Magia Din Minte

MAGIA DIN MINTE
The Magic in Your Mind

Copyright © 2012 by BN Publishing
© 2020 Editura ACT și Politon pentru prezenta ediție românească
Editura ACT și Politon

Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România, C.P. 050202.
tel: 0723 150 590, e-mail: office@actsipoliton.ro
www.actsipoliton.ro
Traducător: Dana Dobre

Redactor: Ines Simionescu
Tehnoredactor: Teodora Vlădescu
Editor: Maria Nicula
Coperta: Marian Iordache
Copyright Manager: Andrei Popa
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

ANDERSEN, UELL S.
Magia din minte / Uell S. Andersen; trad.: Dana Dobre. - Bucureşti:ACT şi
Politon, 2020
ISBN 978-606-913-562-4
I. Dobre, Dan (trad.)
159.9
AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a

acestei cărți nu este pedepsită numai prin lege, dar contravine și tu-
turor normelor și principiilor etice și sănătoase pe care un astfel de
titlu le promovează. Ce fel de efect va avea energia pe care vreți să
o transmiteți mai departe, dacă aceasta vine prin furt, ilegalitate și
lipsă de respect față de autor și față de toți cei care au contribuit la
crearea acestei cărți, astfel ca ea să ajungă la dumneavoastră? Îm-
părtășiți cu ceilalți informațiile importante, valorile și lecțiile pe care
le-ați aflat din acest material, într-un mod corect și responsabil.
U.S. ANDERSEN
MAGIA DIN
MINTE
Traducere din limba engleză de

Dana Dobre
2020
Cuprins
Cuvânt-î�nainte 7
1. Cauza ascunsă a tuturor lucrurilor 13

2. Descoperirea sinelui secret 47
3. Cel mai mare miracol dintre toate 81
4. Stăpânirea de sine 109
5. Mintea mai presus de materie 139
6. Imaginile mentale 169
7. Puterea de a alege 197
8. Î�nvingerea opoziț�iei 223
9. Dezvoltarea abilităț�ilor 251
10. Cum să î�ț�i creezi propriul talent 275
11. Cum să î�ț�i foloseș� ti al ș� aselea simț� 303
12. Atitudinea mentală care nu dă niciodată greș� 323
CUVÂNT-ÎNAINTE
Această carte dezvăluie un miracol mental care asigură suc-

cesul ș� i oferă garanț�ia absolută a unor realizări de excepț�ie,
indiferent dacă profesezi î�n domeniul artelor sau î�ntr-al
afacerilor, al ș� tiinț�ei sau vânzărilor, al sportului, războiului
sau politicii. De aici vei î�nvăț�a calea secretă prin care min-
tea este strâns legată de izvorul î�ntregii puteri; vei î�nvăț�a
cum poț�i să devii ș� i să faci tot ceea ce î�ț�i imaginezi.
Conș� tiinț�a umană se schimbă constant, este prinsă pe
acea muchie de cuț�it unde se suprapun trecutul ș� i viitorul,
mai degrabă reacț� ionează decât acț� ionează, este incom-
pletă ș� i parț�ială, căutându-se veș� nic pe sine, pentru că, de
vreme ce simpla stare a ființ�ării nu clarifică acea stare,
conș� tiinț�a află despre sine prin reacț�ia la stimulii din afa-
ră. Dacă un om ajunge să creadă că nu are succes, este din
cauza impresiei de a nu fi avut succes, concluzie care, oda-
tă adoptată, î�l modelează inevitabil sub forma lucrului pe
care î�l crede ș� i î�l î�nchide î�ntr-o î�nchisoare creată chiar de el.
Miracolul prin care un om devine liber este imaginaț�ia.
Antrenându-se să proiecteze imagini mentale ale lucrului
pe care ș� i-l doreș� te, opunându-se stimulilor senzoriali, ba
chiar î�nchipuindu-ș� i contrariul, el tinde să î�ș�i asume o po-
ziț�ie reală î�n concordanț�ă cu propria viziune, deoarece
aceasta devine apoi propria lui experienț�ă, ci nu stimulii
8 Magia din minte
senzoriali care l-au pus î�nainte î�n miș� care. Conș� tiinț�a ia
mereu o formă care se potriveș� te cu ceea ce cunoaș� te des-
pre sine, ș� i când o asemenea cunoaș� tere depăș� eș� te limitele
impuse de experienț�a senzorială, omul î�ncepe să devină
imaginea Sinelui Secret.
Există o singură inteligenț�ă la nivelul î�ntregii creaț�ii,
iar acea inteligenț�ă, î�n adevărata ei stare de ființ�are, se află
î�n toț�i, fără să se limiteze la o singură persoană, fără să se
limiteze la trup. Este o conș� tiinț�ă fundamentală, cunoscă-
toare, î�n care sălăș� luiesc toate ș� i care sălăș� luieș� te î�n toate.
Î�n starea î�n care este limitată la un corp, ea î�ș�i asumă limi-
tările impuse asupra ei de cunoaș� terea de sine, pe care o
primeș� te prin intermediul simț�urilor, dar, atunci când de-
pendenț�a faț�ă de aceste simț�uri este distrusă prin dezvol-
tarea unei puteri interioare de a percepe ș� i de a cunoaș� te
direct, sclavia faț�ă de î�ntruparea ei î�ncetează.
Acț�iunea perfectă ș� i munca perfectă izvorăsc din con-
vingerea interioară a existenț�ei unei cauze mentale aflate
la baza tuturor lucrurilor. Un om schimbă starea lumii lui
exterioare schimbând-o mai î�ntâi pe aceea a lumii interi-
oare. Tot ce î�i vine din afară este rezultatul propriei con-
ș� tiinț�e. Atunci când schimbă acea conș� tiinț� ă, î�ș�i modifică
percepț�ia ș� i, prin urmare, lumea pe care o vede. Ajungând
să î�nț�eleagă clar procesul ș� i efectul imaginaț�iei mentale, el
este condus pe calea corectă către obiectivul său. Lucrând
cu această cauză a tuturor lucrurilor – propria conș� tiinț�ă –,
el obț�ine un caracter infailibil î�n muncă, pentru că, î�n mă-
sura î�n care imaginaț�ia sa mentală î�l î�mpinge la acț�iune,
acea acț�iune este mereu fidelă imaginii din mintea sa ș� i î�i
va oferi cu siguranț�ă echivalentul material.
Cuvânt-înainte 9
Î�n această carte vei găsi un program de antrenare a pu-

terii de imaginaț�ie a minț�ii, astfel î�ncât o scenă sau o situa-
ț�ie creată î�n conș� tiinț�ă să apară î�n trei dimensiuni, având
culoare ș� i sunet, pulsând de viaț�ă, la fel de reală pentru
tine precum lumea exterioară. Nu ai avut niciodată aseme-
nea vise? Nu te-ai cufundat câteodată î�n somn î�ntr-o lume
mentală ș� i spirituală atât de temeinică ș� i de dimensională
î�ncât să fii sigur că este reală ș� i că lumea materială e o ilu-
zie? Dacă ai cunoscut vreodată puterea copleș� itoare a ima-
ginaț�iei de a-ț�i influenț�a atitudinea ș� i percepț�ia, atunci vei
vedea imediat că salvarea fiecăruia dintre noi constă î�n an-
trenarea acestei puteri de imaginaț�ie a creierului pentru a
i se supune. Î�n acest fel este posibil să ne eliberăm de î�ndem-
nurile ș� i imboldurile naturii, de moarte, boală ș� i distrugere,
de ineficacitate ș� i frustrare. Deoarece omul, a cărui putere
interioară a viziunii transcende stimulii din lumea exteri-
oară care î�i distrag permanent atenț�ia, a preluat controlul
asupra propriei vieț�i, fiind cu adevărat stăpân pe destinul
lui.
Îți dau un capăt de sfoară aurie:
Înfășoar-o ca-ntr-un fel de măciulie –
La poarta Raiului te va purta
În zidul Ierusalimului unde-i săpată ea.
WILLIAM BLAKE
1 CAUZA ASCUNSĂ A TUTUROR
LUCRURILOR
Î�n celebrul său monolog, Hamlet al lui Shakespeare a re-

flectat: „A fi sau a nu fi?”, ș� i astfel s-a confruntat direct cu
principala provocare a vieț�ii. Majoritatea oamenilor doar
există, nu sunt niciodată cu adevărat. Există ca ecuaț�ii pre-
dictibile, mai degrabă reacț�ionând decât acț�ionând, com-
pendii ambulante ale aforismelor ș� i tabuurilor, reflexelor
ș� i sindroamelor. Zeii chicotesc cu siguranț�ă î�n faț�a specta-
colului ironic al roboț�ilor care se consideră liberi, î�nsă, atunci
când conș� tiinț� a î�ntrupată se ridică deasupra principiului
durere-plăcere al naturii, devine î�n sfârș� it evidentă adevă-
rata semnificaț�ie a libertăț�ii.
ACȚIUNE VERSUS REACȚIE

Existăm pentru a deveni ceva mai mult decât ceea ce
suntem, nu prin intermediul unor circumstanț�e favorabile
sau al unor î�ntâmplări norocoase, ci prin căutarea interioa-
ră a unei conș� tientizări superioare. A fi, a deveni, acestea
sunt poruncile vieț�ii care evoluează, care se î�ndreaptă spre
ceva, aspiră la î�nălț�imi nemăsurate, iar sufletul deș� teptat
răspunde chemării, caută, creș� te, se extinde. A face mai pu-
ț�in de atât î�nseamnă a te scufunda î�n î�nchisoarea reacț�iilor
14 Magia din minte
egoului, cu toată durerea, suferinț�a, limitarea, decăderea ș� i

moartea sa. Omul care trăieș� te reacț�ionând la lumea din
jurul lui este victima fiecărei schimbări a mediului, fiind
când fericit, când trist, când victorios, când î�nfrânt, influ-
enț�at, dar fără să influenț�eze vreodată. E posibil să trăiască
mulț�i ani astfel, răpit de percepț�ia senzorială ș� i de suiș� uri-
le ș� i coborâș� urile sinelui superficial, dar î�ntr-o zi durerea
va depăș� i î�n aș� a măsură plăcerea, î�ncât va î�nț�elege brusc
că egoul său este iluzoriu, un produs exclusiv al circum-
stanț�elor exterioare. Apoi fie se va scufunda î�ntr-o letargie
carnală totală, fie, î�ntorcând spatele simț� urilor, va căuta
conș� tientizarea interioară ș� i stăpânirea de sine. Î� n acel
moment va fi pe cale să trăiască realmente, să devină cu
adevărat; atunci va î�ncepe să î�ș�i descopere potenț�ialul real;
atunci va descoperi miracolul propriei conș� tiinț�e, miraco-
lul din mintea sa.
Stăpânirea vieț�ii nu se atinge prin dominarea lucrurilor
materiale, ci prin percepț�ia mentală a cauzei ș� i naturii lor
adevărate. Î�nț�eleptul nu î�ncearcă să supună lumea după
cum vrea el sau să schimbe cu forț�a evenimentele pentru a
deveni o replică a dorinț�elor lui, ci se străduieș� te să obț�ină
o conș� tiinț�ă superioară care să î�i permită să perceapă cau-
za secretă din spatele tuturor lucrurilor. Găseș� te astfel un
loc proeminent î�n cadrul evenimentelor; prin simpla ar-
monie cu ele pare de fapt să le modeleze. Î�ntreprinde fără
efort acț�iunile cele mai dificile, î�n vremurile cele mai pri-
mejdioase, pentru că armonizarea sa cu forț�a mentală care
controlează universul î�l ghidează să efectueze munca ce
trebuie făcută.
Cauza ascunsă a tuturor lucrurilor 15
MINTEA ELECTROMAGNETICĂ
Această forț�ă mentală care controlează universul poate
fi numită oricum ș� i vizualizată cum vrei. Important este să
î�nț�elegi că există, să ș� tii câte ceva despre modul cum funcț�io-
nează, să ș� tii care este relaț�ia ta cu ea. Ar putea, de exemplu,
să fie asemănată cu un câmp electromagnetic enorm. Toate
formele de viaț�ă conș� tiente ar fi atunci câmpuri electro-
magnetice micuț�e î�n cadrul câmpului universal ș� i ș� i-ar găsi
poziț�ia î�n cadrul lui, fiecare î�n concordanț�ă cu felul ș� i cali-
tatea câmpului său. Locul î�n care ar ajunge fiecare câmp
individual î�n cadrul câmpului principal ar ț�ine atunci de o
lege inexorabilă ș� i absolut inevitabilă, după cum ilustrează
milioanele de oameni care efectuează aceleaș� i sarcini î�n mod
repetat, cu absolut aceleaș� i rezultate, de parcă ar urma un
ritual. Poate că sunt mereu bolnavi, mereu î�nfrânț�i, „ratea-
ză la milimetru”, poate că niciodată nu au bani, niciodată
nu au slujbă. Dacă reflectăm fie ș� i doar puț�in la propria
noastră viaț�ă, nu putem să nu fim surprinș� i de modul î�n
care părem să fim urmăriț� i de aceleaș� i situaț� ii î�n toate
privinț�ele, an după an, î�n repetate rânduri. Acest caracter
recurent periculos este sursa majorităț�ii frustrărilor ș� i bo-
lilor mentale, reprezentând rădăcina fundamentală a ori-
cărui eș� ec.
Î�nsă poate fi evitat. Iar modul î�n care poate fi evitat
aduce o emancipare completă a minț�ii ș� i spiritului. Deoarece
micul câmp electromagnetic are în el capacitatea inerentă de
a schimba felul ș� i calitatea câmpului său, va fi mutat dintr-un
loc în altul în câmpul principal cu toată puterea și siguranța
acestuia, până când va ajunge în poziția pe care o cere noua
calitate a conștiinței sale.
16 Magia din minte
Ceea ce este important de reț�inut din această repre-

zentare este că micul câmp electromagnetic nu se deplasea-
ză singur. Este deplasat de câmpul cel mare. Ș� i î�n spatele
miș� cării sale stă î�ntreaga forț�ă a câmpului mare. Orice î�n-
cercare a sa de a se deplasa de unul singur este evident
fără rost, deoarece este ț�inut î�n loc de o putere infinit mai
mare decât a lui. Ș� i este ț�inut acolo unde este din cauza a
ceea ce este. Î�n momentul î�n care apare o schimbare î�n in-
teriorul lui, este deplasat de o putere din afara sa către o
poziț�ie nouă î�n cadrul câmpului, una î�n acord cu noul său
potenț�ial.
LUMEA MENTALĂ
Cele precedente sunt fireș� te o analogie, dar cu toate aces-
tea S.W. Tromp, î�n remarcabila sa carte Psychical Physics
(Fizica psihică), a dovedit dincolo de orice î�ndoială că ființ�a
umană emite anumite câmpuri electromagnetice, că Pămân-
tul î�nsuș� i produce un câmp electromagnetic, iar exemplele
sale sunt documentate atât de bine, î�ncât este imposibil
să le faci vreun reproș� din punct de vedere ș� tiinț�ific. S-ar
putea ca î�ntr-adevăr să ne aflăm chiar î�n pragul dovezilor
ș� tiinț�ifice cu privire la acele zone invizibile ale aspiraț�iei
umane care au fost până acum domeniul filosofilor, profeț�i-
lor ș� i preoț�ilor. Î�n universităț�ile de marcă au fost î�nființ�ate
departamente de investigare a capacităț�ilor paranormale
ale psihicului uman ș� i cu siguranț�ă este doar o chestiune
de timp până când nu vom mai putea nega dovada finală ș� i
irevocabilă a percepț�iei noastre intuitive – puterea minț�ii
asupra materiei.
Lumea î�n care trăim este una mentală, nu fizică. Aspectul

fizic este doar o prelungire a celui mental ș� i pe deasupra
una imperfectă. Tot ceea ce vedem, auzim ș� i simț�im nu este
deloc o realitate solidă ș� i inevitabilă, ci doar o revelare
imperfectă a unei idei din minte î�n faț�a simț�urilor. Preocu-
parea faț�ă de experienț�a senzorială a concentrat atenț�ia
asupra efectelor, nu asupra cauzelor, a condus investigaț�ia
ș� tiinț�ifică pe un drum fără ieș� ire, unde totul devine din ce
î�n ce mai mic până la infinit sau mai mare până la infinit ș� i
î�l ț�ine departe pe om de secretele care se găsesc dincolo de
viaț�ă. Miracolul care ne reclamă atenț�ia nu sunt planetele
ș� i stelele, forț�ele naturii ș� i vânturile, nici măcar existenț�a
vieț�ii î�n sine. Este conș� tiinț�a. Simplul fapt al ființ�ării, capa-
citatea de a spune „eu”. Conș� tiinț�a este o realitate de necon-
testat, cel mai mare miracol dintre toate, iar tot ce se vede
ș� i se aude î�n lume sunt simple efecte secundare.
„EUL” ASCUNS
A fi conș� tient î�nseamnă a fi conș� tient; nu există mai
multe feluri. „Eul” aflat î�n vecinul tău este exact acelaș� i „eu”
din tine. Poate să pară diferit, ataș� at fiind de o experienț�ă
senzorială diferită, dar numai pentru că a permis să se lase
condiț�ionat de o asemenea experienț�ă. Î� n realitate, con-
ș� tiinț�a nu este niciodată rezultatul experienț� ei, ci mai
degrabă cauza ei, ș� i oriunde o găsim, ea este î�n principal
conș� tientă că există, că este „eu”. Se află doar o singură con-
ș� tiinț�ă fundamentală î�n î�ntreaga creaț�ie; ea se stabileș� te î�n
toate lucrurile, pare să fie diferită î�n funcț�ie de lucrurile î�n
care intră, dar î�n esenț�ă nu se schimbă niciodată. Este in-
teligenț�a, conș� tientizarea, energia, puterea, creativitatea,
18 Magia din minte
materialul din care sunt alcătuite toate lucrurile. Este alfa

ș� i omega existenț�ei, cauza primară; eș� ti tu.
„Totul î�n Natură conț�ine puterile Naturii. Totul este făcut
din acelaș� i material ascuns”, a scris Ralph Waldo Emerson.
El a străpuns vălul, a î�nț�eles funcț�ionarea minț�ii ș� i inteli-
genț�ei unice din care izvorăsc î�ntreaga viaț�ă ș� i toată aspi-
raț�ia, dincolo de dansul perceput de simț�uri al miliardelor
de forme ale naturii. Nu poate să existe pace interioară sau
certitudine a acț�iunilor fără această cunoaș� tere spirituală
fundamentală. Omul care trăieș� te izolat de rădăcinile fiin-
ț�ei sale ș� i-a î�ntrerupt legătura cu sursa î�ntregii puteri ș� i
vieț�uieș� te singur ș� i lipsit de resurse, î�ntr-o lume ostilă ș� i
ameninț�ătoare. Dacă percepe măcar o dată adevărata na-
tură a vieț�ii ș� i relaț�ia sa cu ea, va vedea î�n curând că lumea
î�i reflectă î�ntotdeauna gândurile.
MASCA
Mintea superficială, sinele dependent de simț�uri sau
egoul este personajul negativ din piesa care se joacă î�n pre-
zent pe scena umană. Omul ca formă de viaț�ă este suficient
de evoluat î�ncât să î�nț�eleagă caracterul său distinct ș� i uni-
citatea. Se uită î�n oglindă ș� i î�nț�elege că animalul reflectat
este el. Este preocupat de î�nfăț�iș� area ș� i binele acestui ani-
mal ș� i meditează la relaț�ia sa cu lumea ș� i cu ceilalț�i. Nu î�n-
ț�elege cu adevărat ce este, î�nț�elege doar că este conș� tient ș� i
limitat la un anumit corp, iar experienț�a ș� i cunoș� tinț�ele pe
care le dobândeș� te, î�mpreună cu modul î�n care vrea să le
folosească, le etichetează cu numele de „eu”, ș� i astfel este
amăgit să numească o fantomă cu numele lui.
Ascuns î�n spatele acestei fantome, pus î�n umbră de lup-

tele ș� i dorinț�ele ei, se află Sinele Secret, care, chiar dacă este
ascuns, ignorat sau î�nț�eles greș� it, miș� că totuș� i toate lucru-
rile pe tabla de ș� ah a vieț�ii, potrivit naturii ș� i aspiraț�iilor
lor. Nu suntem deloc egoul sau sinele dependent de sim-
ț�uri. Acestea sunt măș� tile pe care ni le punem atunci când
jucăm rolurile pe care le găsim î�n viaț�ă. Ceea ce suntem cu
adevărat nu este un lucru schimbător, ci complet ș� i intact,
puternic ș� i senin, fără limite ș� i etern. Izvorăș� te din sursa
inepuizabilă a vieț�ii î�nseș� i ș� i, atunci când î�nvăț�ăm să ne
identificăm cu ea, ne-am făcut rost de o călătorie cu o pute-
re aflată atât de departe de identitatea noastră temporară
minusculă, î�ncât viaț�a noastră se schimbă î�n cel mai uimi-
tor mod.
SINELE ÎNTEMNIȚAT
„Să fim ceea ce suntem ș� i să devenim ceea ce suntem
capabili să devenim reprezintă singurul scop al vieț�ii”, a
scris Robert Louis Stevenson. Dar atunci când ne batem joc
de dreptul nostru divin din naș� tere, î�ncătuș� ându-l prin li-
mitări mentale ș� i spirituale, atunci nu avem nicio alterna-
tivă î�n afară de stagnare ș� i suferinț�ă. Atât timp cât suntem
sensibili numai la stimulii care ne influenț�ează simț�urile
din lumea exterioară, nu avem altă alegere decât să fim vic-
timele oricărei circumstanț�e. Blocaț�i î�n lumea simț�urilor,
oscilăm la fiecare stimul, când agresivi, când speriaț�i, când
bucuroș� i, când triș� ti, când căutând moartea, când viaț�a,
dar seninătatea noastră interioară ș� i echilibrul se află î�n-
totdeauna î�n mâinile a ceva ce nici nu î�nț�elegem, nici nu
controlăm; suntem astfel păpuș� i, trase de sfori invizibile ș� i
20 Magia din minte
necunoscute, prinș� i î�n vârtejul vieț�ii ca niș� te bucăț�ele de

hârtie luate de vânt; ș� i dacă adunăm cumva destule cunoș� -
tinț�e î�ncât să ne percepem neputinț�a, suntem adesea co-
pleș� iț�i de o tristeț�e atât de adâncă î�ncât este aproape un
lucru de neimaginat să facem un efort să luptăm î�mpotriva
acestor cătuș� e.
Dar î�n momentul î�n care facem o pauză destul de lungă
î�n iureș� ul vijelios al vieț�ii, pentru a vedea că nu ne miș� căm
î�n acord cu propriile decizii sau ca răspuns la ele, ci mai
degrabă ca reacț�ie la lumea din jurul nostru, atunci am făcut
primul pas spre libertate. Numai cel care ș� tie că este sclav
poate să aspire să fie liber, exact aș� a cum adevărata libertate
este posibilă numai pentru cel care a simț�it lanț�urile. Ura,
iubirea, temerile, invidiile, aspiraț�iile, decepț�iile noastre
sunt î�n cea mai mare parte produse ale circumstanț�elor,
ale codurilor ș� i moravurilor false ș� i limitatoare – cel mai
adesea o groază î�nnăscută din lucruri mult exagerate; so-
luț�ia este să stai neclintit î�n faț�a lor, provocându-le să facă
tot ce pot, demascându-le, renunț�ând astfel la supunerea
faț�ă de lăcomia egoului amăgitor ș� i orbitor care ne face
mereu să credem că suntem mai buni decât ceilalț�i ș� i mai
puț�in decât ceea ce suntem cu adevărat.
PUTEREA ELIBERATOARE
Nu este necesar să devii mistic, nici măcar filosof ș� i cu
siguranț�ă nici un metafizician melancolic pentru a accepta
latura spirituală a existenț�ei, pentru a stabili î�n viaț�a ta o
legătură mentală de cauzalitate care î�ț�i va oferi controlul
asupra circumstanț�elor. Î�nsă este necesar să nu te debara-
sezi imediat de tot ce are de-a face cu spiritul doar pentru
că acesta este domeniul consacrat al religiei. Este posibil

să fii creș� tin sau hindus, musulman sau budist, taoist sau
ș� intoist, dar asta nu face decât să î�ț�i crească responsabili-
tatea individuală umană de a reflecta la toate problemele
care au legătură cu lumea, viaț�a, moartea ș� i ființ�a ta. Numai
atunci când î�ț�i accepț�i esenț�a mentală, numai atunci când
ajungi să realizezi natura efemeră, î�n continuă schimbare a
„eului”, va deveni evident că totul se află î�ntr-o stare per-
manentă de creș� tere, dezvoltare ș� i aspiraț�ie, că nu există
limite, finalităț�i ș� i î�nfrângeri ș� i că orice este posibil pentru
cel care mai î�ntâi concepe imaginea î�n minte.
Î�n noi există puterea eliberării depline, provenită din
mintea sau inteligenț�a aflată î�n spatele creaț�iei, ș� i prin in-
termediul ei suntem capabili să devenim orice ș� i să facem
orice ne putem imagina. Materialul mental din care suntem
alcătuiț�i este de un asemenea tip ș� i o asemenea calitate î�n-
cât răspunde la formarea imaginilor din cadrul lui prin
crearea unui echivalent care poate fi perceput de simț�uri.
Prin urmare, orice imagine din mintea noastră trece obli-
gatoriu î�n lumea materială. Nu putem să î�mpiedicăm aș� a
ceva. Atâta timp cât trăim ș� i gândim, vom avea î�n minte
imagini ș� i acestea se vor transforma î�n lucrurile din viaț�a
noastră, iar atâta timp cât gândim î�ntr-un anumit fel, tre-
buie să trăim î�ntr-un anumit fel ș� i nicio voinț�ă sau dorinț�ă
nu va schimba acest lucru, doar viziunea pe care o purtăm
î�n noi.
22 Magia din minte
LEGEA VIEȚII
Este uimitor ș� i trist să vezi mii de oameni ale căror me-
canisme mentale continuă să aibă asupra lor chiar efectele
pe care ei spun că nu ș� i le doresc. Se plâng de faptul că sunt
săraci, dar asta nu î�i face mai bogaț�i. Se plâng de durerile ș� i
suferinț�ele lor, dar continuă să fie bolnavi. Spun că nu î�i pla-
ce nimeni, ceea ce î�nseamnă că lor nu le place de nimeni.
Nu sunt î�ndrăzneț�i, nu sunt provocatori, nu au imaginaț�ie;
freamătă ș� i tremură din punct de vedere mental ș� i sunt
predispuș� i la iluzii negative. Pur ș� i simplu nu contează care
este imaginea din mintea ta, ea se naș� te oricum, cu aceeaș� i
promptitudine ș� i fidelitate, indiferent dacă este o imagine
a sărăciei ș� i bolii, a fricii ș� i eș� ecului sau o imagine a bogăț�iei
ș� i sănătăț�ii, a curajului ș� i succesului. Legea vieț�ii este urmă-
toarea: toate lucrurile bune ș� i rele sunt create din imaginea
avută î�n minte.
O persoană care merge pe sârmă î�naintează rapid pe
suportul elastic ș� i î�ngust. Sus î�n aer, ezitând, suspendată pe
o sfoară subț�ire de culoare neagră, pare să î�ncalce toate
legile normale de comportament. Ceea ce este uimitor nu e
că poate să facă acest lucru atât de bine, ci că î�ndrăzneș� te
să î�l î�ncerce. Ș� i cu toate acestea, ceea ce face este rezultatul
inevitabil al legii mentale. Cu mult î�nainte să fi făcut primul
pas nesigur pe sârma î�ntinsă, ș� i-a format o imagine î�n minte.
Imaginea a persistat î�n timpul primelor î�ncercări stângace.
S-a văzut agilă, echilibrată, traversând abil sârma care se
leagănă, iar această viziune a susț�inut-o pe parcursul tutu-
ror eș� ecurilor de la î�nceput. Acum î�ș�i expune priceperea ș� i
curajul î�n faț� a morț� ii cu nonș� alanț� ă, î�n timp ce spectato-
rii privesc cu răsuflarea tăiată. Este un om sigur, calm,
î�ncrezător, eliberat de orice frică ș� i orice ghinion graț�ie

imaginii interioare ce o susț�ine.
PUTEREA IMAGINII
Puterea imaginii din minte este imaginaț�ia, dar se pare
că nu ș� tie nimeni ce este ea mai exact ș� i de unde provine.
Se spune că un chirurg celebru a afirmat că a disecat multe
creiere fără să fi văzut vreodată o imagine sau să fi găsit
vreun gând. Imaginaț�ia nu este cu siguranț�ă proprietatea
exclusivă a creierului, nu mai mult decât este a unui braț� , a
unui picior sau a stomacului. Gândirea nu este efectuată de
o parte a corpului ș� i nici măcar de î�ntregul corp, ci de locu-
itorul lui. Este acea funcț�ie care î�i permite conș� tiinț�ei să î�ș�i
cunoască mediul ș� i să se cunoască pe sine î�nsăș� i. Numai cel
care gândeș� te poate să spună „eu”. Numai cel care poate să
spună „eu” este capabil să creeze imagini î�n interiorul pro-
priei ființ�e, necunoscute de ceilalț�i.
Eterna străduinț�ă de a obț�ine cunoaș� tere ș� i abilităț�i,
cel mai evident lucru î�n viaț�ă, este rezolvată î�ntotdeauna
de două elemente principale ale acesteia: cel care vrea să
cunoască (cunoscătorul) ș� i lucrul care trebuie cunoscut.
Prin definiț�ie, acestea par a fi separate ș� i observăm că omul
face faț�ă î�n mod obiș� nuit lumii exterioare prin catalogarea
modului î�n care ea î�i influenț�ează simț�urile. Un lucru este
atât de lung, atât de lat, cântăreș� te atât de mult, este atât
de tare ș� i are o anumită culoare. I se dă un nume ș� i atâta
timp cât de fiecare dată când este î�ntâlnit î�ș�i menț�ine ma-
joritatea caracteristicilor iniț�iale, omul î�l recunoaș� te ș� i ș� tie
atunci când î�l vede. Când î�l î�ntrebi dacă este aproape, poate
să î�ț�i răspundă imediat, uitându-se î�n jur. Dacă prezenț�a
24 Magia din minte
acestuia produce un efect anume asupra lui, cum ar fi frica,

furia, iubirea sau tensiunea, atunci s-ar putea spune că
simpla prezenț�ă sau absenț�ă a acestui obiect î�i afectează
viaț�a din punct de vedere material. Î�n acest caz, starea sa
de spirit nu este ceva ce stabileș� te singur, ci este rezultatul
direct al obiectului, aș� a cum î�l î�ntâlneș� te sau î�l evită î�n lu-
mea exterioară.
VIZIUNEA INTERIOARĂ
Viaț� a î�n formele sale vegetale ș� i animale este doar o
chestiune de reacț�ie. Avem prima oară organismul, apoi
elementele care î�ș�i impun prezenț�a asupra lui. Conflictul
generat astfel se rezolvă î�n procesul evoluț� iei, fiecare or-
ganism î�ncercând să depăș� ească obstacolele pe care le î�n-
tâlneș� te, dar această influenț�ă, î�n etapele inferioare ale
evoluț�iei, vine aparent numai din exterior ș� i este rezultatul
unor procese ș� i forț�e care depăș� esc controlul organismu-
lui. Natura ț�ine lumea ș� i viaț�a î�ntr-o strânsoare de fier ș� i
atât viaț�a animală inferioară, cât ș� i cea vegetală sunt con-
duse inexorabil pe o cale pe care nici nu o î�nț�eleg, nici nu o
pot evita. Un lucru este ceea ce este printr-un proces crea-
tor ce pare să î�i fie exterior; existenț�a î�nsăș� i, î�n orice formă
a ei, pare să depăș� ească puterea sau orizontul ființ�ei indi-
viduale. Ne naș� tem ș� i murim ș� i nimic din ceea ce putem
sau cunoaș� tem nu are cum să ajute când este vorba de
aceste evenimente sau să le stopeze. Iar î�n măsura î�n care
trăim ca răspuns la simț�uri, suntem doar niș� te automate,
tiparul vieț�ii noastre fiind predestinat de circumstanț�ele
pe care le î�ntâlnim.
Imaginaț�ia este mijlocul prin care putem să ne elibe-

răm din robie. Putem decide ce vom gândi. Putem decide
să ne generăm gândurile dintr-un izvor secret din interior,
nu ca răspuns la stimulii din lumea exterioară. Putem ho-
tărî� că imaginile din mintea noastră nu vor mai fi produse
ale circumstanț�elor î�ntâlnite, vizualizările noastre fiind î�n
schimb rezultatul resurselor ș� i puterii noastre interioare,
î�n conformitate cu propriile scopuri ș� i dorinț�e. Calitatea
conș� tiinț� ei noastre va fi astfel ameliorată de motivaț� iile
reale pe care le avem ș� i vom fi eliberaț�i imediat din capca-
na distrugerii propriilor scopuri, pentru că dăm crezare
fiecărui obstacol. Aceasta este legea de nestrămutat: numai
ceea ce prinde rădăcini î�n minte poate să devină realitate
î�n lume. Prin urmare, omul, a cărui conș� tiinț�ă este influen-
ț�ată doar de obiectivele ș� i scopurile pe care ș� i le-a stabilit
î�n interior, este eliberat de orice î�nfrângere ș� i orice eș� ec,
deoarece atunci obstacolele sunt doar temporare ș� i nu au
niciun efect asupra ființ�ei sale interioare. Numai ceea ce
este î�n conformitate cu viziunea sa internă este acceptat î�n
interior ș� i i se permite să prindă rădăcini î�n mediul plastic
ș� i creator al Sinelui Secret.
SINELE SECRET
Cheia unei folosiri corecte a imaginaț�iei este reprezen-
tată de cunoaș� terea acestui Sine Secret ș� i de credinț�a î�n el.
Niciun om nu trăieș� te î�n î�ntuneric după ce află unde este
lumina. Să î�nț�elegi Sinele Secret î�nseamnă să te eliberezi
de robia faț�ă de circumstanț�e, să dai frâu liber î�n interior
unei puteri care se intensifică, să î�ț�i asiguri o viaț�ă care func-
ț�ionează perfect ș� i o seninătate perfectă. Această entitate
26 Magia din minte
aflată î�n fiecare dintre noi, nu egoul, nu experienț�a, nu timpul

sau circumstanț�ele, locul sau poziț�ia, ci conș� tiinț�a singură,
„eul” dezbrăcat de toate zorzoanele, cu excepț�ia sentimen-
tului pur al existenț�ei, acesta este sinele care conț�ine toată
puterea, a cărei esenț�ă este superioară celei a individului,
superioară unui număr de zeci de mii de indivizi, deoarece
este structura de sprijin pe care sunt clădite toate lucruri-
le, sinele care evoluează al universului. Nu se delimitează
la corp, la un moment, la un loc sau la o stare, ci se află î�n
toate momentele, locurile ș� i stările. Este infinită, eternă ș� i
unică, dar fiind astfel la fel de uș� or se manifestă î�n forme
finite, temporale ș� i numeroase. Toate sunt cuprinse î�n ea,
ș� i totuș� i fiecare le cuprinde pe toate, deoarece prin î�nsăș� i
natura sa se află î�n î�ntregime peste tot ș� i î�n acelaș� i timp.
Sinele Secret este atemporal ș� i etern. Este sinele uni-
versului ș� i este sinele fiecăruia dintre noi, sinele tău. Nu
s-a născut niciodată ș� i nu va muri niciodată. Intră î�n fiecare
dintre creaț�iile sale ș� i devine acea creaț�ie. Ceea ce se petre-
ce î�n viaț�ă, î�n lume ș� i î�n univers este î�n î�ntregime opera sa
ș� i rezultatul scopului său secret ș� i al obiectivului nedivul-
gat. Natura ființ�ării sale este una mentală; esenț�a sa este
dinamică ș� i creatoare. Este materia eternă care ocupă tot
spaț�iul ș� i timpul ș� i î�n care nu există dimensiuni. Este totali-
tatea lucrurilor finale ș� i a celor de mijloc, a contrariilor ș� i
extremelor ș� i este infinit creator. Miliardele de forme de via-
ț�ă nu sunt decât un mic indiciu al potenț�ialului său vast pen-
tru diversitate plastică, derivată din unitatea sa esenț�ială.
ASCENDENȚA MENTALĂ
Sinele Secret se află î�n tine. Nu este acordat numai câ-
torva norocoș� i ș� i refuzat celorlalț�i, el există pe deplin î�n
inima fiecăruia dintre noi. Î�n măsura î�n care putem să ne
rupem de lume, de ego ș� i de stimulii senzoriali, vom deveni
din ce î�n ce mai conș� tienț�i de existenț�a sa î�n interiorul nos-
tru ș� i ne vom strădui conș� tient să ne identificăm cu el. Prin
această identificare se seamănă seminț�ele puterii. Cine poa-
te să se lepede de limitările egoului ș� i să î�ș�i perfecț�ioneze
calitatea conș� tiinț�ei prin folosirea disciplinată a imaginaț�iei
reuș� eș� te, prin intermediul identificării directe, să devină
una cu Sinele Secret ș� i să obț�ină astfel un strop din puterea
acestuia pentru a crea perfecț�iunea. Potenț�ialul î�ndeplini-
rii acestui obiectiv uimitor se află î�n fiecare dintre noi. Prin
intermediul ascendenț�ei mentale ș� i definiț�iei plastice, omul
poate să devină una cu scopurile Sinelui Secret ș� i astfel să
fie infailibil î�n munca ș� i obiectivele sale.
Este o pastilă foarte greu de î�nghiț�it. Societatea noas-
tră materialistă, cu veneraț�ia ei faț�ă de produsele ș� tiinț�ei,
ne-a eliminat trei sferturi din capacitatea intelectuală.
Ne-am preocupat prea mult de lume, de ceea ce este, de ce
este î�n ea, de modul î�n care putem să o folosim, ș� i astăzi nu
ș� tim mai mult despre originile ș� i scopul vieț�ii decât ș� tiam
î�nainte ca omul să poată să scrie ș� i să citească. Este dificil,
atunci când ș� tim ceva despre principiile motorului cu ben-
zină, despre generarea ș� i transmiterea electricităț�ii, despre
rafinarea ș� i călirea oț�elului, despre transmisiunile electro-
nice ș� i radio, să admitem posibilitatea ca un lucru opus ra-
dical punctului de vedere al ș� tiinț�ei să aibă un fundament
î�n realitate. Ș� tiinț�a spune că „legile naturii sunt supreme,
28 Magia din minte
iar omul trebuie să î�nveț�e să le tolereze pentru a prospera”.

