Novena in cinstea Sfantului Blaziu

pe 25 ianuarie incepe prima zi de novena

Orientare generala :

In timpul novenei se pot face urmatoarele practici devotionale:

1. A aprinde in toate zilele lumanari sau o lampa in fata icoanei sfantului Blaziu.
2. A se spovedi si impartasi in una dintre zilele novenei, ar fi mai bine in prima zi.
3. A recita in toate zilele rugaciunile si invocatiile in cinstea sfantului Blaziu.
4. A incheia novena printr-o fapta buna in cinstea sfantului Blaziu.

Rugaciune de spus in fiecare zi :

O Sfinte Blaziu, sanatate pentru cei bolnavi, tata bun si milostiv, tu care ii convertesti pe pacatosi,
care ii mangai pe cei chinuiti, tu cunosti nevoile mele, dificultatile mele, suferintele mele,
binevoieste a-ti indrepta spre mine o privire favorabila. In grota singuratica de unde tu raspandeai
favorurile tale si porunceai naturii, tu ti-ai aratat puterea ca si mai tarziu dragostea fata de cei
bolnavi; plin de incredere, eu vin sa implor ajutorul tau plin de iubire. Asculta, tata bun si iubitor,
umila mea rugaciune
....(A-si prezenta aici intentiile).... si, coplesit de binefacerile tale ma voi stradui sa imit virtutile tale
pentru a participa intr-o zi la slava ta. AMIN
1 Tatal Nostru, 3 Bucura-te Marie, 1 Slava Tatalui

Ziua intai

Sfantul Blaziu a fost un om umil, modest si la exterior si in toate faptele sale; i se puteau aplica
aceste cuvinte ale Scripturii: ”Barbat simplu si drept si temator de Dumnezeu”. Si aceasta umilinta
profunda a atras asupra lui privirile lui Dumnezeu si dragostea poporului. Iar Domnul care a facut
din doisprezece pescari doisprezece apostoli a stiut de asemenea sa-l transforme pe acest medic
al trupurilor in medic al sufletelor ridicandu-l la demnitatea preotiei si a episcopatului. Fericit sa
discute cu persoanele de conditie inferioara, sa vina in ajutorul celor saraci, sa-i mangaie pe cei
nenorociti, sa-i vindece pe cei bolnavi, asemenea Mantuitorului, care cutreiera targusoarele din
Galileea, el vedea multimile venind spre el pentru a implora ajutorul sau, si intotdeauna el primea
lumea cu o dragoste si o umilinta care castiga inimile de partea lui. De asemenea la trecerea lui,
la intoarcerea din pestera de pe muntele Argeo, multimile se imbulzeau in intampinarea lui pentru
a cere binecuvantarea sa si vindecarea de bolile lor; si Sfantul Blaziu ii binecuvanta si ii vindeca,
raportand totul la Dumnezeu, laudandu-l pe Domnul pentru ca gasea atata credinta in poporul
sau si umilindu-se si mai mult la vederea imenselor binefaceri pe care cel Atotputernic le
savarsea prin mijlocirea sa.
Reflexie:

Crestinilor, voiti sa atrageti asupra voastra privirile Domnului si sa meritati favorurile sale? Fiti
umili: umili in gandurile voastre, fara a va opri niciodata la ganduri de glorie desarta, de iubire de
sine; umili in dorintele voastre, nesuspinand niciodata dupa bogatii, titluri onorifice, stima
oamenilor si popularitate; umili in fapte, ascunzand faptele voastre bune si fugind de lauda.
Primiti-i cu aceeasi dragoste pe cei bogati si pe cei saraci, pe cei drepti si pe cei pacatosi. Fiti
amabili cu cei mici din ochii lumii, lasand la o parte demnitatea voastra si pozitia voastra inaintea
lor; este mijlocul de a putea spune impreuna cu Domnul: ”Invatati de la mine caci sunt bland si
smerit cu inima”.

