Atitudinea părintelui fata de copil

Data __________________ Nume,

Prenume _______________________________________

Instrucţiune : Stimaţi părinţi! Chestionarul pe care vi-l propunem în continuare cuprinde

fraze-afirmaţii vizând atitudinea d-voastră faţă de copil. Frazele sunt numerotate. Dacă
sunteţi de acord cu afirmaţia respectivă, însemnaţi numărul cu un cerculeţ. Dacă vă vine greu
să apreciaţi, puneţi în dreptul numărului semnul întrebării: dacă nu sunteţi de acord, trageţi o
liniuţă în dreptul numărului sau nu-l marcaţi cu nici un semn. Răspundeţi fără a ezita, aşa
cum simţiţi în momentul în care citiţi.

1. Întotdeauna sunt binevoitor cu copilul meu.

2. Consider de datoria mea să ştiu tot ce gândeşte copilul meu.
3. Îmi stimez copilul.
4. Mi se pare că comportamentul copilului meu deviază considerabil de la normă.
5. Trebuie să-l ţin pe copil la o parte de problemele vieţii dacă aceasta îl traumează.
6. Nutresc faţă de copil un sentiment de simpatie.
7. Părinţii buni îşi feresc copilul de greutăţile vieţii.
8. Deseori copilul îmi este neplăcut.
9. Întotdeauna caut să-mi ajut copilul.
10. Sunt cazuri când atitudinea persiflantă (a lua în râs) faţă de copil iţi este de mare folos.
11. Mi-e necaz de copilul meu.
12. Copilul meu nu va reuşi nimic în viaţă.
13. Mi se pare că copiii fac haz pe seama copilului meu.
14. Copilul meu face adesea fapte care nu merită decât dispreţ.
15. Copilul meu este cam necopt pentru vârsta lui.
16. Copilul meu se comportă rău înadins, ca să mă supere.
17. Copilul meu « absoarbe », ca buretele tot ce e rău.
18. Oricât mi-aş da osteneala, e greu să-l învăţ pe copilul meu manierele bune.
19. Copilul trebuie ţinut în cadru rigid, numai atunci va ieşi din el un om cumsecade.
20. Îmi place când prietenii copilului meu ne vizitează casa.
21. Îmi ajut copilul.
22. Toate relele se « lipesc » de copilul meu.
23. Copilul meu nu va obţine succes in viaţă.
24. Când, într-o companie, cunoscuţii vorbesc despre copii, mi-i puţin ruşine că copilul meu
nu e atât de deştept şi capabil cum aş dori.
25. Îmi cruţ copilul.
26. Când îmi compar copilul cu alţii de vârsta lui, aceştia mi se par mai maturi şi prin
conduită, şi prin judecată.
27. Îmi face plăcere să mă întreţin cu copilul tot timpul disponibil.
28. Deseori îmi pare rău că copilul meu creşte şi se maturizează, aducându-mi aminte cu
tandreţe de când era mic.
29. Mă surprind, adesea, ostil faţă de copil.
30. Visez ca copilul meu să realizeze tot ceea ce nu am reuşit eu în viaţă.
31. Părinţii trebuie să se conformeze şi ei copilului, nu să-i pretindă numai lui acest lucru.
32. Caut să împlinesc toate rugăminţile copilului meu.
 33. Când se hotărăşte ceva în familie, trebuie să se ţină cont şi de părerea copilului.
34. Mă interesez mult de viaţa copilului meu.
35. În conflict cu copilul pot recunoaşte, deseori, că el are dreptate, în felul său.
36. Copii află devreme că părinţii pot greşi.
37. Întotdeauna ţin seama de părerea copilului.
38. Nutresc faţă de copil sentimente prieteneşti.
39. Motivele principale ale capriciilor copilului meu sunt egoismul, îndărătnicia şi lenea.
40. E cu neputinţă să te odihneşti normal când îţi faci concediul cu copilul.
41. Cel mai important e ca copilul să aibă o copilărie liniştită şi lipsită de griji, restul vine de
la sine.
42. Uneori mi se pare că copilul meu nu e capabil de nimic bun.
43. Împărtăşesc pasiunile copilului meu .
44. Copilul meu e în stare să scoată din sărite pe oricine.
45. Înțeleg supărările copilului meu.
46. Copilul meu deseori mă supără.
47. Educarea unui copil este o mare bătaie de cap.
48. Disciplina strictă în copilărie dezvoltă un caracter puternic.
49. Nu am încredere în copilul meu.
50. Pentru educaţia severă copiii îţi sunt recunoscători mai târziu.
51. Uneori mi se pare ca-mi urăsc copilul.
52. Copilul meu are mai multe cusururi decât virtuţi.
53. Împărtăşesc interesele copilului meu.
54. Copilul meu nu e capabil să facă ceva de sine stătător, iar chiar şi dacă face, numaidecât
nu aşa cum trebuie.
55. Copilul meu va creşte un neadaptabil la viaţă.
56. Copilul meu îmi place aşa cum este.
57. Urmăresc atent starea sănătăţii copilului meu.
58. Nu arareori sunt încântat de copilul meu.
59. Copilul nu trebuie să aibă secrete faţă de părinţi.
60. Nu pun mare preţ pe capacităţile copilului meu şi nu-i ascund acest lucru.
61. E de dorit ca copilul să prietenească cu acei copii care plac părinţilor lui.
 Atitudinea părintelui fata de copil
Cheia chestionarului