Ș� i acum vine această teorie diametral opusă: „Natura este
subordonată minț�ii, nu minț�ii omului, aș� a cum o ș� tim noi,
ci Minț�ii Supreme sau Sinelui Secret care stă la baza vieț�ii
ș� i acesta se află î�n fiecare dintre noi. Putem ajunge să î�l cu-
noaș� tem, să î�l folosim ș� i să transcendem astfel legile naturii,
eliberându-ne din robia simț�urilor ș� i a lumii materiale”.
GÂNDURILE DEVIN LUCRURI

De-a lungul vieț�ii are loc evoluț�ia individului pentru
a-ș� i desăvârș� i unitatea cu Sinele Secret. Ființ�a universală
care stă la baza creaț�iei s-a diferenț�iat î�ntr-o formă finită,
s-a deghizat, ca să zicem aș� a, pentru a-ș� i î�mplini feluritele
laturi ale naturii sale infinite ș� i eterne. Prin urmare, omul
care î�ș�i extinde conș� tiinț�a î�ndeplineș� te cea mai mare vrere
a vieț�ii. Nu este nevoie să devenim sfinț�i pentru a î�nț�elege
din Sinele Secret atât cât este necesar pentru a-i folosi
puterea î�n treburile noastre. Este suficient să cunoaș� tem
această lege: orice acceptăm ca imagine mentală permanen-
tă î�n conș� tiinț�a noastră trebuie să se manifeste î�n lumea
noastră, pentru că devenim î�n viaț�ă ceea ce suntem î�n con-
ș� tiinț�ă ș� i nimic nu poate să schimbe acest fapt.
Este nevoie de foarte mult curaj pentru a recunoaș� te faț�ă
de tine î�nsuț�i că, dacă eș� ti bolnav, speriat, frustrat sau î�n-
vins, tu ai atras asupra ta aceste realităț�i ș� i nimeni î�n afară
de tine nu poate să te scape de ele. Din când î�n când, cineva
foarte afectat va face experimente cu puterea minț�ii pen-
tru a se vindeca, dar va î�ncerca doar la modul superficial.
Dacă, de exemplu, este bolnav ș� i are dureri, ar putea să
spună: „Mă vizualizez sănătos ș� i fericit, dar mă doare la fel
de mult ca î�ntotdeauna”. Mai presus de toate nu s-a vizua-

lizat sănătos ș� i fericit. S-a vizualizat bolnav ș� i având dureri.
Î�n momentul î�n care î�ncepea să se vizualizeze sănătos ș� i
fericit, ar fi devenit sănătos ș� i fericit. Nu este o lege care
funcț�ionează din când î�n când, doar o parte din timp sau î�n
ocazii favorabile. Funcț�ionează tot timpul, exact la fel ș� i î�ț�i
dă î�n acest moment î�n lumea materială imaginile pe care le
păstrezi î�n minte. Nu poț�i să scapi de ele. Te î�nconjoară, te
susț�in sau te torturează. Sunt bune, rele, optimiste, degra-
dante, entuziasmante sau dureroase î�n conformitate cu
viziunea care le determină ș� i atâta timp cât eș� ti î�n viaț�ă,
atâta timp cât gândeș� ti ș� i î�ț�i imaginezi, eș� ti literalmente
î�nconjurat zi ș� i noapte de imaginile care predomină î�n
conș� tiinț�a ta.
CONTROLUL GÂNDURILOR
Puterea surprinzătoare a Sinelui Secret este aceea că
face mereu să se manifeste imaginile pe care le vede. Nimic
nu exemplifică acest fapt mai bine decât experimentele ac-
tuale de hipnoză. Este posibil ca un om să aibă dureri atât
de chinuitoare î�ncât nici narcoticele să nu i le aline, dar
poate să i se inducă o stare de hipnoză profundă ș� i să i se
spună că nu î�l doare nimic ș� i, ca prin minune, să nu î�l mai
doară nimic. Este posibil să aibă o frică profundă ș� i persis-
tentă de mulț�ime, dar sub hipnoză i se poate sugera că î�i
place mulț�imea ș� i, ce să vezi, o să î�i placă de cele mai multe
ori. Poate să devină mai puternic, să se vindece de boală, să
devină mai inteligent, mai provocator, să aibă rezistenț�ă ș� i
dârzenie, totul pentru că aceste lucruri î�i sunt î�ntipărite î�n
psihic ca fiind reale, iar imaginea din mintea sa creș� te din ele.
30 Magia din minte
„Aha”, se ridică strigătul, „găsiț�i-mi un hipnotizator bun.

Vreau să fiu inteligent, puternic, să am succes ș� i tot ce-i
mai bun, să scap de slăbiciune, durere ș� i eș� ec”. Ș� i hipnoza
poate să le realizeze, dacă eș� ti dispus să abdici din rolul de
persoană care î�ș�i controlează viaț�a. Dacă eș� ti dispus ca alt-
cineva să o conducă î�n fiecare ceas din fiecare zi, pe tot
parcursul ei, atunci poț�i să î�ț�i laș� i viaț�a pe mâna unui hi-
pnotizator ș� i el poate să ț�i-o refacă după imaginea pe care
i-o conturezi. Pentru tine, î�nsă, nu va fi mare diferenț�ă. S-ar
putea să te afli tot î�n maș� ină, dar să nu mai conduci. Dacă
efortul, străduinț�a ș� i depăș� irea obstacolelor sunt acele im-
pulsuri pentru a creș� te pe care Sinele Secret le vrea să fie,
atunci cu siguranț�ă vei fi abdicat de la viaț�a î�n sine.
Nu ai nevoie de niciun hipnotizator pentru a pune con-
structiv la lucru puterea Sinelui Secret. Niciun hipnotizator
nu poate să î�nvingă crearea imaginilor negative din mintea
ta, dacă nu este cu tine 24 de ore din 24. Tu eș� ti singurul
aflat î�n raport permanent cu tine î�nsuț�i ș� i eș� ti, prin urmare,
singurul care poate să supravegheze gândurile ș� i imaginile
pe care le creezi. Dacă laș� i imaginea să fie determinată
de ceva din exteriorul tău, atunci nu exerciț�i niciun fel de
control asupra vieț�ii tale. Dacă accepț�i imagini numai î�n
concordanț�ă cu dorinț�ele tale, atunci viaț�a î�ț�i va î�ndeplini
obiectivele interioare. Î�n orice caz, magnifica promisiune a
Sinelui Secret este aceasta: poți să îți schimbi viața modifi-
cându-ți imaginile din minte, deoarece ceea ce primești până
la urmă este doar ceea ce ai acceptat în conștiință.
Există mulț� i oameni care sunt de acord cu această
premisă, dar î�ț�i vor atrage rapid atenț�ia că imaginile din
conș� tiinț�a majorităț�ii persoanelor sunt proiectate acolo
din subconș� tient ș� i nu sunt alese de ei. Cele mai multe ș� coli
de psihoterapie sunt de părerea aceasta, deoarece propun
un tratament obositor ș� i consumator de timp, orientat să
scoată cu forț�a din subconș� tient amintirile î�mprejurărilor
dureroase ș� i amare care ar putea să determine imagini
neplăcute la nivel mental. Ș� apte sau opt ani de folosire a
acestui procedeu nu au eliminat î�n mod vizibil amintirile
dureroase din subconș� tientul celor mai mulț�i pacienț�i ș� i, î�n
orice caz, dacă un tratament este cu adevărat eficace, este
imposibil să necesite atât de mult timp. Cel mai trist lucru
cu privire la ș� colile moderne de psihanaliză care „dau vina
pe altcineva” este acela că persoana care face tratamentul
î�l acceptă ca pe o justificare a eș� ecului de a-ș� i supraveghea
conș� tientul ș� i se aș� teaptă, prin urmare, ca o asemenea su-
praveghere să se realizeze eliminând răufăcătorii din zo-
nele î�nvecinate. Dacă obț�ine aparent o conș� tiinț�ă schimbată
din mâinile psihiatrului, se î�ntoarce î�n curând î�ntr-o lume
plină de gânduri ș� i idei negative, iar din cauza simplului
fapt că nu î�ș�i supraveghează propria minte, aceasta le va
accepta imediat. S-ar putea să nu poț�i schimba poziț�ia ste-
lelor, să opreș� ti miș� carea de revoluț�ie a Pământului, să faci
vânturile să nu mai bată sau să liniș� teș� ti marea, dar poți să
alegi ce vei gândi. Poț�i să gândeș� ti ce vrei. Poț�i să gândeș� ti
numai ca răspuns la o viziune interioară ș� i la un obiectiv
secret, iar dacă adopț�i o poziț�ie fermă ș� i foarte hotărâtă,
vei avea succes, nu vei fi intimidat, vei proiecta o imagine
clară ș� i fidelă, iar î�n lume vei primi echivalentul ei.
32 Magia din minte
CASEY „GAURĂ SEACĂ”

Î�ntr-un sătuc de pe pantele vestice ale Marii Diviziuni
Continentale* trăia un om a cărui î�ntreagă viaț�ă a urmat un
tipar modest. Timp de 35 de ani a fost sondor ș� i a urmat
frontierele explorării petroliere pe tot teritoriul Statelor
Unite. Î�n acea perioadă a forat la 44 de sonde de explorare
ș� i niciuna dintre ele nu a fost norocoasă. A forat î�n Texas,
Oklahoma, Kansas, Louisiana, California, New Mexico, Ari-
zona, Colorado, Wyoming ș� i tot nu a avut succes. Petroliș� tii
nu î�l mai angajau. A devenit cunoscut sub numele de Casey
„Gaură seacă”**, un tip de treabă, dar cu totul lipsit de noroc.
Î�n cele din urmă ș� i-a luat o slujbă la o mină din Colorado ș� i
a î�nceput să trăiască de azi pe mâine, fără speranț�ă. Ș� i-a
păstrat totuș� i echipamentul de foraj. Fusese prima lui dra-
goste. Sfârș� itul de săptămână î�l găsea î�n curtea din spatele
casei, ungând ș� i curăț�ând piesele, mânuindu-le cu o grijă
ritualică.
Î�ntr-o zi de la sfârș� itul primăverii, când zăpada se î�n-
tindea pe suprafeț�ele î�ntinse ș� i sclipitoare de pe pantele
munț�ilor, iar râurile ș� i pâraiele erau mari ș� i tulburi, a intrat
î�n pădure ș� i s-a aș� ezat să privească valea. Valea era o de-
presiune mărginită din trei părț�i de intruziuni abrupte de
granit, iar aceș� ti munț�i fuseseră bogaț�i î�n multe minerale,
plumb, zinc, argint, tungsten ș� i mangan. Prietenul nostru
s-a uitat spre vest, acolo unde depresiunea cobora pentru
a forma un platou. Dintr-odată î�n mintea lui s-a format
* Marea diviziune continentală a Americii este diviziunea principală, în

mare parte montană, care trece prin America de Nord și de Sud, de la
strâmtoarea Bering prin Munții Stâncoși din Canada și Statele Unite. (n.ed.)
** Dray Hole, în original. (n.ed.)
imaginea perfectă a unui anticlinal* faliat, un tip predomi-

nant de capcană subterană stratigrafică de petrol. Imaginea
părea să se suprapună cu scena dinaintea ochilor săi, astfel
î�ncât aproape că vedea petrolul sub stratul de dincolo de
suprafaț�a pământului. A î�nceput să tremure din cauza ace-
lei viziuni, căreia nu i-a putut rezista. I-a părut ca o vizită
neaș� teptată din ceruri, aș� a că a plecat de pe munte absolut
sigur că î�n valea aceea mică se găsea un teren petrolifer
important.
Î�n ziua următoare ș� i-a dat demisia de la mină, iar din
economii a reuș� it să ia î�n arendă un lot pentru exploatarea
petrolului pe terenul pe care î�l vizualizase ca fiind cel mai
favorabil. Acum trebuia să strângă capital ca să î�ncheie
acordul de arendă ș� i să aibă fonduri pentru a fora, o sarci-
nă uriaș� ă, deoarece toată lumea care î�l cunoș� tea î�i ș� tia ș� i
povestea plină de eș� ecuri. Dar viziunea din mintea lui a
persistat. L-a făcut să ia autobuzul către un oraș� din est, î�n
căutare de fonduri. După o săptămână descurajantă a ajuns
pe o bancă din parc, lângă un bărbat î�n vârstă care hrănea
veveriț�ele î�n liniș� te ș� i cu răbdare.
Era o zi senină ș� i călduroasă, veveriț�ele erau active, se
jucau ș� i se î�ncăierau pentru mâncarea oferită, iar cei doi
bărbaț�i râdeau de giumbuș� lucurile lor ș� i fiecare a spus po-
veș� ti despre alte veveriț�e ș� i alte vremuri, fiind de acord că
omenirea ș� i animalele nu au î�n comun aceleaș� i slăbiciuni.
Bucuroș� i unul de compania celuilalt, s-au î�nț�eles să ia masa
la un restaurant din apropiere. Î� n timpul prânzului, son-
dorul i-a spus noului său prieten despre viziunea ș� i pro-
blema lui. Bărbatul s-a arătat interesat, l-a chestionat
* Parte a unei cute geologice ridicate în formă de boltă. (n.ed.)

34 Magia din minte
î�ndeaproape cu privire la viziunea pe care o avusese pe

munte, părând impresionat că aceasta a persistat.
— De câț�i bani ai nevoie? a î�ntrebat el.
— De 50.000 de dolari, a răspuns sondorul.
— Am să ț�i-i dau eu, a zis bărbatul pe neaș� teptate. Vom
fi parteneri egali.
Părea incredibil, dar asta era – o cunoș� tinț�ă î�ntâmplă-
toare pe o bancă din parc ș� i gata, a făcut rost de bani. Este
aproape dezamăgitor să povestim că foratul ulterior a dat
la iveală un teren petrolifer bogat. Pur ș� i simplu nu putea fi
altfel. Iar bărbatul care a contribuit cu banii ș� tia că aș� a va
fi. Avusese destulă experienț�ă cu puterea viziunii interioa-
re de a se manifesta î�n lume pentru a fi absolut sigur de
poziț�ia sa. Nu s-a gândit niciun moment la eș� ecurile prece-
dente ale partenerului său, ci numai la viziunea care pusese
stăpânire pe el î�n prezent.
DIZOLVAREA MĂȘTII VANITĂȚII

Ce alchimie ciudată l-a determinat pe sondorul nostru
să aibă această viziune clară î�n minte, o viziune care l-a făcut
ulterior un om bogat, dacă î�ntreaga sa viaț�ă fusese un ș� ir
neî�ntrerupt de eș� ecuri? Cu siguranț�ă că ș� i puț�urile pe care
le forase î�nainte fuseseră tot ca răspuns la o viziune. Atunci
de ce a eș� uat?
A eș� uat pentru că viziunea avută atunci era una a eș� e-
cului. El ar fi negat asta, cu siguranț� ă, dar era adevărat.
Poate că î�n subconș� tientul său se afla sentimentul unui mare
pericol legat de căutarea petrolului. Poate simț�ea că sorț�ii
î�i sunt potrivnici. Poate era conș� tient de faptul că există
milioane de hectare de pământ fără petrol. Î�n orice caz, in-

diferent de motiv, viziunea sa era una a eș� ecului, iar el a
fost atras către aranjamente care î�l vor determina să î�ș�i in-
staleze sonda î�n pământ sterp. Î�n două situaț�ii forase de fapt
î�ntr-un pământ productiv, î�nsă o dată s-a oprit din săpat cu
9 metri î�nainte să dea peste zăcământul de petrol, iar altă
dată nu a făcut testul nisipului pe un teren care a produs
mai târziu câteva milioane de barili. Dar nu avea ce să facă.
Nu urma decât ordinele viziunii din minte.
Vezi cât de diferit a fost comportamentul când a desco-
perit terenul din depresiune? A văzut petrolul. A ș� tiut că
este acolo. Nu a avut nici cea mai mică î�ndoială î�n minte ș� i
s-a purtat î�n consecinț�ă. De data aceasta nu putea să i se
opună nimeni. Viziunea sa a fost una î�n sensul găsirii pe-
trolului ș� i exact asta a ș� i obț�inut.
De ce? De ce a avut î�n cele din urmă o viziune pozitivă,
după ce a nutrit una negativă atâț�ia ani? Nu s-ar putea răs-
punde cu certitudine la o asemenea î�ntrebare fără să î�l stu-
diem bine pe acest bărbat, dar, după toate probabilităț�ile,
factorul debilitant ș� i paralizant a fost frica. Frica, mai mult
decât orice alt lucru, ne deformează ș� i ne distorsionează
viziunea. Cel mai probabil sondorului nostru î�i era frică de
eș� ec, iar anxietatea sa i-a deformat viziunea interioară, trans-
formând-o dintr-una a succesului î�ntr-una a î�nfrângerii.
Nu putea să iasă î�nvingător atâta timp cât frica rămânea î�n
el. Î�n cele din urmă, atunci când ajunsese cu moralul la pă-
mânt, când meseria pe care o iubea l-a respins ș� i oamenii
care lucrau î�n acest domeniu n-au mai vrut să î�l angajeze,
frica l-a părăsit de la sine. Tot ce era rău se î�ntâmplase deja,
de ce să î�i mai fie frică? Ș� i î�n această stare de uș� urare
36 Magia din minte
psihică, Sinele Secret a putut să străpungă masca vanităț�ii,

iar viziunea care a urmat i-a adus succesul.
MINTEA MAI PRESUS DE MATERIE

„S-a socotit că 11.000 de persoane au preferat, î�n mai
multe rânduri, moartea decât să accepte să facă ceea ce nu
voiau să facă”*, a scris Jonathan Swift. Rezistenț�a minț�ii
omeneș� ti la schimbare este uimitoare, mai ales când pare
atât de evident că viaț�a î�nsăș� i nu este nimic altceva decât
schimbare. Numeroș� i oameni, mulț�i dintre ei foarte inteli-
genț�i, afirmă că toate cauzele se află î�n lumea fizică ș� i că
mentalul doar observă. Par hotărâț�i să meargă până la
moarte cu acest punct de vedere teribil de greș� it, chiar dacă
propria atitudine interioară le neagă poziț�ia, chiar dacă slo-
ganele lor elogiază puterea minț�ii asupra materiei.
Pe uș� ile vestiarelor ș� i pe pereț�ii sălilor de conferinț�ă,
sloganele î�nrămate ș� i afiș� ate le proslăvesc mesajele: „Cine
renunț�ă nu câș� tigă niciodată. Un câș� tigător nu renunț�ă ni-
ciodată”. „O echipă care nu se lasă î�nvinsă nu poate fi î�nvin-
să.” „Pune suflet î�n ceea ce faci. Restul va veni de la sine.”
„Hotărăș� te-te ș� i î�ț�i vei inventa viitorul.” Dar aceste expu-
neri verbale ale unei viziuni bine gândite sunt considerate
ca având î�ntâietate numai î�n chestiuni cum ar fi efortul de
echipă, pentru a uni un grup î�n vederea realizării unui
scop, î�nsă importanț�a lor extraordinară pentru creativita-
tea individuală este trecută cu vederea de obicei. Din vizi-
unea interioară se realizează toate lucrurile – se clădesc
* În original: It is computed that eleven thousand persons have at seve-

ral times suffered death rather than submit to break eggs at the smaller
end. (n.ed.)
poduri, se construiesc turnuri, se forează după petrol, se

realizează filme, se scriu cărț�i, se pictează tablouri, se com-
pune muzică, se cercetează spaț�iul extraterestru cu sondele,
se descoperă secretele atomului.
Nu există nicio realizare dacă aceasta nu este precedată
de viziunea ei. Pur ș� i simplu nu poț�i să te î�ntinzi peste masă
ș� i să iei o farfurie, dacă nu ai mai î�ntâi imaginea î�n minte.
Toț�i oamenii primesc toate lucrurile î�n conformitate cu
imaginile care se formează î�n mintea lor, iar efortul depus
î�n această lume pentru a scăpa de soarta inevitabilă este
suficient pentru a construi un turn până la soare. Nici toată
miș� carea, sau energia fizică cheltuită î�n lume, nu poate să
prevaleze asupra unei imagini mentale greș� ite. Î�n mod si-
milar, posesorul imaginii mentale corecte este î�ndrumat să
facă munca ce trebuie făcută, fără efort ș� i aproape cu non-
ș� alanț�ă. Majoritatea oamenilor care au dificultăț�i ș� i se stră-
duiesc î�n lume sunt cei prinș� i î�n circumstanț�e nedorite din
cauza unei vizualizări mentale incorecte, iar faptul că vizu-
alizează î�nsuș� i lucrul pe care declară că î�l urăsc reprezintă
situaț�ia contradictorie care umple cabinetele psihiatrilor.
PUTEREA ASUPRA DESTINULUI

Bernard Spinoza a scris: „Câtă vreme un om î�ș�i imagi-
nează că nu poate să facă asta sau cealaltă, atâta vreme
este hotărât să nu le facă; prin urmare, atâta vreme î�i va fi
imposibil să le facă”. Imaginea care se formează î�n minte,
fie ea bună sau rea, va duce la consecinț�a ei inevitabilă.
Problema nu ț�ine de realitatea mentală sau spirituală a î�m-
plinirii fizice sau a vizualizării mentale, ci mai degrabă de
găsirea unei chei care va permite fiecărei persoane să
38 Magia din minte
creeze imagini mentale după propria dorinț�ă, să le păstre-

ze până la î�nfăptuirea lor ș� i să nu permită intruziunea altor
imagini din partea subconș� tientului recalcitrant, care de
foarte multe ori funcț�ionează contrar minț�ii conș� tiente. Î�n
colț� urile mai ascunse ale psihicului uman se formează
germenii care motivează o î�ntreagă viaț�ă ș� i omul fie le dă
satisfacț�ie, fie preia controlul asupra acestor iniț�iatori invi-
zibili. Dacă î�i acceptă, viaț�a lui va fi condusă de către o sursă
aflată dincolo de controlul său conș� tient. Dacă preia co-
manda, devine stăpân pe soarta lui.
Să preiei comanda nu este niciodată aș� a de simplu cum
sună. Necesită o fermitate ș� i un curaj pe care doar puț�ini
oameni le au din naș� tere. Majoritatea dintre noi trăim ca
sclavi deplini ai reacț�iei, victime absolute ale comenzilor
subconș� tientului ș� i rareori, dacă o facem vreodată, ne gân-
dim că este posibil să ne depăș� im trăirile ș� i să reacț�ionăm
î�n mod cu totul diferit decât impun circumstanț�ele. De exem-
plu, dacă participi la un test ș� i î�nfrângerea pare inevitabilă,
o faci certitudine doar acceptând-o. Dar dacă î�ț�i menț� ii
spiritul viu printr-o viziune a victoriei, printr-o rezistenț�ă
absolută faț�ă de caracterul inoportun al î�nfrângerii ș� i dez-
astrului, cine ș� tie ce miracole ar putea să apară? Viziunea
mentală care rezistă î�n faț�a tuturor stimulilor senzoriali
devine î�n cele din urmă un lucru de sine stătător, iar solu-
ț�ionarea sa ca realitate obiectivă î�n lumea materială cere
să se exprime ș� i nu va fi î�năbuș� ită. Vasta creativitate a na-
turii izvorăș� te din potenț�ialul infinit al Sinelui Secret. Orice
poate fi conceput va fi creat cu siguranț�ă î�n cele din urmă
ca realitate materială, pentru a fi văzut de î�ntreaga lume.
Nu există idei fără soluț�ionare vizibilă, deoarece marea
plasticitate a Sinelui Secret dă o formă fiecărei idei cuprinse
î�n el, iar cel care este stăpânit de un gând este stăpânit ș� i
de un lucru, atâta timp cât î�i păstrează imaginea clară.
CREATIVITATEA
Capacitatea creatoare nu este parte a sinelui superficial,
a egoului, a minț�ii conș� tiente, a ființ�ei fizice sau senzoriale.
Ea izvorăș� te din Sinele Secret, urcă prin nivelurile conș� ti-
inț�ei ș� i capătă formă ș� i structură prin intermediul unei pu-
teri cu mult peste cea a „eului” individual mărunt ș� i infinit
mai puternică. Cea mai puternică latură a omului dintre
toate e invizibilă, pare cu totul separată de el, este ascunsă
î�n cele mai adânci cotloane ale ființ�ei sale, nu are un nume,
nu este recunoscută de simț�urile fizice, nu poate fi con-
strânsă, dar răspunde instinctiv ș� i î�n î�ntregime la imagine.
Acesta este marele Sine Secret plastic din care sunt făcute
toate lucrurile, sinele creator al universului, care î�ș�i menț�ine
identitatea î�n toate diferenț�ierile, care este pe vecie unul
singur î�n mijlocul diversităț�ii; acesta este Sinele Secret din
tine, care nu este diferit de tine, care î�n ultimă instanț�ă este
î�ntru totul tu. Tu nu eș� ti mintea conș� tientă, egoul, memoria
sau ființ�a senzorială, ci te-ai născut direct din mintea care
a conceput ș� i a construit universul, ș� i nu eș� ti diferit de acea
minte, ci ataș� at de ea printr-o construcț�ie mentală ș� i spiri-
tuală care face ca tu ș� i ea să fiț�i la fel.
Abandonarea sinelui superficial ș� i căutarea echilibru-
lui î�n zonele mai adânci ale conș� tiinț� ei reprezintă calea
către putere ș� i perfecț�iune î�n tot ce î�ntreprinzi. Pentru că
atunci când un om intră î�n acord cu forț�a vitală ș� i entitatea
mentală care î�i dă conș� tiinț�a ș� i trăieș� te î�n interiorul lui, el
preia printr-un proces de identificare eficacitatea ș� i puterea
40 Magia din minte
entităț�ii infinite ș� i eterne din care a izvorât viaț�a lui indivi-

duală. Orizonturile sale se extind, conș� tiinț�a i se lărgeș� te;
din izvoare ascunse, subterane, iese la suprafaț�ă o putere
neî�ntreruptă, din ce î�n ce mai mare, de perfecț�iune ș� i o î�n-
ț�elegere perfectă. Î�ș�i pune credinț�a, cu simplitate ș� i î�ncre-
dere statornică, î�n puterea inerentă a Sinelui Secret de a-i
da acele imagini mentale care se găsesc î�n el sub formă de
realităț�i materiale, ș� i nu are nevoie de cheia care descuie
secretele universului pentru a folosi eficient această lege
fundamentală. Nu î�l deranjează că tărâmul mental ș� i spiri-
tual are porț�i care nu au cedat până acum. Nu trebuie să
cunoască totul ș� i să î�nț�eleagă totul pentru a folosi acele
adevăruri pe care le-a descoperit până acum ș� i trăieș� te
conș� tient de faptul că viaț�a este o aventură mentală ș� i nu o
călătorie fizică.
CUNOAȘTEREA – MARELE AVANTAJ

Am văzut cu toț�ii oameni care ating scopuri măreț�e fără
efort. I-am văzut pe alț�ii străduindu-se frenetic să realize-
ze ceva numai pentru a fi complet dezamăgiț�i. Suntem asi-
guraț�i cu toț�ii, din toate părț�ile, că munca î�l face pe om să
aibă succes, dar ne dăm seama aproape imediat că munca
rămâne uneori fără realizări, î�n vreme ce norocul î�i su-
râde adesea omului care pare să nu depună niciun efort.
Shakespeare a scris: „Ș� tim valul cum ne bate, el ne duce
î�nspre noroc, dar dacă nu luăm seama, călătoria vieț�ii oco-
leș� te”*. Povestea spune că un bărbat a cărui centrală termi-
că refuza să funcț�ioneze a chemat pe cineva să o repare.
* Opere complete, Iuliu Cezar, traducere de Tudor Vianu, Editura Uni-

vers, Bucureşti, 1986, p. 71. (n.tr.)
Meș� terul a lovit-o o dată cu ciocanul ș� i aceasta a î�nceput să

funcț�ioneze. I-a emis o factură de o sută de dolari. „Scanda-
los”, a bolborosit stăpânul casei cu mânie. „Vreau factura
detaliată.” „Î�n regulă”, a răspuns meș� terul. A mâzgălit pe
factură: „O lovitură de ciocan – 1 dolar. Faptul că am ș� tiut
unde să lovesc – 99 de dolari”.
Nu contează cât de mult munceș� ti, ci ceea ce realizezi.
Nu ne mândrim cu vaietele ș� i scrâș� netul dinț�ilor, ci cu lucru-
rile realizate ș� i duse până la capăt. Dacă banala pârghie ar
fi fost cunoscută î�n urmă cu ș� ase mii de ani, ar fi putut să
scutească milioane de ore de muncă istovitoare, iar dacă
televiziunea ar fi existat pe vremea lui Hristos, biserica
creș� tină ar fi putut să î�mbrace o formă diferită. Să ș� tii unde
ș� i când să loveș� ti, aș� a cum a exemplificat foarte bine meș� -
terul, este ceea ce trebuie să obț�ii, nu energia de a alerga de
un milion de ori î�n jurul unui teren care nu trebuie î�ncon-
jurat nici măcar o dată. Cunoaș� terea este ceea ce contează,
nu efortul fizic; toate lucrurile există datorită unor cauze
mentale, s-au ridicat ca răspuns î�n lumea fizică la unele idei
din minte. Mintea este prima cauză, iar cel care este ghidat
de această cunoaș� tere descoperă fântâna puterii.
Sinele Secret din tine este un sine uriaș� , care face ca
mintea superficială ș� i egoul tău să pară niș� te pitici insigni-
fianț�i. Este un sine fără limite î�n spaț�iu ș� i timp ș� i pentru el
orice este posibil. Manifestările sale pe scena umană par
supranaturale câteodată. El iese la suprafaț�ă î�n geniile
noastre, î�n clarvăzători, î�n artiș� ti, î�n exploratori, î�n pionieri,
î�n aventurieri. Prezenț� a sa poate fi simț� ită î�ndeaproape
î�n domeniile parapsihologiei, percepț�iei extrasenzoriale,
precogniț� iei, clarviziunii, telepatiei. Stă la baza tuturor
42 Magia din minte
eforturilor ș� i aspiraț�iilor umane ca inteligenț�ă ce ghidează

evoluț�ia. Viaț�a se î�ndreaptă către un obiectiv superior, mă-
reț� , care merită osteneala, iar calea pe care urmează să fie
escaladate î�nălț�imile este lipsită de pericol, sigură ș� i bine
cunoscută. Confuzia există numai î�n cunoaș� terea parț�ială,
ș� i numai printr-o perspectivă separată ș� i incompletă a si-
nelui superficial ajungem să fim neputincioș� i ș� i speriaț�i
î�ntr-o lume care ar trebui să fie a noastră. Mintea minuscu-
lă aflată î�n spatele ochilor noș� tri nu are orizonturile ș� i nici
conș� tiinț�a extinsă pentru a vedea imaginea de ansamblu,
obiectivul mai valoros ș� i măreț� al Sinelui Secret. Toată su-
ferinț�a, frustrarea ș� i eș� ecul individual izvorăsc din nereu-
ș� ita minț�ii superficiale de a găsi Divinul ș� i de a se identifica
aș� a cum trebuie cu el. Izolându-ne de adevăratele rădăcini
ale ființ�ei noastre, nu mai suntem î�n echilibru cu puterea ș� i
siguranț�a Celui Suprem. Î�nchipuindu-ne că mintea noastră
este exclusiv dependentă de simț�uri, suntem ca o coadă
tăiată de ș� arpe, care se zbate î�n continuare, dar e lipsită de
simț�ire, fără scop ș� i fără entitate, un nebun care scrijeleș� te
un desen ciudat î�n ț�ărână.
URIAȘUL DIN INTERIOR

Suntem doar un singur corp, doar o singură minte, o in-
teligenț�ă profundă ș� i durabilă. Nu suntem părț�i infinitezi-
male ale unui î�ntreg infinit ș� i de nepătruns, ci suntem chiar
acel î�ntreg, toată mintea, acea inteligenț�ă măreaț�ă ș� i vastă
din care a evoluat universul ș� i tot ce cuprinde universul
este cuprins ș� i î�n noi î�nș� ine, iar dacă ne î�nț�elegem cu ade-
vărat pe noi, putem să î�nț�elegem lumea ș� i tot ce este î�n ea.
Poț�i să fii tot ce vrei, poț�i să faci orice vrei, să urmezi

orice cale vrei, să devii stăpân pe destinul tău, să î�ț�i rându-
ieș� ti viitorul, dar nu vei face aceste lucruri opunându-te
circumstanț�elor, aruncându-te frenetic î�mpotriva evenimen-
telor ș� i persoanelor doar pentru că nu par să fie î�n acord cu
planurile tale. Numai î�nț�elegând scopul ascuns din spatele
evenimentelor, adevăratele motivaț�ii care î�i pun î�n miș� care
pe oameni, vei putea să intri î�n acord cu viaț�a ta, să acț�io-
nezi î�n concordanț�ă cu mareele uriaș� e care aduc viitorul.
Ai această aptitudine odată ce ai aflat de existenț�a Sinelui
Secret ș� i ai î�nceput să te străduieș� ti să trăieș� ti î�n concor-
danț�ă cu el, nu cu sinele superficial care te-a pus î�n miș� care
până acum.
Tindem cu toț�ii către obiective, dorim să ne î�mbunătă-
ț�im î�nț�elegerea ș� i capacităț�ile. Nu am fi î�n viaț�ă, dacă nu am
avea î�nnăscută creș� terea. Dar adesea creș� terea noastră se
opreș� te prin calcifiere, î�nconjurată fiind de straturi imper-
meabile de egoism ș� i trufie. Acest egoism nu este neapărat
doar spirit acaparator; ar putea să fie exemplificat chiar ș� i
de o generozitate copleș� itoare; este pur ș� i simplu preocu-
parea principală pentru ego, un trai după ș� i î�n concordanț�ă
cu micul „eu” care constituie cunoaș� terea de sine a persoa-
nei obiș� nuite. O asemenea concepț�ie face din cunoaș� terea
de sine o critică permanentă, o comparaț�ie cu ceilalț�i, favo-
rabilă sau nu. Se hrăneș� te din măgulire ș� i victorie, este
decimată de critică ș� i î�nfrângere. Nu are o existenț�ă reală,
ci depinde exclusiv de circumstanț�e ș� i de reacț�iile pe care i
le determină acele circumstanț�e. Î�n consecinț�ă, este î�ntot-
deauna foarte bucuroasă sau tristă, deoarece impresia sa
despre sine este fie că e mai bună, fie mai proastă decât
44 Magia din minte
toate cele cu care se confruntă. Nu cunoaș� te deloc noț�iu-

nea de egalitate.
RESURSA SUPREMĂ
Străpungerea graniț�elor limitative ale egoului către vi-
ziunea neș� tirbită, cunoaș� terea ș� i bucuria Sinelui Secret este
fără î�ndoială obiectivul evoluț�iei, scopul vieț�ii. Această trans-
formare, o adevărată transfigurare a minț�ii ș� i spiritului, nu
este un lucru absolut, ci o chestiune de măsură, este obț�i-
nută parț�ial de mii de persoane î�n viaț�ă ș� i poate fi atinsă cu
unele limite de oricine trăieș� te. Să exiș� ti absorbit de ego
î�nseamnă să trăieș� ti o viaț�ă mărginită, să î�ț�i realizezi doar
o mică parte din potenț�ial. O asemenea subordonare deli-
berată faț�ă de ordinele naturii este o supunere faț�ă de du-
rere, suferinț�ă, moarte ș� i degradare. O asemenea supunere
este normală pentru formele de viaț�ă inferioare, pare să
facă parte din planul prin care Sinele Secret iese la iveală
din materie, dar atunci când conș� tiinț�a a ajuns î�ntr-un punct
î�n care î�ș�i recunoaș� te î�ncarcerarea, când î�ș�i dă seama de
supunerea faț�ă de circumstanț�e, plăcere ș� i durere, trebuie
să se străduiască să fie liberă, să î�ș�i stabilească o ordine
reală pentru dezvoltarea sa. Trebuie să evadeze din grani-
ț�ele conș� tientizării, să nu mai trăiască î�n ego ș� i să atingă
orizonturile extinse ș� i puterile Sinelui Secret, ori va recă-
dea î�n inerț�ia naturii senzoriale, î�ș�i va pierde capacitatea
de creș� tere ș� i dezvoltare ș� i va î�nceta astfel să mai reprezinte
Sinele Secret. Pentru persoana prinsă î�n capcana egoului ș� i
resemnată să fie aș� a nu există alt sfârș� it î�n afară de suferin-
ț�ă ș� i durere. Numai î�n Divin se află resursele supreme care
depăș� esc toate obstacolele ș� i numai căutând să descopere
Sinele Secret a păș� it omul cu fermitate pe singura cale care

duce la succes, seninătate ș� i bucurie.
LUPTĂ ȘI SACRIFICIU
Bineî�nț�eles că nu se poate realiza nimic fără conflict.
Viaț�a î�nsăș� i este o luptă la care fiecare dintre noi participă
zilnic. Problema este doar î�ncotro să ne î�ndreptăm efortu-
rile: să urmărim spectrele materiale ale lumii fizice care
par să ne scape î�n permanenț�ă sau să ne concentrăm pe o
resursă internă care controlează lumea exterioară. Cel
care î�ș�i foloseș� te energiile pentru a-ș� i dezvolta conș� tiinț�a
este un î�nț�elept. Va descoperi î�n curând că toate aspectele
lumii au căpătat o ordine ș� i o corectitudine pe care nu le-ar fi
crezut posibile. Toate lucrurile par să î�i facă voia, nu pentru
că le cere î�ntr-adevăr asta, ci pentru că le î�nț�elege. Această
cunoaș� tere, obț�inută prin percepț�ia interioară a potenț�ia-
lului fiecărui lucru ș� i fiecărei circumstanț�e, este cea care
duce la puterea binevoitoare care î�i permite omului să trea-
că prin cele mai intense conflicte cu seninătate ș� i siguranț�ă.
El vede ce trebuie făcut pentru că ș� tie ce rezultat trebuie
obț�inut, iar datorită acestei percepț�ii î�nnăscute a legilor
vieț�ii ș� i naturii, pare să influenț�eze fiecare eveniment, să
modeleze fiecare lucru, dar nu el este cel care face asta, ci
Sinele Secret din el, căruia i s-a î�ncredinț�at complet ș� i care
î�i î�ndrumă paș� ii ș� i acț�iunile cu o siguranț�ă omnipotentă.
Vrei puterea, siguranț�a ș� i seninătatea Sinelui Secret?
Atunci există ceva la care trebuie să renunț�i. Trebuie să re-
nunț�i la ego, acel lucru din tine despre care ai crezut î�ntot-
deauna că este chiar sinele tău. Trebuie să î�ncerci să dai la
o parte acel sentiment de separare care este un produs al
46 Magia din minte
minț�ii tale superficiale ș� i să cauț�i adânc î�n propria conș� ti-

inț�ă esenț�a pură a ființ�ei care este sinele tuturor lucrurilor.
Nu va fi uș� or. Natura senzorială cu stimulii săi care ne dis-
trag î�n permanenț�ă aduce zilnic apeluri zgomotoase din
lumea exterioară. Dar dacă viaț�a ț�i-a oferit o porț�ie bună
de durere ș� i frustrare alergând după aceste ispite ș� i amăgiri,
atunci le vei î�ntâmpina cu rezistenț�ă ș� i nu vei mai porni î�n
căutarea lor. Calea către putere se află î�n tine. Toate lucru-
rile se vor găsi acolo. Lupta nu se dă î�ntre tine ș� i lume, ci
î�ntre egoul tău ș� i sinele adevărat. Alege doar să î�ț�i găseș� ti
sinele adevărat ș� i î�n final nu ai cum să pierzi.
Atunci când lupta începe înlăuntrul său,