Rugaciune:

O Sfinte Blaziu, te implor, da-mi aceasta virtute a umilintei, aceasta virtute atat de necesara pe
care tu ai practicat-o intr-un grad atat de inalt. In timpul acestei novene in care eu ma voi stradui
sa te imit, te rog sa cobori asupra mea o privire milostiva si sa binecuvantezi jertfele pe care le
voi face; eu am nevoie de ocrotirea ta si ma recomand cu incredere tie. AMIN
Tatal nostru...Bucura-te Marie...Slava Tatalui...

Ziua a doua

Sfantul Blaziu a invatat devreme adevarurile credintei, le-a pastrat in inima sa si le-a raspandit
toata viata. Stiind ca aceasta credinta este principiul oricarei dreptati, ca si al oricarui merit si al
oricarei maretii, el s-a straduit sa o mareasca in sufletul sau. In lumina acestui far divin, el a trait
originea omului si a destinelor sale, desertaciunea bunurilor acestei lumi, viata viitoare si
importanta mantuirii. Si aceste adevaruri care sunt confirmate de autoritatea divina si scriptura pe
care el o citea cu atentie, constituiau bucuria inimii sale; caci prin aceasta credinta, el gusta
fericirea de a-l cinsti pe Dumnezeu si se scufunda cu placere in acest ocean de lumina. Aceasta
credinta il mangaia in suferintele sale si il sustinea in mijlocul persecutiilor. O privire asupra crucii,
o alta spre cer, il incuraja, il intarea pana la a-l face sa gaseasca fericirea in suferinta. Aceasta
credinta vie fata de adevarurile revelate, fata de invataturile Bisericii, fata de predicarea
evanghelica l-a facut sa practice rabdarea, iubirea de Dumnezeu, dragostea fata de aproapele si
i-a inspirat curajul de a suporta chinurile exilului, torturile biciului, chinurile pieptenului de fier si o
moarte cruda. El i s-a oferit lui Isus Cristos si a murit pentru el.

Reflexie:
Suflete crestine, nascute in sanul credintei, voi v-ati asumat angajamente primind acest dar
pretios. Voi datorati acestei credinte un omagiu de supunere care va obliga sa acceptati
hotararile Bisericii, dogmele sale si invataturile sale, altfel voi nu sunteti decat o oaie ratacita, un
membru cangrenat care trebuie taiat. Voi ii datorati un omagiu de iubire; Bisericii, mama voastra,
dupa ce v-a nascut in Isus Cristos si v-a primit in bratele sale, vindecand ranile voastre prin
sacramentul pocaintei, si hranindu-va cu painea euharistica si conducandu-va cu grija pe calea
cerului, voi ii datorati toata tandretea si afectiunea voastra. Voi ii datorati un omagiu de zel care
se arata prin fidelitatea in a urma legile sale, a le respecta si a le face sa fie respectate. Credinta
are dusmani care trebuie invinsi, persecutii care trebuie indurate, lupte care trebuie sustinute,
zelul vostru trebuie sa va anime de o sfanta ardoare pentru a o apara, prin exemplele voastre
bune si prin rugaciunile voastre. Voi ii datorati un omagiu al actiunii prin faptele voastre. Credinta
si faptele noastre trebuie sa fie intotdeauna unite impreuna si sa mearga in armonie. Faptele fara
credinta sunt fapte sterile, nu au nicio valoare, iar credinta fara fapte este o credinta moarta.
Daca pomul se cunoaste dupa roadele sale, crestinul se cunoaste dupa faptele sale; adica
pietatea sa, curatia sa si dragostea sa fata de fratii sai. Sa pastram cu grija acest dar al credintei
pe care multi l-au pierdut. Pentru aceasta, sa evitam legaturile cu persoanele suspecte, vorbele
periculoase, lecturile mincinoase si periculoase, prin care se invata a se vorbi despre tot, a se
judeca despre tot, a se decide despre tot, chiar in lucrurile pe care Dumnezeu le-a rezervat doar
Superiorilor care tin locul sau.

