Testament de Tudor Arghezi

Tema si viziunea despre lume

„Testament” de Tudor Arghezi face parte din seria artelor poetice moderne (ars poetica) ale
literaturii romane din perioada interbelica, alaturi de „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian
Blaga si „Joc secun” de Ion Barbu. Poezia este asezata in fruntea primului sau volum, „Cuvinte
potrivite ”(1927), si are rol de program literar, realizat insa cu mijloace poetice.
Poezia este o arta poetica, deoarece autorul isi exprima crezul liric si viziunea despre lume. Prin
mijloace artistice, sunt redate idei proprii despre arta literara, despre menirea literaturii si despre rolul
artistului in societate.
Este o arta poetica moderna, pentru ca in cadrul acesteia apare o tripla problematica, specifica liricii
moderne: transfigurarea socialului in estetic, estetica uratului, raportul dintre inspiratie si tehnica poetica. Se
poate vorbi despre o permanenta preocupare a lui Arghezi de a formula crezul poetic, „Testament” fiind
prima dintre operele poetice publicate in diferite volume, precum „Epigraf”, „Flori de mucigai”, „Frunze
pierdute”.
Tema poeziei o reprezinta creatia literara in ipostaza de mestesug, creatie lasata ca mostenire unui
fiu spiritual. Textul poetic este conceput ca un monolog adresat de tata unui fiu caruia in este lasata drept
unica mostenire „cartea”, termen care desemneaza intreaga opera literara. O secventa poetica ce reliefeaza
tema o constituie metafora „un nume adunat pe-o carte” ce face referire la relatia dintre scriitor si poezie,
aceasta din urma definind intreaga existenta a creatorului ei. O alta secventa poetica semnificativa in acest
sens o reprezinta structura „noaptea razvratita” prin care nasterea poeziei este asociata cu momentul
Creatiei, caci, asemena lui Dumnezeu, tot prin Logos, poetul isi zideste propria lume.
Titlul poeziei are o dubla acceptiune, una denotativa si alta conotativa. In sensul propriu indicele
paratextual desemneaza un act juridic intocmit de o persoana prin care aceasta isi exprima dorintele ce
urmeaza a-i fi indeplinite dupa moarte, mai cu seama in legatura cu trasmiterea averii sale. In acceptie
religioasa, termenul face referire la cele 2 mari parti ale Bibliei, „Vechiul/Noul Testament”, in care sunt
concentrate invataturile prorocilor si apostolilor adresate omenirii. Astfel, prin acest sens conotativ, este
anticipata ideea ca pentru Arghezi creatia devine o mostenhire spirituala adresata urmasilor cititori sau
viitorilor truditori ai condeiului.
Din punctul de vedere al continutului si al structurii poetice, acest text se incadreaza in estetica
modernismului. Acesta este ilustrat prin limbajul metaforic, ambiguitatea measjului, subiectivism si
expresivitate. Un prim aspect al acestui curent literar il reprezinta tematica de natura filosofica , respectiv
creatia si menirea creatorului. Ea este reliefata prin combinatii inedite de cuvinte, precum structurile
„ciorchin de negi”, „seara razvratita”. O alta trasatura a modernismului o consitituie abstractizarea limbajlui,
manifestata prin frecventa metaforelor: „eu am ivit cuvinte potrivite”, „facui din zdrente muguri si coroane”,
„slova de foc”.
Textul este structurat in 6 strofe cu numar inegal de versuri, metrica fiind variabila, iar rima
imperecheata, incalcarea regulilor prozodice fiind si ea o particaritate a modernismului.
Expresivitatea limbajului poetic este iesita din comun prin varietatea lexicului care cuprinde
termenii populari „sudoare”, „zdrente”, „plavani”, „pe branci”, arhaismele „hrisov”, „odrasla”, regionalismele
„gramadii”, neologismele „obscure”, „crima”, termeni religiosi „credinta”, „icoane”, „Dumnezeu”.
Stilistic vorbind, materialitatea imaginilor confera forta de sugestie ideii. Innoirea metaforei,
comparatia inedita, precum „Imparechiate-n carte se marita/Ca fierul cald imbratisat in cleste”, oximoronul
„Veninul strans l-am preschimbat in miere,/Lasand intreaga dulce lui putere”, toate aceste figuri de stil
reprezinta produsul inspiratiei creatorului.
In concluzie, opera literara „Testament” de Tudor Arghezi este o arta poetica moderna, pentru ca
este expresia unei cunostiinte framantate, aflate in perpetua cautare si existenta „categoriile negative”
privind viziunea autorului asupra lumii care presupune estetica uratului si crestinismului in ruina, limbajul
socant, innoirea metaforei.