Omul chiar valorează ceva.
– Robert Browning
2 DESCOPERIREA SINELUI
SECRET
Personalitatea umană este extrem de complexă. O persoană

este mult mai mult decât un nume ș� i anumite caracteristici
fizice, mentale ș� i emoț�ionale. Este ciudat ș� i să simț�im că î�i
cunoaș� tem pe alț�ii, din moment ce o minimă examinare a
propriului nostru psihic ne dezvăluie de î�ndată că abia dacă
ș� tim câte ceva despre noi î�nș� ine. Nici măcar nu sălăș� luim
singuri î�n propriul corp, el este î�n cea mai mare parte un
teren de bătălie pentru laturile naturii noastre aflate î�n con-
flict; ș� i î�n timp ce preiau conducerea când una, când cealal-
tă, noi prezentăm culorile î�n permanentă schimbare ale
unui cameleon.
SINELE NOSTRU MULTIPLU

Un om angajat î�ntr-un efort concentrat vorbeș� te ade-
sea singur. O parte din el o critică pe cealaltă, aș� a că dă frâu
liber unor mici exclamaț�ii de exasperare cum ar fi: „Poț�i să
te descurci mai bine de atât, Henry, băiete” sau „Nu fi pros-
tănac, poț�i să o faci!”. Î�n această divizare aparentă a sinelui,
o jumătate î�ș�i asumă o natură care pare să fie mai presus
de orice reproș� , pe când cealaltă are î�n aparenț� ă perso-
nalitatea unui copil neastâmpărat ș� i recalcitrant. Dacă î�l
48 Magia din minte
î�ntrebi pe Henry care dintre cei doi este el, î�ț�i răspunde că
el este Henry. Dacă î�l î�ntrebi cine vorbeș� te cu Henry, privirea
i se pierde cu totul ș� i tot ce reuș� eș� te să î�ț�i răspundă este că
doar vorbea singur.
Ei bine, nu este doar un obicei pe care î�l are Henry, î�l avem
cu toț�ii. Nu găzduim î�n interiorul nostru o singură natură,
ci mai multe, nu un singur sine, ci miriade, suprapuse une-
le peste altele, ca niș� te reflexii infinite î�n oglinzi aș� ezate
faț�ă î�n faț�ă; ș� i niciunul nu este sinele nostru adevărat, nici
măcar toate luate la un loc, ci o altă ființ�ă mai reală ascunsă
î�n noi, atemporală, eternă ș� i neschimbătoare.
Conflictele ș� i contrastele numeroaselor laturi ale naturii
noastre superficiale sunt direct responsabile de prevalenț�a
tulburării psihice numite schizofrenie. Schizofrenicul este
dezorientat î�n raport cu lumea ș� i cu sine î�nsuș� i din cauza
unor conflicte interioare intense purtate de mai multe dintre
diferitele sale naturi. Î�n cazuri extreme, una, apoi cealaltă
preia controlul, astfel î�ncât ajunge posedat de câteva per-
sonalităț�i distincte, fiecare diferită de cealaltă ca noaptea
de zi. O serie de cazuri clinice de acest fel au fost studiate
î�ntr-o măsură considerabilă, unul chiar fiind transformat
î�ntr-o carte de mare succes, astfel î�ncât, î�n general, oamenii
au devenit î�n sfârș� it conș� tienț�i de ființ�a mistică, nesigură
care suntem de fapt fiecare dintre noi.
Persoana sănătoasă din punct de vedere psihic este cea
care preia controlul propriei personalităț�i, refuză să fie in-
fluenț�ată de tendinț�e ș� i î�ș�i impune o disciplină pe care î�ș�i
bazează obiectivele a căror realizare ș� i-o doreș� te. Ș� i totuș� i,
î�n ciuda faptului că „preia controlul”, î�n ciuda disciplinei
impuse asupra naturii de suprafaț�ă ș� i a laturilor tainice,
Descoperirea sinelui secret 49
persoana sănătoasă din punct de vedere psihic trebuie să

rămână supusă faț�ă de o parte ascunsă a ființ�ei sale, acea
esenț�ă indestructibilă ș� i strălucitoare din interior care o
susț�ine ș� i î�i dă viaț�ă. Dacă nu o face, atunci o boală care î�i
afectează î�ntreaga natură î�i exagerează egoul, o disociază
de realitate, o face să capete tulburarea funcț�ională psihică
cunoscută sub numele de paranoia. Egoul său umflat ș� i-a
î�ntrerupt legătura cu Sinele Secret care sprijină ș� i susț�ine,
aș� a că se î�ndreaptă direct către distrugere. Majoritatea dic-
tatorilor care au condus sistemele noastre politice moder-
ne au făcut parte din această categorie, ducându-ș� i ț�ările ș� i
pe ei î�nș� iș� i la distrugere, î�ntr-o cursă oarbă ș� i pripită.
INFINITATEA ÎN FINIT
Imediat ce reflectăm mai atent, devine evident că omul
nu este î�n război doar cu natura, ci este î�n război cu sine
î�nsuș� i. Pe dinăuntru suntem un adevărat câmp de bătălie,
î�ncât adesea nu putem să ne stăpânim agitaț�ia ș� i î�ntregul
nostru psihic este cuprins de o boală care î�l face nefolosi-
tor lumii din jur ș� i nouă î�nș� ine. Orice ar fi ființ�a umană, ea
este mai mult decât un corp fizic, iar forma vagă a acestei
aure invizibile nu este ceva ce poate fi î�nchis î�n interiorul
unor graniț�e sau al unor categorii desemnate, nu poate fi
cântărit, măsurat sau numărat. Tot ceea ce suntem ș� i pu-
tem spera să fim este mental, este esenț�a unei inteligenț�e
gigantice î�n poala căreia ne cuibărim ș� i din care suntem
hrăniț�i ș� i alimentaț�i ca din niș� te izvoare subterane. Aceas-
tă inteligenț�ă gigantică este Sinele Secret al universului;
este î�n acelaș� i timp, î�n mod paradoxal, Sinele Secret al fie-
căruia dintre noi.
50 Magia din minte
Nicio retorică nu triumfă î�n faț�a neî�ncrederii; niciun

argument nu î�l descumpăneș� te pe omul credincios. Ș� i to-
tuș� i, enigma există. Cum este posibil ca un lucru de dimen-
siuni ș� i posibilităț�i infinite, aș� a cum este mintea universală,
să fie găzduit î�n corpul minuscul ș� i finit al unui individ? Să
fii infinit î�nseamnă să fii unul singur. Mai mult de unul din
orice este infinit î�nseamnă î�n mod automat că nu este infi-
nit, deoarece orice este infinit ocupă tot spaț�iul ș� i nu lasă,
prin urmare, loc pentru altceva. Aș� adar, orice este infinit e
exact acelaș� i lucru cu ceea ce se află î�n interiorul său, pen-
tru că tot ce este infinit trebuie să se afle î�n toate locurile,
î�n toate momentele. S-ar putea să fie destul de greu de ac-
ceptat, dar ideea este probabil la fel de solidă din punct de
vedere ș� tiinț�ific precum este teoria cuantică din fizică, iar
î�n esenț�ă spune următoarele: dacă există o inteligenț�ă la
baza vieț�ii ș� i avem toate motivele să credem că trebuie să
existe, atunci toată acea inteligenț�ă este inerentă fiecărei
creaț�ii a acelei inteligenț�e. Î�n consecinț�ă, mintea universa-
lă – sau Sinele Secret – este completă ș� i î�ntreagă î�n fiecare
dintre noi. Nu trebuie decât să o descoperim, ca să avem
puterea ș� i perfecț�iunea ei.
Dar nici căutarea ș� i nici găsirea ei nu se fac cu uș� urinț�ă.
Suntem atât de cufundaț�i î�n egoismul nostru, atât de î�n-
chistaț�i î�n miriadele de tipuri ale sinelui nostru superficial,
î�ncât este greu să dobândim viziunea pentru a penetra ilu-
zia, ea fiind dezvoltată numai printr-un efort mental ș� i o
disciplină spirituală intensă. Sub toată această agitaț�ie, spri-
jinind î�ntrecerea dintre tipurile sinelui superficial, dând
fiecărei vieț�i o direcț�ie ș� i un scop, se află grădina din care
izvorăș� te personalitatea, Sinele Secret, un loc al calmului ș� i
certitudinii din interiorul fiecăruia. Î�n Sinele Secret nu se
duce nicio luptă. Acesta știe. Î�n cazul său, simplul act al per-
cepț�iei este un act de creaț�ie, deoarece vizualizarea precedă
ființ�a î�n locul cel mai spiritual dintre toate, unde gândul ș� i
ideea stau mereu î�naintea realităț�ii fizice.
ÎN SPATELE ZIDULUI
Carl Jung a afirmat că cei mai mulț�i oameni confundă
î�ntre ele „cunoaș� terea de sine” ș� i cunoaș� terea personalită-
ț�ilor egoului lor conș� tient, aș� a că oricine are un ego ia de bun
faptul că se cunoaș� te pe sine. Î�ș�i cunoaș� te, de fapt, doar
egoul ș� i conț�inutul lui ș� i ș� tie adesea prea puț�in sau deloc
despre zonele vaste ș� i î�ntunecate ale subconș� tientului, de
unde izvorăsc toate impulsurile ș� i dorinț�ele ce î�i alcătuiesc
viaț�a activă. Niciun om care simte că motivaț�iile sale î�ș�i au
originea î�n personalitatea egoului conș� tient nu este liber.
Este miș� cat ca o păpuș� ă î�ncoace ș� i î�ncolo prin viaț�ă de către
subconș� tient, toate raț�ionamentele sale elaborate ș� i ajunge-
rea dureroasă la percepț�ii conș� tiente fiind realizate după
ce se dedică anumitor idei ș� i acț�iuni, niciodată mai î�nainte.
Î�ntre sinele superficial ș� i Sinele Secret se află un zid opac,
impenetrabil privirii egoului, care î�ș�i descoperă secretele
numai celui care ș� i-a extins conș� tiinț�a dincolo de limitele
minț�ii sale conș� tiente. Materialistul care se mândreș� te cu
faptul că nu a acceptat niciodată decât realitatea fizică do-
vedită a acceptat pur ș� i simplu orbirea ca pe o condiț�ie a
ființ�ei sale, iar ceea ce crede el că este libertate reprezintă
doar o î�nrobire de cel mai î�nalt grad. Faptul că î�ntorci spa-
tele subconș� tientului nu î�i anulează existenț�a. Individul nu
se naș� te printr-un efort al sinelui, ci vine pe lume format î�n
prealabil de ceva diferit de egoul care stă î�n faț�a conș� tiinț�ei
52 Magia din minte
sale î�n timpul vieț�ii. Î�ntrebarea este: cine e adevăratul lo-

cuitor din interior, egoul care creș� te din experienț�ă sau forț�a
vitală care î�l animă de la î�nceput? Reflecț�ia ne duce inevitabil
la concluzia că adevărata persoană dinăuntru este locuito-
rul ascuns din toate lucrurile, că egoul constituie numai o
mască luată pentru moment de acest locuitor, î�ntr-o piesă
enigmatică pusă î�n scenă pentru plăcerea sa secretă.
Căutarea permanentă a psihicului uman, atâta timp cât
se limitează la ego ș� i la natura superficială, va continua cu
siguranț�ă să fie lipsită de roade, deoarece se ocupă de o
iluzie. Pentru a-l cunoaș� te î�ntr-adevăr pe om, natura sa re-
ală, originea, scopul, destinul, trebuie sondate regiunile mai
adânci ale conș� tiinț�ei. Toate acestea sunt subconș� tiente,
alcătuiesc zona mentală vastă, dezordonată, extrem de pu-
ternică, î�nfricoș� ătoare chiar, aflată sub nivelul conș� tiinț�ei.
Cine ș� tie ce lucruri sunt posibile pentru această zonă din
ființ�a omului? Se spune că, după ce i-a dezvăluit puterile
extraordinare, Sigmund Freud ar fi mărturisit că a creat
dogma teoriei sexuale a comportamentului uman deoarece
era nevoie de un bastion raț�ional puternic î�mpotriva poto-
pului de ocultism care ar putea să izvorască din subconș� ti-
ent. Ș� i cu toate acestea, tocmai acel ocultism, tocmai acel
potop trebuie studiat cel mai mult, pentru că acolo se gă-
seș� te Sinele Secret.
PARTEA NEROSTITĂ A VIEȚII

Placa Ouija* ș� i ansa** nu sunt doar jocuri de salon sau
instrumentele unor trăsniț�i, ci sunt cele mai bune exempli-
ficări că î�n noi î�nș� ine se află o ființ�ă extrem de diferită de
sinele nostru superficial, care are puteri de percepț�ie ș� i cu-
noaș� tere mult mai mari decât mintea noastră conș� tientă.
Un om cu o nuia bifurcată de alun poate să găsească apă î�n
stratul de la suprafaț�ă al pământului ș� i această ispravă re-
marcabilă nu este adevărată pentru că ar exista vreo afini-
tate î�ntre apă ș� i nuiaua de alun, ci pentru că î�n subconș� tientul
omului există un mijloc de a vedea că apa se găseș� te sub un
anumit teren. Nuiaua se î�ndoaie ș� i indică apa din cauza re-
acț�iilor musculare inconș� tiente ale omului, dar el va jura că
ea face asta din proprie voinț�ă; ș� i î�n măsura î�n care î�ndoi-
rea nuielei î�ș�i are originea î�n Sinele Secret ș� i nu î�n sinele lui
superficial, afirmaț�ia sa este adevărată. Î�n orice caz, nuiaua
se î�ndoaie, se sapă fântâna ș� i apa este acolo. Este imposibil
ca omul să fi văzut apa, băț�ul nu ar fi avut de unde să ș� tie că
este acolo. Î�n acț�iune a fost un alt lucru, o forț�ă invizibilă.
Acel lucru, acea forț�ă este Sinele Secret.
* Este un instrument de divinație, folosit în spiritism, dar și ca joc de

societate. De obicei, este confecționată din lemn, având inscripționate:
alfabetul, numerele de la 0-9, cuvintele da, nu, salut și la revedere. Tabla
poate fi confecționată și din hârtie sau alte materiale inscripționabile
și folosește un indicator mobil (de exemplu, un pahar cu gura în jos)
care, în cursul ședinței, arată literele sau cifrele, care în final alcătuiesc
cuvinte ce constituie răspunsul la întrebările mediumului, sau indică
formulele de salut, ori afirmația sau negația. (n.ed.)
** Obiect din metal ușor, în formă de sârmă curbată ca litera „v”, ascuțită
la ambele capete și care servește radiesteziștilor la depistarea diferite-
lor surse energetice. (n.ed.)
54 Magia din minte
Thomas Carlyle a scris: „Partea rostită a vieț�ii unui om,

să repetăm asta mereu, este o mică fracț�iune necunoscută
din partea nerostită, inconș� tientă. Nici el î�nsuș� i nu ș� tie
asta, ca să nu mai vorbim de ceilalț�i”. Ne vedem de drum
fără griji ș� i orbi pe căile noastre prin viaț�ă, captivi ai forț�e-
lor pe care nici nu le î�nț�elegem ș� i de care nici nu suntem
conș� tienț�i că există ș� i trudim cu impresia că suntem liberi.
Această orbire nu ne-a fost impusă din cauza relaț�iei noastre
cu viaț�a ș� i nici nu este necesară pentru a ne păstra sănăta-
tea mentală sau individualitatea, după cum ar vrea unii so-
fiș� ti să credem. Este doar un pas inevitabil î�n evoluț�ia
minț�ii din materie ș� i chiar ș� i acum acesta este depăș� it de
acei indivizi suficient de evoluaț�i pentru a percepe corect
Sinele Secret ș� i existenț�a lui î�n interiorul lor. Mintea caută
să cunoască; obiectivul ei este o conș� tientizare din ce î�n ce
mai mare. Conș� tiinț�a dezvoltată este evidentă oriunde ne
uităm, de parcă ar fi avut loc o explozie mentală î�n inima
universului ș� i se răspândeș� te acum î�n toate direcț�iile, cu-
prinzând totul.
ELIBERAREA DIN ROBIE

Mintea superficială nu este cea adevărată, ci doar frac-
ț�iunea cea mai săracă din mintea adevărată, iar noi nu ne
cunoaș� tem niciodată puterea ș� i eficienț�a până când nu ne
î�ntoarcem cu spatele la acest sine fals, problematic ș� i ne
extragem gândurile ș� i acț�iunile din planurile mai adânci
ale ființ�ei noastre. Devenim atunci ca o putere care creș� te
î�ndoit, „pornim î�ntr-o călătorie” cu energie nelimitată. Sub
sinele superficial ș� i mintea conș� tientă, susț�inându-le ș� i spri-
jinindu-le pe amândouă, dar rămânând infinit mai mare
decât oricare dintre ele, se află mintea subconș� tientă uni-

versală, mintea vastă care dă viaț�ă tuturor ființ�elor vii, care
stă la baza vieț�ii ca un ocean măreț� ș� i infinit de inteligenț�ă
ș� i energie. Această minte subconș� tientă nu este doar un
rezervor amestecat de instincte, impulsuri ș� i amintiri de
mult uitate, proprii fiecărui om ș� i niciun fel de memorie a
celulei despre durere ș� i plăcere, după cum ar vrea unii psi-
hologi să credem, ci cuprinde infinit mai mult, î�ntreaga
dimensiune a creaț�iei, a spaț�iului, timpului, cunoaș� terii ș� i
scopului ș� i toată această minte se află î�n fiecare persoană,
nimeni nu o are î�ntr-o proporț�ie mai mare decât alț�ii ș� i toa-
tă ne este disponibilă fiecăruia exact î�n acest moment, este
sinele fiecăruia dintre noi care ne susț�ine.
Frustrarea ș� i suferinț�a sunt destinul omenirii î�n aceas-
tă etapă a evoluț�iei pentru că ne-am despărț�it de sursa de
bază a puterii noastre. Ea a avut loc pe măsură ce conș� tiin-
ț�a a evoluat devenind conș� tiinț�ă de sine, deoarece această
etapă anume a conș� tiinț�ei de sine la care am ajuns este em-
brionară, este doar o conș� tiinț�ă de sine î�n sensul cel mai
restrâns al cuvântului, se delimitează prin graniț�ele simț�u-
rilor fizice ș� i, prin urmare, se î�nț�elege a fi o parte minuscu-
lă î�ntr-un univers infinit de mare ș� i viu. Nu e de mirare că
suntem orbi la î�nceputul ș� i sfârș� itul unei vieț�i, atât de mi-
nuscul ne este simț� ul existenț� ei nou dobândit. Ș� i totuș� i,
chiar ș� i acum acesta î�ntinde bâjbâind mâinile, î�n speranț�a
unei alianț�e cu sinele superior, căci această alianț�ă va fi cea
care î�l va elibera î�n sfârș� it din robia faț�ă de carne, faț�ă de
limitele spaț�iului, timpului ș� i materiei.
56 Magia din minte
CEALALTĂ PERSOANĂ DIN TINE

Toate acestea ar putea să sune destul de obscur, ocult
chiar, ș� i de vreme ce persoana obiș� nuită din prezent este
atât de legată de materialism ș� i absorbită de el, s-ar putea
să fie unii care să se opună î�n acest moment ș� i să zică:
„Dovedeș� te. Arată-mi dovezi ale minț�ii universale subcon-
ș� tiente”. Sunt o mulț�ime de dovezi.
Diferite tehnici de hipnoză dezvăluie î�ncontinuu stra-
turi ale subconș� tientului care indică faptul că acestea nu
sunt proprietatea personală a celui aflat sub hipnoză. De
exemplu, domniș� oara Jones poate fi hipnotizată ș� i î�ș�i poate
aminti detalii intime despre o altă viaț�ă, astfel î�ncât un cer-
cetător neș� tiutor va fi făcut să creadă că î�ș�i aminteș� te o via-
ț�ă trăită anterior. Asemenea dovezi sunt oferite permanent
î�n sprijinul teoriei reî�ncarnării, dar nicio astfel de probă nu
a fost vreodată accesibilă. Oamenii aflaț�i sub hipnoză au
vorbit limbi pe care nici nu le î�nț�elegeau î�n mod conș� tient
ș� i nici nu le mai auziseră vreodată, au descris î�n detaliu
locuri ș� i vremuri î�n care nu s-au aflat ș� i nu ar fi putut avea
cunoș� tinț� e conș� tiente despre ele, au făcut la propriu tot
felul de preziceri care indică uimitoarea putere ș� i dimensi-
une a subconș� tientului; iar dovezile indiscutabile sunt des-
pre o singură entitate care există î�n toate persoanele, dar
care nu este proprietatea individuală a niciuneia.
Mai trăieș� te cineva î�n corpul tău, î�n afară de mintea su-
perficială pe care ai considerat-o mult timp ca fiind tu î�nsuț�i,
o persoană mult mai mare, mai bună, mai dinamică, mai
î�nzestrată ș� i mai puternică decât ț�i-ai imaginat vreodată că
eș� ti, dar cu toate acestea, adevăratul tău sine, adevăratul
tu. Acț�iunea ș� i puterea sa se află î�n spatele fiecărui gând ș� i
fiecărei miș� cări pe care o faci, ș� i dacă mintea ta conș� tientă

se opune acestui sine real, atunci eș� ti frământat de nesigu-
ranț�ă, opoziț�ie ș� i dai doar de frustrare ș� i dezamăgire oriun-
de te î�ndrepț�i. Dar de î�ndată ce mintea conș� tientă ș� i sinele
superficial sunt î�mprumutate ca instrumente acestui sine
subconș� tient, atunci eș� ti dintr-odată un lucru î�ntreg ș� i glorios
ș� i te trezeș� ti î�naintând pe căile vieț�ii cu siguranț�ă ș� i putere.
PARTENERUL TĂU SENIOR

Descoperirea completă a Sinelui Secret este fără î�ndo-
ială scopul final al evoluț�iei. După ce spiritul rezident iese
complet la lumină din materie, Divinitatea se va dezvălui
î�n sfârș� it cu toată puterea sa conș� tientă ș� i î�nfăptuirea sa
infinită. Omul care se alătură acestui torent irezistibil este
dus î�nainte de energii nebănuite pentru a realiza fapte aflate
cu mult peste bietul său sine muritor. Se î�mbarcă î�ntr-o că-
lătorie pe aripile unei puteri cosmice, iar energiile ș� i inspi-
raț�ia sa se revarsă peste graniț�ele sinelui superficial ș� i î�i
ating pe toț�i cei cu care se asociază. Devine un lider, un î�n-
făptuitor, un creator ș� i obț�ine un fel de omnipotenț�ă deoa-
rece este condus spre performanț�ă de o forț�ă infailibilă
căreia nu î�i poate rezista nimeni.
Poț�i să vorbeș� ti cu Sinele Secret. Poț�i să discuț�i cu el
cam la fel cum te-ai consulta cu un tată atotș� tiutor ș� i bine-
voitor sau cu directorul firmei la care eș� ti angajat. Odată ce
te obiș� nuieș� ti cu asta ș� i ajungi să î�ț�i dai seama î�n î�ntregime,
dincolo de orice umbră de î�ndoială, de potenț�ialul ș� i posi-
bilităț�ile sale, discuț�iile zilnice vor deveni atât de fireș� ti ș� i
de potrivite stilului tău de viaț�ă precum î�ț�i este să respiri.
Acesta este „Tatăl care locuieș� te î�n tine” despre care vorbea
58 Magia din minte
Iisus. Este latura mai î�n vârstă a personalităț�ii tale duale,

cea detaș� ată, care judecă acț�iunea ș� i nu este afectată de ea.
Este mintea subconș� tientă la care fac referire psihologii,
mintea care nu doarme niciodată, gândeș� te atunci când
este liniș� te deplină, lucrează cu siguranț�ă ș� i calm î�n mijlocul
celei mai mari agitaț�ii. Acesta este talismanul care î�ț�i tre-
zeș� te „intuiț�ia”, care î�ț�i aduce noroc, ideea pentru cartea,
pictura sau compoziț�ia ta, o viziune interioară, o nouă cale
pe care să apuci. Este centrul adânc al ființ�ei tale î�n care te
retragi î�n meditaț�ie ș� i rugăciune, acolo unde domnesc bucu-
ria, seninătatea ș� i beatitudinea pentru că totul este cunos-
cut ș� i î�ntr-adevăr î�nț�eles.
Nu l-ai contactat niciodată? Î�ndreaptă lucrurile imediat.
De î�ndată ce ș� tii că Sinele Secret se află acolo, relaț�ia ta apro-
piată cu el este asigurată, căci cine ar î�ntoarce spatele
sursei izbăvirii sale de durere, suferinț�ă ș� i frustrare?
UN EXPERIMENT
Ia un inel oarecare. Leagă-l de o aț�ă subț�ire de aproxi-
mativ 30 cm. Ț� ine capătul liber al aț�ei î�ntre degetul mare ș� i
arătător. Lasă inelul să se legene. Spune-i Sinelui Secret că
î�i vei pune câteva î�ntrebări ș� i că, dacă inelul se miș� că î�n-
tr-un cerc mic, vei î�nț�elege că răspunsul este „da”, iar dacă
se balansează î�nainte ș� i î�napoi î�n linie dreaptă, vei î�nț�elege
că răspunsul este „nu”. Pune î�ntrebarea cu voce tare; ț�ine
inelul ș� i aș� teaptă. Nu î�ncerca să î�i opreș� ti miș� carea ș� i nu
î�ncerca să î�l faci să se miș� te. Se va miș� ca. La î�nceput, miș� carea
va fi dezordonată, dar se va stabiliza î�n curând î�ntr-o miș� care
de du-te-vino sau circulară. Î�n cele din urmă ț�i se va răs-
punde instantaneu la î�ntrebări. Atunci vei fi intrat î�n legătură
directă cu Sinele Secret ș� i î�ț�i vei da seama cu imensă vene-

raț�ie că cineva cu o conș� tiinț�ă infinită locuieș� te î�n tine.
Puterea Sinelui Secret nu cunoaș� te limite. Î�ntregul tău
efort din momentul î�n care i-ai realizat existenț�a ar trebui
să fie acela de a face cunoș� tinț�ă cu el, de a-i explora faț�etele
infinite ș� i de a descoperi cheile care î�i descuie puterea. Ime-
diat ce î�ncepi să î�ț�i duci viaț�a î�n concordanț�ă cu percepț�iile
ș� i motivaț�iile sale, activităț�ile tale preiau un caracter infai-
libil, care prevesteș� te succesul î�n orice iniț�iativă, î�n orice
relaț�ie. Vei descoperi că eș� ti î�nsoț�it î�ntotdeauna de un sen-
timent de bucurie interioară, energie ș� i stare de bine, acolo
unde î�nainte erai măcinat de neliniș� ti neclare, de temeri ș� i
sentimente de letargie ș� i oboseală. Culoarea cerului se va
schimba; lumea va căpăta un aspect nou, semnificativ ș� i in-
teresant. Te vei pune î�n acord cu forț�a călăuzitoare, care
motivează universul ș� i î�ț�i va susț�ine spiritul să urce către
ceruri. Nicio sarcină nu va părea prea mare, nici un obsta-
col insurmontabil.
SUSȚINĂTOR AL LUMILOR
Arthur Schopenhauer a scris: „Fiecare om consideră li-
mitele câmpului său vizual limitele lumii”. Ș� i această trăsă-
tură orbitoare a psihicului superficial, de a nu putea să vadă
dincolo de limitele pe care ș� i le impune singur, este cea
care î�i dă fiecărui muritor caracteristicile inerente slăbi-
ciunii ș� i neputinț�ei. Chiar ș� i aș� a, limitările pe care ș� i le impun
oamenii au o altă amploare. Unii construiesc turnuri până
la cer, î�nfruntă natura î�n locurile ei cele mai inaccesibile, î�ș�i
fac din î�ntreaga viaț�ă o luptă constantă î�mpotriva bariere-
lor fizice ș� i mentale. Alț�ii acceptă toate limitările pe care le
60 Magia din minte
î�ntâlnesc, trăiesc cu teama de căpcăuni inventaț�i, nu pot să

se lupte pentru nimic, să se dezvolte sau să crească, deoa-
rece sunt sclavi ai minusculului sine superficial ș� i nu au
zărit sau nu l-au î�nț�eles pe uriaș� ul dinăuntrul lor. Pentru
omul care aspiră există speranț�ă; are locul asigurat printre
zei. Dar cel care stă î�n spate ș� i nu î�ndrăzneș� te niciodată, nu
acț�ionează niciodată, se veș� tejeș� te î�n copacul vieț�ii ș� i toate
dorinț�ele sale nu vor schimba nimic atâta timp cât nu sunt
destul de puternice pentru a-l determina să ia cu asalt zi-
durile create de frică.
Odată ce ai descoperit Sinele Secret din interior, procesul
prin care laș� i î�n seama lui munca, scopurile ș� i aspiraț�iile
devine unul progresiv. Nu poț�i să î�ț�i clădeș� ti o viaț�ă perfectă
pe fundaț�ia imperfectă a sinelui superficial. Nu va susț�ine
nici cel mai fragil edificiu, se va nărui la cea mai mică pre-
siune. Totul trebuie clădit pe Sinele Secret, care susț�ine deja
lumile ș� i universurile ș� i î�ț�i va susț�ine ș� i ț�ie viaț�a, fie că eș� ti
savant sau sfânt, ș� i asta fără cea mai mică agitare.
Dintre toate pricinile care uneltesc s-orbească

Judecata greșită a omului și mintea să i-o ducă în eroare,
Cea care mână mintea slabă la judecăți nedrepte cu scop
s-o stăpânească,
Este mândria, imperfecțiune a neghiobilor în veci
neschimbătoare.
– Alexander Pope*
* Alexander Pope (1688-1744)) este considerat unul dintre cei mai mari

poeți englezi ai secolului al XVIII-lea. Din copilărie, a suferit de nume-
roase probleme de sănătate, inclusive de boala lui Pott, o formă de tu-
berculoză care afectează măduva coloanei vertebrale, care i-a deformat
corpul, i-a blocat creșterea la 1,37 m și i-a grăbit moartea la 56 de ani.
ÎNFRUNTAREA FRICII
Vanitatea sau mândria, dacă vrei, este adevăratul inamic
al Sinelui Secret. Conș� tiinț�a centrată pe sinele superficial ș� i
vanitatea pe care o aduce egocentrismul trag un văl opac
peste percepț�ia spirituală, iar omul trăieș� te izolat de izvoa-
rele nesecate ale ființ�ei sale. Se poate chinui mulț�i ani ast-
fel, atacându-ș� i problemele ș� i urmărindu-ș� i obiectivele cu
energia persistentă a unei muș� te î�ntreprinzătoare, dar î�n
cele din urmă trebuie să se oprească dându-ș� i seama că
este pur ș� i simplu ineficient ș� i că ar fi mai bine să găsească
un plan nou de gândire ș� i acț�iune sau să renunț�e de tot la
himeră. O singură furnică nu răstoarnă un arbore de cau-
ciuc. Numai efortul conjugat ș� i munca î�n echipă a mii de
furnici fac posibilă această faptă; iar energia ș� i efortul unei
singure ființ� e umane nu î�nseamnă nimic, dar î�nseamnă
totul când pornesc din sursa î�ntregii energii, deoarece atunci
sunt puse î�n acord cu schimbările ș� i forț�ele cosmosului,
devenind î�ntr-un fel o forț�ă irezistibilă, un fel de acț�iune
infailibilă.
Poveș� tile despre succes sunt adesea ficț�iuni născocite
de dorinț�a omenească de a obț�ine supremaț�ia î�n faț�a cir-
cumstanț�elor. Majoritatea oamenilor corespund unui soi
de ecuaț�ie. Reacț�ionează î�ntr-un fel anume când se con-
fruntă cu anumite circumstanț�e ș� i, prin urmare, trebuie să
acț�ioneze î�ntotdeauna î�n acelaș� i fel când se confruntă cu
aceleaș� i circumstanț�e. De exemplu, să presupunem că unui
om î�i este teamă de grupurile de oameni când nu î�i cunoaș� te
Deși scria poezie de la 12 ani, Eseu asupra criticii este considerat prima
contribuție majoră la lumea literară; a fost publicat în 1711, când avea
23 ani. (n.ed.)
62 Magia din minte
ș� i trebuie să se exteriorizeze ș� i să comunice cu ei. Dacă la