Rugaciune :

O, mare sfant Blaziu, binevoieste a pastra credinta mea, aceasta comoara inestimabila pe care o
datorez Bunatatii Divine. Inspira-mi un adevarat spirit de credinta in faptele mele si in
comportamentul meu, si roaga-te Domnului sa il pastrez pana la ultima suflare. AMIN.
Tatal nostru...Bucura-te Marie...Slava Tatalui...

Ziua a treia

Speranta naste credinta, spune Sfantul Augustin; si cum Sfantul Blaziu era un om de credinta el
trebuia sa fie in mod necesar un om al sperantei. Incercarile pe care le-a suferit au facut din viata
sa un dureros martiriu: totusi, increderea sa in Dumnezeu a ramas neclintita. Bazat pe bunatatea
divina, nici suferintele exilului, nici insultele calailor, nici spaimele martiriului nu l-au putut
zdruncina. ”Domnul este cu mine, spunea el persecutorilor sai, si el ma intareste”. Dumnezeu,
fiind supremul sau mangaietor, el era resemnat in suferintele sale, calm in pericole si puternic in
lupte. Suspinand dupa cer, sfarsit al tuturor durerilor, el il implora pe Domnul sa aiba mila de
sufletul sau pe pamant, sa-l elibereze de aceasta inchisoare si sa-l atraga spre El: stradaniile si
dorintele sale nu erau decat pentu cer.

Reflexie :
Suflete crestine care suportati povara greutatilor, deschideti-va spre aceasta placuta speranta
care va tempera amaraciunile exilului vostru, facandu-va sa intrevedeti fericirile patriei ceresti.
Noi mergem pe un drum semanat cu cruci si spini; parintii ne parasesc, prietenii ne lipsesc,
planurile noastre esueaza, peste tot avem de suferit; singura speranata crestina ne mangaie in
suferintele acestei vieti. Dar, aceasta speranta este placuta mai ales pentru toti pacatosii;
amintindu-va ca Dumnezeul milostivirii s-a jertfit pentru voi, ca el a purtat povara greselilor
voastre si ca el si-a deschis inima pentru a va primi spunandu-va: ”Veniti toti la mine, voi care
suferiti si eu va voi mangaia”. Nu va pierdeti increderea: David cel ucigas, Magdalena cea
pacatoasa, Saul cel inversunat pe crestini, Augustin cel vinovat si atatia altii, si-au primit iertarea;
si voi, veti deveni, printr-o umila cainta, obiectul acestei milostiviri de nespus. Pe Calvar sangele
pretios al lui Isus a curs din abundenta pentru a obtine iertarea voastra, si ultimul suspin al lui
Isus inaltat spre cer a fost pentru a atrage harul impacarii impreuna cu cel al pocaintei. Animati
asadar in voi aceasta speranta prin amintirea obisnuita a patimii dureroase si a meritelor infinite
ale Mantuitorului nostru milostiv.

Rugaciune:

O, Sfinte Blaziu! Parinte bun si milostiv, mangaietor al celor indurerati, dobandeste-ne aceasta
pretioasa virtute a sperantei; atunci noi vom fi linistiti in pericole, rabdatori in nenorociri, curajosi
in ispite, si vom putea mereu sa spunem cu sfantul rege David: ”In tine, Doamne, am nadajduit si
nu voi regreta in veci”. AMIN.
Tatal nostru...Bucura-te Marie...Slava Tatalui...
Ziua a patra

