EDUCATOARE: COLAC ANA – MARIA

G.P.P. NR. 1 CORABIA

JUDEŢUL OLT
PARTEA A II - A
PITICUL 4
- Poate vrei să te-nvoieşti
De căsuţă să-ngrijeşti,
Să găteşti, să împleteşti
Şi cu noi să locuieşti!

ALBĂ-ca-ZĂPADA
-Să rămân la voi, primesc;
Dar vreau să vă mulţumesc
Pentru-a voastră bunătate!

ALBĂ-ca-ZĂPADA îi sărută pe cei şapte pitici, în semn de recunoştinţă.

PITICUL 5
- Noi la lucru vom pleca
Fereşte-te de maştera cea rea
Şi-n casă pe nimeni nu lăsa!

Piticii ies din scena cântând, iar ALBĂ-ca-ZĂPADA face ordine pe măsuţe. Din culise apare Împărăteasa,
urmată de Oglindă.

ÎMPĂRĂTEASA
-Oglindă, oglinjoară,
Cine-i cea mai frumoasă din ţară?

OGLINDA

1
 -Frumoasă eşti, crăiasă,
Ca ziua luminoasă,
Dar colo ascunsă-n munţi
Stă Albă-ca-Zăpada
Şi-i mult, mult mai frumosă!

ÎMPĂRĂTEASA
-Ah! Vânătorul m-a minţit
Şi inima mi-a otrăvit!
Dar tot cu viclenia mea
De Albă-ca-Zăpada voi scăpa!

Se retrage în culise, deghizată în negustoreasă, ţinând in mână mai multe curele.

- Frumoase cingători,
În vesele culori,
Pentru orice mijlocel,
Tras ca prin inel!

Se îndreaptă spre Albă-ca-Zăpada

ALBĂ-ca-ZĂPADA
-O cingătoare eu aş vrea,
Dar poţi s-o alegi dumneata?

Împărăteasa îi alege o cingătoare, cu care o strânge pe Albă-ca-Zăpada, până ce aceasta cade pe pat, leşinată.
Satisfăcută, Împărăteasa se îndreaptă spre culise.

2
 POVESTITORUL 1
- Şi-o strânse maştera cea rea,
Să nu mai poată răsufla.

Piticii se întorc cântând spre casă şi o

gasesc pe fată întinsă.

POVESTITORUL 2
Piticii seara au venit
Şi s-au sucit, s-au învârtit,
Şi cingătoarea au gasit.

PITICUL 6
Scoate cureaua, iar Albă-ca-Zăpada îşi revine
-Fereşte-te, fată frumoasă,
Că-mpărăteasa-i mânioasă

3
 Şi-n ura ei cea mare
Nimic nu-i stă în cale!
Noi iar la muncă vom pleca
Şi singură te vom lăsa!

Piticii ies di scenă cântând. Împărăteasa apare însoţită de Oglindă

ÎMPĂRĂTEASA
-Oglindă, oglinjoară,
Cine-i cea mai frumoasă din ţară?

OGLINDA
-Frumoasă eşti, crăiasă,
Ca ziua luminoasă,
Dar colo ascunsă-n munţi,
La cei pitici cărunţi
Stă Albă-ca-Zăpada
Şi-i mult, mult mai frumosă!

ÎMPĂRĂTEASA
Stând pe gânduri

- Să mă gândesc ce am să fac,
Şă-i vin de-a binelea de hac.
Un pieptăn eu am să vrăjesc,
Pe fată să o otrăvesc!

Împărăteasa se retrage în culise ţi reapare deghizată, cu broboadă pe cap şi cu un pieptăn în mână,

îndreptându-se spre Albă-ca-Zăpada.

4
ÎMPĂRĂTEASA
- Marfă bună de vânzare, marfă bună!

ALBĂ-ca-ZĂPADA
Puţin intrigată o izgoneşte
- Vezi-ţi de drum, femeie,
Că n-am de nimic nevoie!

ÎMPĂRĂTEASA
Insistentă, îi dă târcoale fetei şi-o înduplecă să se lase măcar pieptănată
-Vino-ncoace la băbuţa,
Să te aranjez fuguţa!
În păr pieptănul-oi uita
Şi otrăvită vei cădea!

Îi înfige pieptănul în păr, iar Albă-ca-Zăpada cade pe pat. Piticii intră în scenă şi, când o văd pe fată, o
înconjoară speriaţi.

POVESTITORUL 1
-Piticii au venit spre seară
Şi după ce o cercetară,
De pieptăn ei dară.

PITICUL 7 îi scoate pieptănul din păr, iar Albă-ca-Zăpada revine la viaţă

-N-ai ascultat de ce ţi-am spus
Şi uite unde ai ajuns!
Ai grijă data viitoare
Să nu mai crezi în vănzătoare.

5
 Piticii ies din scenă, cântând, iar Albă-ca-Zăpada se apucă să facă curat prin casă. Din culise apare din
nou, maştera şi Oglinda.

ÎMPĂRĂTEASA
-Oglindă, oglinjoară,
Cine-i cea mai frumoasă
din ţară?