î�nceputul vieț�ii capitulează î�n faț�a acestei temeri ș� i evită
grupurile noi, acest comportament devine o obiș� nuinț�ă, ș� i
î�ncă una la care ajunge să creadă că î�i este imposibil să re-
nunț�e. Î�n consecinț�ă, pe tot parcursul vieț�ii, atunci când se
va confrunta cu o situaț�ie socială străină, o va evita sub un
pretext sau altul, pentru simplul fapt că ș� i-a format obiș� nu-
inț�a de a se conforma fricii. Este absolut previzibil î�n fieca-
re circumstanț�ă de acest gen ș� i este previzibil pentru că nu
este liber, este sclavul temerilor sale. A devenit o marione-
tă, o victimă a circumstanț�elor, deoarece nu este stăpân pe
trăirile sale. Tinde să considere circumstanț�a î�n sine ca fi-
ind răul ș� i spune: „Grupurile de oameni nu sunt interesante.
Mă plictisesc”. Nu î�l plictisesc deloc, î�l sperie de moarte; î�n
aș� a măsură î�ncât le evită cu orice preț� , lasă un gol enorm
î�ntr-o latură a psihicului ș� i este complet frustrat î�n această
zonă de dezvoltare. Ș� i este doar vina lui. Pur ș� i simplu nu
poate să î�ș�i adune curajul necesar pentru a-ș� i î�nfrunta frica.
DEPĂȘIREA SLĂBICIUNII
„Nu poț�i să fugi de o slăbiciune; uneori trebuie să te
lupț�i cu ea sau să pieri; ș� i dacă aș� a stau lucrurile, de ce nu
acum, din locul î�n care te afli?” Aceste cuvinte au fost aș� ter-
nute pe hârtie de un scriitor ț�intuit la pat de boală, dar care
a transformat acea boală î�ntr-o mare victorie, recăpătân-
du-ș� i î�n cele din urmă sănătatea ș� i oferind lumii capodopere
literare. Numele său: Robert Louis Stevenson.
Nu trebuie să fim î�ngăduitori cu noi î�nș� ine, indiferent
care ne sunt obiectivele sau î�n ce poziț�ie ne aflăm. Toate lu-
crurile merg cel mai bine atunci când sunt puse permanent
la î�ncercare de opoziț�ie. Cea mai rezistentă iarbă este cea

care trebuie să răzbească prin stratul de beton. Un gazon
menajat se usucă imediat la prima expunere la soare sau la
vânt. Dacă ne dor muș� chii, trebuie să î�nvăț�ăm să î�i exer-
săm, nu să î�i odihnim, ș� i vom descoperi î�n curând că s-au
făcut bine. Dacă psihicul ne face să ne î�nchidem î�n noi, î�m-
piedicându-ne să ne trăim viaț�a, î�mpiedicându-ne creș� te-
rea ș� i dezvoltarea, atunci trebuie să î�nvăț�ăm să î�l punem la
î�ncercare, să î�l folosim ș� i să î�l dezvoltăm. Dacă nu o facem,
se va atrofia, va î�ntrerupe toate legăturile normale cu viaț�a.
Ș� i totuș� i, să fii om î�nseamnă să fii slab, să fii supus păcatu-
lui, suferinț�ei ș� i greș� elii ș� i cât trăim nu le î�nvingem niciodată
cu adevărat; dar cât trăim trebuie să î�ncercăm, deoarece
trăim cu adevărat numai atunci când î�ncercăm. Î�n fond, ceea
ce trebuie să î�nvăț�ăm este că nu putem să ne aș� teptăm la o
victorie finală sau plină de satisfacț�ii î�n faț�a slăbiciunilor
noastre dacă le î�nfruntăm una câte una, ci numai atunci
când găsim o modalitate de a le aduna pe acelaș� i câmp de
luptă pentru o bătălie finală. Ceea ce urmează trebuie să fie
obligatoriu un pas î�nainte î�n evoluț�ia noastră ca ființ�e
umane, pentru că nimeni nu este î�nvins atunci când î�ș�i face
curajul de a-ș� i î�nfrunta toate slăbiciunile deodată.
„Cum este posibil acest lucru?”, s-ar putea să te î�ntrebi.
„Cum să aduni toate slăbiciunile laolaltă ș� i să le î�nvingi?”
Nu este nici simplu, nici evident. Î�n domenii izolate, da.
Dacă ai tendinț�a să te temi de situaț�ii noi, atunci poț�i să î�ț�i
clădeș� ti î�ncrederea forț�ându-te să te angajezi î�n ele. Mai
devreme sau mai târziu trebuie să abordezi fiecare situaț�ie
nouă cu calm, dacă nu cu nerăbdare, î�ntrucât condiț�ia ge-
nerală a noutăț�ii a devenit familiară. Î�nsă acest exerciț�iu de
voinț�ă, deș� i va tinde să î�ț�i dea curaj î�n orice aspect al vieț�ii,
64 Magia din minte
doar pentru că ai î�nfruntat frica î�ntr-un domeniu ș� i ai î�n-

vins-o, nu va î�nvinge tendinț�a de a fi leneș� , de exemplu, sau
nesincer ș� i neloial sau chiar pe aceea de a mânca prea mult.
De fapt, se poate considera uș� or că acest tratament haotic
al unei laturi a psihicului seamănă mult cu î�ncercarea de a
astupa cu degetele spărturile dintr-un baraj. Î�n cele din
urmă, toate cele zece degete vor fi ocupate, î�nsă scurgerile
vor continua să apară.
AUTORUL UNIVERSAL
Este nevoie de o abordare nouă a psihicului, una care
să î�l trateze ca pe un tot unitar ș� i nu ca pe un grup de gre-
ș� eli sau percepț�ii incomplete, iar abordarea care vindecă
100% î�n 100% dintre cazuri este cea î�n care individul
ajunge să î�ș�i cunoască ș� i să fie conș� tient de Sinele Secret.
Fiecare om î�nfruntă viaț�a cu un psihic nedezvoltat. Este
nedezvoltat pentru că nu este î�ntreg, pentru că este doar o
manifestare parț�ială a ceva superior lui. Numai î�n măsura
î�n care avansează către conș� tientizarea acestui sine supe-
rior se apropie de plenitudine sau independenț� ă. Acel
sentiment al sinelui pe care î�l folosim î�n rundele de efort
zilnice este util numai î�n măsura î�n care este mai mare de-
cât sarcina pe care o î�ntreprindem. Este perfect capabil să
cureț�e cartofi, de exemplu, dar atunci când i se cere ceva
mai mult, s-ar putea să se ghemuiască î�ntr-un colț� . Poduri-
le sunt construite de Sinele Secret, nu de egoul superficial
al omului. Turnurile, autostrăzile, avioanele, automobilele
ș� i televiziunea sunt elaborate de Sinele Secret. Toate cărț�ile
sunt scrise de acelaș� i autor, toate tablourile sunt pictate
de acelaș� i artist, toată muzica este scrisă de acelaș� i
compozitor. Egoul individului pur ș� i simplu nu este capabil

de asemenea sarcini ș� i, atâta timp cât omul trăieș� te robit
de acest sine superficial, eforturile lui pot fi î�ncununate
doar de rezultate firave, pe măsura egoului. Numai atunci
când se smulge, se desparte de vanitate, î�ngâmfare, ego ș� i
de sinele superficial, poate să perceapă adevăratele dimen-
siuni ale ființ�ei care locuieș� te î�n el. Atunci î�ș�i cunoaș� te ade-
văratul sine, î�ș�i dă viaț�a pe mâna acestuia. Apoi eforturile
sale capătă o grandoare ș� i un scop care trebuie să obț�ină
finaluri nobile ș� i viguroase, deoarece puterea care î�l ab-
soarbe porneș� te din exteriorul său, î�l poartă pe valurile sale
uriaș� e ș� i î�i este superioară din toate punctele de vedere.
Orice om a cărui viaț�ă este destinată efortului creator
trebuie să descopere Sinele Secret, mai devreme sau mai
târziu. Nu se poate î�nchide nimeni pe tărâmul nebulos al
mentalului ș� i spiritualului fără să ajungă să ș� tie din timp că
î�n el locuieș� te o ființ�ă mentală cu niș� te dimensiuni ș� i cu o
putere uriaș� e, contactul cu ea având puterea să î�nnobileze
ș� i să ilumineze fiecare moment. Autorul î�ș�i caută muza din
tot sufletul. Pictorul se opreș� te cu pensula ridicată, aș� tep-
tând inspiraț�ia. Suntem î�mpinș� i din interior către fiecare
aspiraț�ie, cu condiț�ia ca aceasta să fie superioară limitări-
lor sinelui superficial; ș� i astfel lumea le aparț�ine celor care
aspiră, care î�ndrăznesc, care î�ncearcă, pentru că toate aspi-
raț�iile sunt un efort î�mpotriva î�nchisorii sinelui superficial
ș� i tot acest efort este alchimia prin care lutul obiș� nuit al
egoului nostru mărunt este transformat î�n ceva transcen-
dental ș� i preț�ios.
66 Magia din minte
UN ARTIST ÎȘI GĂSEȘTE TALENTUL

Cu ani î�n urmă, trăia î�n zona săracă a unui oraș� mare
un bărbat care î�ș�i dedicase anii tinereț�ii perfecț�ionării ar-
tei. Trăia sărăcăcios, din cei câț�iva bani pe care putea să î�i
câș� tige făcând schiț�e î�n cărbune la barurile de pe malul
mării ș� i petrecea fiecare moment pe care ș� i-l permitea î�n
faț�a ș� evaletului. Picta vapoare, de orice tip ș� i fel imaginabil,
pe marea liniș� tită ș� i pe furtună, î�n port, î�ncărcând ș� i des-
cărcând, vapoare cu pânzele ridicate, vapoare cu abur,
iahturi sclipitoare, cargoboturi greoaie, nave de război. Î�i
plăcea marea ș� i î�i plăcea să picteze, iar dacă te gândeș� ti cât
timp petrecuse cu fiecare, ar fi trebuit să î�ș�i stăpânească
foarte bine arta, dar nu o stăpânea. Î�i scăpa ceva. Picturile
sale nu erau de amator: arătau o mână de maestru; ș� i cu
toate acestea păreau mereu banale, de parcă spuneau ceva
care mai fusese spus de o mie de ori. Oamenii se uitau la
ele ș� i chiar comentau că le mai văzuseră. Nu le mai văzuse-
ră, bineî�nț�eles. Erau doar făcute să arate ca altele.
Pictorul î�ș�i dădea foarte bine seama de acest fapt. Mun-
ca sa î�l nemulț�umea profund. Povestea adesea că, atunci
când î�i venea ideea unui subiect nou, era extrem de entuzi-
asmat ș� i se apuca de lucru cu î�nverș� unare. Apoi, pe măsură
ce lucrarea progresa sub mâna lui, ajungea î�ncet-î�ncet să
î�ș�i dea seama că nu era un rezultat al inspiraț�iei, ci era
inexpresivă, stereotipă, ceva ce s-a mai spus, o reproduce-
re, ș� i î�nainte ca opera să fie terminată, intra î�ntr-o depresie
atât de mare î�ncât abia mai putea să o termine. Se impulsi-
ona î�nsă insistent. Simț�ea că are talent ș� i era hotărât să î�l
scoată la iveală. La un moment dat, furios pe sine, ș� i-a ars
toate picturile din studio, fiind cât pe ce să dea foc clădirii.
Altădată a fost atât de î�nfuriat pe propria mână din cauza

stângăciei ei, î�ncât ș� i-a schilodit rău degetele, fiind hotărât
să ș� i le taie. Bineî�nț�eles că toate acestea ar indica faptul că
prietenul nostru nu era stabil din punct de vedere psihic,
î�nsă poate că aceste reacț� ii se datorau marii provocări,
atât de uriaș� î�i era impulsul creator care î�l î�ndemna î�n
permanenț�ă.
Asemenea celor mai multe lecț�ii de seamă pe care ni le
dă viaț�a, iluminarea l-a costat scump. Când a izbucnit răz-
boiul, tocmai ieș� ise dintr-o perioadă de profundă nemul-
ț�umire faț�ă de picturile sale. Dezgustat, s-a hotărât să le
î�ntoarcă spatele definitiv. S-a î�mbarcat ca marinar pe un
cargobot comercial care se î�ndrepta către Murmansk. Con-
voiul a fost atacat de avioanele ș� i submarinele germane î�n
timp ce trecea pe lângă coasta norvegiană. Nava pictorului
nostru s-a scufundat ș� i el a ajuns pe o barcă de salvare î�n
î�ngheț�atul ș� i furtunosul Ocean Arctic. Zile ș� i nopț�i au plutit
î�n derivă, luptându-se cu gerul, î�ncercând să rămână î�n
viaț�ă. La un moment dat, cerul s-a limpezit destul de mult
cât să fie văzuț�i de avioanele germane, aș� a că au fost bom-
bardaț�i ș� i mitraliaț�i. Cinci oameni au fost uciș� i, iar alț�i trei
răniț�i grav au murit î�n aceeaș� i noapte. Peste o zi, au î�ncetat
din viaț�ă î�ncă doi din cauza frigului. La sfârș� it nu mai ră-
măseseră î�n barcă decât pictorul ș� i comisarul de bord al
navei, un bărbat î�n vârstă ș� i aparent fragil care, î�n mod sur-
prinzător, î�ncă trăia.
— N-are rost, a spus pictorul î�n cele din urmă. N-avem
nicio speranț�ă, mai bine sărim peste bord chiar acum ș� i
terminăm odată!
— Nu noi hotărâm asta, a spus comisarul.
68 Magia din minte
— Cine atunci? a î�ntrebat pictorul.

Comisarul a rămas calm, cu o privire blândă.
— Hotărâm noi să ne naș� tem? a î�ntrebat el. Ne alegem
naț�ionalitatea, rasa, tradiț�ia? Altcineva sau altceva le decide,
cred. Stai liniș� tit ș� i ascultă. Poate vei auzi o voce vorbind î�n
tine. Atunci vei afla dacă trebuie să trăieș� ti sau să mori.
Sfârș� itul părea aproape. Cu siguranț�ă era inutil să mai
lupte. Pentru prima oară î�n viaț�a lui, pictorul a putut să lase
destinul î�n mâinile altcuiva î�n afară de egoul său. Frigul
muș� cător al nopț�ii ce se apropia a coborât asupra lor. Chiar
î�nainte de apus, un hidroavion britanic a ieș� it pe neaș� tepta-
te din ceaț�ă vuind, i-a văzut, a aterizat pe mare ș� i i-a luat la
bord. Au ajuns î�ntr-un spital londonez chiar î�n acea noapte.
După câteva săptămâni de convalescenț�ă, pictorul nos-
tru ș� i-a î�ncercat din nou mâna î�n faț�a ș� evaletului. A fost
surprins de ce a ieș� it la iveală pe pânză. Era de parcă o altă
mână dirijase pensula, alesese culorile, de parcă o altă
minte î�ș�i imaginase scena. A simț�it un val de bucurie uitân-
du-se la pictura terminată. Acesta era talentul pe care se
luptase să î�l scoată la suprafaț�ă ș� i care î�n sfârș� it se revărsa!
A făcut rapid ș� ase picturi una după alta ș� i le-a expediat
unui comerciant de tablouri din Londra, unde au fost primi-
te cu braț�ele deschise. Au reprezentat un succes fulgerător
ș� i i-au adus o carieră î�ndelungată ș� i remarcabilă.
După ani de zile, a fost î�ntrebat despre perioada dificilă
de la î�nceput ș� i despre cum s-a produs maturizarea talen-
tului său.
— Nu s-a maturizat, a răspuns el. A fost acolo tot tim-
pul. Doar că nu am putut să î�l scot la suprafaț�ă deoarece
am crezut că î�mi aparț�ine. Imediat ce am î�nț�eles că aparț�inea
unei ființ�e superioare mie, a ieș� it singur la iveală ș� i m-a folo-

sit, pe când mai î�nainte î�ncercasem î�n van să î�l folosesc eu.
Mistic, da, un fel de percepț�ie cosmică a muzei de către
artist, dar aici se ascunde un secret mult mai mare. Picto-
rul nostru a dat peste relaț�ia psihologică a egoului cu Sinele
Secret care nu acceptă niciun eș� ec, care duce inevitabil la
succes, deoarece este o relaț�ie î�n care î�ntreaga gândire ș� i
acț�iune pornesc dintr-o inteligenț�ă universală ș� i o putere
omnipotentă care fac ca orice muncă să fie î�ntru totul
eficientă.
PIERDEREA GRAȚIEI
Conș� tiinț�a noastră este fals ancorată î�n sinele superfi-
cial ș� i această iluzie reprezintă chiar pierderea graț�iei, de-
oarece din cauza ei nu ș� tim cine suntem ș� i ne î�nchipuim că
suntem niș� te individualităț�i mici ș� i izolate î�ntr-un univers
vast ș� i copleș� itor. Deschiderea ș� i desfăș� urarea progresivă a
conș� tiinț�ei până î�n acel punct î�n care se dezvăluie perspec-
tivele psihicului nostru reprezintă scopul evoluț�iei î�nseș� i,
aș� a cum viaț�a, inteligenț�a ș� i ființ�a se manifestă din mate-
rie, pentru ca î�n cele din urmă să o controleze ș� i să o domine.
Atâta timp cât rămânem î�nlănț�uiț�i î�n iluzia sinelui superfi-
cial, nu suntem decât păpuș� i ale senzaț�iilor, reacț�ionând
î�ntr-un fel sau altul la fiecare situaț�ie cu care ne confrun-
tăm, un pic mai mult decât un cifru absolut previzibil, î�ntr-o
ecuaț�ie menită să producă omul liber, gânditor, omnipo-
tent. Î�nsă această condiț�ie a libertăț�ii ș� i omnipotenț�ei are
nevoie doar de percepț�ie, pentru că, fără î�ndoială, să per-
cepi Sinele Secret î�nseamnă să devii una cu Sinele Secret.
Cum vom vedea atunci? Cum ni se vor deschide ochii?
70 Magia din minte
Poate că cel mai important pas î�n discernerea Sinelui

Secret este dezamăgirea faț�ă de eficacitatea sinelui super-
ficial, altfel cum este posibil să vedem, când ne bucurăm
î�ncă de orbirea noastră? Aș� adar, conș� tientizarea spirituală,
iluminarea sufletească vin rareori î�n tinereț�e, deoarece ti-
nereț�ea este preocupată de simț�uri, urmăreș� te tot felul de
iubiri senzuale ș� i este î�n cea mai mare parte complet in-
conș� tientă de î�nchisoarea ridicată de simț�uri. Anii care trec
aduc dezamăgiri, frustrări ș� i sentimentul că nu î�ț�i găseș� ti
locul, ceea ce face ca sufletul aflat î�n căutare să se arunce î�n
sferele psihice pentru a urmări o fundaț�ie nouă pe care să
î�ș�i ridice un simț� al sinelui mai de î�ncredere ș� i mai eficient.
Atunci când are loc, iluminarea este asigurată, deoarece nu
caută nimeni fără să găsească, nu bate nimeni fără să i se
deschidă uș� a. Simplul fapt al respingerii simț�urilor ș� i sine-
lui superficial pare suficient. Vălul este î�nlăturat, se dezin-
tegrează ochelarii de cal ș� i un eveniment din viaț�a psihică
ce a fost adus de suferinț�ă, frustrare ș� i dezamăgire se do-
vedeș� te a fi partea cea mai bună a unei nenorociri. Se dez-
văluie o lume nouă. Moartea sinelui superficial se dovedeș� te
a fi, de fapt, o renaș� tere. Abandonul controlului persoanei
de către simț�uri se dovedeș� te a fi o preluare a frâielor vieț�ii
de către o forț�ă nouă, dominantă ș� i eficientă. Atunci când
se deschide ochiul interior al sufletului, descinde asupra
î�ntregii ființ�e o unitate a părț�ilor ș� i o forț�ă, o vitalitate ș� i o
seninătate ce refac complet acea viaț�ă ș� i î�mprumută magie
ș� i grandoare tuturor celor atinse sau conș� tientizate.
Ce vede cu aceiași ochi, precum un Dumnezeu

universal,
Cum piere un erou sau cum o vrabie se prăbușește,
Cum sunt zvârliți atomi sau chiar sisteme într-un
haos total,
Și cum un balon se sparge și-o lume se ivește.
– Alexander Pope
CALEA CĂTRE ILUMINARE

Deș� i este adevărat că perceperea Sinelui Secret lăun-
tric li se î�ntâmplă de obicei bieț�ilor muritori numai după
multă suferinț�ă ș� i dezamăgire, există totuș� i o cale prin care
o asemenea suferinț�ă poate fi evitată î�n cea mai mare par-
te, cu condiț�ia ca sufletul să fie mai î�nainte devotat ș� i sincer
î�n dorinț�a de a face descoperirea. Sinele Secret nu este des-
coperit niciodată singur î�n interior, ci este descoperit î�n
acelaș� i timp î�n toate locurile, î�n toate ființ�ele ș� i se constată
că este acelaș� i peste tot. Diferitele forme de viaț�ă sunt doar
măș� ti puse momentan de un singur sine care stă la baza
tuturor, care este peste tot, o piesă î�n care Divinitatea se
ascunde momentan, î�n care momentan ea a devenit efectiv
ș� i cu totul fiecare lucru î�n care s-a transformat. Toată pute-
rea ș� i eficacitatea Celui Suprem se află î�n tine, sunt ale tale
să le foloseș� ti ș� i se află ș� i î�n toț�i ceilalț�i oameni ș� i î�n toate
celelalte lucruri, existând î�n spatele cortinei conș� tiinț�ei
egoului, aș� teptând să fie descoperite. Există, prin urmare,
o egalitate fundamentală uimitoare î�ntre toate lucrurile de
sub soare. Fiecare î�ș�i are originea î�n aceeaș� i substanț�ă ș� i
are î�n sine aceeaș� i ființ�ă omnipotentă ș� i suntem diferiț�i, sin-
guri ș� i separaț�i numai î�n măsura î�n care suntem incompleț�i.
72 Magia din minte
A fi complet î�nseamnă a fi Sinele Secret, cu totul ș� i î�n î�ntre-

gime, fără rezerve ș� i fără greș� eală.
Calea cea mai lipsită de durere către iluminare, către
perceperea Sinelui Secret este, prin urmare, chiar dorinț�a
de a afla adevărul care stă î�n spatele faț�adei superficiale a
simț�urilor ș� i de a căuta acest adevăr nu numai î�năuntru, ci
ș� i î�n afară, atât î�n fiecare persoană pe care o î�ntâlneș� ti, cât
ș� i î�n tine. Odată ce acest sentiment al egalităț�ii absolute a
lucrurilor ș� i oamenilor î�ncepe să ț�i se dezvăluie, vei distin-
ge o prezenț�ă î�n fiecare piatră ș� i bulgăre de pământ, î�n fie-
care copac ș� i î�n fiecare plantă, î�n fiecare animal ș� i î�n fiecare
persoană pe care o î�ntâlneș� ti, blocată bineî�nț�eles î�ntr-o
î�nchisoare dictată de forma ei, dar o prezenț�ă pură ș� i sim-
plă a Sinelui Secret, care a ales această deghizare pentru
scopurile sale ș� i nu este despărț�it cu totul de conș� tiinț�a si-
nelui său adevărat, ci chiar acum ș� i-o dezvoltă, î�n timp ce noi
dăm la o parte vălul care ne separă de moș� tenirea noastră.
Odată ce omul simte prezenț�a Divinităț�ii î�n toate lucru-
rile, poate să ajungă la un sentiment de egalitate care î�l face
să fie î�ntr-un colț� secret ș� i inviolabil al ființ�ei sale neafectat
de victorie sau î�nfrângere, plăcere sau durere, poziț�ie sau
prestigiu. Devine atât de hotărât să facă lucrarea Sinelui
Secret î�ncât abandonează aproape î�n totalitate felul de a-ș� i
folosi egoul ș� i atinge un tip de altruism î�n modul î�n care se
î�nfăț�iș� ează lumii. Egalitatea este o poziț�ie psihică perfectă,
dar î�i este imposibilă egoului care caută î�ntotdeauna să fie
mai bun decât toate egourile din jurul lui, iar dacă nu este
mai bun, este convins că e mai prost ș� i devine, prin urmare,
fie umflat ș� i orb, fie rănit ș� i temător, furnizând astfel cea
mai proastă bază psihică pentru a aborda viaț�a, iubirea ș� i
realizările. Să fii egal î�nseamnă să nu te temi. Să ș� tii că ace-

eaș� i ființ�ă care locuieș� te î�n tine locuieș� te î�n toț�i ceilalț�i î�n-
seamnă să obț�ii o î�ncredere psihică ce î�ț�i permite să î�ț�i
plasezi viaț�a, speranț�ele ș� i energiile î�n mâinile acestei ființ�e
fără nicio ezitare, cu siguranț�a absolută că vei fi î�ndrumat
să faci acea muncă pe care trebuie să o faci, î�n cel mai bun
mod posibil, î�n cel mai bun moment posibil.
LUMEA MATERIALĂ FANTOMĂ

Este un fapt bine cunoscut că cele cinci simț�uri ale noas-
tre percep numai o mică parte din spectrul aproape infinit
de vibraț�ii care există î�n univers, că rămâne nespus de un
milion de ori mai mult despre fiecare lucru decât poate fi
perceput prin mijloace senzoriale. Se pot face fluiere pe
care urechea umană nu le poate percepe, dar pe care anu-
mite animale le aud cu uș� urinț� ă. Frecvenț� a vibraț� iei pe
care o cunoaș� tem sub numele de lumină este strict legată
de gama care are efect asupra ochiului uman, dar ș� tim to-
tuș� i că există diferenț�e î�n privinț�a a ceea ce pot să vadă
oamenii – unii sunt daltoniș� ti, alț�ii miopi, alț�ii suferă de
prezbitism, unii au o viziune artistică, altora li se î�nfăț�iș� ea-
ză sfinț�i, ca lui Bernadette la Lourdes. Pe scurt, materialis-
tul care se mândreș� te cu faptul că nu acceptă altceva decât
dovezi ale simț�urilor sale acceptă, de fapt, cele mai incom-
plete dovezi; se mândreș� te cu orbirea sa, acceptând lucru-
rile ca date reale pe baza faptului că el cunoaș� te doar a
miliarda parte din caracteristicile lor. Nici nu s-ar gândi să
î�ncheie un contract de afaceri cu niș� te cunoș� tinț�e atât de
precare, dar acceptă lumea, pe ceilalț�i ș� i pe sine î�nsuș� i pe
baza unor asemenea dovezi ș� i se cabrează ca un armăsar
74 Magia din minte
care se î�mpotriveș� te atunci când i se sugerează că trăieș� te

printre fantome.
Concentrarea atenț�iei asupra egoului ș� i a dovezilor sim-
ț�urilor reprezintă vălul care ascunde Sinele Secret. Simț�u-
rile î�n sine nu constituie vălul, numai impresia pe care o
dau, ș� i anume că transmit observatorului aspectul total al
lucrurilor. Nici egoul nu este un văl î�n sine, numai impresia
pe care o lasă prin dominarea totală a conș� tiinț�ei că este
sinele real al persoanei. Obsedat de lumea sa senzorială ș� i
absorbit î�n î�ntregime de ego, omul nu are nicio ș� ansă să
perceapă Sinele Secret. Se aude sunetul goarnei, dar ure-
chile sale nu sunt pe frecvenț�ă. Cu aceste cunoș� tinț�e mă-
runte ș� i incomplete, el abordează mereu lucrurile fără să le
perceapă adevărata natură ș� i destinul final, prin urmare,
drumul său prin viaț�ă este marcat î�n principal de suferinț�ă
ș� i î�nfrângere, deș� i din când î�n când scopurile egoului său
vor coincide cu ț�intele Divinităț�ii, caz î�n care cade de bună-
voie victimă propriei duplicităț�i, convins că micile sale ma-
ș� inaț�iuni au pus lumea î�n miș� care. Sfârș� itul egoului său
este î�nsă sigur, deoarece nu reprezintă decât niș� te rămăș� i-
ț�e plutind î�n derivă pe un val care se ridică, ș� i mai devreme
sau mai târziu se distruge singur urmărind ț�inte diferite.
RESEMNAREA ȘI ASPIRAȚIA
Ceea ce trebuie să faci este să renunț�i la ego. Să ieș� i ș� i
să te eliberezi din strânsoarea simț�urilor reprezintă singu-
ra cale pentru a descoperi Sinele Secret. Mulț�i oameni sunt
î�ngenuncheaț�i de viaț�ă î�nainte să renunț�e la sine ș� i ajung
la egalitate prin resemnare. Mulț�i dintre cei mai străluciț�i
oameni au avut parte de o iluminare obț�inută astfel. Din
î�nfrângerea ș� i degradarea supremă a sufletului uman au

apărut momentele sale de cea mai mare inspiraț�ie, dar nu
este sigur că vreo ființ�ă umană ar alege de bunăvoie o ase-
menea cale î�n vederea unui scop care î�i este î�n primul rând
vag. Misticii care au descoperit Sinele Secret prin concen-
trare mentală ș� i spirituală relatează că până ș� i ei au trecut
printr-o „noapte neagră a sufletului” atunci când egoul a
fost abandonat. Evelyn Underhill face cronica multor ase-
menea transfigurări ș� i toate au fost precedate de o perioa-
dă de depresie spirituală ș� i emoț�ională adâncă, aș� a cum a
avut Hristos î�n Grădina Ghetsimani. Nu este un lucru uș� or
să abandonezi egoul. Este un fel de moarte. Dar trebuie fă-
cut î�nainte ca viaț�a să poată fi amplificată de conș� tiinț�a ex-
tinsă ce rezultă din stăpânirea completă a individului de
către Sinele Secret. Calitatea necesară mai presus de toate
este curajul. Trebuie să te desprinzi, trebuie să faci saltul.
Din punct de vedere liric, este exact aș� a cum a consemnat
Dustin Smith, un paraș� utist care făcea salturi din avion cu
cădere liberă.
„Prima dată când ajungi la salt este cel mai ciudat. Habar
nu ai ce urmează să se î�ntâmple. Eș� ti î�ngrozit la primul pas.
Apoi te uiț�i î�n jos, ca Dumnezeu. Ș� i la final este părăsirea
avionului. Eș� ti liber î�n acest demers ș� i î�n î�ntregime respon-
sabil pentru tine. Ai un moment real al adevărului când î�n-
tinzi mâna după coardă. Cobori absolut î�n culmea fericirii.
Ai făcut ceva care î�ntr-un fel pare ridicol, dar î�n altul este
foarte logic.”
Nu recomand acum ca orice căutător al adevărului să
adopte paraș� utismul ca metodă de iluminare, dar nu există
î�ndoială din observaț�iile dlui Smith că desprinderea de
76 Magia din minte
siguranț�a avionului î�n pericolul necunoscut al cerului este

aproape exact ca pasul spiritual al despărț�irii de ego ș� i al
predării vieț�ii î�n mâinile călăuzirii necunoscute a Sinelui
Secret. Amândouă necesită curaj; amândouă exemplifică o
căutare. Amândouă simbolizează aspiraț�ia omului de a stră-
punge vălurile care î�i obturează vederea.
ȚINUTUL DE DINCOLO
Rezultatul final al transfigurării, al iluminării, este ca
egoul să fie subordonat aș� a cum se cuvine Divinităț�ii, dar
î�nainte ca Sinele Secret să poată măcar să î�i apară sufletu-
lui ce aspiră, trebuie să existe o perioadă de timp prealabilă
î�n care importanț�a exagerată a egoului este redusă treptat
până când nu mai ocupă î�ntreaga conș� tiinț�ă, până când se
face loc î�n ea ca să intre lumina, ca să se dezvăluie Divinita-
tea. Unii oameni sunt atât de absorbiț�i de mecanismele
egoului î�ncât nu au nici cea mai mică idee ce se î�nț�elege
prin subordonarea lui faț�ă de un alt principiu. Pentru ei,
egoul este î�nceputul ș� i sfârș� itul, suma î�ntregii existenț�e ș� i,
î�n funcț�ie de cum satisfac acest sine superficial prin pute-
re, poziț�ie ș� i victorie, simt că au obț�inut succesul î�n viaț�ă.
Adevărul este că cea mai sigură cale pentru a garanta lipsa
succesului î�n viaț�ă – succesul de a ajunge să pătrunzi sem-
nificaț�ia existenț�ei – este să satisfaci î�n continuare egoul.
Ceea ce rezultă atunci este o orbire prin limitare, pentru că
egoul, fiind mic, nu poate să vadă dincolo de el î�nsuș� i.
Iisus, un mare mistic ș� i un maestru al cunoaș� terii spiri-
tuale, a spus că î�i este mai greu bogatului să intre î�n î�mpără-
ț�ia cerurilor decât cămilei să treacă prin urechile acului.
Această observaț�ie este, bineî�nț�eles, î�n mare măsură o
parabolă. Iisus nu s-a referit exclusiv la oamenii bogaț�i, de-

oarece unii oameni bogaț�i sunt foarte credincioș� i, ci mai
degrabă la oamenii care trăiesc pentru a-ș� i satisface simț�u-
rile ș� i vanitatea adânc î�nrădăcinată; aceș� tia sunt cei cărora
nu le este disponibilă conș� tiinț�a extinsă. Nu le este refuza-
tă dintr-un motiv moral, ci dintr-unul pur ș� tiinț�ific. Dacă
cineva se uită printr-o crăpătură din zid, lumea i se dezvă-
luie parț�ial. Î�nsă dacă trece prin zid, i se dezvăluie î�n sfârș� it
adevăratul aspect al ț�inutului de dincolo. Renunț�area la
ego ș� i unirea cu Sinele Secret fac posibilă această priveliș� te
pentru sufletul care aspiră.
CONȘTIINȚA EXTINSĂ
Conș� tiinț�a reprezintă cheia descoperirii Sinelui Secret.
Să devii conș� tient că ea este aceeaș� i î�n toț�i oamenii repre-
zintă un pas important pe calea către iluminare. Odată ce
eș� ti impresionat de amploarea acestei situaț�ii, nu vei mai fi
niciodată la fel, deoarece vei percepe inerent că î�n univers
nu sunt o multitudine de suflete care aspiră ș� i caută, ci
doar un individ, ș� i tu eș� ti acesta ș� i el este toț�i ceilalț�i, aș� a
că, î�ntr-un sens foarte real, tu ș� i vecinul tău sunteț�i unul.
Odată ce î�nț�elegi implicaț�iile magnifice ale acestui fapt, vei
vedea că secretul unui trai bun nu î�nseamnă exercitarea
voinț�ei individuale, aș� a cum ai presupus dintotdeauna, ci
mai degrabă să ajungi să cunoș� ti ș� i să î�nț�elegi evenimentele
ș� i obiectele astfel î�ncât să le percepi corect scopul ș� i desti-
nul real. Ș� i nu vei face asta observând realităț�ile superfici-
ale, aș� a cum sunt ele î�nregistrate de sinele egoist, ci numai
extinzându-ț�i conș� tiinț�a până î�n punctul î�n care obiectele
ș� i evenimentele ajung să facă parte din tine, aș� a cum sunt
78 Magia din minte
cu siguranț�ă î�n realitate, pentru că atât tu, cât ș� i ele sunteț�i

Sinele Secret.
Să-ț�i extinzi la infinit conș� tiinț�a ar î�nsemna să devii
una cu forț�a unică, puterea unică, mintea unică ce există î�n
realitate. Poate că acest obiectiv, î�n această epocă ș� i î�n
această etapă a evoluț�iei, este imposibil, dar putem totuș� i
să ne extindem conș� tiinț�a prezentă de o mie de ori, dacă nu
pentru a include universul, atunci cu siguranț�ă pentru a ne
include prietenii, vecinii, evenimentele ș� i circumstanț�ele
î�n care ne aflăm. Printr-un proces de identificare putem
ajunge să cunoaș� tem alte lucruri, alț�i oameni ș� i chiar eve-
nimentele exterioare aș� a cum ne cunoaș� tem pe noi î�nș� ine,
ș� i stăpâniț�i de această cunoaș� tere putem să acț�ionăm î�n
mijlocul tuturor lucrurilor î�ntr-un acord deplin cu natura
ș� i destinul lor adevărat, astfel că acț�iunile noastre capătă
un fel de omnipotenț�ă, activitatea noastră un fel de eficaci-
tate absolută, î�ncât s-ar putea să pară că modelăm ș� i că
schimbăm lumea din jurul nostru, când de fapt nu facem
decât să acț�ionăm î�n conformitate cu natura sa reală, dar
nedezvăluită.
ALCHIMIA MAGICĂ
„Nu sunt Eu, ci o putere mai mare decât Mine” este pri-
mul lucru pe care trebuie să î�l recunoaș� tem î�n faț�a Sinelui
Secret. Odată ce realizăm acest lucru, ne plasăm soarta
acolo unde ar trebui să fie, printr-un fel de cedare î�n mâi-
nile cuiva infinit mai informat ș� i mai capabil. Primul pas
este să renunț�ăm la imboldurile ș� i impulsurile naturii ș� i
egoului nostru superficial, pentru că atâta timp cât suntem
legaț�i de acest microcosmos ineficient ș� i mic, nu putem să
fim eficienț�i î�n munca noastră sau senini î�n dezvoltarea

spirituală. Trebuie să ne î�ndepărtăm de ceea ce am consi-
derat î�ntotdeauna a fi sinele ș� i să î�mbrăț�iș� ăm ceea ce am
considerat î�ntotdeauna a fi altceva decât sinele, căci î�n
această î�ndepărtare ș� i î�n această î�mbrăț�iș� are stă salvarea
noastră. „Cuvintele pe care vi le spun nu le spun de la Mine”,
a afirmat Iisus, „ci Tatăl – Care locuieș� te î�n mine – face lu-
crurile Lui”*. Ș� i atunci când transfigurarea sa a fost com-
pletă: „Eu ș� i Tatăl meu una suntem”**.
Sinele superficial nu se va da uș� or bătut. Luptele ș� i
imboldurile sale nechibzuite vor fi permanente. Î�nț�elept ș� i
extrem de iluminat este omul care reuș� eș� te să î�ș�i controle-
ze egoul tot timpul. Să fii om î�nseamnă să fii supus greș� elii,
dar să descoperi î�năuntrul tău imaginea perfecț�iunii ș� i bu-
curiei î�nseamnă să găseș� ti o cale de ieș� ire din această
mlaș� tină a senzaț�iei fizice î�n care suntem prinș� i î�n viaț�ă.
Salvarea noastră nu se află mai departe de noi î�nș� ine deoa-
rece î�n fiecare dintre noi sălăș� luieș� te o lumină sfântă, un
sine ascuns care poate să ne aline suferinț�a ș� i frustrările,
indiferent cât de dureroase sau de persistente ar fi. Nu tre-
buie decât să î�l descoperim ș� i să î�l acceptăm pentru ca el
să ne devină sinele adevărat ș� i să facă miracole î�n viaț�a
noastră.
* Ioan 14.10. (n.tr.)