3, 20, 27, 37, 38, 43, 45, 53, 56: Părintelui îi este drag copilului aşa cum este, îi respectă
individualitatea, îl simpatizează. Caută să se afle mult timp în preajma copilului, îi aprobă
interesele si planurile.
4, 8, 10, 12, 14, 15, 16, 18, 23, 24, 26, 29, 39, 40, 42, 44, 46, 47, 49, 51, 52, 55, 60: Părintele
îşi crede copilul rău, neadaptabil, ghinionist. I se pare că acesta nu va reuşi în viaţă din cauza
capacităţilor slabe, a mediocrităţii, a deprinderilor urâte. În cea mai mare parte părintele
nutreşte faţă de copil ostilitate, necaz, supărare. Nu are încredere în el şi nu-l stimează.
6, 9, 21, 25, 31, 33, 34, 35, 36: Imaginea social dorită atitudinii părinteşti. Părintele manifestă
interes faţă de problemele şi planurile copilului, caută să-l ajute în toate, îi împărtăşeşte
sentimentele. Apreciază capacităţile intelectuale şi creatoare ale copilului, nutreşte mândrie
pentru el. Stimulează iniţiativă şi independenţa copilului, încearcă să fie cu el pe picior de
egalitate. Are încredere în copil, caută să-i împărtăşească punctul de vedere în chestiunile
discutabile.
1, 5, 7, 28, 32, 41, 58: Părintele se simte cu copilul un tot unitar, caută să-i satisfacă toate
trebuinţele, să-l pună la adăpost de greutăţile şi neplăcerile vieţii. Resimte permanent
îngrijorare pentru copil, acesta părându-i-se mic şi lipsit de apărare. Îngrijorarea îi creşte şi
mai mult când copilul începe a se autonomiza prin voinţa împrejurărilor, deoarece din propria
voinţă părintele nu-i oferă independenţă niciodată. Dacă se acumulează un punctaj mare la
această scară, se poate spune că părintele tinde spre relaţii simbolice cu copilul sau.
2, 19, 30, 48, 50, 57, 59 : O sumă înaltă a valorilor ar indica, la scara respectivă, un
autoritarism pronunţat al părintelui. El îi pretinde copilului ascultare necondiţionată şi
disciplină. Caută să-i impună în toate voinţa sa, nu e în stare să se situeze pe punctul de vedere
al copilului. Pentru manifestări de iniţiativă îl pedepseşte drastic. Urmăreşte scrupulos
realizările sociale ale copilului, cerându-i succes. De remarcat că un asemenea părinte îşi
cunoaşte bine copilul, capacităţile individuale, deprinderile, gândurile, sentimentele.
11, 13, 17, 22, 54, 61 : În cazul în care se acumulează un punctaj major, se va vorbi de o
tendinţă a părintelui respectiv de a-şi infantiliza copilul, de a-i atribui insucces personal şi
social. Îşi vede copilul mai mic de vârsta lui reală. Interesele, pasiunile, gândurile şi
sentimentele acestuia din urmă i se par infantile, neserioase. Işi tratează copilul drept
inadaptabil, neisprăvit, accesibil influenţelor distructive. Nu are încredere în el, îi supără
ghinionismul şi lipsa lui de abilitate. Din această cauză părintele caută să-l ferească de
greutăţile vieţii şi să-i controleze strict acţiunile.