OGLINDA
-Frumoasă eşti, crăiasă,
Ca ziua luminoasă,
Dar colo ascunsă-n munţi,
La cei pitici cărunţi

6
Stă Albă-ca-Zăpada
Şi-i mult, mult mai frumosă!

Împărăteasa aduce din culise un coşuleţ cu mere, printre care se află unul otrăvit

-Un măr eu am să vrăjesc,

Apoi o să-l şi otrăvesc!
O muşcătură de va lua,
Pe veci de fată voi scăpa!
Aşază mărul între celelalte, se îndreaptă spre fată.
-Mere de vânzare, mere,
Parfumate şi dulci-miere!
Muşcă să te răcoreşti
Şi-apoi ai să-mi mulţumeşti!

Albă-ca-Zăpada muşcă din măr şi apoi cade pe pat leşinată. Intră în scenă Împărăteasa şi Oglinda.
ÎMPĂRĂTEASA
-Oglindă, oglinjoară,
Cine-i cea mai frumoasă din ţară?

OGLINDA
-Pot spune acum crăiasă,
Că tu eşti cea mai frumoasă!

Împărăteasa, fericită bate din palme şi iese din scenă urmată de Oglindă. Intră în scenă piticii, cântând. O
găsesc pe fată leşinată şi încearcă zadarnic să o readucă la viaţă.

POVESTITORUL 1
-În faptul serii o găsiră
Piticii toţi şi o jeliră,

7
Căci în zadar au cautat
Vreun lucruşor înveninat.

POVESTITORUL 2
-În raclă de celştar au pus-o
Şi-n vârf de munte ei au dus-o.
Cu chipui alb ca de zăpada,
Părea că doarme, nu că-i moartă.

POVESTITORUL 1
-Un fiu de crai se rătăci
Şi, când pe fată o zări,
Îndată el o îndrăgi.

Feciorul de crai intră în scenă, o priveşte uimit pe Albă-ca-Zăpada, o mângâie şi le zice piticilor

FECIORUL DE CRAI
-Din inimă vă rog, pitici,
Şi vă implor a vă-ndura
De biata inimioara mea!
Pe Albă-ca-Zăpada vreau
La-mpărăţie să o iau,
Căci fără chipu-i îngeresc
Eu simt că nu pot să trăiesc!

POVESTITORUL 1
-Văzându-i dragostea cea mare,
Piticii se înduplecară,
Sicriul de cleştar i-l dară.
Un pitic împiedicat

8
Sicriul brusc l-a ridicat
Şi, iată, mărul otrăvit
Din gâtul fetei a sărit.

ALBĂ-CA-ZĂPADA
Oglindă, oglinjoară
Eu sunt cea mai frumoasă din ţară

FECIORUL DE CRAI
Frumuseţea ta sub soare
Este far-asemănare
Inima toată mi-a furat
Glasul tău cel minunat.
Te-aş ruga cu bucurie
Ca să fii a mea soţie,
La mine-n ţara cea frumoasă
Să fii mândră-mpărăteasă.

ALBĂ-CA-ZĂPADA
E minunat ce spui, iţi mulţumesc!
Dar piticii nu pot să-i părăsesc.

FECIORUL DE CRAI
Veniţi şi voi cu dânsa-n ţara mea
Şi inima de bucurie va cânta

9
POVESTITORUL 2

O nuntă mare-au pregătit

Şi invitaţii au sosit
Din peste patru zari,
De peste mari, de peste ţări.
Şi-mpărăteasa se gătea
Cea mai frumoasă se credea.

10
ÎMPĂRĂTEASA
-Oglindă, oglinjoară,
Cine-i cea mai frumoasă din ţară?

OGLINDA
-Frumoasă eşti, crăiasă,
Ca ziua luminoasă,
Dar a prinţului mireasă,
Albă-ca-Zăpada crăiasă,
Este mult, mult mai frumosă.

POVESTITOR 2
Împărăteasa a rămas uimită
Când a văzut la balul din palat
Pe Alba ca Zăpada fericită
Alături de-un fecior de împărat
De ciudă chipul rău i se pocise
Şi într-o clipă-mbătrînise
A devenit curînd sub soare
Urîtă fără-asemănare
Codru-adânc o înghiţi
Şi nimeni n-o mai zări.

POVESTITOR 1
Şi- n vremea cât s-au cununat
S-a întins poporul adunat
Să joace –n drum după tilinci
Cu zurgălăii la opinci
Ca-n port de sat!

11
POVESTITOR 2
Iar la ospăţ un râu de vin
Mai un hotar, tot a fost plin
De mese şi de oaspeţi rari
Tot crai şi tot crăiese mari
De neam străin.

POVESTITOR 1
A fost atâta chiu şi cânt
Cum nu s-a pomenit cuvânt
Şi soarele mirat sta-n loc
Când l-a ajuns şi acest noroc
Să vadă el atâta joc
Pe acest pământ !

BUNICA
-Aceasta a fost povestea ce-a început
Cu “a fost odată “,
Şi-acum s-a terminat,
Cu fericire şi cu bucurie.
Şi chiar regina rea a înţeles.
Că bunătatea-i fructul de cules.
Că atunci când bătrâneţea vine,
Din frumuseţe nimic nu mai rămâne.

12
13