglare centralizate,
prin robineti termostatici pe corpurile
de incalzire)

Instalatii de Inertie termica redusa, perioada scurta Reglare centralizata

incalzire cu abur de intrare in regim dificila,neeconomica Temperaturi
Pericol neglijabil de inghet mari ale suprafetei
Costurile de investitii sunt mai mici Pericol de coroziune.
decat la cele cu apa calda.

Incalzirea cu aer Fiabilitate in exploatare, Ridicarea prafului cauzata de

cald Inertie termica redusa,
Costuri mici de investitie,
Pot servi si la ventilarea incaperilor.
miscarea aerului,
Componenta de radiatie la transferul
de caldura lipseste,
Distributia inegala a temperaturii la
inprospatarea aerului, gradient de
temperatura ridicat.

e) Pompe pentru producerea căldurii

Pompele pentru producerea căldurii este o instalaţie eficientă care nu economiseşte energie şi nu
degrevează mediul înconjurător de impurităţi şi substanţe toxice. O pompă pentru producerea căldurii
captează sau aerul (pompă de aer - apă) sau apa (pompa de apă -apă) pentru a încălzi apa.

În general pompele de căldură, datorită cheltuielilor de întreţinere mici, se pretează mai bine

31
pentru casele pentru mai multe familii, şcoli sau clădiri cu multe birouri. În afară de aceasta, pompele de
căldură se defectează repede.

f) Instalaţia de încălzire electrică

Văzut din punct de vedere ecologic, instalaţia de încălzire electrică nu este agreată, căci numai
30 % din energia folosită în centrală ajunge la consumator ca energie finală sub formă de curent electric.
Pierderile de energie se ridică la aproximativ 70 %, condiţionată de pierderile de transformare şi
transport. Producerea şi consumarea energiei electrice aduc mari prejudicii întregului mediu
înconjurător.

g) Şeminee

Randamentul acestuia se ridică numai la circa 20 - 30 %. Efectul deosebit al căminului constă în

atmosfera specială pe care o creează jocul flăcărilor. Flăcările vii ale focului, mirosul lemnului, căldura
plăcută şi jocul de lumini al flăcărilor fac din cămin un obiect de decor plăcut. Din punct de vedere
biologic, bune sunt concentraţiile ridicate de ioni, razele infraroşii, razele UV, precum şi procentajul de
aproape 100 % al radiaţiilor.

În ultimul timp s-a descoperit un vechi sistem de încălzire: încălzirea hipocaustă antică. Cu
ajutorul elementelor din piatră sau argilă, se încălzesc cu aer cald tavanele, pereţii interiori şi exteriori.
Această metodă permite folosirea unui sistem de încălzire centrală pentru toată casa, dacă sa prevăzut
acest lucru încă din stadiul de planificare a casei. Problemele principale care apar: aerul este un portant
termic relativ slab, de aceea sunt necesare cantităţi mari pentru a se obţine un randament corespunzător;
transportul de aer printr-un sistem de canale atât de lung este, din punct de vedere tehnic, costisitor.
Acest sistem necesită sigur îmbunătăţiri, pentru ca pe viitor să poată fi folosit.

Energia termică generată prin arderea combustibililor se produce la potenţiale termice ce

frecvent depăşesc 1500 0C . La acest nivel de temperatură exergia căldurii are valori ridicate iar
utilizarea acesteia pentru producerea de agent termic este însoţită de deprecieri exergetice importante şi
implicit reducerea eficienţei economice.

Din acest motiv este mult mai eficient termodinamic şi economic să se alimenteze consumatorii
de energie de poten_ial termic redus prin valorificarea resursele energetice secundare şi a resurselor

32
mediului ambiant.

Acest lucru se poate realiza prin intermediul unei instalaţii care, prin consum de energie
mecanică, va realiza un transfer energetic de la sursa cu potenţial termic scăzut la sursa cu potenţial
termic ridicat, instalaţie numită pompă de căldură.

Avantajul principal al acestor instalaţii este acela că energia consumată este de cel puţin trei ori
mai mică decât energia transferată de la sursa rece la sursa caldă.

Intrucât există numeroase cazuri în care nu există resurse secundare cu potenţial termic suficient
de ridicat pentru a satisface condiţiile impuse de consumatorii de energie termică, soluţia este aceia de a
se folosi căldura existentă în mediul ambiant.

4.3.2. Emisia căldurii

Transferul de căldura în încăperile încălzite se poate face prin:

• Convecţie

• Radiaţie.

• Conducţie

33
 Repartitia Cu Cu
ideala incalzire radiatoare
In podea
Tavan

Pardoseala

Fig. 4.1 Sistemele de emisie a căldurii şi profilul temperaturii în interiorul unei camere

Transmiterea căldurii prin convecţie se realizează la camerele încălzite cu aer cald, respectiv la
încălzirea cu convectoare, iar încălzirea preponderent prin convecţie (parţial prin radiaţie) se întâmplă
la coloane îngroşate pentru încălzire, convecto-radiatoare şi registre de încălzire din ţeava.

Transmiterea căldurii prin radiaţie, respectiv cu precădere prin radiaţie se întâmplă la

următoarele sisteme de încălzire:

- Panouri mari de încălzire,

- Panouri de pardoseala

- Panouri de tavan

- Panouri de perete

34
 Ca urmare a masuratorilor efectuate in situ, a rezultat ca, fluxul de caldura cedat de un corp de
incalzire scade o data cu creşterea rezistentei termice a elementului de construcţie din spatele lui,
aceasta datorita reducerii schimbului de caldura dintre corpul de incălzire şi suprafata rece a peretelui.
De asemenea, o buna izolare termica a pardoselei are un efect benefic asupra fluxului termic cedat de
corpurile de incalzire.

Având in vedere cele menţionate mai sus, se impune deci, o analiza mai detaliata, a fiecarui
sistem de incalzire, in parte, respectiv o analiza a modului de distribuţie a temperaturilor (in aer, la
suprafetele calde şi reci etc) şi a vitezei circuitelor de aer, in functie de tipul suprafetelor incalzitoare
utilizate. In felul acesta, se pot evidentia mult mai bine particularităţile fiecarui sistem de incalzire, atât
sub aspect termic, cât şi sub aspect fiziologic.

Incalzirea in podea cu PT lucreaza cu temperaturi extrem de mici. Astfel nu se simte de unde

vine caldura, conferindu-se un confort fizic, o circulatie a singelui optima. In contrast la incalzirea cu
radiatoare se incalzeste aerul si este cunoscut faptul ca aerul cald se ridica in sus; urmarile sunt, deseori,
picioare reci si dureri de cap.

