Europa contemporana: unitate, diversitate, integrare

Cronologie:

1922-1923 – initiativa lui Caudenhove-Kallergi; proiectul « Paneuropa »

1926 – primul congres paneuropean

1927 – Aristide Briand devine presedinte de onoare
1929 – Briand propune crearea unei uniuni federale europene
1947 – Wiston Churchill contribuie la “Miscarea Europeana”
- Acordul General al Tarifelor – Geneva
1949 – se infiinteaza Consiliul Europei
1950 – reconcilierea franco-germana (Charles de Gaulle si Konrad Adenauer)
- Declaratia Shuman (9 mai)
1951 – 6 state infiinteaza Comunitatea Economica a Carbunelui si Otelului (CECO)
1957 – Tratatul de la Roma – Piata Comuna (CEE) ; EUROATOM

1979 – Sistemul Monetar European (SME) – moneda unica eu ; mecanismul de schimb

valutar
1985 – Acordul Shengen (luat in vigoare in 1995)
1992 – Tratatul de la Maastricht
Etapele integrarii :

1952 – Italia, Franta, Belgia, Germania, Olanda, Luxemburg

1972 – Marea Britania, Irlanda, Danemarca
1981 – Grecia
1986 – Spania si Portugalia
1995 – Austria, Finalanda, Suedia
2004 – Cipru, Malta, Estonia, Lituania, Letonia, Polonia, Ungaria, Chegia, Slovacia, Slovenia
2007 – Romania si Bulgaria
2013 – Croatia
Etapele integrarii Romaniei la UE : 2-4-6-2

1993 – Acordul de aderare a Romaniei la Comunitatile Europene

1995 – Romania depune cerere oficiala de aderare UE
1999 – incep negocierile
2005 – Tratat de aderare a Romaniei la UE > 2007 – Romania membra oficiala UE
IDEEA DE UNITATE EUROPEANA :
XIV – Pierre Dubois
XVII – Emeric Lacroix
XVIII – abatele de Saint-Pierre
1795 – Immanuel Kant
XIX – Victor Hugo

SINTEZA
Europa secolului XX se caracterizeaza prin diversitate : etnica, religioasa, culturala si,
incluziv, politica prin confruntarea celor doua regimuri politice : cel de tip democratic si cel de
tip totalitar. Adeseori in istorie, aceste diferente au determinat conflicte violente, amintind de
cele doua mari conflagratii mondiale, care au cantarit in evolutia continentului. Astazi,
locuitorii spatiului european au in comun valori ca pacea, respectul fata de lege si drepturile
omului.
Primul Razboi Mondial a provocat un real dezechilibru, aruncand Europa intr-o epoca de
profunde crize, provocand in final pagube materiale uriase si umane in numar de peste 8
milioane de europeni. Un prim semnal a fost aparitia statului totaliar comunist (1917) si
fascist (1922).
In perioada interbelica, economia era paralizata de efectele marii crize din 1929-1933, iar
institutiile democratice nu mai faceau fata noilor cerinte europene, astfel, au cedat teren
regimurilor de extrema dreapta. Nici tratatele de la Versailles nu au putut creat baza unei
paci reale, fiind contestate de statele invinse si rezistand doar 2 decenii.
Al Doilea Razboi Mondial a fost previzibil, avand in vedere politica conciliatorista promovata
de Anglia si Franta, care asistau pasiv la actele de agresiune ale Germaniei naziste. Doar
alinata bizara dintre capitalismul liberal (SUA, M. Britanie) si comunism, a asigurat victoria
impotriva lui Hitler.