Sfantul Blaziu l-a iubit pe Dumnezeu si l-a iubit si pe aproapele, oricare a fost acesta. El a
revarsat asupra semenilor cu larghete aceasta caritate crestina bazata pe meditarea cuvantului
lui Dumnezeu si pe rugaciuni cu fervoare. Cum el vedea in aproapele, chipul lui Dumnezeu,
pretul sangelui Mantuitorului, se daruia pentru el. El nu lucra numai pentru mantuirea sufletelor,
dar si pentru sanatatea trupurilor; astfel, in inchisoare, el vindeca bolnavii pe care i-i aduceau din
toate partile, printre altii un copil care, fiind inecat cu un os de peste, era gata sa moara. Fidel
implinitor al acestei porunci a Mantuitorului: ”Iubiti-va unii pe altii asa cum v-am iubit Eu”, el il
privea in persoana aproapelui pe Isus Cristos insusi. Si acest Dumnezeu care considera drept
facut Lui insusi ceea ce li se face celor mai mici dintre ai Sai, ce raslata mareata a primit pentru
atat de multe binefaceri fata de semenii sai! De asemenea el a fost favorizat cu darul minunilor in
timpul vietii sale si din inaltul cerului el nu inceteaza sa le imparta cu darnicie in favoarea celor
care alearga la el cu incredere.

Reflexie:
Crestinilor, imitati acest frumos model de caritate crestina: astazi, ca si altadata, exista saraci, sa
le venim in ajutor; exista bolnavi, sa-i ajutam; exista indurerati, sa-i mangaiem; exista ignoranti,
sa-i invatam; exista fapte de milostenie, sa le practicam. Sa oftam cu cei care ofteaza, sa
plangem cu cei care plang. Oameni creati dupa chipul lui Dumnezeu, ucenici ai unui Dumnezeu
suferind, sa primim sentimentele noastre de caritate din adorabila Sa inima. Sa ne iubim unii pe
altii asa cum Isus Cristos ne-a iubit si sa demonstram in toate ocaziile, iubirea noastra prin fapte.
Sa ne iubim ca frati destinati sa petrecem impreuna vesnicia in casa Tatalui nostru comun, in cer.