Funingine si gaze
Calduracedata
emanate in spatiul dvs
de locuit
Funingine

Repartizare incorecta a
caldurii
Miscare ascendenta a
aerului
Motorina Convexi
e
Radiatoa
re

Apa calda - tur

Fig. 4.2. Tehnica convenţională a încălzirii folosind o flacără de 2000°C pentru a produce o
temperatura in camera de 22°C

35
 a) Corpurile de încălzire

Sistemul de încălzire cu corpuri de încălzire. Gama corpurilor de incălzire este foarte variata, ea
depinzând de: forma., material, agent termic, mod de circulatie agent termic. Din aceasta categorie face
parte: serpentinele şi registrele, radiatoarele, convectoarele şi convectoradiatoarele.

Importantă este deosebirea dintre radiaţie şi convecţie. Convectorii încălzesc aerul, ceea ce duce
la obţinerea unui curent de aer — care poate fi supărător. Acesta turbionează praful, depreciind calitatea
climatului din încăpere. Corpurile de încălzire care au o suprafaţă mare de încălzire (corpuri de încălzire
sub formă de plăci, ţevi etc.) sunt mai indicate, deoarece astfel se măreşte radiaţia termică (transmiterea
de căldură prin radiaţie). Radiaţiile termice mai ridicate înseamnă mai puţină convecţie, deci o deplasare
redusă a aerului, ceea ce are ca urmare un mai bun climat al încăperii şi temperaturi reduse ale aerului.

Câmpul conventiv, realizat de aceste corpuri de incălzire, reprezentat in figura 4.3, pune in
evidenta:

- jetul de aer cald (1), care se ridica din zona corpului de incalzire catre partea superioara a
incaperii, ca urmare a fortelor de gravitatie;

- jetul de aer cald (2), dezvoltat la suprafata plafonului, de asemenea, ca urmare a fortelor

Fig. 4.3. Campul convectiv in cazul utiliziirii corpurilor statice de incălzire la incăperi de locuit a-
curent convectivi; b-profilul vitezelor; c-profilul temperaturilor; z.l.-zona de lucru.

36
 - o zona turbionara., de circulaţie a aerului, mai activa pe vertieala (3a), in zona de surse calde şi
mai putin activa (3b), sub jetul de aer de la plafon;

- o zona, considerata calma (4), in mijlocul incaperii;

- curenti de inductie (5), la nivelul pardoselei, rezulta ca urmare a racirii aeru1ui de catre pereţii
verticali.

De asemenea, in urma studiilor de simulare pe calculator şi a masuratorilor in situ, functie de

fluxul de caldura emis de corpul de incalzire, precum şi de nivelul de temperatura al acestuia, s-a putut
stabili profilul vitezelor (fig. 4.3.b), respectiv profilul temperaturilor (fig. 4.3.c), in incăperile cu o
anumita geometrie data. Astfel, pentru incaperi de locuit (cu inaltimea h = 2,70 m), viteza curenţilor de
aer, pana la jumătatea incaperii, este practic constanta, crescand in zona activa de circulaţie, dupa care,
la plafon, incepe din nou sa scada. Variaţia temperaturii aerului creşte destu1 de substanţial, de la
20...22 °C, in zona de lucru, la 28...30 °C, in zona plafonului.

În ceea ce priveşte valorile fluxurilor de caldura, cedate de corpurile de incălzire, masuratorile

au aratat ca fluxul de căldura cedat prin convecţie, are valoarea cea mai mare. Fluxul de căldura, cedat
prin radiaţie, la convectoare este inexistent, la radiataore este sub 50 %, iar la radiatoare cu aripioare
este de 10.. .25 %.

b) Sistemul de incălzire prin introducere de aer cald. Sistemul se caracterizeaza prin aceea ca
aerul cald cedeaza caldura mediului numai prin convectie. In ceea ce priveşte introducerea aerului in
incaperi, aceasta se poate face prin jeturi:

- orizontale, orificiile de introducere a aerului cald fiind amplasate pe peretele opus celui rece,
pentru a contracara efectul curentilor reci de inducţie;

- verticale, orificiile de introdueere a aerului cald fiind amplasate la nivelul pardoselei, pentru a
contracara curentii reci convectivi.

In figura 4.4 sunt prezentate profilele verticale ale temperaturii aerului pentru o incapere de
locuit, cu o inălţime de 2,70 m, in functie de pozitia orificiilor de introducere a aerului cald, schimbul
orar aer introdus şi viteza aerului cald refulat. Se observa o temperatura practie constanta a aerului pe
verticala incaperii, in cazul introducerii aerului cald la nivelul pardoselei (n = 5 h-1 , v=2 m/s) faţă de o
variaţie destul de accentuata a temperaturii aerului pe verticala incaperii, in cazul introducerii aerului

37
cald, in plan orizontal (n = 5 h-1 , v=2 m/s). Variatiile mari de temperatura, ale aerului pe verticala
incaperii, in varianta introducerii in plan orizontal a aerului cald, se explica, prin aceea ca, la partea
superioara, aerul introdus spala o suprafata calda (plafonul incăprii), deci, cu pierderi reduse de căldură,
iar dupa contactul cu suprafeţe reci (peretele sau fereastra exterioara), se raceşte şi coboara, in zona de
lucru, respectiv la pardoseala, cu temperaturi mult mai scazute, apropiate sau chiar mai mici decat cele
recomandate de confortul termic.

Fig. 4.4 Profilul vertical al temperaturii aerului

a- introducere la nivelul pardoselii; b-introducere laterală

c) Sistemul de incă1zire prin radiatie. Incalzirea prin radiatie, care se realizează prin panouri
radiante de plafon (inglobate sau aparente) şi panouri radiante de pardoseală, se caracterizează prin
aceea ca incălzirea este asociata cu o cedare de căldură cu temperatură joasă, din ratiuni fiziologice.
Astfel, la panourile radiante de pardoseală, temperatura nu trebuie să depăşeasca +28 C, iar la
panourile radiante de plafon, temperatura nu va depăşi 35. ..40 C, ea depinzand de pozitia omului (in
picioare) şi de distanta panou - om.

Agentii tennici utilizati sunt in general apa cu parametrii scăzuti de temperatura şi aerul cald. De
asemenea, se foloseşte cu rezultate bune şi energia electrica.

Profilul vertical al temperaturii aerului, in cazul celor doua tipuri de suprafete radiante este redată in
figura 4.5. Partea radianta este mai scazuta (70 %) la încălzirea prin pardoseală decât la plafon (85 %),
deoarece, convectia termică liberă se dezvoltă mai mult in cazul panourilor radiante.

