PROIECT

DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ
ÎN VEDEREA ELABORĂRII
LUCRĂRII DE DISERTAȚIE

TEMA: Comunicare strategică a instituțiilor UE

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC
col. prof. univ. dr. Ioan DEAC

STUDENT
Adrian-Ștefan CIUBUC

Februarie 2019
BUCUREȘTI

NESECRET
1 din 5
 I.
IMPORTANȚA ȘI SEMNIFICAȚIA TEMEI

Importanța temei alese o constituie nevoia de înțelegere a dezvoltării continue

a tehnicilor și a formelor de comunicare, a rolului crucial pe care comunicarea îl are în
cele mai multe domenii, precum și sensul destul de abstract pe care îl poate avea la
nivelul strategic al unei abordări instituționale face ca această alăturare de cuvinte
(„comunicarea + strtategică”) să necesite de fiecare dată clarificări asupra sensului cu
care este folosită într-un anumit context.
Comunicarea strategică implică existența unei relații cauză-efect între
activitățile de comunicare și îndeplinirea obiectivelor instituțiilor Uniunii Europene.
Prin multitudinea de sensuri și aspecte multidisciplinare ale comunicării
strategice, este destul de greu de identificat un moment sau un domeniu în care s-ar
fi născut conceptul comunicării strategice. Astfel, natura complexă a comunicării
strategice evidențiază importanța actorilor interni ai organizației de a participa activ la
îndeplinirea obiectivelor companiei. Procesul de comunicare reprezintă soluția prin
care angajații pot să-și evidențieze, în primă fază, capacitățile și cunoștințele,
arătându-și productivitatea pe care o aduc organizației.

Am ales această temă datorită interesului meu asupra proceselor de

comunicare instituționale la nivel european, pentru a putea observa îndeaproape
disparitățile și dezechilibrele dintre instituțiile Uniunii Europene și, nu în ultimul rând,
datorită curiozității asupra modului de funcționare a activității desfășurate la nivel
european sau mondial de către aceste instituții. Valoarea sau importanța comunicării
strategice la nivelul instituțiilor Uniunii Europene nu este neapărat un subiect care să
fie supus unor măsurători, aceasta reprezentând valoarea strategiei, a schimbărilor
sau a obiectivelor în scopul cărora este utilizată.

În vederea elaborării lucrării de disertație, voi avea ca punct de pornire perioada

imediat următoare atacurilor teroriste din septembrie 2001, când guvernul american a
decis o dezvoltare a unor seturi de capabilități menite să gestioneze problemele noului
mediu de securitate, precum: operațiile informaționale și operațiile psihologice, relațiile
publice și diplomația apărării. Acesta a fost punctul cand comunicarea strategică a
început să se contureze, să capete semnificația pe care o are acum și să intre în
vocabularul mai multor experți din domeniul apărării, urmând ca și alte domenii precum
marketingul, jurnalismul, relațiile internaționale, telecomunicațiile să folosească
această sintagmă, atribuindu-i conținuturi și interpretări proprii.

NESECRET
2 din 5
 II.
REPERE BIBLIOGRAFICE RELEVANTE
PENTRU TEMA DE CERCETARE-
DOCUMENTARE

Bibliography
1. A Global Strategy for the European Union’s Foreign and Security Policy, European
Council, Bruxelles, June 2016
2. Action Plan on Strategic Communication, European Council, Bruxelles, Ref. Ares
(2015)2608242 – 22 June 2015
3. Cristian E. Guerrero-Castro, Strategic Communication for Security & National
Defense: Proposal for an Interdisciplinary Approach, The Quarterly Journal, Spring,
2013
4. Declarația comună a Președintelui Consiliului European, Președintelui Comisiei
Europene și a Secretarului General al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord,
Varșovia, 8 iulie 2016
5. MC 0628 – NATO Military Policy on Strategic Communications, North-Atlantic
Council , 19 July 2017
6. NATO ACO Directive (AD) 95-2 Strategic Communications, 21 May 2012
7. NATO Strategic Communications Policy, PO (2009) 0141 & MCM-0164-2009, 29
September 2009
8. Principles of Strategic Communication, Department of Defence, August 2008
9. Paul Cornish, Julian Lindley-French and Claire Yorke, Strategic Communications and
National Strategy. A Chatham House Report, September 2011
10. Joint Doctrine Note 1/12 – Strategic Communication: The Defence Contribution,
DCDC/MoD, January 2012
11. Valentina Pricopie, Noua politică de comunicare a administrației centrale europene.
Documente programtice., Revista Transilvană de Ştiinţe Administrative 2(29)/2011,
pp. 122-138
12. Cartea albă privind comunicarea - https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/HTML/?uri=LEGISSUM:l10105&from=RO
13. European Union External Action Service – Strategic Communications -
https://eeas.europa.eu/headquarters/headQuarters-homepage/100/strategic-
communications_en
14. European communication monitor 2018 - http://www.communicationmonitor.eu/wp-
content/uploads/dlm_uploads/ECM18-European-Communication-Monitor-2018.pdf
15. Raport referitor la comunicarea strategică a UE pentru a contracara propaganda
părților terțe împotriva sa (2016/2030(INI)), Comisia pentru afaceri externe -
http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+REPORT+A8-
NESECRET
3 din 5
 2016-0290+0+DOC+XML+V0//RO
16. Parteneriat pentru comunicarea privind Europa - https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52007DC0568&from=RO
17. Site-ul Direcției Generale de Comunicare -
https://ec.europa.eu/info/departments/communication_ro

III. DIRECȚIILE DE CERCETARE

Aici aș dori sa mă întâlnesc cu dvs. pentru a stabili de comun acord aceste direcții și
ce anume să evidențiez/explic/concluzionez în legătură cu această temă.

PLANUL LUCRARII DE DISERTAȚIE

„Comunicare strategică a instituțiilor UE”

INTRODUCERE

CAP.1 ÎNȚELEGEREA CONCEPTULUI DE COMUNICARE STRATEGICĂ

1.1 DEFINIȚIA COMUNICĂRII STRATEGICE
1.2 CONTURAREA TERMENULUI DE COMUNICARE STRATEGICĂ
1.3 DIMENSIUNI ALE COMUNICĂRII STRATEGICE
1.4 COMUNICAREA STRATEGICĂ – PREZENT ȘI VIITOR

CAP.2 COMUNICAREA STRATEGICĂ ÎN CADRUL INSTITUȚIILOR UE

1.1 POLITICA DE COMUNICARE – DE LA TRATATUL DE LA LISABONA
PÂNĂ ÎN PREZENT
1.2 COMUNICAREA STRATEGICĂ LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE
1.3 PLANUL DE ACȚIUNE AL UNIUNII EUROPENE PRIVIND
COMUNICAREA STRATEGICĂ - STRATCOM
1.4 DIRECȚIA GENERALĂ DE COMUNICARE – LEGĂTURA
COMUNICAȚIONALĂ DINTRE COMISIA EUROPEANĂ ȘI CETĂȚENI

CAP.3 [DENUMIREA CAPITOLULUI]

1.1 [DENUMIREA SUBCAPITOLULUI]
1.2 [DENUMIREA SUBCAPITOLULUI]
NESECRET
4 din 5
 1.3 [DENUMIREA SUBCAPITOLULUI]

CAP.4 [DENUMIREA CAPITOLULUI – STUDIU DE CAZ]

4.1 [DENUMIREA SUBCAPITOLULUI]
4.2 [DENUMIREA SUBCAPITOLULUI]
4.3 [DENUMIREA SUBCAPITOLULUI]

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

NESECRET
5 din 5