Rugaciune:
O Sfinte Blaziu, parinte plin de dragoste si bun, dobandeste-ne harul unei caritati desavarsite,
pentru ca sa-l iubim pe Dumnezeu din toata inima noastra si din tot sufletul nostru. Aminteste-ne
adesea ca noi suntem cu totii frati; nu admite, printre noi, certuri, ura, dispret si indiferenta; si fa
ca uniti prin legaturile placute ale unei sfinte caritati, noi toti sa avem o inima si un suflet in unitate
deplina. AMIN.
Tatal nostru...Bucura-te Marie...Slava Tatalui...
Ziua a cincea
Istoria ne invata ca Sfantul Blaziu a fost de o admirabila rabdare. In mijlocul incercarilor de tot
felul, el nu a pierdut niciodata pacea inimii. Stapanindu-si sufletul, stapan pe caracterul sau, el a
stiut sa sufere totul fara murmur, si chiar calaii sai nu puteau sa nu admire aceasta virtute care ii
captiva. “Fiti bineveniti, le spunea el celor care veneau sa-i aduca lanturile, eu suspin de mult
timp dupa sosirea voastra”. Aruncat in inchisoare, batut cu nuielile, insultat cu furie de guvernator,
pedepsit cu lovituri de baston, sfantul repeta aceste cuvinte: ”Dumnezeu sa te pazeasca, o
guvernatorule”. “Domnul este cu mine, el este cel care ma intareste”. In celula sa, suportand
insultele, tratamentele rele ale puscariasilor sai, el indura totul cu bucurie si fara a se plange,
laudand bunatatea lui Dumnezeu care ii dadea taria de a suferi totul din iubire fata de El.
Reflexie:
Crestinilor, cereti acestui mare sfant acest spirit de rabdare in muncile voastre, greutatile voastre,
bolile voastre, chinurile voastre de tot felul, este mijlocul de a transforma in merit bolile si mizeriile
voastre. Fiti mangaiati in mijlocul durerilor voastre amintindu-va ca Dumnezeu este cel care vi le
trimite pentru a va feri de purgator si a imbogati coroana voastra vesnica. Aveti bun curaj, caci el
nu va va solicita mai presus de puterile voastre, si chiar va va duce pe voi si povara voastra cand
va vedea ca o luati cu draga inima pe umerii vostri. Voi veti fi prietenii lui Isus glorificati in masura
in care veti fi prietenii lui Isus rastignit, si va veti bucura de iubirea Sa triumfatoare asa cum veti fi
impartasit iubirea ce rastigneste.
Rugaciune:
O Sfinte Blaziu, da-ne aceasta rabdare pe care ai practicat-o in mod atat de desavarsit si noi vom
fi capabili sa suferim totul fara murmur. Tu ai inteles bine ca pentru a fi discipol al lui Isus Cristos
trebuie sa purtam crucea in toate zilele; fa sa o primim de buna voie si sa o purtam cu aceleasi
dispozitii ca ale tale, cu rabdare si cu blandete si atunci ea ne va deschide poarta cerului. AMIN
Tatal nostru...Bucura-te Marie...Slava Tatalui...
Ziua a sasea
Sfantul Blaziu a fost un barbat plin de blandete: imitand divinul model, pe Isus Cristos, despre
care Ioan Botezatorul a spus ”Iata Mielul lui Dumnezeu”, el s-a straduit sa primeasca cu o
dispozitie mereu egala cuvintele si faptele aproapelui, oricare ar fi fost ele. Astfel sufletul sau
devenise asa de linistit incat nimic nu-l putea tulbura. Asemenea unei stanci care domina marea,
sparge valurile agitate si ramane ea insasi de neclintit, el primea toate injuriile si toate dificultatile
fara a se lasa infrant si nici macar emotionat. Aceasta blandete era rodul marii sale tarii de suflet.
Fiind obligat sa paraseasca poporul sau, biserica sa, el paraseste totul fara murmur, traieste in
mijlocul padurilor unde animalele salbatice prin supunerea lor si prin dezmierdarile lor ii aduc
omagiu blandetii sale. Acolo, el ii iarta pe persecutorii sai, se roaga pentru ei, si cand ei il fac
prizonier, ii saluta prieteneste asa cum Divinul Invatator l-a salutat pe tradatorul Iuda in gradina
Ghetsemani: ”Prietene, ce ati venit sa faceti aici!” in prezenta guvernatorului Agricola care il