38
 Fig.4.5. Campul de temperaturi în cazul încălzirii prin radiaţie de temperatură joasă

d) Instalaţia de încălzire montată în podea

Este cea mai cunoscută instalaţie de încălzire prin suprafaţă de radiaţie, având un procent ridicat
de radiaţie. În ciuda avantajelor ei clare (radiaţie termică ridicată, pardoseala caldă, temperaturi joase),
prezintă şi câteva puncte slabe: ca toate instalaţiile de încălzire prin suprafeţe de radiaţie, este relativ
leneşă, costurile pentru reparaţii sunt foarte mari, în cazul caselor care sunt făcute pentru folosirea
energiei solare pasive podeaua este elementul constructiv care trebuie să acumuleze cea mai mare parte
din căldură (acest lucru nu este posibil în cazul unei instalaţii de încălzire montată în podea),
o o
temperatura aerului din încăpere nu este uniformă, există diferenţe de circa 8 C, iar 2 C ar fi situaţia
ideală în cazul căderilor de temperatură pe verticală. O astfel de cădere de temperatură face ca stratul de
aer cald să se deplaseze în jos împreună cu aerul rece, formându-se astfel mult praf. Probleme sunt şi în
cazul temperaturilor ridicate ale podelei, în special dacă aceasta se ridică la peste 23 - 24 grade. Pe de
altă parte, o instalaţie de încălzire montată în podea poate să nu fie suficientă, deoarece pereţii exteriori
şi ferestrele cu grad mic de izolare fac să se piardă foarte multă căldură.

Instalaţiile de încălzire montate în podea trebuie să se folosească numai pentru camerele în care
se stă puţin, şi pentru camerele unde este de dorit o podea caldă, ca de exemplu, baia, camera de joacă a
copiilor sau locul unde se mănâncă.

39
 Fiog. 4.7. Panouri de pardoseala

Desi in Occident sistemul de incalzire prin pardoseala este folosit inca din 1960, romanii l-au
adoptat abia cu cativa ani in urma. Oamenii au inceput sa inteleaga si sa accepte noul: renunta la
sistemele de incalzire traditionale in favoarea celor inovatoare.

Incalzirea in pardoseala este o solutie confortabila si eleganta: poti sa simti placerea de a te

plimba descult prin bucatarie sau hol, iar dupa ce ai facut dus pasesti pe gresia calda, ceea ce reduce
riscul unei posibile imbolnaviri.

Sistemul de incalzire in pardoseala, asigura o incalzire eficienta a camerei, fie acasa in baie sau
in camera de zi, fie la locul de munca, in ateliere, sali de sport. Sistemul de incalzire prin pardoseli
radiante este utilizat atat pentru cladiri noi cat si pentru cele in renovare.
Desi este cel mai mare corp de incalzire ce s-ar putea imagina pentru o camera
(fiind reprezentat de intreaga pardoseala a camerei), nu ocupa deloc spatiu din aceasta, permitind
amenajarea nestingherita a interiorului.

Cel mai important factor de confort il reprezinta distributia cit mai uniforma a caldurii in
incapere; cum zona inferioara a piciorului este sensibila este de dorit ca aici temperatura sa fie mai
ridicata decit in zona capului. Este cunoscut de toata lumea ca o pardoseala rece creeaza o senzatie
neplacuta, chiar daca temperatura masurata mai sus in zona capului este mai mare ( 20-22oC )

40
 Se poate constata ca incalzirea in pardoseala este cea care asigura distributia temperaturilor
foarte apropiata de situatia ideala, deci este cea care confera cel mai inalt grad de confort termic, adica
"picioare calde si cap limpede"

Fig.4.8. Distribuţii ale căldurii în interiorul unei încăperi

Incalzirea in pardoseala, asigura o caldura placuta pentru intreg corpul dat fiind faptul ca
circulatia aerului este usoara, miscarea particulelor de praf este redusa considerabil, sistemul fiind astfel
foarte recomandat persoanlelor care sufera de astm sau de diverse alergii.

Datorita distributiei caldurii din pardoseala si controlului temperaturilor cu ajutorul

termostatului de ambient, temperatura medie din camera poate fi redusa cu 1-2°C, fara a influenta
nivelul de confort termic. Economia inregistrata va fi de pina la maxim 30% fata de alte sisteme de
incalzire.

a b

Fig.4.9. Distribuţia energiei în interiorul unei încăperi. a) încălzire prin convecţie, b) încălzire
prin radiaţie cu serpetine montate în pardoseală

Pardoseala din bucatarie, camera de zi, baie va fi mereu calda pe toata suparafata, oferind
confortul maxim printr-o distributie optima a temperaturii pe verticala, si posibilitatea de reglare,
control si programare exacta a climatului interior.

In plus, incalzirea in pardoseala nu creeaza curenti de aer si nu usuca aerul, nu necesita costuri

41
de intretinere, reviziile tehnice fiind practic inexistente si nu face zgomot in functionare.
Este de mentionat si faptul ca acest sistem nu provoaca arderea particulelor fine de praf din aer, astfel
peretii incaperii raman curati timp mai indelungat.

Incalzirea in pardoseala poate fi utilizata fie ca sursa unica de incalzire a spatiilor, fie ca
incalzire complementara.

Temperatura superficiala a pardoselii nu trebuie sa depaseasca urmatoarele valori:

o Incaperi de lucru in care se sta mult in picioare 27oC

o Birouri si camere de locuit 28oC

o Coridoare si spatii de trecere 30oC

o Bai si hale pentru bazine de inot 33oC

o Zone putin circulate (zone de margine) 35oC

Dezavantaje:

o Cladirile care se echipeaza cu astfel de sisteme trebuie sa aiba pierderi mici de

caldura, deci sa fie bine izolate termic

o Daca cladirea nu este bine izolata si pardoseala nu poate acoperi necesarul de

caldura atunci este recomandat sa se adopte un sistem mixt, completind cu alte
surse (radiatoare, ventiloconvectoare etc.)

o Inertia termica a sistemului este relativ mare (In cladirile cu ocupare ocazionala
este recomandabil sa se adopte un sistem de incalzire clasic)

o Calcule mai complexe in ceea ce priveste proiectarea sistemului comparativ cu

cel traditional

o Relativa rigiditate a sistemului care, odata executat, numai poate fi corectat prin
adaugiri sau diminuari (lucru simplu si usor de facut la un radiator). In plus
finisajul pardoselii trebuie sa ramana cel pentru care s-a elaborat proiectul (o
pardoseala din gresie daca va fi acoperita cu o mocheta emisia de caldura din
incapere se va injumatati)

o Senzaţia de confort termic într-o încăpere o întâlnim la 20 C pentru încălzirea

radiantă şi la 22 C pentru o încălzire convenţională. Reducerea temperaturii cu 2

42
 C într-o cameră determină economii de până la 10%/an.

Modelul încălzire în podea combinată cu încălzire în perete este cea mai bună formă de redare a
căldurii.

e) Instalaţii de încălzire montate in perete

Văzut din punct de vedere biologic, aceste sisteme sunt recomandate foarte mult, deoarece
pereţii radiază orizontal şi corpurile de încălzire se află dispuse pe toată lungimea şi lăţimea lor. Văzut
din punct de vedere ecologic, aceste instalaţii oferă avantajul că ţevile sunt montate în pereţii care
oricum trebuie tencuiţi.