** Ioan 10.30. (n.tr.)
3 CEL MAI MARE MIRACOL
DINTRE TOATE
Noț�iunile mecaniciste despre viaț�ă sunt mult prea domi-

nante î�n societatea de azi. Cei mai mulț�i dintre oameni cred
că un lucru este ceea ce este deoarece e alcătuit din alte
lucruri, de alte lucruri sau provine din alte lucruri ș� i majo-
ritatea dintre noi suntem hotărâț�i să miș� căm cu mâna acest
lucru, de parcă am avea fi jucători de ș� ah, viaț�a este tabla,
iar piesele sunt lucrurile care ne preocupă. Mult prea cu-
rând descoperim că ni se opune un adversar misterios ș� i
lipsit de scrupule, iar sfârș� itul nostru este inevitabil. Ne-am
preocupat numai de aspectul de suprafaț�ă al jocului ș� i o
asemenea perspectivă nu poate niciodată să pătrundă nu-
anț�ele vieț�ii ș� i semnificaț�ia ei reală.
MÂNA ȘI OCHIUL NEMURITOR

Conceptele materialiste despre existenț�ă sfârș� esc prin
a fi deprimant de sterile, deoarece, după ce maș� inăria com-
plexă a corpului uman este redusă la cea mai mică celulă,
prezenț�a care o animă tot nu este de găsit; nu se află nimic
acolo ca să î�l î�ntâmpine pe cercetătorul materialist î�n afară
de abisul căscat al unui univers mort ș� i nepăsător. Forma
unui lucru se potriveș� te funcț�iei sale, funcț�ia se potriveș� te
82 Magia din minte
scopului, iar fiecăreia î�i este intrinsec un proiect complex

ș� i foarte inteligent, care î�ntrece cu mult ceea ce î�i este min-
ț�ii superficiale a omului posibil să facă. Nu trebuie să ne
interesăm î�ntr-atât de formă, cât de ideea care stă la baza
formei, scopul inteligent care î�i dă acelei forme funcț�ia
perfectă.
Tigru, tigru care arzi
În ai nopții codri-nalți,
Cine-a pus a lui vecie
În temuta-ți simetrie?
– William Blake*
Observă mersul unui tigru zvelt ș� i puternic î�n cuș� ca unei

grădini zoologice ș� i vei ș� ti imediat că te uiț�i la o creatură
concepută perfect pentru o anumită funcț�ie, fără miș� cări
irosite, fără vreo parte î�n plus sau vreuna inutilă. Exami-
nează nenumăratele forme geometrice ale fulgilor de ză-
padă ș� i vei deveni conș� tient pe dată că î�n spatele creaț�iei se
află o minte matematică supremă, de un milion de ori mai
inteligentă decât cea a celui mai erudit dintre oamenii de
ș� tiinț�ă. Rotaț�ia ordonată a planetelor î�n spaț�iu, dispunerea
sistemelor solare î�n univers, schema atomului, misterul
adânc ș� i enigmatic al vieț�ii; suntem cu siguranț�ă orbi dacă
nu recunoaș� tem lucrarea unei inteligenț�e supreme care î�n-
drumă, modelează ș� i dirijează cu un scop. Î�n creativitatea
infinit de plastică a acestei inteligenț�e î�ș�i au originea toate
lucrurile. Face totul, modelează totul din sine î�nsăș� i. Nu
omul ț�ine î�n mâini soarta universului; acea soartă este î�n
* Poeme, traducere de Cicerone Theodorescu, Editura de Stat pentru

Literatură şi Artă, Bucureşti, 1958, p. 37. (n.tr.)
Cel mai mare miracol dintre toate 83
siguranț�ă î�n mâinile creatorului ei, iar acel creator a î�ntru-

pat î�n om tot potenț�ialul ș� i puterea sa.
Finalitatea evoluț�iei a fost asigurată cu mult î�nainte ca
omul să ajungă pe scena terestră; a fost asigurată chiar de
la î�nceput. Acea inteligenț�ă cu posibilităț�i atât de mari î�n-
cât să aibă puterea de a da naș� tere noț�iunilor de spaț�iu,
timp ș� i materie, de a crea nenumăratele forme de viaț�ă ș� i
de a le î�nsufleț�i cu propria prezenț�ă nu ar renunț�a cu sigu-
ranț�ă, î�n niciun moment de răscruce, nu ar lăsa controlul
uneia dintre creaț�iile sale parț�ial dezvoltate ș� i conș� tiente
doar î�ntr-o anumită măsură. Aceasta este, î�nsă, concluzia
la care au ajuns unii dintre gânditorii noș� tri, cel puț�in cei
care cred că omul controlează universul ș� i propriul destin,
omul material, omul superficial, omul egocentric, parț�ial
conș� tient.
PAȘI PRINTRE STELE

Există o cauză ascunsă a tuturor lucrurilor, ascunsă pen-
tru că nu este vizibilă, invizibilă pentru că nu î�mbracă nicio
formă anume, nu se î�ncadrează î�n nicio descriere anume.
Ea stă pentru totdeauna ș� i omniscient î�n spatele conș� tiin-
ț�ei fiecărei ființ�e ș� i determină soarta, toate consecinț�ele,
toate conflictele ș� i toate deciziile. Nu are contradicț�ii î�n ni-
ciun aspect al ființ�ei sau scopului ei; î�n ea nu există nimic
neterminat, niciun conflict nerezolvat. Este mintea univer-
sală, inteligenț�a divină, Sinele Secret care animă orice ființ�ă.
Este de dimensiuni infinite, nu are limite î�n capacităț�ile ș� i
puterile sale ș� i se află complet ș� i î�n î�ntregime î�n tine. Chiar
dacă ascuns de mintea ta superficială, este sinele tău
nemuritor.
84 Magia din minte
Acesta este sinele ai cărui paș� i sunt vizibili î�n stele, î�n
proiectul infinitezimal ș� i complex al seminț�ei ce germinea-
ză, î�n culoarea, măreț�ia ș� i energia ce dă î�n clocot a vieț�ii
care evoluează. El creează toate formele, le năruieș� te ș� i le
spulberă atunci când ideea din spatele lor a fost exprimată.
Este ființ� a unică, singura minte, viaț� a solitară, singura
prezenț�ă adevărată, singurul sine real care există. Etern,
nenăscut, nemuritor, laturile infinite ale naturii sale cu ne-
numărate feț�e se exprimă pe scena vieț�ii ș� i fiecare dintre
creaț�iile sale conț�ine î�n ea toată esenț�a, puterea ș� i inteli-
genț�a creatorului, fiecare are î�n ea Sinele Secret.
VIAȚA NE TRAGE DE MÂNECĂ

„La ce î�ț�i foloseș� te să ai un sine care î�ț�i depăș� eș� te cu atât
de mult î�nț�elegerea, care nici măcar nu este identitatea pe
care ai crezut mereu că o ai?”, î�ntreabă oamenii câteodată.
Î�ț�i foloseș� te foarte mult. Dacă te concentrezi pe mintea su-
perficială, atunci dimensiunile vieț�ii î�ț�i sunt ascunse pen-
tru totdeauna; nu ș� tii de unde ai venit ș� i nu ș� tii î�ncotro te
î�ndrepț�i; te î�ntrebi chiar dacă nu cumva î�ntr-o zi ai putea
să î�ncetezi să mai exiș� ti. Nu poț�i să î�nț�elegi miliardele de
kilometri până la cea mai apropiată stea sau miliardele de
ani de când Pământul a î�nceput prima dată să se rotească
pe orbită î�n jurul Soarelui. Nu poț�i să vezi mintea altei per-
soane, să î�nț�elegi ce animă o ființ�ă vie, să pătrunzi scopul
vieț�ii. Totul este un mister, totul face ca micul ego să pară
un pitic, care nu poate să vadă realmente dincolo de lungul
nasului, ș� i până ș� i asta o î�nț�elege doar vag.
Dacă nu suntem la fel de incapabili să î�nț�elegem cum
sunt niș� te vite de pe câmp, nu putem decât să fim bolnavi
atunci când trăim concentraț�i pe ego; lumea este prea mare.

Frica, zădărnicia, vinovăț�ia ș� i frustrarea sunt soarta noas-
tră zilnică atunci când suntem mărunț�i ș� i nu ne găsim locul
ș� i ș� tim asta. S-ar putea să fim ș� oareci ș� i să ragem ca leii, dar
vom ș� ti î�n curând că suntem ș� oareci, dacă trăim robiț�i de
ego. Viaț�a trage de mânecă pe fiecare om. Fie ascultă, fie este
doborât. Niciun individ nu domină; suntem cu toț�ii parte
esenț�ială a unei singure minț�i, a unui singur sine, a unei
singure inteligenț�e supreme; ș� i dacă î�nț�elegem realitatea
transformatoare că inteligenț�a intră complet î�n noi, ne stă-
pâneș� te ș� i ne foloseș� te pentru lucrarea ei î�n lume, ne atingem
potenț�ialul uman maxim.
VIZIUNEA ÎNGUSTĂ
Î�n univers este implicită prima cauză, impulsul originar,
ș� i această primă cauză este o inteligenț�ă primară din care
au izvorât toate lucrurile. Este implicată î�n exprimarea sa,
iar rezultatul î�l constituie diversitatea infinită ș� i aspectul
vieț�ii, gama nesfârș� ită de forme care evoluează ș� i care po-
pulează lumea. Fiecare formă nu este o creaț�ie separată a
inteligenț�ei originale, ci mai degrabă o expresie a ei, astfel
î�ncât î�n fiecare locuieș� te inteligenț�a originală î�nsăș� i, mas-
cată sub acea formă ș� i limitată î�ntr-o anumită măsură, ră-
mânând î�nsă infinită, eternă ș� i omniscientă. Nu eș� ti sinele
superficial limitat ș� i egoul care ai avut mereu impresia că
eș� ti, ci chiar acea inteligenț�ă primară care a manifestat
toate formele universului.
O reflecț�ie asupra naturii inteligenț�ei ș� i conș� tiinț�ei ne
dezvăluie de ce este aș� a. Atunci când atenț�ia noastră este
concentrată pe un anumit lucru, î�n măsura î�n care suntem
86 Magia din minte
captivaț�i cu totul, devenim lucrul la care suntem atenț�i.

Această calitate a conș� tiinț�ei de a avea o „viziune î�ngustă”
este responsabilă pentru fenomenul remarcabil al hipno-
zei. Când hipnoza este profundă ș� i conș� tiinț�a poate fi diri-
jată către un singur obiect, subiectul devine obiectul ș� i nu
î�ș�i mai dă seama cine este. Dacă i se spune că este raț�ă,
măcăne ș� i merge legănat. Dacă i se spune că este urs, mor-
măie. Dacă i se spune că este om politic, ț�ine discursuri. Nu
ș� tie decât că e raț�ă atunci când este raț�ă, ș� i că e urs, atunci
când este urs, că e om politic, atunci când este om politic.
Cu siguranț�ă că inteligenț�a universală î�nsăș� i este probabil
atât de captivată de fiecare dintre manifestările sale, î�ncât
devine lucrul care a devenit, uitând complet de starea sa
reală ș� i de toate celelalte manifestări ale naturii sale. Din
acest motiv nu ș� tim ce suntem cu adevărat ș� i devenim lu-
crul pe care ne este concentrată conș� tiinț�a.
UNIVERSUL CONCEPTUAL
S-ar părea că mintea universală sau inteligenț�a prima-
ră are capacitatea să devină orice vrea sau, mai degrabă, că
natura sa intrinsecă este să devină orice prinde rădăcini
î�n ea ca idee, ca gând. Existenț�a acestei minț�i universale
trebuie să fie pur mentală. Î� n principal ș� i poate exclusiv
activitatea sa este gândul. Ea gândeș� te ș� i fiecare dintre
gândurile sale se manifestă ca formă î�n lumea materială.
Fiecare gând conț�ine î�n el toată inteligenț�a gânditorului,
astfel î�ncât gândul este un lucru capabil să dezvolte alte
gânduri. Prin urmare, dacă un om este un gând î�n mintea
gânditorului etern, atunci inteligenț�a acelui gânditor etern
este latentă î�n om ș� i astfel germenii eliberării de sub o
conș� tiinț�ă direcț�ionată ș� i concentrată sunt impliciț�i î�n fie-

care dintre noi. Putem, efectiv, să devenim orice, să facem
orice deoarece î�n spatele conș� tiinț�ei noastre concentrate
stă o minte universală ș� i omniscientă. Sămânț�a tuturor po-
sibilităț�ilor se află î�n noi.
Brațul scurt are nevoie de om ca să atingă Raiul,

Așa că Raiul este gata să se-aplece pân’ la el.
– Francis Thompson
Aspectele metafizice ale relaț�iei dintre mintea universa-

lă ș� i propria ta minte superficială trebuie î�nț�elese î�ntr-un
fel î�nainte să fie posibil să te eliberezi din robia faț� ă de
reacț� iile senzoriale ș� i sclavia faț�ă de circumstanț�e. Este
perfect î�n regulă să avertizezi pe cineva care suferă din ca-
uza circumstanț�elor să gândească pozitiv, dar adesea el nu
are î�nlăuntrul său resursele pentru a realiza acest lucru,
tot aș� a cum nu poate să ridice armele î�mpotriva evenimen-
telor fizice care î�l atacă. Este nevoie de o abundenț�ă de
resurse spirituale pentru a da naș� tere curajului necesar
eliberării sufletului din robia faț�ă de sinele superficial. Ș� i
este nevoie de mult curaj pentru a susț�ine sufletul î�n acel
salt î�n abisul libertăț�ii absolute care vine odată cu î�ncrede-
rea completă î�n Sinele Secret.
Î�n general vorbind, motivele câș� tigului bănesc sau ale
autorităț�ii personale sunt pur ș� i simplu insuficiente pen-
tru a produce impulsul necesar promovării unităț�ii dintre
Sinele Secret ș� i caracterul superficial. Atunci când ne do-
rim lucruri din motive egoiste, ne î�ngustăm orizontul per-
cepț�iei până când ne este imposibil să zărim ființ�a vastă ș� i
88 Magia din minte
puternică ce locuieș� te î�n noi. Putem să fim forț�aț�i să ne dăm

bătuț�i, să fim cumplit de umiliț�i, dar o asemenea î�ncetare a
imboldurilor egoului este adesea temporară, iar atunci când
echilibrul vieț�ii noastre este refăcut, egoul î�ș�i adună din
nou forț�ele, reconsideră faptul că a renunț�at ș� i reia contro-
lul vieț�ii spre tristeț�ea persoanei dinăuntru. Singura conver-
saț�ie adevărată ș� i durabilă către unitatea cu Sinele Secret
provine din faptul că stăpânim datele lumii mentale ș� i spi-
rituale î�n care locuim, astfel î�ncât toate minț�ile sunt văzute
ca o singură minte, toate spiritele ca un singur spirit, toate
persoanele ca o singură persoană, iar o asemenea percep-
ț�ie nu este acceptată din credinț�ă sau convingere, ci după o
percepere clară a faptelor, aș� a cum există ele, pe baza unor
dovezi indiscutabile ș� i irevocabile. Numai î�nț�elegerea men-
tală prin intermediul unei conș� tientizări mai bune poate
realiza acest lucru.
GÂNDITORUL ETERN
Viaț�a este pentru fiecare dintre noi exact aș� a cum o in-
terpretăm ș� i aceasta este legea mentală după care trăim. Î�n
mod similar, toate noț�iunile teologice ș� i metafizice sunt,
pentru fiecare dintre noi, exact aș� a cum le interpretăm,
deoarece ideile care prind rădăcini î�n conș� tiinț�a noastră
determină perspectiva ș� i limitele ei. Pe scurt, Dumnezeu
este aș� a cum ne î�nchipuim că este ș� i nu trebuie decât să ne
schimbăm noț�iunea despre El pentru a-L schimba. El este
idee doar pentru că este mintea, iar acea idee, care este cea
mai mare, cea mai perfectă, cea mai realizabilă, cea mai
clară, este î�n concluzie cea mai apropiată aproximare a Di-
vinităț�ii. Boala noastră este provocată de felul î�ngust î�n
care putem să vedem ș� i ne vindecăm numai atunci când ne

lărgim viziunea sau ne extindem orizontul.
Iată metafizica pe care se bazează această carte. Există
un gânditor etern, care gândeș� te permanent, iar fiecare
gând pe care î�l are pare să fie separat de el, dar nu este; î�l
reprezintă doar pe gânditor, dar nu î�n î�ntregime ș� i î�n mă-
sura î�n care gândul există, acesta este gânditorul, deș� i nu
î�n mod complet. Gânditorul este Dumnezeu, gândul este
omul, iar Dumnezeu s-a absorbit î�n gând, dar nu este legat
de el ș� i poate să se elibereze oricând, extinzându-ș� i conș� ti-
entizarea. Atâta timp cât omul este absorbit î�n ego, este
absorbit ș� i î�n gând ș� i rămâne acel gând, este legat de ideea
care l-a pus iniț�ial î�n miș� care, dar atunci când lasă la o par-
te absorbirea sa î�n ego, transa lui prinde a se nărui, iar el
î�ncepe să se recunoască pe sine î�nsuș� i ca fiind Dumnezeu.
Imediat ce face orice aproximare a acestei poziț�ii psihice,
ajunge î�ntr-un loc î�n care poate să schimbe ideea care a pus
iniț�ial egoul î�n miș� care, iar de acolo poate să se transforme
î�ntr-o persoană complet diferită prin simplul fapt că este
capabil să accepte o idee cu totul nouă ș� i diferită despre
sine.
Trebuie să pătrundem î�n dualitatea aparentă a vieț�ii
î�nainte să putem î�nț�elege clar unitatea noastră cu Sinele
Secret. Î�n lume nu acț�ionează mai multe ființ�e ș� i forț�e ale
naturii, ci numai una. Toate sunt aspecte diferite ale aces-
tei ființ�e unice. Î�n fiecare este inclus acel grad de conș� tiinț�ă
care determină forma lucrului respectiv, dar conș� tiinț�a in-
clusă este tot conș� tiinț�a Sinelui Secret, limitată ș� i aparent
separată, deoarece este î�ncorporată î�n lucrul care a deve-
nit. Ș� i această î�ncorporare, această limitare, este ceea ce
90 Magia din minte
cunoaș� tem sub numele de sine superficial, sub numele de

ego, ș� i reprezintă vălul care ne desparte de cunoaș� terea
naturii noastre mai vaste ș� i a adevăratei noastre ființ�e. Ceea
ce trebuie să facem atunci este să scăpăm de ego. Subordo-
narea Sinelui Secret, aș� ezarea lui î�n poziț�ia psihică adecva-
tă faț�ă de stăpânul ș� i conducătorul său ș� i, mai presus de
toate, recunoaș� terea lui de a fi î�n principal o iluzie, un
lucru schimbător, un nor temporar care stă î�ntre noi ș� i uni-
rea pură ș� i completă cu Divinul, aceș� tia sunt paș� ii pe care
trebuie să î�i facă un novice î�nainte ca activitatea sa î�n lume
să fie marcată de putere ș� i eficacitate.
CONDIȚIONAREA CONȘTIINȚEI
Toate lipsurile, limitările ș� i defectele care ne influenț�ea-
ză viaț�a se află î�n mintea noastră, sunt literalmente create
acolo pentru că sunt un produs al conș� tiinț�ei noastre limi-
tate ș� i egocentrice. Ne î�mpiedicăm pentru că nu vedem, iar
această stare de a nu putea să vedem ne pune obstacole î�n
cale. Edward Carpenter* a afirmat: „Ar trebui să fie la fel de
uș� or să î�ț�i alungi un gând neplăcut din minte ca atunci
când î�ț�i scuturi o piatră din pantof”, dar, din păcate, nu este
aș� a. Gândul neplăcut nu este un lucru î�n sine, ci mai degrabă
lipsa unui lucru. Condiț�iile negative sunt percepț�ii imper-
fecte. Este ca atunci când nu putem să percepem că ne
pierdem din puteri. Nu poț�i să î�ț�i î�ntorci mintea cu susul î�n
jos ș� i să scuturi ceva care nu s-a aflat acolo de la bun î�nce-
* Edward Carpenter (1844-1929) a fost un poet socialist englez, filo-

zof, antologist și activist timpuriu pentru drepturile homosexualilor și
ale animalelor. A fost un vegetarian convins, a militat împotriva vivisec-
ției și a scris pe larg despre acest subiect. (n.ed.)
put. Motivul pentru care există gândul neplăcut este acela

că propria conș� tiinț�ă este prea mică ș� i pur ș� i simplu nu î�n-
ț�elege. Î�n loc să î�ncerci să arunci afară ceva ce nu se află cu
adevărat acolo, remediul constă î�n extinderea conș� tiinț� ei
până când poț� i să vezi că lipsurile, limitările ș� i defectele
există numai î�n virtutea percepț�iei mentale imperfecte. De
aceea vedem atât de multe eș� ecuri la persoanele care î�n-
cearcă să î�ș�i creeze condiț�ii pozitive î�n viaț�ă gândind pozi-
tiv. De obicei, asemenea gânduri pozitive se axează pe bani,
sănătate, iubire, siguranț�ă, pace interioară. Unui om care
trăieș� te î�ntr-o stare permanentă de anxietate i se spune că
tot ceea ce trebuie să facă pentru a-ș� i mări curajul este să
î�ș�i spună că este neî�nfricat. Dar el tot nu este un războinic
cu inimă de leu. Toate afirmaț�iile pozitive pe care le face nu
sunt de niciun folos, iar el rămâne la fel de servil ș� i plin de
tensiune după acest tratament autoadministrat, poate ș� i
mai rău, pentru că acum i-a fost luată chiar ș� i puț�ina î�ncre-
dere pe care o avea.
Nu este suficient să î�ț�i spui că ceva este alb când ochii
tăi î�ț�i spun că este negru. Pentru ca acel ceva să devină alb,
trebuie să pară alb ș� i singura cale prin care va părea alb
este ca tu să poț�i, prin dezvoltare psihică, să pătrunzi iluzia
culorii sale negre. Frica nu este intrinsecă unei situaț�ii,
este intrinsecă reacției noastre la acea situaț�ie. Dacă vrem
să ne î�nvingem frica, trebuie să ne dezvoltăm asemenea
cunoș� tinț�e ș� i percepț�ii care să ne permită să vedem con-
trolul ș� i siguranț�a î�n acele situaț�ii care î�nainte ni se păreau
ameninț�ătoare. Nu este nimic î�n neregulă să î�ț�i fie frică de
un leu. Dar dacă vrem să î�nvingem acea frică, nu procedăm
bine atunci când î�ncercăm să ne ascundem frica de noi
î�nș� ine ș� i ieș� im neș� tiutori să dăm ochii cu leul, oferindu-i
92 Magia din minte
astfel fiarei o masă gustoasă. Singura modalitate de a ne

î�nvinge frica de lei este să î�nvăț�ăm să î�mblânzim leii. Odată
ce am î�nvăț�at să controlăm leul, ieș� im să dăm ochii cu el î�n
perfectă siguranț�ă.
Nu forța, ci arta-i cea care primește dăruința

Iar faptul de a fi agil e mai puțin decât prudența.
– Alexander Pope
POZIȚIA PSIHOLOGICĂ POTRIVITĂ

Cauza unică a tuturor lucrurilor este Sinele Secret. Din
el sunt făcute toate. Procesiunea infinită de ființ�e vii din
lume este o manifestare a naturii sale multilaterale ș� i eter-
ne. Sinele Secret există doar la nivel mental. Esenț�a sa este
lumina, electricitatea. Este reprezentat de energia uriaș� ă
aflată î�n echilibru din atom, de curioasa î�nchisoare invizibilă
care fixează moleculele î�n anumite forme ș� i le dă aspectul
unui copac, al unei pietre. Realitatea minunată, dătătoare
de putere ș� i de speranț�ă este aceasta: interacț�iunea Sinelui
Secret cu creaț�iile sale este cauza evoluț�iei î�n cadrul speci-
ilor ș� i cauza evoluț�iei individului. Un om se poate schimba,
se poate face mai bun, intrând î�ntr-o relaț�ie potrivită cu
acesta.
Ce este această relaț�ie potrivită? Nu este o devalorizare
josnică, nu este o supunere î�nlăcrimată, nu este o resemna-
re abjectă. Este o predare conș� tientă ș� i controlată a vieț�ii î�n
mâinile unei puteri mai potrivite să o folosească ș� i să o
dezvolte decât egoul individului. Egoul rămâne, cu siguranț�ă,
mintea superficială rămâne, dar subordonate acum, mijloa-
ce ale unei puteri mai mari, ale unei conș� tiinț�e mai vaste
decât cea care a condus î�nainte viaț�a. Să găseș� ti relaț�ia

adecvată dintre ego ș� i Sinele Secret î�nseamnă să descoperi
poziț�ia psihică din care sunt posibile toate lucrurile, acel
vortex de energie ș� i creativitate care face un uriaș� din cel
mai modest om.
Î�nvaț�ă să asculț�i. Sunt voci care î�ț�i vorbesc î�n suflet.
Atunci când î�ț�i laș� i viaț�a î�n mâinile altcuiva î�n afară de ego,
vocea Divinităț�ii devine inconfundabilă. Odată cu această
voce interioară vine ș� i viziunea interioară, astfel î�ncât vei
percepe intuitiv adevărul î�n situaț�iile î�n care î�nainte era
ascuns. Î�n mod misterios, graniț�ele conș� tiinț�ei se lărgesc,
cuprinzând persoane, lucruri, situaț�ii, astfel î�ncât î�naintezi
î�n concordanț�ă cu natura lor, iar acț�iunile tale î�ncep să ca-
pete un fel de caracter infailibil, fiind perfect acordate cu
mediul tău ș� i cu persoanele cu care vii î�n contact.
DESCHIDEREA ÎNCHISORII SINELUI

Imaginaț�ia este cheia care descuie î�nchisoarea sinelui.
Fiecare dintre noi este reț�inut î�ntre cei patru pereț�i ai pro-
priului ego, iar această reț�inere, această restricț�ie este cea
care ne aduce toate relele, care ne î�mpiedică să ajungem la
sursa puterii noastre. Esenț�a mentală a Sinelui Secret este
imaginaț�ia. Î�ntr-o clipită, imaginaț�ia poate să cuprindă toate
graniț�ele, tot spaț�iul, tot timpul. Omul, ca animal fizic, este
doar o creatură infimă care se zbate î�n abisul uriaș� al spa-
ț�iului ș� i timpului, dar omul, ca ființ�ă mentală, are aceeaș� i
statură ca î�nsuș� i universul, î�ntrucât mintea sa poate să
perceapă totul ș� i să î�nț�eleagă totul, până la structura mate-
riei ș� i a vieț�ii. Imaginaț�ia î�l î�mpinge la o asemenea î�nț�ele-
gere. Imaginaț�ia este legătura sa cu Sinele Secret.
94 Magia din minte
John Masefield* scria: „Omul este alcătuit din corp, min-

te ș� i imaginaț�ie. Corpul î�i este imperfect, mintea nu î�i este
de î�ncredere, dar imaginaț�ia l-a făcut remarcabil. Î�n unele
secole, imaginaț�ia lui a făcut din viaț�a pe această planetă
un exerciț�iu intens al tuturor energiilor nemaipomenite”.
S-a stabilit că tot ce se menț�ine ca imagine î�n minte î�ș�i
va găsi calea către lumea exterioară ș� i se va manifesta ca
realitate fizică. Asta nu pentru că am schimbat lumea exte-
rioară, ci pentru că putem vedea acolo numai acele lucruri
pe care conș� tiinț�a noastră este condiț�ionată să le perceapă.
Schimbându-ne conș� tiinț�a, ne modificăm percepț�ia. Con-
ș� tiinț�a este transformată î�n general de stimuli din lumea
exterioară. Cineva care s-a născut cu bani are tendinț�a să
î�ș�i dezvolte o conș� tiinț�ă a prosperităț�ii ș� i, î�n consecinț�ă, să
trăiască toată viaț�a î�n condiț�ii de abundenț�ă. Î�n mod simi-
lar, cineva născut î�n condiț�ii de sărăcie are tendinț�a să î�ș�i
dezvolte o conș� tiinț�ă a lipsei ș� i, î�n consecinț�ă, să trăiască
toată viaț�a î�n condiț�ii de lipsă. Î�n măsura î�n care acestea
sunt valabile pentru noi toț�i, atunci suntem sclavi ai me-
diului nostru. Cu toate acestea, instrumentul eliberator se
află î�n noi – imaginaț�ia. Î�n funcț�ie de cum ne folosim de
această putere de condiț�ionare a conș� tiinț�ei din mintea
noastră, putem să ne refacem viaț�a.
Imaginaț�ia poate să î�ț�i condiț�ioneze conș� tiinț�a oricum
vrei. Folosită aș� a cum trebuie, ea te poate face să stăpâ-
neș� ti toate evenimentele, toate situaț�iile. Nu trebuie să mai
exiș� ti ca o ecuaț�ie a reacț�iilor faț�ă de lucrurile ș� i evenimen-
tele din jurul tău, ci poț�i să î�ț�i creezi î�n ființ�a ta mentală
* John Edward Masefield (1878-1967) a fost un poet, dramaturg și ese-

ist englez. (n.ed.)
acele imagini care se potrivesc cel mai bine cu obiectivele

ș� i intenț�iile tale interioare. Faptul că le vezi pe acestea, iar
nu opoziț�ia ș� i descurajarea, face ca nimic aflat sub soare să
nu poată să te oprească să le î�ndeplineș� ti.
VIZUALIZAREA
Ce minunată este puterea de a vizualiza a minț�ii! Tablo-
uri vii, spectacole, scene î�ntregi ale unor acț�iuni pot fi cre-
ate î�n imaginaț�ie, cu toate culorile ș� i sunetele lor, î�n orice
clipă. Ce vrem să vedem î�n minte vedem, iar aceasta este
realitatea principală a existenț�ei noastre. Suntem mereu nici
mai mult nici mai puț�in decât lucrurile care prind rădăcini
î�n conș� tiinț�a noastră ș� i când ne hotărâm să nu permitem
nicio diminuare, nicio restrângere, nicio limită, atunci am
făcut primul pas î�n a face din viaț�a noastră o chestiune in-
dependentă, nu o reacț�ie. Partea divină a omului este men-
tală, spirituală. Uluitoare î�n existenț�a sa nu sunt mâinile,
ochii, inima, ficatul ș� i nici măcar creierul, ci faptul că gân-
deș� te, vizualizează, concepe, inventează. Prin darul extra-
ordinar al unui duh, el poate să aleagă ce va gândi ș� i să î�ș�i
determine prin urmare soarta.
Î�ntreaga creativitate provine din relaț�ia sinelui super-
ficial cu Sinele Secret ș� i din efectul dinamic al imaginaț�iei
asupra Sinelui Secret. Un autor se pune pe aceeaș� i lungime
de undă cu muza lui, subordonându-ș� i mai î�ntâi sinele su-
perficial unei puteri din interior, despre care ș� tie că este
măreaț�ă ș� i extrem de eficientă. Î�ș�i concentrează apoi ima-
ginaț�ia pe povestea ș� i personajele sale ș� i, printr-un proces
care pare cu totul independent, acestea î�ncep să se miș� te
ș� i să se dezvăluie, iar povestea curge de la sine. Nu
96 Magia din minte
„inventează” nimic. Pentru el este la fel de real, mai real, de

fapt, decât scaunele ș� i birourile din camera lui. Ceea ce se
î�ntâmplă î�n mintea lui se î�ntâmplă î�n interiorul lui ș� i el
recunoaș� te imediat că asta face parte din el, ceva care î�l
schimbă, î�l face altfel decât era î�nainte să fi apărut poves-
tea ș� i personajele să o fi interpretat. Pe ecranul miș� cător
din mintea sa se joacă o dramă extrem de importantă ș� i
simbolică, î�ntrucât ceea ce vizualizează este preluat î�n el,
devine parte din el, iar conș� tiinț�a sa este modificată de acel
lucru. Nu autorul este cel care creează cartea, ci cartea este
cea care î�l creează pe autor, exact aș� a cum suntem toț�i cre-
aț�ii ale imaginilor ș� i ideilor mentale, precum ș� i ale gându-
rilor care ș� i-au găsit un cămin î�n mintea noastră.
SĂMÂNȚA PERFECȚIUNII
Fiecare dintre noi este un mic copil î�n metamorfoza su-
fletului î�n decursul miriadelor de forme ș� i al unei eternităț�i
de schimbări. Ne gândim la noi î�nș� ine ca la un lucru con-
cret, cu limite, de neschimbat, ș� i atunci când avem ocazia
să ne referim la noi î�nș� ine sau să ne examinăm introspec-
tiv, credem că ș� tim despre ce vorbim ș� i suntem de neclintit
î�n afirmarea sinelui. Adevărul este că nici nu ne cunoaș� tem
ș� i nici nu suntem aceiaș� i de la un moment la altul al vieț�ii.
Dacă ne gândim la noi î�nș� ine ca la un corp, sinele nostru
schimbător devine evident. Chiar ș� i familiei î�i este aproape
imposibil să recunoască o persoană dragă după 30 de ani
de absenț�ă, atât de mult se schimbă sinele. Ș� i puț�ină reflec-
ț�ie la caracteristica schimbătoare a conș� tiinț�ei ne va oferi
cu siguranț�ă câteva informaț�ii despre nenumăratele tipuri
de sine pe care le-au avut minț�ile superficiale ș� i egourile
noastre de când au apărut pe lume. „Î�ntâi e prunc: nu-ș� i

află locul ș� i vomită. Ș� colar apoi, cu faț�a strălucitoare ca di-
mineaț�a. Pe urmă-ndrăgostit, suspinând cum ș� uieră cupto-
rul. Soldat pe urmă, plin de jurăminte străine. Judecător
apoi, cu pântec rotofei. Apoi, poartă papuci ș� i nădragi. Apoi
e prunc din nou, fără dinț�i, fără ochi, fără gust, fără nimic.”
Shakespeare a observat foarte bine numeroasele măș� ti
purtate de Sinele Secret î�n călătoria sa prin viaț�ă, iar omul
care se indică pe sine ș� i cere să î�i fie recunoscute mintea
superficială ș� i egoul spunând: „Sunt asta” sau „Sunt cealaltă”
nu dovedeș� te decât că are tendinț�a de a deveni imaginea
din mintea lui. Restul este o iluzie.
Cunoaș� terea î�n plină expansiune a sinelui aduce î�n mod
firesc cu ea frica de universul vast ș� i impenetrabil. Nu exis-
tă o asemenea frică la o vită care, rumegând ș� i fiind fericită
pe pajiș� te, nu ș� tie despre ea că este vacă sau altceva. Ea
există doar ca o grupare complexă de nervi, sânge ș� i ț�esu-
turi, reacț�ionând la situaț�iile din jurul ei potrivit unei serii
de reflexe stabilite, numite instincte. De vreme ce nu vede
stelele, nu se î�ntreabă despre dimensiunile lumii, dacă ea
este un lucru separat de lume, face parte din ea sau există
măcar. Numai imaginaț�ia ș� i conș� tientizarea sporită sunt î�n
stare să recunoască sinele, egoul ș� i mintea superficială, iar
această cunoaș� tere, această conș� tiinț�ă rafinată ș� i reț�inută
pe care o avem î�l face pe om diferit de toate celelalte forme
de viaț�ă. Să fii conș� tient de propriul sine î�nseamnă să fii
om, să fi ajuns la cea mai î�naltă formă curentă de dezvolta-
re evolutivă a Sinelui Secret. Unii oameni au evoluat î�nsă
mai mult, iar alț�ii ajung la ea î�n fiecare zi. Va apărea î�n cu-
rând pe pământ o rasă de giganț�i din punct de vedere inte-
lectual ș� i spiritual, cu o conș� tiinț�ă mai î�naltă, aș� a cum este
98 Magia din minte
omul din prezent faț�ă de maimuț�ă, pentru care se vor dez-

vălui secretele spaț�iului, timpului ș� i dimensiunilor, făcând
un cămin din î�ntregul univers, călătorind de la o planetă la
alta, de la o stea la alta.
În pământul acesta al nostru, larg cuprinzător,

Printre atâtea lucruri butucănoase, rămășițe și
lepădături,
Ascunsă în adâncul adăpost al inimii lui,
Se află sămânța desăvârșirii.
– Walt Whitman*
ASTRONOMUL
Adesea, oamenii care fac din astronomie vocaț�ia lor au
tendinț�a să filosofeze. Poate pentru că propria conș� tiinț�ă
se concentrează pe spaț�ii care fac ca sinele lor fizic să pară
minuscul ș� i nu au cum să nu fie preocupaț�i de î�nceputul ș� i
sfârș� itul vieț�ii, de destinul omului. Pare î�ntr-adevăr impo-
sibil să te uiț�i pe bolta cerului care sclipeș� te incredibil fără
să fii cuprins de o veneraț�ie respectuoasă faț�ă de măiestria
evidentă a unei inteligenț�e supreme. Î�n orice caz, Sterling a
devenit student la filosofie aproape î�n acelaș� i timp î�n care
a devenit student ș� i la astronomie ș� i a susț�inut pe tot par-
cursul carierei sale că una dintre preocupări nu era decât o
extensie a celeilalte. Cu toate acestea, î�n ciuda eforturilor
sale î�n ambele direcț�ii, mare parte din viaț�ă nu a obț�inut
niciun succes notabil î�n niciuna dintre ele.
* Opere alese, poezia „Cântecul universalului”, traducere de Mihnea