intreaba, il ameninta si il insulta, el nu are decat cuvinte de pace; legat de un stalp, batut cu vergi,
sfasiat cu pieptenul de fier, el nu are decat ganduri de iubire, pentru calaii sai, imitandu-l astfel pe
modelul sau divin Isus Cristos de pe cruce care se ruga pentru cei care il faceau sa moara si ii
cerea Tatalui Sau sa-i ierte.
Reflexie:
Sa-i cerem acestui mare sfant, Blaziu, aceasta blandete care este floarea cea mai frumoasa a
caritatii crestine; sa ne intarim sufletul pentru a stapani miscarile dezordonate ale nerabdarii, ale
maniei si ale indignarii. Sa nu spunem pentru a ne scuza: ”este firea mea… este mai puternica
decat mine… ”. Cu harul lui Dumnezeu, fiecare trebuie sa lucreze pentru a-si face caracterul mai
echilibrat, conversatia mai usoara, mai placuta, caritatea mai politicoasa. Blandetea se obtine prin
efort, curaj si perseverenta. Sfantul Francisc de Sales, nascut cu un caracter foarte vioi, devine
un model desavarsit de blandete prin douazeci si doi de ani de vigilenta, de lupte si de rugaciuni.
In fiecare dimineata, el isi reinnoia sufletul prin hotararea ferma de a fi bland si seara, disciplina
sa razbuna crunt infractiunile zilei. Sfantul Vincentiu de Paul, sever din fire, nu devine bun si
caritabil decat prin sacrificarea sentimentelor inimii sale. Astfel pentru a obtine aceasta virtute pe
care Isus Cristos ne-o cere cand ne spune: ”Invatati de la Mine sa fiti blanzi”, duceti o lupta
curajoasa, pasnica si perseverenta. Sa repetam zilnic: " Isuse, cu inima blanda si smerita, fa
inima mea asemenea cu inima Ta".
Rugaciune:
Doamne, fa sa am aceasta virtute a blandetii in cuvintele mele, procedeele mele, felurile mele de
a actiona si in toate relatiile mele; dar mai ales, o, Dumnezeiasca Inima a lui Isus, revarsa
blandetea Ta divina pana in ultimele profunzimi ale sufletului meu. AMIN.
Tatal nostru...Bucura-te Marie...Slava Tatalui...
Ziua a saptea
Noi vedem ca sfantul Blaziu in toata comportarea sa s-a straduit sa implineasca vointa lui
Dumnezeu. Poporul din Sebaste, lipsit de pastor, cunoaste virtutile lui Blaziu, medic iubit si
cautat, neprecupetind nicaieri ingrijirile sale caritabile, il sustrage pe Blaziu de la profesia sa si il
alege ca episcop al sau. Evlaviosul medic se resemneaza la aceasta, el crede ca vede in acest
apel al poporului planurile Cerului. El paraseste totul, prieteni, bunuri, libertate, pentru a se
consacra lui Dumnezeu, a se dedica mantuirii sufletelor si a-si jertfi viata pentru ele. Sa fie
binecuvantat sfantul nume al Domnului. In retragerea sa pe munte, in mijlocul animalelor
salbatice, el adora pe Dumnezeu, imbratiseaza vointa lui Dumnezeu si isi gaseste placerea in
aceasta singuratate totala. Si in timp ce bicele calaului il sfasie, el canta cantecul celor trei tineri
din cuptorul din Babilon. „Fapturi ale Domnului, binecuvantati-l toate pe Domnul”, bucurandu-se in
Domnul in mijlocul suferintelor lor si socotindu-se fericiti ca au putut sa sufere ceva pentru iubirea
Domnului.
Reflexie:
O suflete crestin, sa stii mereu sa voiesti ceea ce vrea Dumnezeu. Aceasta vointa a lui
Dumnezeu este sfanta, luminoasa, infailibila; iar a noastra este adesea dereglata, mereu oarba si
nesigura, capabila de a ne seduce, de a ne rataci. Dumnezeu nu poate voi decat binele nostru,
noi nu avem decat sa-l lasam sa ne conduca pentru ca el ne va calauzi in mod infailibil pe calea
cea dreapta. Cum poate el sa paraseasca un suflet care se incredinteaza in mainile sale cu o
incredere filiala? Niciodata nu va face asta. Dumnezeu stie ceea ce este spre binele nostru, de
aceea sa ne incredem in El; si adesea ceea ne pare contrar binelui nostru este ceea ce ne
conduce mai sigur la mantuire. Dumnezeu i-a trasat fiecaruia dintre noi o cale pentru a ne