Sistemul de conducte se montează uşor, se economisesc corpuri de încălzire. În acest caz se

îmbină avantajele instalaţiei de termoficare cu cele ale sistemului hipocaust.

Dezavantajul constă: În dreptul pereţilor unde se află instalaţia de căldură nu trebuie să se pună
dulapuri sau rafturi masive. Colţarele trebuie aşezate la o anumită distanţă de perete, tablourile nu
prezintă nici iun fel de problemă.

Instalaţiile de încălzire montate în pereţi ajută la îmbunătăţirea climatului unei case, ai cărei
pereţi exteriori prezintă temperaturi prea scăzute. Pereţii încălziţi economisesc energie. Cu cât mai bună
este termoizolaţia pereţilor exteriori, cu atât mai redusă este pierderea de căldură. În felul acesta scade
temperatura de admisie, ceea ce duce la mai bune posibilităţi de combinaţie cu încălzirea solară a apei.
Pereţii încălziţi dau un climat al încăperii în care temperaturile aerului pot fi mai mici cu până la 5 grade
decât în cazul instalaţiilor de încălzire prin convecţie.

43
 Fig. 4.10. Panouri de încălzire montate în tavan

4.11. Panouri de încălzire montate în perete

Tabelul 4.1. Caracteristicile sistemelor de încălzire ale clădirilor

INCALZIRE IN INCALZIRE CU
CARACTERISTICA
PARDOSEALA RADIATOARE

1 Temperatura minima / maxima a agentului termic (apa) 35 C / 45 C 70 C / 90 C

44
2 Modalitatea de transmitere a caldurii Radiatie Convectie

la nivelul pardoselii 22 - 23 C 15 - 16 C

3 Temperatura in camera la la 1 m inaltime fata de podea 21 - 22 C 17 - 18 C

la 1,7 m inaltime fata de podea 20 - 21 C 23 - 24 C

4 Incalzirea uniforma a incaperii DA NU

5 Se formeaza curenti de aer in incapere NU DA

6 Antreneaza circulatia prafului NU DA

7 "Afumarea" peretilor NU DA

Protectia la difuzia oxigenului protejeaza centrala termica si ii

8 mareste durata de viata (prin aparitia produsilor de coroziune care DA NU
scurteaza viata centralei termice)

9 Durabilitatea sistemului Pana la 100 ani Pana la 30 ani

10 Izolatie suplimentara prin aplicarea pe placa de beton a polistirenului DA NU

11 Utilizarea centralelor in condensatie la randament maxim DA NU

12 ECONOMIE DE ENERGIE 40 % 0

Se combina in mod fericit cu sitemele de incalzire neconventionale

13 DA NU
(instalatii solare, pompe de caldura)

14 Posibilitatea utilizarii sistemului si pentru racire DA NU

In medie, mai mare

15 Investitia initiala cu 30% fata de
radiatoare

16 Silentios â€― zgomot de curgere a apei redus DA NU

45
17 Amplasarea mobilei pe oricare perete al incaperii DA NU

Încălzirea prin perete, se adaptează perfect construcţiilor făcând din acesta un perete foarte
prietenos pentru corp: el produce radiaţii de căldură în unde lungi, orizontale, infraroşii, care se simt
foarte plăcut (similară luminii solare care este tot o căldură radiantă). Prin această căldură radiantă aerul
încălzit nu se ridică vertical ca la încălzirile de până acum. Se evită stârnirea prafului şi aduce o
economie de pana la 30% la combustibilii folositi (gaz metan, motorina etc.).

Confortul nu apare doar datorită unei temperaturi a aerului fixată conform dorinţei individuale.
La fel de importantă este şi temperatura tuturor suprafeţelor din care este alcătuit spaţiul. Temperatura
simţită fizic este aproximativ media celor două temperaturi numite mai sus.

temperatura simţită 

Oamenii se simpt confortabil atunci când este îndeplinită ecuaţia "confortului termic":

producerea de căldură  cedarea de căldură

Este important ca cedarea de căldură a corpului uman să fie uniformă pe toate părţile. Dacă se
cedează prea multă căldură doar într-o singură direcţie (datorită suprafeţelor reci sau a unui curent de
aer) sau dacă cedarea de căldură este împiedicată doar într-o direcţie (suprafeţe mult prea fierbinţi,
îmbrăcăminte groasă), apare o senzaţie neplăcută.

Cu cât este mai joasă temperatura aerului din încăpere, cu atât mai calde trebuie să fie
suprafeţele înconjurătoare (suprafeţele pereţilor, podeaua, tavanul, suprafeţele uşilor şi ale ferestrelor),
pentru a se crea o atmosferă confortabilă..

Influenţa nefavorabilă a pereţilor reci exteriori şi a ferestrelor (schimbul de radiaţie cu corpul)

dispare datorită elementelor de încălzire montate pe peretele exterior , în special sub ferestre.

Spre deosebire de temperatura dată de sistemele de încălzire prin convecţie, în cazul sistemelor
Variotherm temperatura încăperii poate fi fixată pe o treaptă mai joasă, întrucât ecranul de aer cald
ridică temperatura simţită de om şi deci confortul nu este diminuat.

46
Temperatura scăzută a aerului din cameră are un important avantaj fiziologic şi anume: se măreşte
esenţial cantitatea de oxigen din cameră.

f) Incalzire de plinta

Acţiune rapidă a încălzirii – dovedită prin fotografii la infraroşu: caloriferele noastre ecranează
perfect influenţa pereţilor reci. Ele creează în câteva minute un perete de aer cald de-a lungul acestor
pereţi şi dau un sentiment de confort.