Gheorghiu, Editura Univers, Bucureşti, 1992, p. 201. (n.tr.)
Obiș� nuia să spună: „Presupun că sunt un mecanic des-

tul de bun. Unii oameni sunt făcuț�i să pună piesele laolaltă
după ce altora le vin ideile. Eu pun piesele laolaltă”. Î� nsă
se putea observa cu uș� urinț�ă că nu era deloc mulț�umit de
această părere despre sine î�nsuș� i, chiar dacă părea adevă-
rată. Î�n orice observator ș� i-ar fi desfăș� urat activitatea, i se
dădea să lucreze la hărț�i. Probabilităț�ile teoretice ș� i munca
de explorare erau lăsate pe seama altora.
Chiar ș� i î�n iniț�iativele sale filosofice, Sterling a apucat pe
o cale asemănătoare. A devenit o enciclopedie ambulantă a
î�ntregii filosofii scrise. Putea să citeze cuvânt cu cuvânt din
operele lui Platon, Descartes, Hume, Locke, Lao Zi, din Bha-
gavad-Gita, dar, deș� i le accepta pe toate, niciuna nu a prins
rădăcini î�n el ș� i nu profesa nicio filosofie anume. Î�n ciuda
tuturor cunoș� tinț�elor ș� i studiilor sale, părea să se afle î�ntr-o
mlaș� tină intelectuală, de parcă ideile nu voiau să prindă ră-
dăcini î�ntr-un sol atât de lipsit de capacitate germinativă.
Aș� a cum li se î�ntâmplă obligatoriu tuturor oamenilor,
timpul l-a adus î�n sfârș� it pe Sterling î�ntr-un punct î�n viaț�ă
când putea să se uite î�n urmă pe cât de departe era posibil
să privească î�n viitor, ș� i ceea ce a văzut l-a tulburat. A fost
conș� tient dintr-odată că nu va mai putea suporta î�ncă 30
de ani acț�iunile de rutină ale existenț�ei sale. Ș� i s-a hotărât
fie să î�ș�i găsească o altă profesie, fie să descopere o î�nsem-
nătate nouă î�n cea pe care o avea. A căutat ajutor.
— Ce î�mi lipseș� te? a î�ntrebat el. Mă simt de parcă din
alcătuirea mea ar lipsi un ingredient pe care au uitat să
mi-l adauge la naș� tere, aș� a că sunt incapabil să pricep sem-
nificaț�ia vieț�ii. Văd planul î�n toate lucrurile, î�n ceruri, î�n
logica ș� i concentrarea efortului intelectual al omului, dar
100 Magia din minte
nu î�nț�eleg ce legătură are asta cu mine, de ce simplul fapt

al existenț�ei mele are ceva de-a face cu lumea ș� i cu ceea ce
se petrece î�n ea.
— Poț�i să-ț�i imaginezi o lume î�n care nu exiș� ti? a fost
î�ntrebat.
— Sigur că da. Ș� i cred adesea că ar fi mult mai bună.
— Î�n cazul î�n care crezi că este posibil să nu fi existat
cândva, cum poț�i să crezi că vei continua să exiș� ti după ce
ț�i se va termina viaț�a asta?
— Nu cred. Consider că asta este tot. Atunci când se
lasă cortina aici, este finalul.
— Ș� i cum rămâne cu planul pe care l-ai menț�ionat, efor-
tul concertat evident al vieț�ii către un obiectiv comun?
— Acela aparț�ine altcuiva, nu mie. Nici măcar nu î�l î�n-
ț�eleg, cu atât mai puț�in să fac parte din el.
— Cum poț�i să te izolezi de lucrurile pe care le vezi î�n
jurul tău? Dacă toate ființ�ele par să facă parte dintr-o inte-
ligenț�ă centrală, care le controlează, î�ț�i dai seama cu sigu-
ranț�ă că ș� i tu trebuie să faci parte din ea. Dacă ceea ce are
loc aici se realizează prin materializările unei ființ�e supreme,
atunci fiecare materializare reprezintă acea ființ�ă supremă
ș� i nu este diferită sau izolată de ea.
— Poate că nu. Logica pare să te sprijine. Nu pot să spun
decât ce simt, iar eu mă simt lăsat pe dinafară, simt că nu
fac parte din ceea ce se î�ntâmplă.
— Atunci necazul tău este probabil egoismul.
Sterling aproape că a sărit de pe scaun.
— Egoism! a exclamat el. Am soț�ie ș� i patru copii ș� i î�i î�n-
treț�in pe toț�i. Sunt membru î�n comitetul bisericii, î�n camera
de comerț� ș� i fac parte din patru asociaț�ii de binefacere. Mi

se pare că jumătate din viaț�a mea este dedicată ajutorării
altora. Cum poț�i să spui că sunt egoist?
– N-am vrut să spun că î�ț�i lipseș� te preocuparea pentru
ceilalț�i. Spun că eș� ti exagerat de preocupat de propria per-
soană. Oricine se delimitează ș� i se izolează complet este
egoist, egocentric. Pentru că nu poate să î�ș�i extindă conș� ti-
inț�a dincolo de limitele pe care ș� i le-a impus, nu are abso-
lut nicio ș� ansă să î�ș�i perceapă uniunea cu î�ntreaga viaț�ă, cu
toate ființ�ele.
— Ș� i cum se procedează î�n acest caz?
— Î�ncercând. Făcând o î�ncercare. Cât vei continua să
blamezi lipsa de sens a vieț�ii, vei adăuga substanț�ă vălului,
deoarece î�nchistezi egoul, dându-i o realitate pe care nu o
are cu adevărat ș� i, prin urmare, te orbeș� te.
— Vrei să spui că, î�ncercând pur ș� i simplu să recunoș� ti o
conș� tiinț�ă superioară, obț�ii automat o conș� tiinț�ă superioară?
— Poate că e chiar aș� a de simplu. Cu siguranț�ă atunci
când psihicul uman se deschide pentru a recepț�iona cunoș� -
tinț�e care se află dincolo de el, atunci ș� i numai atunci se
găseș� te î�n poziț�ia de a primi asemenea cunoș� tinț�e. Nu este
aceasta o schimbare a conș� tiinț�ei? Ceea ce era î�nchis ș� i im-
penetrabil este acum deschis ș� i receptiv. Acesta este secre-
tul unei conș� tientizări mai bune.
— Este o chestiune solitară? Trebuie să te retragi din
viaț�a activă pentru a o obț�ine?
— Deloc. Cel mai bun loc este acolo unde munceș� ti ș� i
î�ț�i desfăș� ori activităț�ile zilnice. Dacă te desprinzi de pro-
pria persoană î�n fiecare lucru pe care î�l realizezi ș� i faci un
102 Magia din minte
efort voit de a simț�i ș� i de a gândi din punctul de vedere al

celor care sunt implicaț�i î�n evenimente î�mpreună cu tine,
vei descoperi că uș� a către propria conș� tiinț�ă se va deschi-
de. Lumina va pătrunde.
Sterling s-a hotărât să facă o î�ncercare. A afirmat că cer-
cetarea cerurilor fusese mereu ceva deosebit pentru el. Se
uitase î�n spaț�iu de parcă ar fi fost un intrus ș� i singurul lu-
cru care i se dezvăluise era acela că reprezenta un grăunte
de nedesluș� it aflat pe un alt grăunte de nedesluș� it. S-a ho-
tărât să lucreze la teoria conform căreia î�ntregul cosmos se
afla î�n conș� tiinț�a sa. Ideea l-a intrigat.
Câteva luni mai târziu a descoperit o nouă novă. După
un an a prezentat o lucrare ce elucida problema creării con-
stante a hidrogenului. A fost foarte apreciată. Iată ce le-a spus
prietenilor lui: „Este imposibil să pătrunzi esenț�a unei pro-
bleme dacă eș� ti detaș� at de ea. Î�ntr-un fel enigmatic, î�mpăr-
tăș� im cu toț�ii aceeaș� i conș� tiinț�ă ș� i atunci când reuș� im să
dărâmăm zidurile care ne separă de lucrurile pe care le
facem, putem să le pricepem semnificaț�ia cu un fel de tea-
mă ndesluș� ită. Presupun că ai putea să î�i spui intuiț�ie, dar
este mult mai mult. E cunoaș� terea absolută, fiind lucrul pe
care î�ncerci să î�l cunoș� ti. Dacă î�ț�i sună enigmatic, nu pot
decât să-ț�i spun că mi s-a î�ntâmplat mie. Am găsit nova nu
pentru că am văzut-o, ci pentru că am ș� tiut că este acolo.
Am putut să contribui la Teoria stării staț�ionare nu pentru
că sunt un geniu al matematicii, ci pentru că am ș� tiut î�n
adâncul sufletului meu că aș� a era”.
EXPRIMAREA A CEEA CE NU POATE FI EXPRIMAT

Carl Jung a scris: „De vreme ce nu putem să involuăm
la conș� tiinț�a animalelor, ne rămâne doar calea care cere mai
mult efort î�nainte, către conș� tiinț�a superioară. Aproape toate
relele umanităț�ii, temerile, vinovăț�iile, ostilităț�ile ș� i frustră-
rile î�ș�i au originea î�n faptul că nu mai avem insensibilitatea
animalelor, dar nici nu ne-am extins conș� tiinț�a dincolo de
limitele sinelui superficial. Atâta timp cât vom rămâne î�n-
lănț�uiț�i de sinele superficial, viaț�a va fi o povară căreia nu
suntem pregătiț�i să î�i facem faț�ă”.
Este ciudat cât de dificil e de transmis acest mesaj sim-
plu. Iluzia sinelui-ego separat este atât de puternică la unii
oameni, î�ncât niciun fel de putere de convingere, exemplu
sau dovadă nu poate să le schimbe părerea î�n privinț�a con-
ș� tiinț�ei lor iluzorii. „Atâta timp cât merge, mie î�mi convine”,
pare să fie concluzia lor ș� i nu î�ș�i dau seama că nu merge
deloc, că sunt doar niș� te roboț�i puș� i î�n miș� care de reacț�ia
lor la stimulii exteriori. Atâta timp cât obț�in un confort ma-
terial suficient, sunt satisfăcuț�i de nivelul actual al conș� ti-
inț�ei lor, sunt legaț�i de insensibilitate, nu au aspiraț�ii, aș� a
că le este imposibil să se dezvolte. Viaț�a î�ntr-o conș� tienti-
zare somnolentă specifică animalelor nu î�mplineș� te nicio
latură sufletească. Dacă omul poartă î�n el o parte din ceea
ce este infinit ș� i etern, atunci devine obligaț�ia lui să o ex-
prime. Dacă nu o face, î�ș�i pierde sufletul. Ceea ce nu este
exprimat devine î�n cele din urmă inexistent.
Ceva s-a miș� cat constant î�n sus ș� i î�nainte pe parcursul
eonilor î�ncă de la î�nceputul universului. S-a adunat din mâzga
ș� i ceaț�a primei creaț�ii, a animat cele mai î�ntunecate cotloa-
ne ale pământului, adâncurile oceanelor, cele mai aride
104 Magia din minte
deș� erturi. Oriunde există spaț�iu ș� i materie, trebuie să exis-

te ș� i viaț�ă, pentru că nimic nu este cu adevărat neî�nsufleț�it
î�n toată creaț�ia. O singură minte, o singură inteligenț�ă, o
singură viaț�ă caută o exprimare din ce î�n ce mai completă
ș� i mai diversă a sinelui său ascuns ș� i nerelevat. Toate lu-
crurile sunt făcute dintr-un singur lucru, se dezvoltă î�ntr-o
singură direcț�ie ș� i toate căile se unesc î�ntr-un loc infinit
unde fiecare î�ș�i va găsi locul î�n inima Sinelui Secret. Suntem
chiar acel lucru care a modelat pământul ș� i planetele, a că-
rui inteligenț�ă infinită ș� i miriadele de modele se găsesc î�n
geometria complexă a spaț�iului cvadridimensional, î�n coe-
ziunea complicată a atomului. Nu trebuie decât să renun-
ț�ăm la masca pe care o prezentăm altora ș� i nouă î�nș� ine, să
lăsăm la o parte egoul ș� i să căutăm să ne stabilim î�ntr-o
conș� tiinț�ă cu o deschidere mai largă, iar acolo ni se va dez-
vălui imediat un univers viu î�n centrul căruia nu numai că
ne aflăm, dar pe care î�l ș� i cuprindem î�n totalitate.
PLANURILE SUPERIOARE ALE CONȘTIINȚEI

Există planuri ale conș� tiinț�ei î�n care nu a pătruns î�ncă
nimeni. Pe aventurierul intelectual î�l aș� teaptă o mulț�ime
de domenii mentale neexplorate. Poate că omul a străbătut
oceanele ș� i a ajuns la poli, iar acum chiar se aventurează î�n
spaț�iu, dar nu î�ș�i cunoaș� te nici măcar originile sau destinul;
acestea stau ascunse î�n straturile latente ale conș� tiinț�ei sale.
Cauza obligatorie a tuturor lucrurilor este mintea. Î�nainte
să fi fost făcut orice lucru material, substanț�ial, trebuia să
existe o cunoaș� tere prealabilă a unei asemenea creaț�ii ș� i
aceasta nu putea fi deț�inută decât de o ființ�ă intelectuală,
de o minte. Prin urmare, î�nseamnă că, î�n creuzetul creaț�iei,
gândul precedă î�ntotdeauna lucrul, că gândurile î�nsele sunt

lucruri pe cale să prindă o formă. Natura existenț�ei este ace-
ea de a fi conș� tient. A fi conș� tient î�nseamnă a gândi. A gândi
î�nseamnă a da formă unui gând, deoarece conș� tiinț�a pune
î�n miș� care totul ș� i î�n momentul î�n care un gând se î�ntipă-
reș� te î�n conș� tiinț�ă, aceasta î�ncepe să î�i dea o formă. Tot ce
există, aș� adar, există î�n virtutea conș� tiinț�ei. Nu este făcut
din altceva decât din inteligenț�ă primară, există pentru că
este idee sau gând î�n mintea inteligenț�ei primare. Î�n măsu-
ra î�n care creaț�ia lucrurilor reprezintă un grad de inteligenț�ă
primară, lucrul astfel creat ș� i inteligenț�a astfel reprezenta-
tă aproximează inteligenț�a creatorului. Lucrul creat ajunge
să semene ș� i mai mult cu creatorul său ș� i nu este diferit
decât din cauza limitărilor impuse asupra lui de ideea care
i-a dat formă.
PUTEREA DE A NE SCHIMBA
Î�n măsura î�n care conș� tientizarea crescută se strecoa-
ră î�n fiecare lucru creat, la fel acesta primeș� te ș� i eliberarea
din robia ideii care i-a dat formă, astfel î�ncât devine posibil
pentru lucrul creat, datorită faptului că face eforturi să se
unească cu forț�a dinamică a inteligenț�ei primare, să obț�ină
puterea acestei inteligenț�e î�n proporț�ie directă cu propria
capacitate de î�nț�elegere. Cu alte cuvinte, omul nu este legat
de limitările sale deoarece a fost creat î�ntr-un anume fel.
Poate să se î�ntoarcă spre conș� tiinț�a mai largă ce se găseș� te
î�n el, poate să apeleze la ea să se manifeste î�n viaț�a lui, poa-
te să î�ș�i dezvolte conș� tientizarea, percepț�ia, cunoaș� terea,
devenind efectiv o persoană diferită ș� i mai bună decât a
ajuns până acum.
106 Magia din minte
Cu siguranț�ă, acesta trebuie să fie scopul vieț�ii, ș� i anume

ca expresiile create ale unei inteligenț�e măreț�e ș� i primare
să ajungă la cunoaș� terea ș� i conș� tientizarea deplină a acelei
inteligenț�e ș� i prin asta să se unească cu ea. Lumea ș� i tot ce
se află î�n ea sunt expresia Divinităț�ii, care nu este niciodată
dezvăluită decât parț�ial î�n expresiile sale nenumărate ș� i
variate, dar care este pe deplin inerentă î�n fiecare dintre
acele expresii. Toată puterea Sinelui Secret se află î�n tine.
Nu a fost tăiată ș� i instalată doar o parte din acest mare cre-
ator; toată este ascunsă î�n tine, se află acolo latentă, pregă-
tită ș� i capabilă să î�ț�i mărească viaț�a pe cât poț�i tu să te
eliberezi de cătuș� ele impuse de ego.
Cauza ascunsă a tuturor lucrurilor este mintea prima-
ră aflată la baza creaț�iei ș� i care dă naș� tere fiecărei creaturi
î�n funcț�ie de conș� tiinț�a acesteia, conform imaginii din min-
te. Suntem martori î�n lume la o paradă neî�ncetată a gându-
rilor care devin lucruri, nu pentru că gândurile creează
lucruri, ci pentru că nu percepem decât lucrurile care ne
ocupă conș� tiinț�a ca gânduri. Î�n esenț�ă, toate lucrurile ce
pot fi vizualizate mental există deja, deoarece pentru a fi
vizualizate, trebuie să fi fost concepute deja î�n mintea inte-
ligenț�ei supreme. Nu există, prin urmare, gând sau idee
nouă din perspectiva Sinelui Secret, ci fiecare idee sau gând
sunt noi doar din perspectiva conș� tiinț�ei individuale care
le primeș� te. De î�ndată ce această idee prinde rădăcini î�n
conș� tiinț�a individuală, individul î�i percepe î�n curând echi-
valentul material î�n lume. Pare atunci că ideea a creat lucrul,
dar î�n realitate lucrul a fost acolo dintotdeauna; a existat î�n
mintea Sinelui Secret ș� i nu a aș� teptat decât să fie perceput
de o conș� tiinț�ă individuală.
VEDEM NUMAI CEEA CE SUNTEM

Este un fapt bine cunoscut că ș� ase oameni pot să stea
la un colț� de stradă ș� i fiecare să vadă lucruri imperceptibile
celorlalț�i datorită calităț�ilor diferite ale conș� tiinț�ei lor. Unul
dintre ei ar putea fi agent imobiliar ș� i să fie interesat î�n
principal de valoarea unei parcele de vânzare. Altul ar pu-
tea fi medic ș� i să fie preocupat de mersul î�mpiedicat al
unui trecător. Altul ar putea să lucreze î�n publicitate ș� i să-i
fie atrasă atenț�ia de panoul liber de deasupra farmaciei.
Iar altul ar putea fi o femeie bătrână î�ngrijorată de viteza
traficului. Ar putea fi un vânzător de maș� ini a cărui atenț�ie
este captivată de modelul nou al unui competitor. Ar putea
fi un constructor care observă că farmacia trebuie zugrăvi-
tă. Ș� i lista nu se mai termină. Din cauza diversităț�ii infinite
a speciei umane, ar fi cu siguranț�ă imposibil ca doi oameni
din orice număr de combinaț�ii să vadă exact acelaș� i lucru
la acelaș� i colț� de stradă. Ceea ce vedem este î�ntotdeauna
rezultatul conș� tiinț�ei noastre. Vedem numai ceea ce a fost
deja creat ca imagine mentală î�n mintea noastră ș� i vedem
numai ceea ce suntem.
Nu avem cum să ieș� im din această situaț�ie. Este legea
fundamentală a existenț�ei. Poate fi folosită pentru a restrân-
ge conș� tiinț�a sau pentru a o extinde, dar trebuie aplicată ș� i
trebuie aplicată î�ntotdeauna. Folosind-o, ș� i nu putem decât
să o folosim, fie ne micș� orăm sufletul, fie î�l facem mai mare,
nu există cale de mijloc. Suntem blestemaț�i sau binecu-
vântaț�i din interior, ș� i pe scaunul de judecată stă egoul
nostru, un judecător fals, cu siguranț�ă, î�n primul rând o ilu-
zie. Atunci când subordonăm egoul Sinelui Secret, putem
să ne extindem conș� tiinț�a ș� i să mărim conș� tientizarea,
108 Magia din minte
pentru a folosi î�n î�ntregime legea creș� terii ș� i puterii. Dar

atâta timp cât egoul rămâne rege, vom fi sclavii unui tiran
care ne î�nchide conș� tiinț�a î�ntr-un perimetru restrâns.
DESCHIZĂTORII DE DRUMURI
Calea pe care merge omenirea către descoperirea uni-
tăț�ii cu Sinele Secret este neî�ndoielnică. O asemenea des-
coperire este scopul evoluț�iei. Pământul va fi locuit î�ntr-o
zi de o rasă de giganț�i din punct de vedere intelectual ș� i
spiritual, î�n care Sinele Secret se va releva complet. De-
ocamdată, calea nu este cunoscută bine ș� i pionierii pornesc
la drum fără ajutor. Porneș� te ș� i tu î�n călătorie pe această
cale, dacă vrei. Călătoria î�n sine î�ț�i va aduce la fel de multă
satisfacț�ie ca ș� i sosirea la destinaț�ie, pentru că ai parte de
aventură, de entuziasmul care î�ț�i î�nflăcărează sufletul ș� i de
o profundă stimulare intelectuală. Î�n spatele tău, trezită
parț�ial, venind î�ncet, dar urmând î�ntotdeauna calea, se află
î�ntreaga omenire.
Thomas Carlyle a scris: „Scânteia Gândului, generată
sau mai bine spus aprinsă î�n ceruri, î�n mintea solitară, se
trezeș� te aidoma ș� i î�n altă minte, î�n mii de alte minț�i, ș� i toa-
te izbucnesc î�n acelaș� i foc”.
4 STĂPÂNIREA DE SINE
Se spune despre Bernard Berenson* că ar fi afirmat: „O viaț�ă
completă ar putea fi una care sfârș� eș� te prin a se identifica
atât de mult cu non-sinele, î�ncât să nu mai existe niciun
sine care să moară”. Fără î�ndoială că o asemenea aspiraț�ie
spirituală ț�inteș� te să atingă o relaț�ie asimetrică ș� i adecvată
î�ntre sinele-ego ș� i sinele suprem, ajungând prin urmare la
disciplina bine ș� lefuită a stăpânirii de sine.
Este un lucru nesăbuit să î�ncerci să controlezi sinele-ego
tot prin intermediul lui. Controlul implică ideea unui ele-
ment care trebuie controlat ș� i a unui element care exercită
controlul: prin urmare, o dualitate. Ș� i dacă elementul care
trebuie controlat î�ncearcă să se domine singur, nu e nicio
speranț�ă să obț�ii echilibru ș� i direcț�ie î�n ceea ce priveș� te
personalitatea. Sinele-ego este cel care trebuie controlat.
Cel care trebuie să exercite controlul este Sinele Secret. Ș� i
se ajunge la o stăpânire de sine adevărată numai atunci
când individul atinge identificarea cu Cel Suprem î�n cotloa-
nele adânci ale ființ�ei sale. Atunci poate, printr-un fel de
unitate cu forț� a vitală primară, să î�ș�i modeleze propriul
sine-ego, să exercite controlul asupra lui, să î�l frământe ș� i
să î�i dea forma care se potriveș� te obiectivelor din viaț�a sa.
* Bernard Berenson (1865-1959) a fost un istoric american de artă

specializat în Renaștere. (n.ed.)
110 Magia din minte
IMBOLDURILE SUBCONȘTIENTE
Î�n fiecare personalitate a egoului se află î�nnăscute mii
de impulsuri ș� i instincte care au tendinț�a să ne ducă de nas
la nivel spiritual. Rareori, asta dacă se î�ntâmplă vreodată,
luăm decizii la nivelul unei conș� tiinț�e lipsite de vinovăț�ia,
frica ș� i invidiile sinelui-ego. Î� n consecinț�ă, nu suntem ni-
ciodată î�ntr-adevăr liberi să hotărâm ceva. Fiecare decizie
iese la suprafaț�ă din subconș� tient, reamintindu-ne, la un
nivel aflat sub cel al conș� tientizării, de un incident de mult
uitat î�n care egoul a suferit sau a trăit plăcerea, iar acum, î�n
momentul prezent, trebuie să urmăm o cale dictată de re-
acț�ia egoului, rămânând astfel sclavi ai trecutului. Pur ș� i
simplu nu este posibil să ne opunem acestei reacț�ii. Cineva
care are, de exemplu, o frică excesivă de î�nălț�ime nu se vinde-
că niciodată de ea dacă urcă la î�nălț�ime. De fapt, un asemenea
tratament se va termina probabil cu o schimbare completă
de personalitate, î�ntr-o isterie obsedantă a fricii. Î�n ultimă
instanț�ă, o asemenea victimă nu poate să î�ș�i depăș� ească frica
decât modificând importanț�a sinelui-ego, mutându-l din po-
ziț�ia frontală a conș� tientizării conș� tiinț�ei sale, asumându-ș� i
un sentiment mai adânc ș� i mai acut al ființ�ei prin identifi-
carea cu Sinele Secret; ș� i astfel viaț�a sa va î�ncepe să fie con-
dusă mai degrabă de o esenț�ă mentală ș� i spirituală, nu de o
reacț�ie protoplasmatică la durere sau plăcere.
Sinele-ego nu este stăpân pe el î�nsuș� i, nu poate fi stăpân,
nu face decât să se amăgească atunci când î�ncearcă să se stă-
pânească astfel. Majoritatea oamenilor sunt atât de frustraț�i
î�n ceea ce î�nseamnă voinț�ă la nivel psihic, î�ncât caută cu dis-
perare să scape de faptul extrem de evident că nu pot nicioda-
tă să se determine să facă ceea ce vor. Dacă sunt graș� i, de
Stăpânirea de sine 111
exemplu, ș� tiu că pot să slăbească mâncând mai puț�in ș� i î�ș�i

doresc să fie slabi, dar psihicul opune rezistenț�ă, plăcerea vii-
toare de a fi slab se opune plăcerii prezente de a mânca, aș� a că
mănâncă î�n continuare ș� i rămân graș� i. Oricât de dizgraț�ios
este acest lucru din punctul de vedere al î�nfăț�iș� ării personale,
nu este nimic prin comparaț�ie cu stricăciunile provocate psi-
hicului deja afectat. Acum omul ș� tie că nu poate să se deter-
mine să facă ce ar trebui ș� i î�ș�i dă seama foarte bine că nu î�ș�i
controlează viaț�a; altceva o controlează ș� i realizează că acest
altceva nu e de dorit, este alcătuit din capricii, toane, impul-
suri ș� i senzualitate; că s-ar elibera de acesta, dar nu poate să
se abț�ină, pentru că î�ncearcă să facă ș� i subiect ș� i obiect din
acelaș� i lucru: sinele-ego. Î�n fiecare acț�iune, după cum a dove-
dit fizica, există un impuls ș� i un lucru care se miș� că, ș� i prin
î�nsăș� i natura spaț�iului, a energiei ș� i materiei, un obiect nu
poate să se miș� te fără ca ceva să acț�ioneze asupra lui sau
î�mpotriva lui. Sinele-ego este un lucru care trebuie miș� cat ș� i
are nevoie de o forț�ă primară: Sinele Secret.
VOINȚA ÎNSEAMNĂ INTELIGENȚĂ

Benedict de Spinoza* a scris: „Voinț�a ș� i inteligenț�a sunt
unul ș� i acelaș� i lucru”. Cu alte cuvinte, facem î�ntotdeauna
lucrul la care ne î�ndeamnă î�nț�elegerea noastră. Faptul că
* Baruch Spinoza, latinizat: Benedictus de Spinoza (1632-1677) a fost un

renumit filozof evreu olandez de origine sefardă cu strămoși de prove-
niență portugheză (d’Espinosa). Spinoza a fost un raționalist și unul din
reprezentanții panteismului în timpurile moderne. Gândirea lui a fost in-
fluențată de scrierile lui Th. Hobbes și R. Descartes, însă, spre deosebire
de concepția dualistă a acestuia din urmă, Spinoza a avut o reprezentare
monistă a lumii, întreaga existență reducându-se la ceea ce el a numit sub-
stanță. (n.ed.)
112 Magia din minte
nu dorim ceva nu î�l face real, iar dorinț�a î�n sine este doar o
cheie care descuie poarta î�nț�elegerii. Cunoaș� terea pune lu-
mea î�n miș� care. Nu putem să silim nici pe altcineva ș� i nici
pe noi să facem ceva ce nu suntem capabili să controlăm
fără să avem cunoș� tinț�e complete despre toț�i factorii im-
plicaț�i. Există o lege care urmează orice î�ndeplinire, orice
realizare, orice creaț�ie, orice acț�iune ș� i aceea este legea sa-
crificiului. Nu se câș� tigă nimic pe lumea aceasta fără să
renunț�i la altceva, deoarece nimic nu ocupă ș� i nu absoarbe
conș� tiinț�a, dacă nu î�nlocuieș� te altceva aflat î�n acea poziț�ie;
ș� i ceea ce ocupă conș� tiinț�a primeș� te toată energia, gându-
rile ș� i imaginaț�ia acelui individ, î�l absoarbe aș� a cum e ș� i
tinde să î�i intre î�n viaț�ă ca un lucru complet ș� i î�ntreg. Nu î�ț�i
atingi scopul doar dorindu-ț�i asta: î�l atingi î�n principal
gândindu-te la el. Gândindu-te la el, ajungi să î�l î�nț�elegi, ș� i
această î�nț�elegere este cea care î�ndeplineș� te până la urmă
scopul.
Primul fel de î�nț�elegere la care trebuie să se ajungă este
cel al î�nț�elegerii psihicului, cum este î�mpărț�it, cum este
compus din „eul” mic sau egoul ș� i din „eul” mare sau Sinele
Secret, cum relaț�ia dintre cele două determină sănătatea
mentală ș� i eficacitatea individului. Stăpânirea de sine î�nce-
pe cu recunoaș� terea erorii identitare, cu faptul că ai avut
mereu o părere greș� ită despre tine; ș� i, indiferent cât de ne-
clar percepi persoana uriaș� ă care eș� ti realmente, poț�i să î�ț�i
priveș� ti cu compasiune egoul ca pe un pigmeu care se chi-
nuie, poț�i să î�l educi, să î�l î�ndrumi, să î�l faci să crească ș� i să
î�ț�i faci să crească astfel viaț�a.
„Fără durere nu există disciplină”, a scris Havelock Ellis*,

ș� i atunci când egoul caută dincolo de el o metodă de disci-
plină ș� i creș� tere, trebuie să aibă loc o descătuș� are, o arunca-
re a lanț�urilor, o expansiune î�n teritoriile noi ale aspiraț�iilor,
tot ceea ce este vechi ș� i î�ngrădeș� te trebuie lăsat î�n urmă,
tot ceea ce reprezenta rutină ș� i siguranț�ă trebuie lăsat tot
î�n urmă, iar sufletul trebuie să zboare către o zonă nouă ș� i
mai î�naltă a conș� tiinț�ei, pe aripi cutezătoare, î�ndrăznind ș� i
aspirând; ș� i fiindcă extazul este apropiat de durere, va veni
ș� i durerea, apoi extazul, apoi din nou durerea, după care
coaja î�nchistată va fi spartă ș� i va veni î�nț�elegerea.
AUTODISCIPLINA
Sinele superficial nu are nici perspectivele ș� i nici puterea
de a exercita control asupra lui î�nsuș� i. Atunci când î�ncear-
că să impună o astfel de disciplină, efectul este distragerea
atenț�iei, rămânând î�n î�ntregime ego superficial, î�mbrăcat
î�nsă î�n inhibiț�ii ș� i restricț�ii care fac din el o parodie grotescă
a lui î�nsuș� i. Disciplina nu este posibilă decât prin supune-
re. Individul trebuie să recunoască o ființ�ă sau un principiu
mai măreț� decât el pentru a-i accepta î�ndrumarea. Odată
ce este acceptat acest lucru, atunci î�ntreaga viaț�ă este prin-
să î�n activitatea implicată, o putere coboară î�n persoana
respectivă de undeva de deasupra sa ș� i se î�ndeplinesc acti-
vităț�i care î�nainte î�i depăș� eau cu totul posibilităț�ile.
Majoritatea eforturilor î�n direcț�ia autodisciplinei sunt
fie jalnice, fie amuzante, pentru că sinele-ego pur ș� i simplu
* Henry Havelock Ellis (1859-1939) a fost un medic englez, adept al

eugeniei, scriitor, intelectual progresist și reformator social care a stu-
diat sexualitatea umană. (n.ed.)
114 Magia din minte
nu este capabil să controleze subconș� tientul. Sentimentele

care î�ș�i au originea î�n subconș� tientul nostru sunt forț�ele
care ne motivează î�n viaț�ă, toată logica ș� i raț�iunea sunt
doar raț�ionamente după ce ne hotărâm să facem anumite
lucruri sau să nu le facem, pentru că suntem forț�aț�i sau
restricț�ionaț�i de subconș� tient. Dacă ne dorim î�n mod con-
ș� tient un lucru ș� i î�n viaț�ă ne tot apare contrariul lui, este
din cauză că dorinț�ele noastre conș� tiente nu se conformea-
ză celor subconș� tiente. Ceea ce ne dorim la nivel subcon-
ș� tient se î�ndeplineș� te până la urmă. Oricât ne-am dori, am
vrea sau am spera, nu putem să schimbăm această lege
imuabilă, deoarece subconș� tientul este legat printr-un cor-
don ombilical de mintea supremă ș� i ceea ce i se î�ntipăreș� te
ca gând, idee, dorinț�ă se î�ndeplineș� te inevitabil î�n lumea
individului.
OMUL ÎMPOTRIVA LUI ÎNSUȘI

De fapt, este imposibil pentru mintea conș� tientă să nu-
trească o imagine care se află î�n opoziț�ie directă cu sentimen-
tele subconș� tiente. De exemplu, dacă ne temem să sărim de
pe o platformă ș� i ne hotărâm să ne î�nvingem frica, trebuie
să ne condiț�ionăm mai î�ntâi subconș� tientul să nu mai fie
speriat. Î�n caz contrar, nu avem absolut nicio ș� ansă să să-
rim. Putem să urcăm pe ea. Putem să ne uităm la apă. Pu-
tem să le comandăm membrelor să ne arunce î�n aer, dar
ele nu vor răspunde ș� i basta. Imaginea creată de frică î�n
subconș� tient ne î�mpiedică, ne protejează de pericolul de
care se teme. Acea imagine condiț�ionată a fost plasată î�n
subconș� tient prin impactul minț�ii conș� tiente, dar imagina-
ț�ia ș� i o nouă imagine condiț�ionată, lipsită de frică, pot fi ș� i
ele plasate acolo de mintea conș� tientă ș� i, atunci când sunt,

ș� i noi suntem liberi să sărim de pe platformă ș� i o vom face.
Puterea voinț�ei î�n sine este un lucru mult supraestimat
ș� i greș� it î�nț�eles. Ca un ș� arpe cu clopoț�ei, voinț�a se î�ntoarce
adesea î�mpotriva torț�ionarului său ș� i î�l face să sufere î�n loc
să-i ofere obedienț�a căutată. Se spune că un om a devenit
obsedat de puterea minț�ii ș� i voinț�ei sale. Credea că poate
să comande toate ființ�ele vii să î�i facă voia ș� i acum căuta să
dovedească eficacitatea gândului său ș� i asupra obiectelor
neî�nsufleț�ite. S-a izolat î�n camera lui de lucru, a pus o bu-
cată mică de lemn pe birou, s-a aș� ezat pe scaun î�n faț�a ei ș� i
a căutat să o miș� te prin puterea minț�ii. Trei zile mai târziu,
neprimind niciun răspuns după ce au ciocănit ș� i l-au stri-
gat, rudele au spart uș� a ș� i l-au găsit pe amărât aș� ezat la
birou, î�ntr-o stare catatonică din care nu ș� i-a mai revenit.
Departe de a-ș� i fi impus voinț�a asupra bucăț�ii de lemn,
aceasta părea să î�i fi î�nlăturat orice voinț�ă. Î�n cei câț�iva ani
care i-au mai rămas din viaț�ă, nu a mai dat niciun semn de
voinț�ă, niciodată. A trebuit să fie hrănit, î�mbrăcat, î�ngrijit
complet. Î�ș�i consumase î�ntreaga voinț�ă.
Î�ntr-adevăr, voinț�a nu este ceva ce dezvoltăm, ci ceva
care se dezvoltă î�n noi. Se adună dintr-o conș� tiinț�ă univer-
sală mai vastă ș� i mai dezvoltată ș� i se manifestă î�n noi sub
forma unei tendinț�e de a acț�iona sau a unei opinii căreia nu
avem nicio dorinț�ă să ne î�mpotrivim. Majoritatea oameni-
lor de pe glob nu sunt atât conducători, cât conduș� i; ș� i se
poate afirma fără echivoc că toț�i cei care au impresia des-
pre ei că sunt conducători sunt de fapt conduș� i. Voinț�a nu
este o dominare a egoului aș� a cum ar vrea să considerăm
ficț�iunea ș� i drama modernă. Nu individualitatea umflată
116 Magia din minte
este substanț�a care alcătuieș� te motivaț�iile fundamentale ale

liderilor din industrie, ș� tiinț�ă, artă, război. Rar ș� i î�ntr-adevăr
î�nț�elept este omul care se ridică pentru a deveni extrem de
cunoscut î�n lume ș� i î�ș�i dă seama că a fost adus î�n acel loc ca
instrument, nu ca forț�ă motrice, că el î�nsuș� i a fost un servi-
tor la fiecare pas, că un lucru mai măreț� decât el a interve-
nit ș� i a î�ndeplinit prin intermediul său scopurile pentru
care i s-au recunoscut meritele. Ș� i totuș� i, un asemenea om
este asigurat atât î�mpotriva atacurilor violente ale timpu-
lui, cât ș� i ale schimbării ș� i, fiindcă e sigur, fiindcă î�i sunt
indiferente atât victoria, cât ș� i î�nfrângerea, plăcerea ș� i du-
rerea, poziț�ia sa î�n lume rămâne sigură, î�ntrucât nu mai are
nimic de î�nvăț�at implicându-se î�n vârtejul etern al contra-
riilor prin care unica inteligenț�ă infinită ș� i eternă ajunge
pe culmile propriei cunoaș� teri ș� i simț�iri.
ADEVĂRUL DESPRE PUTEREA VOINȚEI