conduce in cer; a mea fiind deci trasata de mana Sa, eu vreau sa ma las condus de El si sa nu
ma conduc prin mine insumi, altfel sunt sigur ca ma voi rataci si voi ajunge la vreo prapastie, asa
cum ar face un nebun care pe mare ar smulge carma din mainile pilotului pentru a conduce el
insusi vaporul. Faceti adesea acte de lasare la vointa lui Dumnezeu. In toate durerile si chinurile
vietii, spuneti-va voua insiva: ”Dumnezeu vrea. Faca-se voia Sa, nu a mea”. In marile dureri si in
evenimentele extraordinare, ganditi-va ca Dumnezeu are vreun plan de milostivire fata de voi si
incredintati-va mai mult ca niciodata in mainile Sale. Oh! Cat de sigura, meritorie, mangaietoare si
desavarsita este totodata calea unei sfinte abandonari totale si definitive in mainile
Atotputernicului, Multmilostivului si Iubitorului Dumnezeu!
Rugaciune:
Doamne! Cuvantul Tau si exemplele marelui taumaturg sfantul Blaziu sa ne impulsioneze in a ne
conforma vointa noastra cu vointa Ta. Eu iti incredintez din acest moment tot ce am, tot ce sunt,
tot ce sper; sufletul meu si toate gandurile mele, inima mea si toate afectiunile mele, familia mea,
rudele mele, pe toti oamenii din lumea intreaga, viata mea si toate momentele sale, chiar
speranta mea si toate dorintele mele. Eu vreau tot ceea ce vrei Tu: daca imi dai mangaieri,
numele Tau sfant sa fie binecuvantat; daca imi trimiti incercari, numele Tau sfant sa fie tot
binecuvantat! Aceasta daruire totala si absoluta, sa anime ultima mea suflare, si sa repuna
sufletul meu in mainile Tale pentru a Te lauda si a Te iubi pentru totdeauna. AMIN.
Tatal nostru...Bucura-te Marie...Slava Tatalui...
Ziua a opta
Din copilaria sa, sfantul Blaziu a iubit mult rugaciunea. Daruit practicii medicinei, pe care a
practicat-o in tineretea sa, el nu inceta de a se ocupa de rugaciune; si vindecarile extraordinare
pe care le savarsea se datorau mai degraba rugaciunilor sale decat leacurilor sale. Si aceasta
dragoste de rugaciune s-a intarit mai mult in timpul vietii sale solitare intr-o pestera de pe un
munte inalt, unde singur cu Dumnezeu petrecea ore in sir in contemplarea misterelor divine.
Astfel el era gata pentru martiriu cand soldatii au venit sa-l caute pentru a-l duce la guvernator. In
inchisoarea sa, prin puterea rugaciunii sale el reda sanatatea bolnavilor care i se aduc, si ii
acorda unei sarmane femei care ii ofera alimente ajutorul in toate nevoile ei; prin rugaciune si un
semn al sfintei cruci el devine capabil sa mearga pe ape dupa exemplul lui Isus care mergea
inaintea ucenicilor sai, in timp ce saptezeci si opt de necredinciosi se ineaca voind sa-l imite. In
momentul in care sabia ii va taia capul, ultimul sau cuvant este tot o rugaciune pentru toti cei care
ii fusesera alaturi in timpul luptelor sale si cei care aveau sa-l invoce in viitor; si Domnul il asculta
pe martir spunandu-i cu voce tare ca el ii implineste cererea; promisiune foarte potrivita pentru a
anima increderea in acest mare sfant, daca este chemat in mod just in ajutor, datorita imensei
sale treceri si a eficacitatii invocarii lui.
Reflexie:
Crestinilor, cereti acestui mare patron Blaziu, acest spirit de rugaciune care va va intari impotriva
ispitelor diavolului, care va va obtine curajul de a suporta incercarile voastre si va va uni cu Isus
Cristos. Rugati-va ziua, rugati-va noaptea si cu umilinta si incredere. Rugati-va in prosperitate si
in lipsa, in bucurie si in mahnire, in fervoare si lancezeala: rugaciunea este siguranta tuturor
starilor, mangaierea tuturor durerilor, datoria tuturor conditiilor. Aveti incredere in mijlocirea
sfintilor, in special a marelui sfant Blaziu, episcop si martir, caruia Domnul Nostru i-a promis ca-i
va implini cererile. Invocati-l nu numai pentru voi insiva, dar si pentru cei bolnavi, mahniti si