Pereţii se încălzesc şi produc căldură radiantă, care se simte foarte plăcut.

Fig.4.12. Încălzirea de plintă

Caloriferele noastre constau dintr-o ţeavă din cupru, pe care au fost trase lamele din aluminiu
special fasonate. Sistem de încălzire cu apă caldă care acţionează rapid.

Avantaje:

- Foarte economic şi cu economie de energie folosind agent termic de temperatură joasă (50°
C)

- Caloriferele noastre creează rapid o perdea de căldură de-a lungul pereţilor reci

- Ecranează influenţa răcelii pereţilor şi suprafeţelor din sticlă.

- Discrete şi cu posibilitate de modelare individuală

- Pot fi combinate cu sisteme de încălzire prin perete şi prin podea.

- Se poate preîntâmpina umezeala şi formarea de mucegai pe pereţi.

47
 - Produc o mişcare redusă a aerului şi prin aceasta nu produc praf – o binefacere pentru căile
respiratorii!

g) Incalzire modelata

Cea mai atractivă, frumoasă şi confortabilă formă de încălzire. Poate fi modelată în mod
individual: sobe de teracotă, peisaje ide interior, pereţi care înmagazinează căldura, tepidarii.

Acest sistem se poate racorda la orice încălzire centrală cu apă caldă, înmagazinând căldură ca o
sobă de teracotă.

Fig.4.13. Sisteme de încălzire modelată

Căldura controlată poate să încălzească o cameră în multe feluri: oriunde este rece în casă, unde
intră aer rece, unde se formează oaze de frig, acolo este locul ideal. Cu o cheltuială de energie minimă
aceste spaţii reci, neprietenoase pot fi transformate în locuri plăcute de căldură radiantă: pereţi care
înmagazinează căldură, peisaje de interior încălzite, sobe de teracotă, banchete de colţ încălzite etc.

i) Lise de încălzire

Unii afirmă că ţeava din cupru cu lamele din aluminiu produce multă căldură prin convecţie;
alţii, dimpotrivă, susţin că aerul care se ridică încălzeşte peretele exterior şi că acesta ar degaja apoi
căldura prin radiaţie (70 %) în încăpere. Dacă este vorba mai mult sau mai puţin de un sistem de
încălzire prin convecţie, nu s-a stabilit încă, ambele sisteme însă au în comun posibilitatea rapidă de
reglare, temperaturi joase şi costuri relativ bune. Se pot compara cu instalaţiile solare în ce priveşte

48
domeniul temperaturilor joase. Dezavantajul constă, exact ca la instalaţiile de mai sus, în amplasarea
mobilei. Şi curăţirea lamelelor este costisitoare, căci nu este de dorit o turbionare supărătoare a prafului.

În cazul instalaţiilor de încălzire pe bază de aer, se face deosebirea între instalaţia centrală şi cea
directă, între soba de teracotă şi electro-convector. Toate au în comun procentul ridicat de căldură prin
convecţie, deplasarea aerului din încăpere cu turbionarea prafului, precum şi climatul uscat din încăpere,
cu temperaturi prea mari ale aerului. La instalaţiile centrale de încălzire se adaugă, condiţionat de
canalele de aerisire, zgomotul şi mirosul neplăcut. Bacteriile şi particulele de praf se transportă prin
toată casa şi solicită căile respiratorii.

j) Instalaţia de încălzire hipocaustă (sistem închis)

Din punct de vedere biologic şi climatic, mult mai bun decât —sistemul de încălzire deschis―
este sistemul hipocaust, un sistem optim de încălzire prin radiaţii, la fel ca soba de teracotă. Sistemul
hipocaustic prezintă totuşi avantajul că încălzirea nu se limitează numai la un singur etaj. Un arzător
central (pus de cele mai multe ori în pivniţă) deplasează, în circuit închis, aerul cald prin toată casa.

Rezultă astfel o adevărată încălzire prin radiaţie, care necesită un timp de încălzire lung şi care
se reglează greu. Un alt dezavantaj al acestei tehnici de încălzire folosită încă de pe vremea romanilor şi
a grecilor constă în preţul ridicat, precum şi în costurile mari pentru planificare şi construcţie.

4.4. Influenta modului de incalzire asupra confortului termic

Problema influentei modului de incalzire asupra confortului termic in locuinte a stat si sta mereu
in atentia specialistilor. Astfel, in acest domeniu. s-a reusit introducerea notiunii randament de transfer
termic al sistemului de incalzire, care arata capacitatea sistemului de incalzire, de a satisface conditiile
de confort termic, cu cele mai mici costuri de investitie si exploatare, utilizand aparate si utilaje
performante.

Cercetarile teoretice si experimentale au fost axate, in principal, in a defini, cu ajutorul catorva

parametri, eficacitatea sistemelor de incalzire, pentru mai multe grade de comfort termic si consum de
energie. S-a constatat ca, in toate cazurile, diferentele dintre sistemele de incalzire, in raport cu
comportamentul "standard" sunt proporţionale cu pierderile de căldură ale incăperii. Cand pierderile de

49
căldură tind către zero, toate sistemele de incălzire echivalente, din punct de vedere al confortului si al
consumului de caldura.

De asemenea, toate sistemele de incalzire satisface, in general, conditiile de comfort termic

global, in zona de lucru. Totusi, exista riscurile de inconfort localizat, datorita:

- unui camp radiativ asimetric (pereti cu ferestre si usi, plansee cu luminatoare etc);

- unei raciri convective locale (ferestre exterioare);

- unui gradient vertical al temperaturii aerului;

- contactului cu plafonul cald sau rece.

Pentru reducerea sau eliminarea acestor inconveniente este necesar a se adopta solutii cat mai
eficiente, respectiv a compensa, de la caz la caz, efectele negative, prin adoptarea unor combinatii de
solutii (radiatie plus conventie sau invers).

Relatia fluxului termic unitar, la suprafata unui perete este:

q   t ref   

in care tref este temperatura de referinta, in centrul incaperii, proprie elementului de constructie exterior
si sitemul de incalzire;  - temperatura suprafetei elementului de constructie.

sau

q   t r     f t r  t e 

unde: tr – temperatura rezultată în centrul încăperii, te – temperatura aerului exterior, f - coeficientului

anizotermic

Valorile coeficientului de schimb de calduri  si ale coeficientului anizotermic f s-au obţinut din
prelucrarea masurătorilor experimentale. Astfel, pentru:

- incalzirea cu radiatoare, coeficientul  = 8 W/(m2.K), dar din cauza efectului anizotermic (f=
0,15) aceasta provoacă o majorare a coeficientului k cu circa 10-15 %;

- incalzirea cu aer cald, valoarea coeficientului tinde catre zero, caracteristic unei ambiante
izoterme. Cu toate acestea, coeficientul a; este superior valorii teoretice ( = 12 W/m2K), ceea ce duce,
implicit, la creşterea coeficientului global de transfer termic k;

50
 - incălzirea prin radiaţie, apare ca cea mai economica, deşi coeficientul anizotermic f =0,20
este destul de ridicat, intrucat valorile coeficientului de schimb de căldura, superficial, sunt cele
mai mici = 6 W/(m2K).