De obicei, î�nsă, lumea î�i atribuie omului cu multe reali-
zări o mare determinare, o putere extraordinară a voinț�ei
de a depăș� i obstacolele. Civilizaț�ia modernă are un senti-
ment al dramei, un sens al existenț�ei derivat î�n principal din
povestea Cenuș� ăresei, din personajul lui Frank Merriwell*
ș� i din alț�i exponenț�i ai basmului care î�nfăț�iș� ează totul î�n
alb ș� i negru, iar albul câș� tigă inevitabil victoria finală. Sim-
ț�ul valorilor ne este î�ntotdeauna profund zdruncinat când
aflăm că eroii noș� tri sunt pătaț�i ș� i ei din anumite puncte de
vedere, altele decât cele care i-au făcut eroi. Î�l aplaudăm pe
* Frank Merriwell este un personaj de ficțiune care apare într-o serie

de romane și nuvele de Gilbert Patten, care a scris sub pseudonimul
Burt L. Standish. (n.ed.)
campionul nemilos de la categoria grea care î�ș�i loveș� te ad-

versarul până î�l lasă fără simț�ire, dar atunci când aflăm că
uneori î�i face acelaș� i lucru soț�iei sale, nu putem să î�nț�ele-
gem ce î�l motivează. Cu toate acestea, exact acelaș� i lucru î�l
motivează ș� i î�ntr-o activitate ș� i î�n cealaltă. Î�n ambele, este
acelaș� i om. Singurul lucru care se schimbă este opinia so-
cietăț�ii î�n ceea ce î�l priveș� te.
Această dualitate a aplauzelor ș� i a condamnării există
î�n multe alte aspecte ale civilizaț�iei noastre. Î�n vreme de
război, facem din ucigaș� un erou, î�n vreme de pace, î�l băgăm
la î�nchisoare. Casele ș� i oraș� ele aflate la frontiere instabile
sunt cotropite de către oameni care pot să ia prin cruzime
ș� i să păstreze prin forț�ă, dar, când societatea devine mai
stabilă, aceiaș� i oameni sunt băgaț�i la î�nchisoare pentru că
î�i jefuiesc pe cetăț�enii mai slabi ai societăț�ii la crearea că-
reia au ajutat. Dintre toate standardele efemere, cel mai
virulent este cel care î�i condamnă pe oameni pentru că
sunt ceea ce s-au născut să fie, ca ș� i cum ar fi vina lor ș� i ar
putea să se schimbe î�n ceva diferit sau mai bun, dacă ar
vrea. Suntem atât de siguri că stăpânim destinul î�ncât am
ales să fim orbi î�n faț�a faptului că practic toată lumea este
î�n lanț�uri ș� i că mai rar decât omul cinstit al lui Diogene este
echivalentul lui, omul liber.
Până la urmă, voinț� a nu î�i aparț� ine omului, ci omul
aparț�ine voinț�ei sale. Î�n el se află, adânc î�n cotloanele min-
ț�ii sale, ale spiritului, conș� tiinț�ei, motivaț�ia de a fi ș� i de a
deveni ș� i, de bine, de rău, trebuie să trăiască toată viaț�a cu
ea. Acesta este destinul lui ș� i nu poate să fugă de el, trebuie
să î�l î�nfrunte sau să moară. Ș� i î�n această î�nfruntare, se î�n-
tâlneș� te cu sine î�nsuș� i ș� i ajunge să se cunoască sau să î�ș�i
118 Magia din minte
î�ntoarcă spatele, este purtat pe î�nălț�imi de cunoș� tinț�ele do-

bândite sau este zdrobit de ignoranț�a cultivată de propria
orbire. Calea pe care o urmează este calea pe care trebuie
să o urmeze. Victoria ș� i î�nfrângerea, succesul ș� i eș� ecul, cu-
noaș� terea ș� i ignoranț�a sunt toate acolo. Le va trăi pe toate
cât străbate drumul către o cunoaș� tere de sine ș� i mai mare.
Puterea voinț�ei este î�n acest caz doar personalitatea
care se vede strălucind a unei puteri interioare de a deveni
altceva decât rolul î�n care este distribuit individul î�n acest
moment. Un om se naș� te sărac ș� i î�n lipsuri ș� i creș� te pentru
a deveni bogat ș� i puternic, spunând că a ajuns să aibă suc-
ces prin exercitarea unei puteri superioare a voinț� ei. Ș� i
totuș� i, î�n majoritatea cazurilor, un asemenea om nu ș� i-a
evaluat situaț�ia ș� i a luat apoi decizia să caute să obț�ină ave-
rea ș� i puterea; mediul lui i-a condiț�ionat subconș� tientul î�n
acest sens. Suferinț�ele ș� i refuzurile din copilărie s-au adu-
nat pentru a plasa î�n subconș� tientul lui dorinț�a nemăsura-
tă a unei stări de abundenț�ă ș� i putere, ș� i astfel ș� i-a petrecut
î�ntreaga viaț�ă de adult î�n căutarea acestor satisfacț�ii. Nu
este mai liber decât omul care nu are deloc succes; a fost
condus î�n această direcț�ie de către un subconș� tient necon-
trolat; este î�ncă un prizonier, un locuitor î�n lanț�uri.
CĂUTAREA NEDEZVĂLUITĂ
Societatea noastră consideră că e mult mai bine să ajungi
bogat ș� i î�ntr-o poziț�ie de putere decât să ajungi sărac lipit
ș� i î�ntr-o poziț�ie de dependenț�ă, dar dacă viaț�a este o căuta-
re spirituală, ș� i nu una materială, atunci puț�in contează
unde ajunge un om pe scara câș� tigului material, atâta timp
cât dobândeș� te î�nț�elepciune despre viaț�ă ș� i î�ș�i descoperă
sufletul nemuritor. Î�n spatele vietăț�ilor se află î�n mod evi-

dent o ființ�ă î�nsufleț�ită care locuieș� te î�n toate ș� i, pentru
această ființ�ă, nu se poate să conteze prea mult care dintre
manifestările sale reuș� eș� te să acumuleze mai mult decât
celelalte. Viaț�a se î�ndreaptă î�ntr-o direcț�ie, este implicată
î�ntr-o căutare de o importanț�ă capitală, dar nedezvăluită,
iar cei care sunt î�n concordanț�ă cu scopurile vizate sunt cei
care dezleagă secretele, contribuie la o î�nț�elegere treptată
ș� i la iluminare. Dorinț�a de a cunoaș� te, de a î�nț�elege, de a
creș� te, de a deveni este o parte integrantă din fiecare fiin-
ț�ă; nu avem ce să facem î�n această privinț�ă. Î�nsă fiecare
dintre noi trebuie să se dezvolte ș� i să se extindă î�n propria
direcț�ie; nu se poate concepe un plan pentru niciun om. Ne
supunem cel mai bine destinului atunci când ne ascultăm
inima. Niciun fel de raț�ionament conș� tient nu poate să tri-
umfe î�n faț�a intuiț�iei ș� i numai urmându-i ordinele putem
să ne descoperim adevărata identitate.
Fiecare persoană se străduieș� te să devină acel lucru pe
care î�l doreș� te mintea ei subconș� tientă. Pentru a î�nț�elege
de ce ne comportăm adesea contrar dorinț�elor noastre,
este necesar să î�nț�elegem că firul lung al vieț�ii ne este con-
trolat de dorinț�ele subconș� tiente ș� i că singura modalitate
de a ne schimba destinul este prin schimbarea ț�elurilor
subconș� tientului. Atunci când explodează o bombă, nu te
comporț�i î�n concordanț�ă cu mintea conș� tientă, ci cu cea
subconș� tientă, ș� i dacă î�n acel moment ai vrea să te com-
porț�i asemenea unui erou, atunci ai face bine să î�ncepi chiar
acum să î�ț�i condiț�ionezi subconș� tientul pentru a te face să
te comporț�i plin de curaj î�n mijlocul zgomotului, al haosu-
lui ș� i confuziei. Î�n toate situaț�iile de urgenț�ă, î�n timpul tu-
turor acț�iunilor extenuante ș� i aprinse, ne comportăm î�n
120 Magia din minte
concordanț�ă cu subconș� tientul ș� i oricât ne-am dori sau cât

de ferm determinaț�i am fi, nimic nu va schimba asta, î�n afa-
ră de cazul î�n care această determinare este pusă la treabă
pentru a educa subconș� tientul î�nainte de situaț�ia de urgenț�ă.
Adesea, leacul căutat e-n tine

Și-l crezi în cerul ce, ursind destine,
Ne dă câmp liber faptei.
– William Shakespeare*
ELEVAREA CONȘTIINȚEI
Pe lângă acestea, ne putem dezvolta un fel de putere a
voinț�ei, o putere a voinț�ei care are ca rezultat eliberarea de
sub reacț�ia la circumstanț�e, recunoscând că există o putere
superioară care ne va duce pe noi, ca suflete omeneș� ti, la
apogeul deplin atunci când î�i permitem să ne folosească î�n
î�ntregime, atunci când devenim instrumente ale manifes-
tării sale pe pământ. Î�n acel moment, printr-un fel de ele-
vare a conș� tiinț�ei, putem să transcendem î�ndemnurile ș� i
impulsurile constante ale subconș� tientului ș� i să instaurăm
î�n locul lor ordinele raț�ionale ale unei inteligenț�e luminate.
Apoi ne ridicăm deasupra circumstanț�elor, deasupra reac-
ț�iei. Ne luăm soarta î�n mâini, exact î�n aceeaș� i măsură î�n
care egoul abdică din rolul de putere conducătoare î�n viaț�a
noastră.
Primul pas î�n dezvoltarea puterii voinț�ei este să cauț�i răs-
punsurile la toate problemele dincolo de natura superficială
* Opere complete, „Totu-i bine când sfârşeşte bine”, traducere de Ion

Frunzetti, Editura Univers, Bucureşti, 1987, p. 158. (n.tr.)
limitată. Pur ș� i simplu nu se poate insufla curajul unui leu

î�n conș� tiinț�a unui ș� oarece ș� i trebuie căutată o schimbare î�n
conș� tiinț�ă ori de câte ori sunt conflicte î�n viaț�ă. Să î�ncerci
să constrângi egoul prin forț�a voinț�ei este ca ș� i cum ai î�n-
cerca să spargi cu un ac toate bulele din apa mării. Vei
sparge câteva, dar cauza creării lor rămâne neschimbată ș� i
ele continuă să apară. Aș� adar, voinț�a egoului, care este î�n
cel mai bun caz numai un fel de inhibitor, stăvileș� te pe mo-
ment impulsurile ș� i instinctele subconș� tientului, dar aces-
tea vor izbucni până la urmă ș� i vor produce un dezastru ș� i
mai mare din cauza forț�ei lor reprimate. Î�n măsura î�n care
ne amăgim că exercitarea voinț�ei egoului poate să ne facă
bine î�n viaț�ă, suntem conduș� i de o iluzie care î�n cele din
urmă ne va răpi î�ntreaga putere ș� i direcț�ie, pentru că este
absolut incapabilă să ofere orice fel de control.
AVATARURILE INSTINCTIVE
O mare parte a suferinț�ei din lumea aceasta este provo-
cată de sentimentele ascunse de vinovăț�ie î�ngropate adânc
î�n subconș� tientul persoanelor nefericite, care au î�nceput
să se creeze din nou folosind voinț�a egoului î�mpotriva de-
fectelor lor. Î�ngroapă-ț�i aceste eș� ecuri î�n psihic, acolo unde
li se produce un rău imens prin reprimarea energiei, prin
răpirea vitalităț�ii lor naturale. Voinț�a egoului, atunci când
este folosită pentru a î�nlănț�ui energia naturală a sinelui,
î�năbuș� ă î�ntreaga personalitate, î�nlocuieș� te î�ndrăzneala cu
timiditatea, optimismul cu pesimismul, energia cu lânce-
zeala. Nu î�l putem ajuta prea mult pe omul care se î�nrobeș� te
singur prin dependenț�a faț�ă de ego, prin acceptarea restric-
ț�iilor, limitărilor ș� i lipsurilor aș� a cum sunt ele stabilite de
122 Magia din minte
necesitatea de a se conforma unui standard preexistent, la

care nu a fost făcut niciodată să se conformeze ș� i nici nu ar
putea să se conformeze vreodată, orice ar fi.
Vedem câteodată oameni î�n care viaț�a î�nfloreș� te din
plin, oameni turnaț�i î�ntr-o matriț�ă eroică, indiferent dacă
statura lor este mare sau mică, deoarece nu se potrivesc î�n
niciun tipar, nu sunt stânjeniț�i de nicio frică sau anxietate,
ci par, printr-un anumit noroc, să se stăpânească î�n î�ntregi-
me, î�ncrezători, î�n mod convingător. Aceș� ti oameni nu au
suportat să î�nveț�e „interdicț�iile” vieț�ii. Sunt niș� te emisari
neî�ncorsetaț�i ai energiei ș� i ai caracterului constructiv al
forț�ei care creș� te ș� i evoluează î�n permanenț�ă ș� i care stă la
baza creaț�iei. Apetitul ș� i entuziasmul lor sunt mari. Cuprind
totul î�n perspectivele lor, folosesc totul pentru a creș� te.
Apreciază obstacolele ca pe niș� te ocazii de a-ș� i dovedi tă-
ria, de a-ș� i î�mbunătăț�i priceperea. Aceș� ti norocoș� i trăiesc
î�n poala unei sorț�i favorabile care î�i î�ndrumă pentru că nu
ș� i-au aglomerat subconș� tientul cu un milion de lanț�uri ș� i
constrângeri. Viaț�a găseș� te î�n ei emisarul vesel pe care î�l
caută ș� i aceste avataruri instinctive sunt purtate î�n mare
grabă la vârful profesiei lor, sunt recunoscute ș� i lumea se
adună î�n jurul lor, oriunde s-ar afla. O asemenea desfăș� urare
dinamică este posibilă pentru fiecare dintre noi, nu printr-o
deformare fără haz a voinț�ei, ci eliberându-ne de preocu-
parea excesivă faț�ă de ego, având î�ncredere î�n marile sco-
puri pozitive ale vieț�ii, punându-ne destinele ș� i energiile î�n
mâini nemuritoare.
Nu stai degeaba; în sfera ta superioară

Spiritul se-apleacă asupra unor sarcini dragi.
– James Russel Lowell*
EXPRIMAREA DE SINE
Cel mai important lucru pe care î�l putem î�nvăț�a despre
puterea voinț�ei este acela că nu are niciun efect atunci când
este î�nsoț�ită de o preocupare sumbră. Omul care î�naintează
î�n concordanț�ă cu sinele interior î�naintează î�n concordanț�ă
cu o forț�ă pe care nicio putere din lume a voinț�ei nu poate
să o modifice nici î�n cea mai mică măsură, astfel că el î�na-
intează bucuros. Preocuparea sumbră a voinț�ei egoului este
doar o dorinț�ă conș� tientă î�n dezacord cu dorinț�a subcon-
ș� tientă ș� i acolo unde cele două se î�ntâlnesc faț� ă î�n faț� ă,
dorinț�a subconș� tientă câș� tigă î�ntotdeauna. Departe de a
folosi voinț�a î�mpotriva impulsurilor subconș� tiente, omul
trebuie să î�ș�i descopere mai î�ntâi sinele adevărat, renun-
ț�ând la toate rezervele, prejudecăț�ile ș� i inhibiț�iile, astfel
î�ncât puterea care î�l face ceea ce este să poată î�n sfârș� it să
răzbată. Dacă imaginea dezvăluită atunci este prea respin-
gătoare fie pentru mintea sa conș� tientă, fie pentru legile ș� i
regulile societăț�ii, atunci trebuie să î�nceapă să î�ș�i î�ntipă-
rească un nou set de reflexe î�n subconș� tient prin metoda
autocondiț�ionării; pe scurt, trebuie să î�ș�i recreeze psihicul.
Rareori î�nsă va reuș� i să ș� i-l recreeze după imaginea exactă
* James Russell Lowell (1819-1891) a fost un poet, critic literar și di-

plomat american, care a aparținut grupării literare Fireside Poets. A scris
o lirică satirică, în care militează pentru aboliționism și susține cauza
nordiștilor în războiul civil. A scris și poezii romantice în maniera lui
John Keats și William Wordsworth. (n.ed.)
124 Magia din minte
a dorinț�ei lui conș� tiente; probabil că o asemenea dorinț�ă a

fost falsă de la î�nceput, fiind formată î�n subconș� tient prin
conflicte ale egoului ș� i propagandă socială. Fiecare dintre
noi este produsul unei forț�e fundamentale care acț�ionează
î�n univers ș� i fiecare dintre noi, prin simplul fapt că există,
este parte integrantă a progresului acelei forț�e prin inter-
mediul materiei primordiale ș� i din ea î�n conș� tiinț�ă, î�n su-
perconș� tiinț�ă ș� i mai departe. Numai atunci când suntem noi
î�nș� ine î�n mod natural este posibil să proiectăm puterea ș� i
stăpânirea pe care le avem î�n noi. Î�n mod bizar, majoritatea
omenirii trăieș� te î�ntr-o cămaș� ă de forț�ă, restricț�ionată ș� i
reprimată pe fiecare front al existenț�ei, adesea î�n cunoș� tinț�ă
de cauză, dar justificând mereu asemenea restricț�ii ca fiind
necesare pentru conformare, iar aceasta este iluzia care ne
uneș� te. Puterea supremă ș� i mintea vitală care locuieș� te î�n
toate ființ�ele nu ș� i-a asumat măș� tile diverse î�n scopul uni-
formităț�ii, ci î�n scopul diversităț�ii ș� i al unei multitudini de
expresii. Conformitatea de orice fel î�n dezvoltarea psihicu-
lui ș� i caracterului individului nu ar trebui să fie decât un
accident care apare numai fiindcă se î�ntâmplă ca natura
adevărată a unui individ să semene cu natura adevărată a
altuia. Obiectivul ar trebui să fie tot timpul expresia indivi-
duală ș� i atunci când aceasta este forț�a motivaț�ională din via-
ț�a unei persoane, el î�ș�i sporeș� te valoarea pentru societate,
jucând rolul unei sonde unice î�n cosmos, oferind interpre-
tarea sa tuturor celor cu care intră î�n contact ș� i devenind,
prin urmare, un membru mult mai valoros al societăț�ii decât
conformistul cu ideile sale preconcepute, reacț�iile prede-
terminate ș� i un psihic practic nefericit.
CONCEPTUL REVOLUȚIONAR
Ne confruntăm astfel cu cel mai revoluț�ionar concept.
Omul nu atinge stăpânirea de sine printr-un exerciț�iu de
voinț�ă, ci mai degrabă prin căutarea Sinelui Secret, un sen-
timent ascuns al ființ�ei care se suprapune atât cu mintea
conș� tientă, cât ș� i cu cea subconș� tientă. Poate să î�ș�i folo-
sească voinț�a î�n această direcț�ie, î�n măsura î�n care sunt
implicate dedicarea ș� i determinarea, dar chiar ș� i aici trebuie
să o folosească cu bucurie ș� i umor, altfel sigur va fi î�nvins.
Uș� a tuturor secretelor se deschide cu o cheie; este pur ș� i
simplu prea puternică pentru a folosi un berbece.
Puț�in efort depus î�n direcț�ia cea bună ș� i la momentul
potrivit are puterea să schimbe lumile. Dacă joci golf, vezi
adesea oameni micuț�i, cu un fizic fragil, care lovesc o min-
ge de golf, trimiț�ând-o mult mai departe decât adversarii
lor musculoș� i ș� i mai grei. Este important să î�nț�elegi: mo-
mentul ales ș� i forț�a produc rezultatul ș� i nicio cantitate de
energie umană nu este suficientă pentru a produce nici cel
mai mărunt eveniment care se î�ntâmplă zilnic pe scena vieț�ii.
Dar un ghiont mic aici, un pic de presiune acolo, aplicate aș� a
cum trebuie peste forț�a crescândă care este viaț�a î�nsăș� i,
reorientează acea energie fantastică î�ntr-un flux irezistibil
ș� i se fac miracole, se ridică poduri ș� i clădiri, se construiesc
societăț�i, totul la porunca ș� i după î�nț�elegerea unei conș� ti-
inț�e individuale care ș� i-a depăș� it restricț�iile ș� i limitele ș� i a
creat ceva superior sieș� i.
126 Magia din minte
TORȚA OLIMPICĂ
Ralph Waldo Emerson a scris: „Cel care a deprins o re-
gulă î�n gândurile sale personale este î�n aceeaș� i măsură
stăpân peste toț�i oamenii a căror limbă o vorbeș� te ș� i peste
toț�i cei î�n a căror limbă poate fi tradusă a sa”. O disciplină
interioară pune î�n ordine fiecare casă, permite ca sinele să
fie stăpânit ș� i condus de o putere superioară egoului indi-
vidual ș� i produce materialul din care sunt făcuț�i eroii. Te-
nacitatea ș� i determinarea sunt rezultate ale unei credinț�e
adânc î�nrădăcinate ș� i ale unei î�ncrederi nezdruncinate î�n
scopurile superioare ș� i pozitive ale vieț�ii ș� i î�n demnitatea
destinului omenesc. Omul care se dă bătut î�n faț�a destinu-
lui copleș� itor face asta numai pentru că finalul pe care î�l
caută nu pare să merite străduinț�a, ș� i oricărui om care î�ș�i
urmăreș� te plăsmuirile doar pentru preamărirea egoului î�i
este imposibil să obț�ină lucrurile care triumfă atunci când
creuzetul conflictului este î�ncins la maximum. Atunci când
motivaț�ia izvorăș� te din adâncurile conș� tiinț�ei, ea are o ase-
menea forț�ă ș� i un caracter atât de nestăpânit î�ncât doar
distrugerea individului va dejuca scopul până la urmă.
Pe fiecare antreprenor î�l susț�ine o viziune interioară.
Oricine caută să creeze ceva se lansează mai î�ntâi î�n iniț�ia-
tiva sa imaginându-ș� i-o. Să vezi î�nseamnă să crezi ș� i să vezi
prin miracolul imaginaț�iei creează viziunea prealabilă ne-
cesară acț�iunii, pentru a transforma o idee î�n echivalentul
ei material î�n lumea fizică. Aș� a cum nimic nu descurajează
viziunea interioară a unui clarvăzător sau a unui sfânt, este
imposibil ca un lucru să slăbească viziunea interioară a fi-
ecăruia dintre noi, deoarece î�n conș� tiinț�ă există o putere
de transformare care duce la rezultate materiale. Î�ntr-o
scenă care î�l î�nconjoară pe un anumit observator există toate

posibilităț�ile, dar el este influenț�at numai de cele pe care
conș� tientizarea sa interioară este condiț�ionată să le percea-
pă. Determinarea ș� i tenacitatea sunt produse ale viziunii
interioare ș� i nu sunt altceva decât simptome ale unei con-
ș� tiinț�e care inspiră acț�iune pozitivă, optimism constant, spe-
ranț�ă ș� i umor neî�ntrerupt.
Ceea ce este cu adevărat important î�n devenirea ființ�ei
umane, care a evoluat de la masa protoplasmatică pe ju-
mătate conș� tientă, instinctivă, care bâjbâia, este faptul că
poartă ca pe o torț�ă olimpică germenii unei conș� tiinț�e î�n
dezvoltare care se ridică cu eforturi dintr-o lume născândă
a materiei. O conș� tientizare din ce î�n ce mai largă, o î�nț�ele-
gere ș� i mai mare ș� i o stăpânire mai bună sunt scopurile
evidente ale evoluț�iei, iar această evoluț�ie de acum nu este
atât una materială, cât una mentală sau spirituală, una care
implică spiritualitatea ș� i conș� tiinț�a până aproape de exclu-
derea oricărui caracter fizic.
PRINCIPALA ACTIVITATE A FIECĂRUIA

Un prieten pe nume Arthur ș� i-a căutat norocul î�n lumea
industriei. S-a pregătit bine pentru misiunea sa, a obț�inut o
diplomă de inginer la una dintre cele mai bune facultăț�i
din ț�ară ș� i a făcut un stagiu de pregătire complet la o com-
panie de producț�ie î�nainte să se aventureze pe cont propriu.
Cu toate acestea, firma sa l-a dezamăgit î�ncă de la î�nceput.
Era o companie mică, supravieț�uia î�n principal din con-
tractele cu firme mai mari ș� i nu exista vreun motiv pentru
care să î�l î�mbogăț�ească imediat, dar, ț�inând seama de ca-
lificarea ș� i efortul său personal, precum ș� i de faptul că
128 Magia din minte
procesul tehnologic pe care î�l oferea era extrem de necesar,

era ciudat că abia reuș� ea să î�ș�i î�ndeplinească obligaț�iile.
Compania nu acumula capital, nu putea să se extindă ș� i,
chiar dacă î�n mintea lui Arthur fierbeau constant zeci de
idei privind inovaț�ii î�n fabricare, nu avea mijloacele să le
î�ndeplinească. Alț�i oameni aflaț�i î�n aceeaș� i poziț�ie prospe-
rau, iar el era sigur că e urmărit de ghinion. Cu cât lupta
mai tare î�mpotriva obstacolelor, cu atât acestea deveneau
mai reale ș� i mai de neclintit. Î�n cele din urmă s-a transfor-
mat î�ntr-un defetist ș� i le-a mărturisit prietenilor: „Am avut
o mulț�ime de ghinioane, aș� a că am obosit pur ș� i simplu. Să
se ghiftuiască zeul ghinioanelor”. Ș� i acesta s-a ghiftuit.
Arthur ș� i-a pierdut firma.
A fost un ș� oc profund. O vreme a mers mai departe con-
fuz. Firma î�l dusese la faliment ș� i părea incapabil să meargă
la muncă. Soț�ia lui ș� i-a luat o slujbă de birou ș� i au trăit din
salariul ei mic. Lui Arthur î�i dispăruse motivaț�ia. A î�ncercat
psihoterapia.
I s-a recomandat să se retragă la o mânăstire. Deș� i Arthur
nu profesa nicio religie, până la urmă a fost de acord să se
retragă patru luni, timp î�n care a promis să nu se preocupe
de afaceri î�n niciun fel, ci să mediteze la viaț�ă, la originea ș� i
semnificaț�ia ei, la î�ntrebarea despre cine ș� i ce este el, care
ar putea fi destinul lui. I s-a dat acces liber la biblioteca
mânăstirii ș� i, deș� i i s-a cerut să efectueze treburile ce î�i fu-
seseră desemnate, a petrecut multe ore studiind cu atenț�ie
volumele pe care i le recomandase î�ndrumătorul lui. Când
a plecat de la mânăstire, era alt om.
Avea un aer mai senin, o percepț�ie mai cuprinzătoare,
o î�ngăduinț�ă ș� i o î�nț�elegere pentru toate lucrurile care
fuseseră mai î�nainte limitate strict la domeniul î�n care lu-

cra. A î�nființ�at o firmă nouă. A prosperat aproape imediat.
Î�n câț�iva ani a devenit una dintre cele mai de succes com-
panii din ț�ară.
Arthur a vorbit despre transformarea sa. „Î�ntotdeauna
am făcut greș� eala”, a spus el, „să cred că un om ar putea să
reuș� ească prin simpla acumulare de cunoș� tinț�e referitoare
la lucrul pe care voia să î�l facă, dar mă î�nș� elam. Î�n timpul
retragerii am î�nvăț�at că î�n viaț�ă se î�ntâmplă ceva cu mult
mai extraordinar decât fabricarea pieselor pentru avioane.
Niciun om nu se află aici doar pentru a-ș� i câș� tiga traiul.
Poartă î�n el germenul perfecț�iunii ș� i numai atunci când î�ș�i
î�ntoarce privirea către interior ș� i descoperă acea î�ncărcă-
tură preț�ioasă poate să î�ș�i trăiască viaț�a cu suficient respect
pentru ceilalț�i astfel î�ncât să î�ș�i î�nț�eleagă sarcinile. Nu am
avut succes î�n afaceri pentru că am î�nvăț�at mai mult despre
afacerea mea, ci pentru că am î�nvăț�at mai mult despre ceea
ce se afla î�n afara afacerii mele. De fapt, s-ar putea spune că
am descoperit că ceea ce am considerat a fi activitatea mea
era un lucru secundar, că activitatea mea principală este î�n
schimb spirituală”.
TURNURILE DE AUR
Î�n inima omului care vede turnuri de aur dincolo de
deal este o hotărâre aprigă. El este condus prin deș� ert ș� i
pustiu; indiferent de obstacole, imaginea sa î�l î�mpinge î�na-
inte. Secretul de a nu renunț�a niciodată este să sădeș� ti pe
ecranul miș� cător al conș� tiinț�ei o imagine clară a obiectivu-
lui ce trebuie atins. Acea imagine să fie turnul tău de aur.
Păzeș� te-o să nu î�ș�i piardă strălucirea, să nu se estompeze,
130 Magia din minte
să nu se piardă ș� i nu trebuie să î�ț�i fie frică dacă vei ezita pe

parcurs sau te vei resemna î�n faț�a î�nfrângerii sau că vei re-
nunț�a cu totul. Nu permite niciunei î�ndoieli să te asalteze,
pentru că drumul pe care mergi pare să se abată de la di-
recț�ia cea bună. Către pământul făgăduinț�ei sunt la fel de
multe căi câț�i pelerini care î�ntreprind călătoria ș� i fiecare
ajunge la momentul potrivit dacă î�ș�i păstrează credinț�a î�n
turnul său de aur. Cu toț�ii î�naintăm î�mpreună către acelaș� i
destin final, dar fiecare dintre noi reprezintă o notă separată
ș� i unică î�n univers ș� i fiecare dintre noi trebuie să meargă
pe propriul drum, pentru lecț�iile ce trebuie î�nvăț�ate astfel,
pentru experienț�a care trebuie câș� tigată.
Thomas Henry Huxley scria: „Poate că rezultatul cel
mai valoros al educaț�iei este capacitatea de a te determina
să faci lucrurile pe care trebuie să le faci, atunci când ar
trebui făcute, indiferent dacă î�ț�i place sau nu”. Ș� i este ade-
vărat că imaginea din minte nu ne inspiră mereu acelaș� i
entuziasm pentru acț�iune. Câteodată suntem cuprinș� i de
lene ș� i de dorinț�a de amânare, iar hotărârea noastră trebu-
ie hrănită la izvorul concentrării reî�nnoite. Dar nu are rost
să ne dojenim: „Treci la treabă, treci la treabă”, atunci când
sarcina respectivă î�ț�i repugnă. Primul lucru care trebuie
făcut, pentru ca treaba să fie realizată, este să î�ț�i creezi o
imagine cu totul nouă ș� i atrăgătoare a sarcinii.
Dacă, de exemplu, eș� ti agent de vânzări ș� i treaba ta
este să dai zece telefoane zilnic unor posibili cumpărători,
atunci î�ț�i î�ngreunezi foarte mult situaț�ia dacă imaginea ta
mentală este aceea de a da zece telefoane. Cu o asemenea
imagine mentală e o minune că reuș� eș� ti să te urneș� ti din casă.
Te gândeș� ti la cele zece telefoane ș� i ele devin repetitive,
eș� ti nerăbdător să termini odată cu ele, să te eliberezi de

responsabilitatea lor. Te gândeș� ti apoi la cât trebuie să con-
duci, la inevitabilele î�ntârzieri ș� i la faptul că o să te ener-
vezi, apoi că nu î�l vei găsi pe cutare sau pe cutare sau că
cineva nu mai face comenzi; ca atare î�ț�i vei irosi ziua când
ai putea să stai foarte bine acasă. Bineî�nț�eles că asta ajungi
să faci.
Ș� i acum reversul medaliei, î�n loc să te gândeș� ti la cele
zece telefoane, să presupunem că imaginea din conș� tiinț�a
ta este legată de succes ș� i realizări. Treaba ta atunci nu
sunt cele zece telefoane, ci cultivarea sistematică ș� i atrăgă-
toare a fiecărui posibil cumpărător al produsului tău. Dara-
ua nu trebuie să fie niciodată mai mare decât ocaua ș� i,
î�nainte să poț�i accepta cu toată inima fiecare provocare,
determinat ș� i captivat, trebuie să fii mai î�ntâi sigur că acț�i-
unea potrivită va da rezultate. Suntem alcătuiț�i de aș� a ma-
nieră î�ncât nu putem să acț�ionăm absolut î�n nicio direcț�ie
fără dublul imbold al î�ncrederii ș� i speranț�ei. Vizualizează
dorinț�a inimii. Păstrează imaginea proaspătă ș� i clară. Va
juca rolul motivaț�iei de care ai nevoie pentru a te conduce
la acț�iuni perfecte ș� i pline de energie.
DISCIPLINA CORESPUNZĂTOARE
Să presupunem că eș� ti scriitor, pictor, un om a cărui
muncă ț�ine de creaț�ie ș� i se face î�n principal î�n singurătate.
Atunci când stai î�n faț�a ș� evaletului sau la birou, cu mâinile
nemiș� cate, ș� i te critici singur pentru că nu lucrezi ș� i te zbaț�i
î�n chinurile letargiei, atunci când zilele tale nu dau roade ș� i
eș� ti frustrat de povara de a nu fi produs nimic, gândeș� te-te
puț�in la imaginaț�ia ta ș� i la imaginile care se derulează pe
132 Magia din minte
ecranul plastic ș� i creator al minț�ii. Suntem siliț�i să facem

lucrul pe care ni se concentrează conș� tiinț�a, iar dacă ima-
ginea pe care o avem este prea departe de treburile lumii
î�n care suntem prinș� i, atunci visăm cu ochii deschiș� i, nu
putem să lucrăm, suntem fermecaț�i de imagini irelevante
care se aleargă una pe alta î�n conș� tiinț�a noastră. Putem
atunci să apelăm la voinț�a noastră, nu o voinț�ă care î�ncear-
că să ne oblige să muncim, ci o voinț�ă care alege ce obiecte
să contemple, astfel î�ncât î�n loc să ne gândim că pescuim la
munte, ne concentrăm acum atenț�ia pe sarcina respectivă.
Mintea aduce problema î�n prim-plan. Sunt luate î�n consi-
derare posibilităț�ile ș� i soluț�iile ș� i î�n scurtă vreme degetele
noastre sunt ocupate să muncească, de parcă ar avea o vo-
inț�ă proprie.
Impulsurile ș� i toanele izvorăsc uneori dintr-o armoni-
zare specială a sinelui-ego cu Sinele Secret, dar cel mai ade-
sea izbucnesc dintr-un subconș� tient capricios ș� i trebuie
mai degrabă să le controlăm decât să cedăm î�n faț�a lor. De
obicei, impulsurile sunt dorinț�e lumeș� ti de natură să con-
soleze ș� i dacă ar fi să ne trăim viaț�a dându-le ascultare, nu
am mai realiza niciodată nimic. Ne-ar plăcea să rămânem
î�n pat dimineaț�a î�n loc să ne ridicăm ș� i să mergem la mun-
că, pentru că este bine să stai î�ntins î�n pat, dar dacă facem
asta prea des, î�n curând rămânem fără slujbă ș� i fără mijloa-
ce de subzistenț�ă. Ne-ar plăcea să ne ghiftuim cu î�ngheț�ată
ș� i tort, să mâncăm lucrurile care ne plac pe cât de des ne
permite stomacul, dar dacă o facem, î�n curând vom fi trans-
portaț�i cu camionul, aș� a de graș� i vom ajunge. Ne-ar plăcea
să ne amuzăm ș� i să ne distrăm ș� i să nu mai fim nevoiț�i
niciodată să avem grijă de alț�ii, dar dacă vom apuca pe o
asemenea cale, ne vom trezi î�ntr-o zi fără bani, fără prieteni,
fără familie. Î�nț�eleptul î�nvaț�ă repede că impulsurile ș� i toa-

nele sunt doar egoul care caută să stopeze disciplina care i
se impune. Î�n loc să o facă mai puț�in dură, el o aplică cu ș� i
mai multă forț�ă. Fiecare dorinț�ă omenească trebuie tem-
perată printr-o disciplină corespunzătoare, altfel aceasta
ajunge să fie permisă, iar mai devreme sau mai târziu cu
toț�ii î�nvăț�ăm că relaxarea este preț�ioasă numai după mun-
că, mâncatul când ț�i-e foame, somnul când eș� ti obosit ș� i că
este absolut imposibil să trăieș� ti o plăcere î�n viaț�ă fără a
simț�i ș� i puț�ină durere concomitent.
SUPERCUNOAȘTEREA
Ceea ce nu trebuie confundat cu impulsurile ș� i toanele
este ridicarea la suprafaț�ă din conș� tiinț�a universală a unei
î�ndrumări sau a unei orientări care pune stăpânire pe su-
fletul individului ș� i î�l conduce fără ezitare pe o cale ce duce
către destinul său. Neș� tiutorul ar putea fi uș� or făcut să crea-
dă că un impuls este o asemenea î�ndrumare sau armoniza-
re, dar, odată ce a stabilit o legătură reală cu Sinele Secret,
orice iluzie ulterioară despre ce este impuls ș� i ce este in-
tuiț�ie ia definitiv sfârș� it. Î�n zidul care separă sufletul ome-
nesc de sursa sa apare din când î�n când câte o crăpătură,
dezvăluind pentru o clipă perfecț�iunea matematică ș� i ordi-
nea extraordinară a lumii de dincolo ș� i a sufletului din ea.
Această stare psihică este numită î�n misticism ș� i î�n multe
religii „armonizare” sau „har” ș� i, odată antrenat î�n ea, ale-
gerile individului ș� i orientările sale sunt ca niș� te î�mputer-
niciri venite de sus; i se satisfac toate cererile î�n momentul
î�n care acestea sunt formulate.
134 Magia din minte
Acest aspect al „supercunoaș� terii” ne oferă cel mai bun

indicator al naturii ș� i utilităț�ii voinț�ei. Odată ce î�nț�elegem
că dorinț�a, spre deosebire de ț�elurile Sinelui Secret, nu poa-
te să î�i aducă individului altceva decât frustrare, ajungem
î�n sfârș� it să î�nț�elegem principiul armonizării, care este se-
cretul pentru a trăi eficient. Să decizi efectiv nu intră sub
incidenț�a cunoaș� terii umane, deoarece cunoaș� terea umană
se limitează la un procent extrem de mic din cunoaș� terea
totală. Pur ș� i simplu nu are rost să î�ncerci să iei o decizie
referitoare la niș� te lucruri când aproape î�ntreaga sumă a
caracteristicilor lor este ascunsă. Voinț�a individuală exer-
citată î�mpotriva evenimentelor ș� i oamenilor este pură va-
nitate ș� i nu dă niciun rezultat î�n final, decât suferinț�ă ș� i
î�nfrângere.
Actele î�ndeplinite î�n cadrul egoului pentru avantaje
sunt acte î�ndeplinite fără a le î�nț�elege adevărata semnifica-
ț�ie ș� i orice succes sau satisfacț�ie ai obț�inut prin interme-
diul lor seamănă cu spuma de pe creasta unui val: dispare
odată cu valul. Conș� tiinț�a noastră este plasată atât de fron-
tal î�n psihicul nostru luat ca î�ntreg, î�ncât suntem vrăjiț�i
î�ntotdeauna de linguș� irile, impulsurile ș� i rugăminț�ile ego-
ului. Aspirăm să cucerim vârfuri muntoase care odată es-
caladate se dovedesc a fi cele mai joase platouri ș� i ne obligă
să reflectăm la cât de falș� i au fost zeii noș� tri. Adevăratele
obiective sunt spirituale, iar lenea, tergiversarea ș� i frica nu
se depăș� esc prin blamarea sinelui, ci prin căutarea germe-
nilor susț�inători ai conș� tiinț�ei care se află adânc î�n natura
omului.
LEGEA ELIBERATOARE
Pe măsură ce î�nț�elegem mai mult, ne creș� te ș� i puterea
voinț�ei, dar ț�ine cont de diferenț�ă: adevărata putere a voin-
ț�ei este eficientă, obț�ine rezultate doar dacă vizează ceva;
falsa putere a voinț�ei nu obț�ine niciodată rezultate. Pe mă-
sură ce conș� tiinț�a se extinde ș� i cuprinde noi niveluri de con-
ș� tientizare, sporeș� te ș� i puterea individului. Obț�inerea unei
mai bune conș� tientizări ș� i o legătură strânsă cu puterile
cereș� ti superioare nu sunt lucruri rezervate misticului izolat
sau sfântului care meditează, ci sunt disponibile tuturor, iar
răsplata constă mereu î�n eficacitate totală, î�n domeniile
creatoare sau de conducere, î�n domeniul spiritual, mental
sau material; deoarece î�n î�nț�elegere există putere ș� i î�n cu-
noaș� tere, siguranț�ă, iar cel care a ajuns la o conș� tiinț�ă ex-
tinsă trebuie, prin urmare, să poată să î�ș�i impună dorinț�a
ș� i metodele asupra lumii, devenind una cu ea.
A fi ceea ce suntem î�ntr-adevăr ș� i a deveni ceea ce sun-
tem capabili să devenim sunt singurele direcț�ii de acț�iune
deschise omului care vrea să trăiască o viaț� ă î�mplinită.
Indiferent care ar fi loviturile destinului, indiferent cât î�ț�i
sunt de nefavorabili sorț�ii, cum te-ai născut, unde, î�n ce
corp, cu ce inteligenț�ă nativă ai fost î�nzestrat, există o lege
eliberatoare î�n univers ș� i poț�i să devii cel mai remarcabil
dintre cei remarcabili, cel mai î�nț�elept dintre cei î�nț�elepț�i,
pentru că ai la î�ndemână un mijloc prin care să obț�ii o li-
bertate absolută. Odată ce ai recunoscut faț�ă de tine că î�n
corpul tău se află conș� tiinț�a supremă care a creat lumile ș� i
universurile, trebuie să laș� i egoul să se dea la o parte de la
cârmă ș� i să permită unei forț�e mai î�nț�elepte să î�ț�i traseze
cursul î�n viaț�ă. Odată ce ț�i-ai pus soarta ș� i energiile î�n
136 Magia din minte
mâinile Sinelui Secret, vei cunoaș� te o pace ș� i o liniș� te inte-

rioară care î�ntrec orice bucurie pe care ai cunoscut-o vreo-
dată. Viaț�a ta va deveni un î�ntreg. Fiecare zi va servi drept
cărămidă pentru un alt obiectiv sau un scop definit. Vei fi
uimit î�n sfârș� it de miracolele făcute atunci când Sinele
Secret va prelua controlul.
DEPĂȘIREA VINOVĂȚIEI ȘI OSTILITĂȚII