pacatosi, cunoscuti si necunoscuti.
Rugaciune:
Doamne Isuse, fa ca rugaciunea mea sa fie mereu umila, inflacarata si increzatoare. Sa se
asemene cu cea a sfantului martir Blaziu si sa ajunga pana la tronul Inimii Tale Divine pentru a
face sa coboare asupra mea binefacerile pe care le cer si de care vreau sa ma folosesc doar
spre slava Ta. AMIN.
Tatal nostru...Bucura-te Marie...Slava Tatalui...
Ziua a noua
Sfantul apostol Paul ne atrage atentia sa lucram la mantuirea noastra cu teama si cutremurare.
Aceasta frica de Dumnezeu care este bazata mai intai pe considerarea pedepselor juste pe care
le merita pacatele noastre, se inalta putin cate putin spre motive mai meritorii, si ne face sa ne
temem a-l ofensa pe Dumnezeu pentru ca El este infinit de bun si pacatul raneste inima Sa. Este
ceea ce se numeste teama filiala. Sfantul Blaziu era animat de teama de Dumnezeu care
scruteaza inimile si rarunchii, care citeste tainele constiintelor; pentru aceasta el medita maretiile
Sale infinite, sfintenia sa inviolabila care dezaproba orice umbra a pacatului, puterea sa de temut
care ne tine ca suspendati intre doua vesnicii diferite, si care chiar in momentul pacatului comis
poate sa ne deschida abisurile si sa ne cufunde acolo pentru vesnicie, groaznicele razbunari pe
care le-a aplicat aruncandu-i in iad pe ingerii razvratiti, izgonindu-i din paradisul pamantesc pe
protoparintii nostri vinovati, scufundand neamul omenesc in apele potopului, facand sa coboare
foc asupra Sodomei si Gomorei, ucigandu-i cu ajutorul unui inger intr-o singura noapte pe toti
intaii nascuti ai fiecarei familii egiptene, si striga impreuna cu Ieremia: ”Cine nu s-ar teme de tine,
o Rege al neamurilor?”. Aceasta frica de Dumnezeu, perfectionata prin iubire, Sfantul Blaziu o
poseda intr-un grad extraordinar si l-a facut sa savarseasca atatea fapte eroice.
Reflexie:
Crestinilor, asemenea acestui mare model, temeti-va de ceea ce il poate ofensa pe Domnul si
provoca rigoarea judecatilor sale. Fiti neincrezatori in acest fond de mizerie si de slabiciune
ascuns in voi, in aceste patimi periculoase care cauta sa va faca sclavi. Temeti-va de a va folosi
rau de limba voastra… de privirile voastre… de urechile voastre… de atingerea voastra… de
toate simturile voastre. Temeti-va de pacatele voastre, vedeti daca au fost acuzate in mod sincer,
deplanse, iertate si ispasite. Temeti-va de ispitele diavolului, de seducerile lumii si de respectul
uman. Temeti-va chiar de faptele voastre bune, pentru ca iubirea proprie si motivele omenesti sa
nu le corupa prin funesta lor otrava. Temeti-va si in ceea ce priveste harurile lui Dumnezeu, ca nu
cumva prin abuzul fata de ele, voi sa meritati a fi pedepsiti. “Inceputul intelepciunii este frica de
Domnul”, spune inteleptul: cereti lui Dumnezeu aceasta frica salutara de judecatile sale, ganditi-
va ca intr-o zi voi veti cadea in mainile unui Dumnezeu viu si razbunator; dar temperati aceste
sentimente de foarte mare spaima prin sentimentele unei iubiri foarte filiale, spunandu-va:
”Dumnezeu este judecatorul meu”, dar si ”Dumnezeu este Tatal meu”.
Rugaciune:
O, Sfinte Blaziu! Eu voi repeta cu profetul cait: ”Patrunde, Doamne, nu numai inima mea, dar si
trupul meu de impresiile salutare ale fricii tale”. Si patruns de spaima la vederea judecatilor
infricosatoare ale lui Dumnezeu, te implor, mare sfant Blaziu, sa obtii de la Domnul ca El sa faca
sa straluceasca marile Sale indurari in favoarea marilor mele mizerii. Teama ma va indeparta de
pacat si increderea ma va arunca in bratele Domnului. Converteste-ma, mantuieste-ma, si prin
aceasta frica salutara, condu-ma la iubirea desavarsita. AMIN.
Tatal nostru...Bucura-te Marie...Slava Tatalui...