Ceea ce nu trebuie pierdut din vedere, este faptul ca, toate sistemele de incalzire functioneaza in
regim variabil, impunandu-se condiţia de asigurare in orice moment a condiţiilor de confort termic din
interior. In perioada rece, functionarea instalatiei de incălzire, in regim variabil, este conditionata de:

- solicitarile variabile ale parametrilor exteriori care acţionează asupra mediului interior, indirect,
prin intermediul elementelor de constructie exterioare şi direct prin elementele de construcţie exterioare
vitrate (aporturi solare);

- solicitarile variabile ale diverselor surse termice interioare (iluninat, persoane, aporturi de la
incăperile vecine etc);

- modul de exploatare al instalatiei de incalzire (functionarea continua cu variatia parametrilor

agentului termic; funcţionare intermitenta, dupa un program bine stabilit etc);

- lipsa unei concordante dintre necesarul de caldura şi puterea termica cedata de corpurile de
incalzire.

Toti factorii mentionati care intervin in ansamblul instalatie - constructie pot influenta mai mult
sau mai putin, conditile din interiorul incaperilor, ceea ce face ca, pentru asigurarea unor vanatii cat mai
mici a parametrilor de confort termic din intenor, sa fie necesara prevederea unei reglari automate a
instalatiei (centrala. locala etc). De asemenea, se impun masuri privind reabilitarea constructilor si
instalatilor, astfel incat ele sa corespunda cat mai bine conditilor cerute de noile reglementari privind
cresterea gradului de confort din cladiri.

S-a araxat anterior ca microclimatul din interiorul incaperilor este influentat si de aporturile de
caldura (din interior sau exterior). Aceste aporturi reduc puterea termica cedata de corpurile de incalzire,
prin efectul de autoreglare si de aceea se definese notiunea de randament de recuperare a aporturilor,
prin raportul:

Qnec  Q

QA

in care: Qnec este fluxul de caldura cedat de corpurile de incalzire in absenta aporturilor de caldura; Q -
fluxul de caldură cedat in prezenta aporturilor de caldură; QA - aporturile de caldura.

51
 În urma unor testari şi masuratori experimentale s-a demonstrat ca randamentul depinde de
parametrii stabiliţi in regim permanent şi este cu atat mai ridicat, cu cat temperatura suprafetei
incălzitoare este mai scazuta. Astfel, pentru corpuri de incalzire dimensionate dupa sistemul clasic, >
0,3; pentru panouri radiante, cu temperatura joasa > 0,6; iar pentru incalzirea cu aer cald, > 0,7.

Aceasta diferenta. dintre sistemele de incalzire, este si mai bine pusa in evidenta daca se exprima
randamentul cu relatia:

ti  te

t ag  t e

in care: ti este temperatura aerului interior; tag - este temperatura medie a agentului tennic,
corespunzatoare sistemului de incalzire. Astfel: .

- pentru sistemul cu corpuri de incalzire (ti = 20°C; te = -18 °C si tag = 80 °C) rezultă =0,38; -
pentru sistemul de incalzire prin radiatie de temperatura joasa (ti = 20°C; te = -18 C si tag = 40 °C,
rezulta = 0,65;

- pentru sistemul de incalzire cu aer cald (ti = 20°C; te = -18 °C si tag = 30°C), rezulta = 0,79.

Din analiza celor trei sisteme de incalzire, privind asigurarea confortului termic incaperile din
clădirile, in general şi in incaperile de locuit, in special, se pot sublinia urmatoarele:

- toate cele trei sisteme de incalzire urmăreste, pe cat posibil, prin mijloace proprii obtinerea de
conditii de microclimat in incaperi, cat mai apropiate de cele solicitate;

- fiecare sistem de incalzire are particularitatile sale, atat in ceea ce priveşte modul realizare, cat
şi de asigurare a parametrilor confortului termic, dar in toate cazurile se observă o interdependenţă intre
puterea termică a corpurilor de incălzire şi elementele de construcţie delimitatoare;

- diferentele dintre sistemele de incalzire tind sa se atenueze, o data cu cresterea rezistentei

termice a elementelor de construcţie, deci, o data cu realizarea unei bune izolaţii termice a clădirilor;

- sistemul de incalzire influenteaza asupra schimbului de caldură prin elementul construcţiei

exterioare, respectiv asupra coeficientului superficial de transfer termic suprafata elementelor de
construcţie exterioare;

52
 - aporturile de caldura influenteaza pozitiv bilantul termic al unei incăperi, recuperarea lor este
cu atat mai bună şi mai eficienta, cu cat sistemele de incalzire utilizează agenţi termici cu temperatura
scazuta.

4.5. Efectele neasigurarii parametrilor de confort in interiorul cladirii

Iarna cand temperaturile scad cu mult sub punctul de inghet in multe locuinte pe peretii reci au
apar locuri umede, condens, si chiar ciuperci. Lipsa unei analize de solutie la schimbarea ferestrelor
clasice cu ferestre termopan determina ca dupa montarea ferestrelor cu geam termopan cu rama din
PVC/Aluminiu, sa apara mucegaiul, in aceleasi conditii de locuit ca si inainte (se aeriseste din cand in
cand ca si inainte). Umiditatea nu a aparut printr-o zidarie defecta ci printr-un proces de viata normal.

O umiditate relativă de peste 20% previne senzaţia de uscăciune din gât şi conferă aerului
ambiant calitatea de confortabil. În plus, aerul umed elimină electricitatea statică din clădire, este
favorabil plantelor şi ajută la păstrarea mobilei în condiţii mai bune. Utilizarea unor elemente de
încălzire uscate (de tipul caloriferelor sau radiatoarelor electrice) conduce la încălzirea uscată a aerului,
adică la scăderea umidităţii sale relative. Reglarea nivelului de umiditate se poate realiza în acest caz
prin elemente umidificatoare, de la simpla farfurie cu apă care se evaporă, până la dispozitive sofisticate
care realizează şi ionizarea aerului interior. O umiditate relativă de peste 40% poate cauza gheaţă şi
ceaţă pe geamuri, pătarea pereţilor şi plafoanelor, cojirea vopselelor, formarea mucegaiului şi apariţia
mirosurilor neplăcute. Când umiditatea relativă depăşeşte 50%, controlul microbilor aerobi devine
dificil. Pe de o pare, aerul rece exterior este uscat şi pătrunde în cantităţi mai mari în clădire datorită
diferenţelor mai mari de temperatură (curenţi convectivi intenşi, diferenţe mai mari de presiune între
interior şi exterior).

