Mă arunc în golul din stomac Mă arunc în golul din stomac
Să prind fluturii Să prind fluturii Pentru a-i scoate la lumină Prinşi în plasa de siguranţă Să se îmbete de alb şi hlamidă, Atunci când eu sar în gol Inspir zborul polenului de aur Şi în căprui, în albastru, în verzui Şi bat aripele lor albastre Atunci când eu sar în tine În pieptul tău, în aer, în ape salmastre, Să redescopăr ce a fost cu mine, Mă arunc în golul din stomac Mă arunc în golul din stomac Să prind fluturii Să prind fluturii Care au zburat prin tine Uitaţi acolo ca prin minune Şi s-au zbătut în unele dimineţi Din adolescenţe, din amintire Să nu se sinucidă în zaţul de cafea, Din timpuri prinse-n păr Dacă aş putea şti dacă Ca nişte flori de nu-mă-uita Sunt de noapte sau sunt de lumină, Desenate pe aripile lor desfăcute, Mă arunc în golul din stomac Mă arunc în golul din stomac Să prind fluturii Să prind fluturii Ascunşi prin roşul florilor de maci Pentru a-i scoate la lumină Când tu mă iubeşti şi taci, Să-i readuc la viaţa de înainte Atunci se aude zborul lor rotund De a li se auzi foşnetul prin noi Cum învârte sângele-n corole Când eram la fel de frumoşi, orbi şi goi Şi inimile ne bat în frunze, Fără să ştim cine suntem şi ce-i cu noi. Marius Tucă _____________ ■ "Mă arunc în golul din stomac să prind fluturii" face parte din cartea de poezie "Pe tine te" - carte de Buna Vestire.