...urmarea fiecărei seri de concurs, alături de actorii care și-au asumat
responsabilitatea bunei dispoziții a celor din stal. Deci, ca de obicei, festivalul este o invitație la tinerețe, făcută într-un limbaj din ce în ce mai bogat în nuanțe. Aflându-ne înaintea „verdictului” (care se va da astăzi), ne rezervăm comentariile pentru un număr viitor. Dar până atunci, iată, sub un generic sugestiv - „Nu întotdeauna tonul face muzica”, opinia unuia dintre cei ce se apropie de muzică prin intermediul unei sensibilități cultivate prin nenumărate ore de muncă, prin intermediul unui profesionalism care îi servește pe deplin vocația și îi sprijină pretențiile estetice - Liviu Tudan, conducătorul formaţiei „Roşu şi negru”. - Deci care este vârsta dumitale în muzică? - Cam 18 ani. - Şi... cu ce îţi dai „bacalaureatul”? - Cu plăcerea de a fi cântat în formaţii de foarte bună calitate (încă din 1965), cu bucuria de a fi câştigat două din festivalurile pop organizate de Institutul de Arhitectură (1969 cu „Roşu şi negru”; 1971 cu „Metronom”). La acestea se mai adaugă şi discurile formaţiei „Roşu şi negru”, L.P.-ul recent al formaţiei „Progresiv TM” („Puterea muzicii”) la realizarea căruia am participat, colaborarea la alcătuirea muzicii pentru vreo trei filme, apariţii la Tv. Ajunge? - Da! Cum s-a născut muzica pe care o profesezi şi cum îţi explici popularitatea ei în rândurile tineretului? Este ea muzica simfonică a secolului douăzeci? - S-o luăm de la coadă. Fiecare timp îşi are muzica lui. Pentru mine ea se leagă de viteza la care trăieşte omul. În dulcele secol XIX dimineţile erau liniştite. Astăzi copilul se naşte într-un acompaniament de mulţi, de prea mulţi decibeli. Este, deci, firească dorinţa tânărului de a converti zgomotul acestui secol în muzică. Prin intermediul nostru, al celor care cântăm „hard rock”, cu preţul a nenumărate ore de muncă, de creativitate. Poate că popularitatea genului este şi un compliment adus acestor eforturi de a fi mereu la înălţime. - Cine şi ce este formaţia „Roşu şi negru”? - Formaţia actuală este un paradox. Numele este vechi, iar actuala formulă este „bătrână” de... o lună şi jumătate. Cu Zaharia Vintilă la tobe, cu Nicu Enache la clape, cu Dan Bădulescu la chitară, senzaţia mea, şi cred că şi a dumneavoastră, este aceea a unei coabitări de muzicieni valoroşi. Ce este „Roşu şi negru”? Cam a doua formaţie de gen din ţară. - După? - După „Sfinx”, să zicem. - Cum e la Amara? - Interpreţi între „amatori foarte buni” şi „profesionişti merituoşi”. Repertoriul, din păcate, cere o grabnică restaurare. Anexă
Roşu şi negru septembrie 1979 Alba Iulia: Dan Bădulescu, Liviu Tudan, Dorel Vintilă, Nicu Enache părăsise grupul.