In ultimii ani in majoritatea cazurilor in reconstructia si modernizarea apartamentelor s-a

efectuat o schimbare a ferestrelor si s-a introdus un nou sistem de incalzire. Chiar si apa calda nu mai
vine printr-o instalatie centrala din pivnita ci printr-un incalzitor instantaneu de apa in baie si bucatarie.
Totusi masurile luate au schimbat nivelului tehnic actual fata de conditiile anterioare:

- ferestrele sunt etanse; a disparut aerisire naturala prin intermediul rosturilor ferestrelor;

- montarea sobelor cu combustibil gazos care elimina vabori de apa si in cazul in care, camera de
ardere nu este etansa acestia sunt evacuati in incaperi;

53
 - costul crescut al energiei necesare pentru incalzirea si posibilitatea controlarii modului de
incalzire a determinat multi proprietarii sa incalzeasca mai putin locuinta, determina scaderea
temperaturii in imobil si ca atare si temperatura peretilor si astfel se poate ajunge sub punctul de roua
care determina aparitia condensului. Pe de alta parte aerul, lipsa circulatiei aerului in incapere ca urmare
a lipsei infiltratiilor existente la nivelul ferestrelor si al usilor face ca acesta sa aiba o capacitate mai
scazuta de a absorbi umezeala.

Umezeala poate avea de asemenea un efect asupra intregului perete atat la exterior cat si in
interiorul lui prin acumulare de condens in perioada rece. Pot aparea daune precum pete sau puncte
negre pe zonele reci ale zidului, care,duc la aparitia mucegaiului sau alte probleme in interiorul
camerelor cu temperatura mica si umiditate mare.

Pentru evitarea acestor neplaceri exista doua metode:

- lucrarii de reabilitare cu modificarea ulterioara a comportamentului (cresterea numarului

aerisirilor, care ar permite indepartarea excesului de umezeala din aer), utilizarea unos
substante pentru prevenirea formarii parazitiilor etc.,

- lucrari de modernizara a cladirii printr-o proiectare adecvata si oferirea solutiilor care sa

permita asigurarea ambientei normale pentru locatari.

Produsele care combat igrasia si unii paraziti (bacterii alge, muschi vegetali) se aplica prin
vopsirea efectiva a unor suprafete interioare, avand o mare putere de acoperire. Lichidul igienic este o
solitie biologica, pe baza de apa, care se foloseste la indepartarea algelor, muschiului vegetal sau
ciupercilor, de pe suprafete interioare sau exterioare si se recomanda utilizarea lui inaintea aplicarii
straturilor fungicide si algicide de vopsea mata sau lucioasa. Este o solutie rapid si adanc penetranta,
fara consecinte daunatoare. In ceea ce priveste pregatirea suprafetelor, se au in vedere eliminarea tuturor
urmelor de alge sau muschi vegetal (excrescenti organici) prin metode mecanice, apoi se aplica pe
suprafata lichidul igienic (se estimeaza un consum specific de circa 100-200 ml/mp).

Aer proaspat oxigenat in cantitate suficienta – inlatura substantele nocive – obtinut prin aerisirea
controlata a incaperilor. De acum 100 de ani Kneipp (adept al homeopatiei) spunea: „Acelasi aer inhalat
a treia oara are efecte nocive. Cate probleme si boli ar puta evita oamenii cu ajutorul unui aer proapspat,
oxigenat…―. Aerisirea controlata a incaperilor face ca sa fie indepartate substantele nocive si sa fie
introdus suficient aer proaspat.

54
 4.6. Impactul energetic al clădirilor asupra mediului ambiant

Arhitecţi, ingineri constructori, inginerii instalatori, experţii în energie, psihologii, sociologi,

medicii şi ecologişti încearcă să determine efectele pe care construcţiile şi alte habitaturi locuite le au
asupra mediului înconjurător şi asupra oamenilor, pe termen scurt, mediu sau lung.

Conceptul de dezvoltare durabilă presupune maximizarea costurilor de mediu şi minimizarea

profitului economic, astfel încât să fie posibilă "satisfacerea nevoilor prezentului fără a compromite
posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi.‖

În momentul de faţă nu se poate concepe desfăşurarea principalelor activităţi într-o clădire în

lipsa surselor de energie (energie electrica, energie termica, gaze etc.).

Orice reducere a consumului, printr-o utilizare mai eficientă a energiei, se reflecta pozitiv în
bugetul familiei sau instituţiei. Acest lucru impune în prima fază contorizarea şi monitorizarea tuturor
consumurilor de energie din clădire, deci numai dacă plătim ceea ce consumăm.

Reducerea consumurilor energetice conduce şi la micşorarea emisiei de gaze poluante (gaze

toxice, gaze cu efect de sera), zgură şi cenuşă dar determină şi conservarea resurselor naturale prin
reducerea consumurilor (cărbune, petrol, gaze). Această situaţie permite şi o abordare a dezvoltării
durabile a societăţii şi permisiunea generaţiilor viitoare de a se bucura de bogăţiile naturale ale globului.

Uniunea Europeana acordă o importanţă deosebită problemelor ce vizează utilizarea eficientă a

energiei şi impactul sau asupra mediului. Numeroase documente legislative emise de organisme ale
Uniunii Europene reglementează obligaţiile ce revin în domeniul utilizării eficiente a energiei din care
prezentam în continuare câteva.

Protocolul Cartei Energiei privind eficienta energetica şi aspecte legate de mediu (17 decembrie
1994 - Lisabona) care defineşte principiile politicii pentru promovarea eficientei energetice ca o sursa
importanta de energie şi pentru reducerea, în consecinţă, a impactului negativ al sistemelor energetice
asupra mediului. Obiectivele acestui protocol sunt: a) promovarea politicilor de eficienta energetica,
compatibile cu o dezvoltare durabila; b) crearea condiţiilor cadru care să-i determine pe producători şi
pe consumatori să utilizeze energia cât mai economic, eficient şi benefic pentru mediu ...‖.

Directiva Consiliului 93/76/EEC privind limitarea emisiilor de CO2 prin creşterea eficienţei
energetice (13 septembrie 1993) care prevede „Statele membre vor iniţia şi implementa programe
pentru certificarea energetica a clădirilor. Certificarea energetica a clădirilor, care va consta în

55
descrierea caracteristicilor energetice, trebuie sa furnizeze potenţialilor utilizatori informaţii privind
eficienţa energetică a clădirilor. Dacă se consideră adecvat, certificarea poate include şi opţiuni pentru
îmbunătăţirea caracteristicilor energetice‖, respectiv „Statele membre vor iniţia şi implementa
programe pentru facturarea costurilor pentru încălzire, condiţionarea aerului şi apa caldă, într-o
proporţie adecvată, pe baza consumului efectiv. Aceste programe trebuie să permită ca sumele pentru
aceste servicii să fie împărţite între utilizatorii unei părţi sau a întregii clădiri pe baza cantităţilor
specifice de căldură, ventilaţie şi apă caldă consumate de fiecare ocupant. Aceasta se va aplica
clădirilor sau părţilor din clădiri alimentate dintr-o instalaţie comună de căldură, aer condiţionat şi
apă caldă menajeră. Locatarii unor astfel de clădiri trebuie să poată să-şi regleze propriile consumuri
de căldură, ventilaţie şi apă caldă menajeră.

Statele membre vor iniţia şi implementa programe astfel încât noile clădiri să aibă o izolaţie
termică eficientă, pe termen lung, pe baza standardelor aprobate de statele membre, ţinând cont de
condiţiile climatice sau zonele climatice şi de utilizarea dorită a clădirii.

Statele membre vor iniţia şi implementa programe de inspectare regulată a instalaţiilor de

încălzire în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de funcţionare din punct de vedere al consumurilor
energetice şi limitării emisiilor de dioxid de carbon .

Energia se foloseşte într-o clădire sub forma de energie termica pentru încălzire, pregătirea
hranei şi prepararea apei calde menajere, energie electrică pentru iluminat şi pentru alimentarea
instalaţiilor electromecanice.

Caracterul limitat al resurselor energetice ridică problema opţiunilor energetice în viitor.

Formele de energie primară care participă actualmente în cea mai mare măsură la satisfacerea
necesităţilor energetice sunt: cărbunii, hidrocarburile lichide şi gazoase, energia hidraulică şi energia
nucleară. Pe baza verificărilor şi prospecţiunilor în curs ale rezervelor de energie, acestea sunt suficiente
până în anii 2010-2020. Contrar acestor prognoze pesimiste au apărut şi păreri optimiste, care văd
soluţii pentru problemele energetice cu care este confruntată omenirea.

Se subliniază:

 tendinţa de reducere a necesităţilor de energie pentru activitatea economică, prin asimilarea de

noi procese tehnologice;

 tendinţa de creştere a cantităţii de energie extrase din combustibilii fosili prin creşterea
randamentului instalaţiilor;

56
  descoperirea de noi surse de energie, confirmate de cercetările care se efectuează în numeroase
laboratoare din lume;

 descoperirea unor inovaţii tehnologice, care vor produce importante schimbări în structura
producţiei şi consumului de energie.

Studiile efectuate pe plan mondial, privind oferta de energie şi cererea în următorii 50 de ani, au
arătat că lumea va reuşi să traverseze această perioadă de criză energetică cu preţul unui efort maxim, în
două etape dificile: epoca hidrocarburile lichide naturale la combustibili lichizi sintetici (de exemplu:
petrolul sintetic derivat din cărbune) şi era resurselor nelimitate: energia solară şi energia nucleară.

Un element esenţial pentru trecerea de la o resursă energetică la alta îl constituie timpul de

tranziţie necesar pentru ca o formă de energie să pătrundă pe piaţă, acesta fiind pe plan mondial de
aproximativ 100 de ani.

Utilizarea intensivă a combustibililor fosili a modificat substanţial nivelul de CO2 din atmosferă,
rezultând o încălzire generală datorată efectului de seră. Conform estimărilor, în anul 2050, pentru
satisfacerea unei cereri de energie de 50 TWan / an, temperatura Terrei va creşte cu 2°C. Un scenariu
moderat, cu o cerere de 30 TWan / an, ar determina o creştere a temperaturii de 0,5°C până în 2030.
Cazul extrem, care ar duce la o creştere a temperaturii cu 4°C, ar facilita topirea gheţurilor din regiunile
polare. În urma analizei acestor aspecte, apar următoarele probleme: caracterul limitat al resurselor
energetice, având în vedere că peste 90% din consumul mondial de energie provine din combustibili
fosili, şi diversele forme de poluare: chimică, termică etc.

Una dintre soluţii constă în exploatarea de noi surse de energie, cum ar fi: energia soarelui,
energia apelor termale, energia vântului, energia valurilor, energia nucleară. Se pune însă problema
randamentului scăzut al instalaţiilor şi a costului de realizare. Condiţiile de mediu au un rol important în
exploatarea acestor surse de energie. De exemplu, randamentul instalaţiilor care captează energia solară
depinde de: felul activităţii Soarelui, latitudinea geografică, altitudinea locului, nebulozitate, umiditatea
atmosferică, numărul orelor de insolaţie, poluarea atmosferică.

Substanţele care rezultă din procesele energetice poluează chimic, vizual, electric, magnetic şi
sonor mediul în general, dar şi fiinţele vii (oamenii, plantele, animalele). Substanţele chimice rezultate
din arderea combustibililor (CO2, SO2, NOx, CH4) sunt cauza efectului de seră, care duce la creşterea
temperaturii mediului ambiant. Pentru România emisiile de CO2 sunt de cca. 5,2 t/loc an, iar la nivelul
Uniunii Europene el este de 7,3 t/loc an.

57
 Problema mediului trebuie analizată după următoarele principii:

- poluatorul are răspunderea şi plăteşte;

- implementarea politicii de mediu în principalele directii de activitate: agricultura, industrie,

energie, transporturi, turism, habitat şi viata sociala;

- mărirea rolului de participare a populaţiei, asociaţiilor şi organizaţiilor neguvernamentale, al

autorităţilor locale la luarea deciziilor;

- evaluarea impactului activităţii umane asupra mediului;

- principiul subsidiarităţii – acţiunile se întreprind de cei mai eficienţi, în direcţiile prioritare şi in

locuri cu efecte maxime;

- dezvoltarea informaţiei, educaţiei, dialogului şi transparentei.

58