Vinovăț�ia ș� i ostilitatea sunt accesorii ale egoului, care
se î�narmează cu iluzii pentru a supravieț�ui. Dacă te î�nso-
ț�eș� te un sentiment sâcâitor de vinovăț�ie, este din cauză că
egoul e alcătuit din lucruri acumulate, î�nvăț�ături, compli-
mente, impresii senzoriale, dintre care niciunul nu are prea
multă legătură cu adevărul etern, dar este totuș� i un critic
moral al fiecărei fapte făcute de individ. Dacă te simț�i vino-
vat, să nu faci niciodată greș� eala intelectuală să crezi că
sentimentele tale apar ca urmare a cenzurii exercitate de
Sinele Secret, căci el nu emite asemenea judecăț�i plate ș� i
omeneș� ti. Vinovăț�ia reprezintă î�n general î�nvăț�ăturile acu-
mulate ale societăț�ii care joacă î�n individ un rol de iniț�iator
sau de inhibitor al anumitor acț�iuni. O asemenea cenzură se
bazează rareori pe un adevăr durabil, de vreme ce presiuni-
le societăț�ii pentru a te conforma sunt adesea î�n contradic-
ț�ie cu presiunile Divinităț�ii de a-ț�i exprima individualitatea.
Ostilitatea este doar cealaltă faț�ă a vinovăț�iei, manifestân-
du-se ca ostilitate î�n persoana agresivă, exact aș� a cum se
manifestă vinovăț�ia î�n persoana mai pasivă. Cu siguranț�ă
nu este nimic bun la niciunul dintre aceste blocaje emoț�io-
nale. Sunt produse ale egoului ș� i dispar atunci când individul
se centrează î�n regiunile mai adânci ale conș� tiinț�ei. Atunci
devine aproape imposibil să te implici emoț�ional î�n vanita-

tea sinelui mărunt, care serveș� te prin acț�iune Sinele Secret.
Calea către liniș� tea sufletească stă î�n abandonarea vo-
inț�ei ca instrument al egoului, î�n abandonarea egoului î�n
cele din urmă ș� i î�n centrarea conș� tiinț�ei î�n Divinitate. Prin
extinderea conș� tiinț�ei pe care o aduce această transforma-
re psihologică, individul capătă o î�nț�elegere care î�i era im-
posibil de obț�inut î�nainte. Î�ntr-un fel, aceasta transcende
explicaț�ia materială conform căreia preia câte puț�in din iden-
titatea a tot ceea ce î�i trece prin conș� tiinț�ă. Î�n acest mod, el
î�i î�nț�elege pe ceilalț�i luând parte efectiv la conș� tiinț�a lor, iar
această supercunoaș� tere, această intuiț�ie profundă conferă
acț�iunilor ș� i muncii sale o eficacitate î�naltă ș� i o predestinare
aproape supranaturale. Se deplasează î�n centrul evenimen-
telor, de parcă le-ar organiza, deoarece se deplasează î�n
concordanț�ă cu natura lor reală, este î�ndrumat î�n toate de
un principiu care vede finalul ce trebuie î�ndeplinit ș� i mij-
loacele prin care va fi atins; ș� i pentru că a abandonat egoul
ș� i se deplasează ca răspuns la această voinț�ă universală,
acț�ionează cu o siguranț�ă absolută, cu o eficacitate com-
pletă, fără riscuri, anxietate sau frică, ș� i este dominat de
aici î�nainte de pace interioară ș� i bucurie absolută.
5 MINTEA MAI PRESUS DE
MATERIE
Calea aproape universală pe care o urmează oamenii este

aceea de a accepta circumstanț�ele, de a ridica din umeri ș� i
de a spune: „Asta e!”. E un fapt curios ș� i ironic că atunci când
circumstanț�ele se opun dorinț�elor noastre personale, punem
frustrările pe seama ghinionului, dar atunci când suntem
purtaț�i pe culmile succesului, nu mai punem acest lucru pe
seama norocului, ci pe abilităț�ile noastre superioare. De fapt,
tot norocul ș� i toate abilităț�ile provin din convingeri adânc
î�nrădăcinate î�n mintea subconș� tientă a individului.
DORINȚA ȘI DESTINUL
Persoana obiș� nuită nu decide niciodată cu adevărat
dacă mintea domină materia sau materia domină mintea.
Ea acceptă faptul că mintea domină materia î�n anumite
situaț�ii, dar tinde să considere aceste situaț�ii ca fiind mai
degrabă excepț�ia, nu regula. Vede cum atitudinea mentală
determină rezultatul competiț�iilor sportive, î�nvinge diza-
bilităț�ile fizice, dar când vine vorba să adopte complet
abordarea „mintea pe primul loc” î�n viaț�a zilnică, nu prea
reuș� eș� te.
140 Magia din minte
Dacă mintea domină vreodată materia î�n vreun fel, o

face probabil ca rezultat al unui principiu absolut aplicat
corespunzător. Acest principiu absolut nu ar putea fi un
lucru care a funcț�ionat din când î�n când sau a răspuns in-
constant ș� ansei, ci ar trebui să fie o lege care a funcț�ionat
î�ntotdeauna exact î�n acelaș� i fel. Dacă, de exemplu, cineva a
adoptat abordarea mintea mai presus de materie î�ntr-o anu-
mită circumstanț�ă ș� i nu a reuș� it să obț�ină rezultatele pe
care le dorea, nu legea ar fi cea care a dat greș� , ci modul cum
î�nț�elege el legea ș� i aplicaț�iile principiilor sale.
Atunci când analizăm realizările, primul lucru pe care
î�l observăm este acela că omul care nu vrea să urce pe mun-
te nu urcă niciodată pe munte. Apoi, remarcăm că, chir ș� i
dintre oamenii care vor cu siguranț�ă să urce muntele, mulț�i
nu î�l vor urca niciodată. De aici deducem că primul ingre-
dient esenț�ial pentru realizări este dorinț�a. Apoi apar alț�i
factori discreț�ionari ș� i, prin urmare, mai obscuri.
Este dificil de spus de ce î�ș�i doresc oamenii ceva. Ob-
servăm că aproape toată lumea ar prefera să simtă plăcerea,
nu durerea, dar suntem conș� tienț�i că anumite persoane nu
numai că î�ș�i î�nfig ace î�n corp, ci rămân î�ntr-o atitudine fizi-
că chinuitoare perioade lungi de timp. Asemenea oameni
par să fi ales durerea î�n locul plăcerii, cel puț�in din punct
de vedere fizic, ș� i par să fi făcut un asemenea lucru dintr-un
impuls interior fie aflat deasupra principiului durere-plăce-
re, fie legat de el î�n mod neclar. Dorinț�a pentru un obiectiv
este singurul lucru care face posibil să î�nduri o experienț�ă
dureroasă. Dorinț�a este ș� i un narcotic. Mulț�i oameni care
au făcut eforturi fizice extreme povestesc că nu au simț�it
deloc durere, deș� i atunci când perioada de efort s-a î�ncheiat,
Mintea mai presus de materie 141
li s-au găsit răni pe trup, au avut î�ncheieturile luxate ș� i muș� -

chii î�ncordaț�i. Jucătorii de fotbal sunt un exemplu notabil
î�n acest sens.
Dacă ne ducem ș� i mai departe observaț�iile, remarcăm
că există o mare diferenț�ă î�ntre gradele dorinț�ei. S-ar putea
ca un om să î�ș�i dorească ceva ș� i să î�ntindă mâna ș� i acesta
să fie cel mai mare efort posibil pentru el. S-ar putea ca un
alt om să î�ș�i dorească ceva ș� i să sfărâme lanț�urile, atât de
mare este nevoia sa. Dorinț�a este un lucru care impulsio-
nează. Cu cât dorinț�a este mai mare, cu atât ne impulsio-
nează mai mult, iar acest impuls este bine î�nrădăcinat î�n
viziunea interioară care pune stăpânire pe individ. Î�n mă-
sura î�n care suntem î�n viaț�ă ș� i prinș� i î�ntr-un trup care re-
acț�ionează, î�n aceeaș� i măsură urmărim neobosiț�i viziunile
care au pus stăpânire pe noi. Indiferent dacă imaginile
noastre mentale sunt ale unor clădiri care trebuie constru-
ite sau ale unor bănci care trebuie jefuite, asta nu face nici
cea mai mică diferenț�ă pentru impulsul motor care se ma-
nifestă î�n interiorul ființ�ei. Poț�i să fii absolut sigur că lucru-
rile care ocupă mintea unui om vor face î�n curând parte
din viaț�a sa, dacă nu fac deja.
BINECUVÂNTAREA ȘI BLESTEMUL
Î�n ființ�a umană a evoluat un lucru curios. Caracteristi-
ca reflecț�iei mentale care s-a dezvoltat î�ncet î�n psihicul său
de-a lungul eonilor evoluț�iei i-a permis să î�ș�i formeze î�n
minte imagini aflate î�n contradicț�ie totală cu lumea din jur.
Poate, dacă vrea, printr-un zbor al imaginaț�iei, să devină
din sărac bogat, să se deplaseze din Kansas la Istanbul cât
ai clipi din ochi, ș� i astfel, î�n centrul conș� tient al ființ�ei sale,
142 Magia din minte
nu mai este sclav al lumii î�n care se găseș� te. De aici au re-
zultat două fenomene principale: unul, un stigmat, celălalt,
o binecuvântare.
Stigmatele sunt următoarele. Viaț�a î�nseamnă î�n mare
parte să te disciplinezi pentru a î�ndura durerea ca să atingi
un scop dorit, dar persoana imatură profită adesea de pu-
terea de imaginaț�ie a minț�ii pentru a-ș� i căuta un refugiu
din realitate ș� i î�ș�i dezvoltă î�n consecinț�ă un fel de gânduri
inspirate de dorinț�e care o fac absolut incapabilă î�n toate
situaț� iile. Î� ntoarce puterea imaginaț� iei î�mpotriva ei, î�i
distruge capacitatea de a influenț�a lumea exterioară, pu-
nând-o să lucreze la probleme care nu au nicio legătură cu
lumea exterioară. Victimele unor asemenea iluzii sunt o
mulț�ime. Ne populează spitalele de boli mintale, clădirile
abandonate, hotelurile ieftine. Î�i cuprind pe majoritatea
celor internaț�i î�n sanatorii pentru tratarea alcoolismului.
Ș� i pot fi găsiț�i î�n toată lumea, aflaț�i î�ntr-o transă ca de zombi,
efectuând miș� cările celor vii, dar cu un picior î�n altă lume.
Pe de altă parte, avem binecuvântarea pe care o aduce
imaginaț�ia. Este capacitatea mistică de a vedea care î�i per-
mite unui om să se uite la ce se află î�n jurul său cu o privire
pătrunzătoare ș� i să î�i perceapă potenț�ialul ascuns. Această
exploatare a puterii minț�ii de a produce imagini î�n lumea
exterioară a lucrurilor ș� i evenimentelor a transformat viaț�a
pe pământ, i-a permis omului, î�n doar câteva secole, nu nu-
mai să î�ș�i domine mediul apropiat, ci ș� i să ajungă î�n pragul
extinderii dominaț�iei sale peste continuumul spaț�iu-timp
al universului.
Cea mai mare parte a gândirii moderne î�mparte î�n mod
convenabil lumea î�n două clase diferite de lucruri, una a
materiei, cealaltă a inteligenț�ei. Ș� tiinț�a are mari dificultăț�i

î�n a clasifica materia. Inventariază elementele ș� i diversele lor
combinaț�ii, stabileș� te alcătuirea moleculelor a căror coezi-
une formează elementele, descompune molecula î�n diferi-
te elemente atomice ș� i chiar distinge î�n atom un nucleu ș� i un
anumit număr de electroni care orbitează. Î�n acest punct,
diferenț�a dintre hidrogen ș� i plumb, de exemplu, a devenit
surprinzător de mică. Fiecare are un nucleu invizibil î�nconju-
rat de un anumit număr de electroni, mai mulț�i î�n cazul plum-
bului, dar nu considerabil mai mulț�i, iar diferenț�a dintre ele
pare să fie mai degrabă una de grad decât una de categorie.
Confuzia noastră creș� te atunci când, prin procesul neaș� teptat
al fisiunii nucleare, atomul î�nsuș� i este redus la ceva ce nu se
poate măsura, dispărând î�ntr-o explozie ș� i noi suntem obli-
gaț�i să ne î�ntrebăm dacă materia este la urma urmei î�ntr-ade-
văr materie ș� i dacă nu reprezintă poate un concept mult mai
subtil, ce ț�ine exclusiv de idee, de inteligenț�ă î�n sine.
ÎN SPATELE ATOMULUI
Dacă examinăm orice conș� tiinț�ă, găsim î�n mod inevitabil
un corp de un anumit fel, o greutate, o mărime ș� i o dimen-
siune care găzduieș� te inteligenț�a supusă examinării ș� i nu
acceptă niciun fel de cercetare atentă separat de el. Pare
cel mai probabil că materia ș� i inteligenț�a sunt unul ș� i ace-
laș� i lucru, că inteligenț�a este doar o manifestare superioa-
ră a materiei, devenind evidentă numai î�n substanț�a care
capătă complexitate. Odată ce am fost de acord că inteli-
genț�a este o manifestare a formei, nu mai e decât un pas
pentru a zări o scânteie de adevăr, că inteligenț�a este evolu-
tivă î�n dezvoltarea materiei, ceea ce ne conduce inevitabil
144 Magia din minte
la concluzia că inteligenț� a, deș� i o manifestare a materi-

ei, î�i este superioară ș� i are un control fundamental asupra
acelei materii. Pe scurt, inteligenț�a, conș� tiinț�a sau conș� ti-
entizarea are inerent controlul asupra tuturor circumstan-
ț�elor fizice, asupra tuturor evenimentelor.
Walter Russel* spune ceva interesant î�n acest sens. „Ceea
ce omul numeș� te materie sau substanț�ă”, scrie el, „nu exis-
tă sub nicio formă. Aș� a-zisa materie nu reprezintă nimic
altceva decât unde ale miș� cării luminii, separate electric î�n
perechi opuse, apoi formate ș� i dispuse electric î�n ceea ce
noi numim diferitele substanț�e ale materiei. Pe scurt, ma-
teria nu este decât miș� carea luminii, iar miș� carea nu este
substanț�ă. Inventatorii noș� tri trebuie să se uite î�n principal
la lumină pentru a face miracolele de mâine”.
Lumină, energie, inteligenț�ă, pe oricare dintre acestea
trei ai alege să o recunoș� ti ca fiind forț�a motrice din spatele
universului, chestiunea principală este să poț�i admite că
substanț�a este doar relativă, nici pe departe un lucru solid
ș� i absolut, ci reprezentativă pentru funcț�ionarea minț�ii ș� i
supusă î�ntotdeauna minț�ii. Un birou nu este un birou decât
la modul senzorial cel mai brut. Constituie, de fapt, un spa-
ț�iu î�nchis sau o serie de spaț�ii î�nchise î�n care moleculele
circulă cu o viteză de câteva ori mai mare decât a gloanț�e-
lor. Un volum de un milion de ori mai mare există î�n afara
moleculelor decât î�n interiorul lor, iar dacă cele din oț�el, de
exemplu, ș� i-ar î�nceta miș� carea un moment, ai putea să î�nț�epi
oț�elul cu degetul cu aceeaș� i uș� urinț�ă cu care î�nț�epi aerul.
* Walter Bowman Russell (1871-1963) a fost un pictor impresionist

american, sculptor, muzician și autor. Prelegerile și scrierile sale îl pla-
sează ferm în mișcarea Noului gând. (n.ed.)
Fundamentală î�n spatele construcț�iei materiei este o

simetrie intrinsecă, un fel de ideaț�ie matematică ce nu poate
fi atribuită decât unei minț�i gânditoare. Atomul î�nsuș� i, cel
mai mic element constitutiv al substanț�ei, are o compoziț�ie
estetică ș� i o capacitate de coeziune care, mai presus de toate,
sugerează individualitate. Atomul indică un scop ș� i indică
un î�ndemn la supravieț�uire, iar atunci când un număr sufi-
cient de atomi cu sarcina electrică potrivită s-au combinat
pentru a alcătui molecula unei proteine, nu a mai durat mult
până au crescut braț�ele, picioarele, ochii ș� i creierul, iar pe
suprafaț�a materiei a î�nceput să umble î�ncoace ș� i î�ncolo o
ființ�ă autonomă care căuta să î�ș�i domine mediul: omul.
CONȘTIINȚA ESTE PROPORȚIONALĂ CU

COMPLEXITATEA
Atunci când ne î�ndreptăm reflecț�iile către originile vieț�ii
ș� i scopurile evoluț�iei, ne impresionează imediat imaginea
unei complexităț�i din ce î�n ce mai mari. De la amibă la om,
a fost nevoie de multe milioane de ani, iar cei doi nu par
aproape deloc î�nrudiț�i. Totuș� i, pasul de la materia fără viaț�ă
la materia î�nsufleț�ită, după cum este ea reprezentată de
amibă, î�ț�i taie poate mai tare respiraț�ia decât pasul de la
amibă la om, pentru că cel din urmă reprezintă doar o spo-
rire a complexităț�ii, î�n timp ce primul reprezintă ceva cu totul
diferit de ceea ce l-a precedat. Din masa de zgură, rocă ș� i
abur a apărut un element care se deplasa, care creș� tea ș� i
care se menț�inea: viaț�a. Totuș� i nici măcar creș� terea nu
reprezenta atât de mult evoluț�ia unui lucru din alt lucru
deosebit, ci mai degrabă adăugarea la un lucru a unor ca-
racteristici care î�i lipseau predecesorului său, astfel î�ncât
146 Magia din minte
diferenț�a de condiț�ie î�ntre un lucru î�nsufleț�it ș� i unul neî�nsu-

fleț�it este î�n principal una de complexitate, nu de simplitate.
Niciun fizician sau chimist nu va nega că molecula
proteică este mai complexă decât moleculele elementelor
anorganice. Î�n natură a avut loc cândva o mare schimbare
pentru ca viaț�a să se dezvolte din substanț�ele neî�nsufleț�ite,
dar pentru asta conș� tiinț�a trebuia să fie inerentă î�n toată
materia. Conș� tiinț�a este responsabilă pentru formă. Oriunde
există formă există ș� i o prezenț�ă inteligentă. Ea locuieș� te î�n
pietre ș� i î�n munte aș� a cum la fel de cert este că locuieș� te î�n
ființ�a umană. Forma lucrului depinde de ideea care î�i ț�ine
moleculele ce se miș� că rapid î�ntre niș� te limite, iar acest
contur este la fel de sigur de natură mentală cum este ș� i un
concept de matematică ș� i la fel de sigur este ț�inut de o fiin-
ț�ă gânditoare a cărei prezenț�ă se găseș� te mereu î�n el.
Asta ne aduce periculos de aproape de domeniul bine
stabilit al religiei, dar pe noi nu ne preocupă aici imaginea
unui tată care a creat niș� te copii ș� i î�i creș� te spre a cunoaș� te.
Ne preocupă î�n schimb cauza de bază a inteligenț�ei, cum ș� i
de ce se manifestă î�n univers ș� i dacă omul e despărț�it de
acea inteligenț�ă iniț�ială, dacă î�i este supus ca un sclav stă-
pânului său sau dacă este legat de ea ombilical î�n aș� a fel
î�ncât el este ea ș� i ea este el.
CUM CONDIȚIONEAZĂ GÂNDUL LUCRURILE

Cei care văd haosul ca fiind creatorul lumilor, coinciden-
ț�a responsabilă pentru formarea omului, iar zădărnicia ca
fiind semnul distinctiv al vieț�ii găsesc peste tot exact un
astfel de univers. Cei care percep un creator neî�nduplecat,
care dă ordine vasalilor săi, nu au cum să nu fie impresionaț�i
de inegalitatea omenirii ș� i percep î�n lume multă amărăciu-

ne ș� i durere. Cei care văd o prezenț�ă ce locuieș� te î�n toate
lucrurile ș� tiu î�n mod instinctiv că toate formele din lume
sunt numai idei care au căpătat substanț�ă, că mintea care o
susț�ine pe fiecare locuieș� te ș� i î�n ei î�nș� iș� i ș� i că sunt, prin
urmare, o parte integrantă din toată pacea, perfecț�iunea ș� i
eficacitatea. Lumea, ca î�ntotdeauna, se dovedeș� te a fi exact
ceea ce este conș� tiinț�a noastră condiț�ionată să vadă. Pe
această premisă uimitoare ș� i extraordinar de dinamică este
clădită viaț�a, reprezintă legea centrală de care atârnă evo-
luț�ia î�nsăș� i.
Vedem numai ceea ce credem că vom vedea ș� i, î�n con-
secinț�ă, lumea este populată de lucruri ș� i evenimente scoase
toate din adâncul conș� tiinț�ei noastre. Un lucru, o persoană
sau un eveniment nu este schimbat datorită conș� tiinț�ei
noastre, ci î�n fiecare sunt inerente toate calităț�ile, iar noi le
cernem doar pe cele care ne ocupă deja conș� tientizarea.
Din acest motiv oamenii sunt personaje malefice î�ntr-o si-
tuaț�ie, eroi î�n alta, motivul pentru care fiecare joacă nenu-
mărate roluri î�n timpul vieț�ii. Nu e atât vorba că omul este
diferit î�n fiecare situaț�ie, ci că este perceput mereu de per-
soane diferite care î�l privesc doar prin fanta î�ngustă a vizi-
unii individuale ș� i î�l acceptă aș� a cum se aș� teaptă să fie.
Gândeș� te-te la un cuț�it obiș� nuit. Pentru brutar este un
instrument cu care să î�mpartă o pâine î�n bucăț�i. Pentru
proprietarul scos din fire este o armă cu care să ucidă obiec-
tul mâniei sale. Pentru chirurgul venit fără instrumente la
patul unui bolnav este o unealtă salvatoare de vieț�i, care î�i
va permite să scoată din abdomenul pacientului un apen-
dice bolnav. Pentru băieț�elul care trece prin bucătărie face
148 Magia din minte
parte dintr-un joc – aruncarea cuț�itului î�n pământ. Dar

este î�n realitate un amestec de elemente neî�nsufleț�ite ș� i
molecule care au fost vii î�nainte – oț�el ș� i lemn, modelate
î�ntr-un anumit fel ș� i prelucrate astfel, dar chiar ș� i asta este
doar o indicaț�ie pentru ceea ce este cu adevărat, deoarece
simț�urile noastre dezvăluie doar o mică parte din totalul
calităț�ilor unui lucru care ne captează atenț�ia.
Aș� adar un lucru este acel tip de lucru numai datorită
relaț�iei personale a privitorului ș� i nu are de fapt niciodată
o calitate reală, î�ntrucât simț�urile noastre sunt prea groso-
lane ca să perceapă alt adevăr despre el î�n afară de ceea ce
î�ș�i are originea î�n conș� tiinț�a noastră. Ș� i asta ne afectează
cel mai mult. Pentru că atunci când vedem un cuț�it, nu ne
gândim la tipul de oț�el, la calitatea sa ș� i dacă are substanț�ă
sau este doar o idee, ci ne uităm la cuț�it doar ca să î�i deter-
minăm relaț�ia cu noi ș� i acela este singurul lucru pe care î�l
vedem.
MATERIA ÎNSEAMNĂ MIȘCARE

Doar să î�nț�elegi premisa ș� tiinț�ifică î�n baza căreia ma-
teria nu este deloc materie, ci miș� care intensă î�nchisă î�n
limite spaț�iale î�nseamnă să ajungi la un apogeu al libertăț�ii
mentale ș� i spirituale care nu î�ț�i va mai permite niciodată
să fii intimidat de lucrurile ș� i circumstanț�ele care te î�ncon-
joară. De fapt ș� i de drept, nu sunt mai reale decât condiț�io-
narea conș� tiinț�ei tale ș� i poț�i, printr-un act de conș� tientizare
mentală sporită, să le schimbi din lucrurile care crezi că
sunt î�n ceva total ș� i complet diferit.
Batem aici la uș� a ocultismului. Impresia pe care o lasă
cele de mai sus ne indică faptul că vom putea să mutăm
munț�ii, să preschimbăm apa î�n vin, să potolim vântul ș� i,

î�ntr-adevăr, am putea să aflăm cândva adevărul dificil, dar
revelator, conform căruia toț�i munț�ii există î�n minte, aș� a
cum există ș� i limitările ș� i lipsurile, tot zbuciumul. Ia aceas-
tă decizie cuprinzătoare, că materia este supusă minț�ii, ș� i
vei vedea imediat că lumea ș� i tot ce se află î�n ea nu sunt
decât un efect al conș� tiinț�ei, o manifestare parț�ială a gându-
lui; ș� i î�ntrucât rămâne mereu o reflectare a ideii î�n mintea
privitorului, etalează o altă reflecț�ie din infinitele reflecț�ii
pe care le are imediat ce gândul din mintea privitorului se
schimbă.
Asta î�nseamnă că: lucrurile arată doar o latură care re-
flectă gândul individului despre ele. Ele nu se schimbă cu
adevărat atunci când gândul despre ele se schimbă, ci con-
ț�in toate posibilităț�ile ș� i î�i arată privitorului numai un as-
pect pe care conș� tiinț�a lui este pregătită să î�l perceapă.
Această analiză metafizică a universului este de mare
ajutor pentru a te adapta la premisa de a lucra mai î�ntâi de
toate cu mintea ș� i de a permite evenimentelor să se desfă-
ș� oare dintr-un impuls interior propriu. Odată ce suntem
pe deplin convinș� i de cauzele mentale din spatele tuturor
lucrurilor, nu ne mai simț�im constrânș� i să alergăm de colo
până colo, să punem mâna, să î�ncercăm î�ntr-un fel sau altul
să obligăm lumea să se potrivească tiparului din mintea
noastră. O inteligenț�ă stă î�n centrul tuturor evenimentelor
ș� i lucrurilor ș� i se află ș� i î�n inima propriei tale naturi. Odată
ce ai dobândit destulă î�nț�elepciune î�ncât să te preocupe
numai propria conș� tiinț�ă ș� i disciplina interioară care î�i lăr-
geș� te capacitatea de conș� tientizare, atunci poț�i să fii sigur
150 Magia din minte
că lumea exterioară va fi o reflectare a celei interioare, că

lucrezi la cauzele de bază ale mediului tău î�nconjurător.
Î�n fiecare persoană există toate posibilităț�ile pentru că
fiecare este o manifestare a unei minț� i care reprezintă
totalitatea, infinitatea, unitatea ș� i fiecare este doar un pic
mai puț�in decât î�ntregul, î�n funcț�ie de izolarea sa de ea, iar
atunci când î�ș�i extinde natura mentală, se apropie de per-
fecț�iunea, puterea ș� i omniscienț�a originală. Mintea mai pre-
sus de materie nu î�nseamnă atât o dominaț� ie mentală
asupra lucrurilor materiale, cât o conș� tientizare a multila-
teralităț� ii lor ș� i a potenț� ialului nelimitat. Acceptarea de
către observator a oricărui aspect al unui lucru ca fiind to-
talitatea acelui lucru î�i conferă automat o asemenea limita-
re, î�n măsura î�n care este vorba despre influenț�a acestuia
asupra sa. Din acest punct de vedere viaț�a noastră este
condusă de umbre, de aspectele semnificative pe care le
conferim lucrurilor ș� i evenimentelor cu care ne î�ntâlnim î�n
lume, iar conș� tiinț�a noastră nu este atât un produs al cir-
cumstanț�elor cât circumstanț�ele (la modul acesta subiec-
tiv) sunt un rezultat al conș� tiinț�ei noastre.
IDENTITĂȚILE NOASTRE DE LA SUPRAFAȚĂ

Un pic de reflecț�ie la posibilitatea de condiț�ionare a con-
ș� tiinț�ei noastre e tot ceea ce este nevoie pentru a ne da ra-
pid seama cât de constant funcț�ionează î�n viaț�a noastră.
Iubirea este oarbă pentru că î�ndrăgostitul percepe î�ntot-
deauna imaginea mentală a celui drag. Rata divorț�urilor
este produsul eliberării de vrajă. Nu din cauza eliberării de
vrajă ne părăseș� te dragostea; eliberarea de vrajă vine după
ce ne părăseș� te dragostea. Locurile î�n care am triumfat
cândva par mereu mici ș� i jerpelite atunci când le vizităm

din nou. Nu se potrivesc cu arenele magnifice create de
amintirile noastre î�ncărcate emoț�ional. Ș� i atunci când du-
rerea se amestecă cu locuri ș� i evenimente, nu ne mai putem
convinge să le vizităm, să avem contact cu ele ș� i nici măcar
să le scoatem la suprafaț�ă din amintirile noastre, nu mai
mult decât putem face să ne crească aripi ș� i să zburăm, atât
de capricios este egoul care evită durerea ș� i caută plăcerea
î�n eforturile lui de a ne ascunde adevărata identitate.
Această calitate de î�nvăluire a egoului, de ascundere,
de evitare este ceea ce ne face să folosim o mie de identităț�i
î�n viaț�a noastră ș� i să nu fim de fapt niciuna dintre ele ș� i nici
măcar toate la un loc. Pentru că nu ș� tim cu adevărat cine
suntem, căutăm un rol pe care să î�l jucăm î�n fiecare situa-
ț�ie, fără să simț�im de obicei vreun sentiment de î�nș� elăciu-
ne sau impostură, ci acceptând senini realitatea unui sine
cameleonic care î�ș�i adaptează culorile la mediu. La birou
avem o identitate diferită faț�ă de ș� ef decât faț�ă de subordo-
naț�i. Acasă avem o identitate diferită faț�ă de soț� decât faț�ă
de copii. Avem o identitate diferită la club decât avem î�ntr-un
grup mic de apropiaț� i. Ș� i prezentăm adesea o identitate
diferită vecinului din stânga decât vecinului din dreapta.
Rareori ș� tim cum intrăm î�n diversele roluri pe care le ju-
căm, dar trebuie obligatoriu să le jucăm, iar atunci când
dăm o petrecere ș� i alegem cu grijă lista de invitaț�i ț�inând
seama să se î�nț�eleagă bine, ochiul nostru nu evaluează omo-
genitatea invitaț�ilor, ci dacă am jucat sau nu acelaș� i rol faț�ă
de toț�i ș� i putem să avem o singură identitate la petrecere
î�n seara aceea. Dacă apare din î�ntâmplare un oaspete nein-
vitat, această apariț�ie neaș� teptată este î�ntâmpinată cu o
profundă consternare, deoarece ni se impune necesitatea
152 Magia din minte
să jucăm două roluri diferite. Ne trezeș� te adânc î�n psihic

ș� oaptele neliniș� titoare ale schizofreniei.
Marii profesori de actorie, î�n efortul de a-ș� i face prote-
jaț�ii să î�nț�eleagă personajele pe care le interpretează, cau-
tă mereu o abordare mai profundă, dându-ș� i instinctiv
seama că o persoană nu poate fi î�nț�eleasă cu adevărat de-
cât din interior, că orice alt unghi abordează doar simpto-
mele. Investigarea lumii î�n sine de către om a apucat pe
aceste traiectorii, una interioară ș� i cealaltă exterioară, cea
interioară fiind exemplificată prin psihologie, religie, para-
psihologie, iar cea exterioară prin ș� tiinț�ele fizice. Ș� tiinț�a a
făcut până acum cel mai mare progres, dar cursa nu este
câș� tigată î�ntotdeauna de cel mai rapid. Ș� tiinț�a a studiat
materia î�n laboratoare, de la munț�i la atomi, dar nu a dez-
legat nicio enigmă î�n afară de un fel de construcț�ie elemen-
tară, ș� i singura sa realizare î�n căutarea secretului vieț�ii a
fost să gonească materia de pe scena materială î�ntr-un fel
de ț�inut invizibil unde nu mai poate fi percepută, cu atât mai
puț�in î�nț�eleasă de metodele ș� i instrumentele disponibile.
PERCEPȚIA INTUITIVĂ
Omul este un animal care reacț�ionează ș� i joacă î�n ge-
neral rolul aș� teptat de la el. Extraordinar ș� i î�nț�elept este
cel care poate să se dezbare de acest automatism. Poate să
facă aceasta numai recunoscând că î�n fiecare om locuieș� te
un spirit identic care î�l î�nsufleț�eș� te. Printr-o î�nț�elegere in-
terioară, el poate să permită evenimentelor să se desfă-
ș� oare prin intermediul propriului impuls interior. Această
percepț�ie intuitivă î�i permite să î�ș�i ocupe locul î�n fiecare
eveniment î�n funcț�ie de interesele propriei sale naturi.
Ne naș� tem cu toț�ii î�n robie faț�ă de simț�uri ș� i fiindcă

acordăm crezare absolută dovezilor venite din partea lor,
le rămânem sclavi. Numai atunci când ajungem la o intuiț�ie
mistică a universalităț�ii inteligenț�ei, putem î�n sfârș� it să ne
dăm seama că materia este î�n esenț�ă minte ș� i că î�n fiecare
dintre noi locuieș� te aceeaș� i ființ�ă î�nnăscută, care există pes-
te tot, î�ntotdeauna ș� i î�n toate lucrurile, părând să fie diferi-
tă î�n funcț�ie de forma î�n care a intrat, dar rămânând î�n
esenț�ă unică, indivizibilă ș� i infinită.
Din când î�n când se ridică un om care, printr-un ciudat
salt evolutiv, pare să fi î�nvins robia î�n care sunt ț�inuț�i cei-
lalț�i. Un asemenea om a fost Edgar Cayce*, vrăjitorul din
Virginia Beach. Nu numai că a putut să citească gândurile,
să vadă lucruri ș� i evenimente de la distanț�ă, dar părea că
poate să contacteze mintea universală pentru a-ș� i î�nsuș� i
cunoș� tinț�ele ei. Intuiț�iile lui Cayce s-au sustras regulilor
timpului, spaț�iului ș� i materiei, iar despre isprăvile sale con-
semnate cu grijă nu s-a demonstrat niciodată că ar fi neî�n-
temeiate. Î�n transă hipnotică, a devenit cel mai erudit om,
având la degetul mic toate cunoș� tinț�ele din domeniul me-
* Edgar Cayce (1877-1945) a fost un medium de origine americană

care susținea că putea să dea răspunsuri în privința anumitor întrebări
precum cele legate de sănătate sau Atlantida printr-o stare de transă.
În ciuda faptului că Edgar Cayce era un creștin devotat și a decedat
înainte de formarea mișcării New Age, majoritatea adepților acestei
mișcări îl consideră pe Cayce fondatorul mișcării. A devenit cunoscut
în ultima perioadă a vieții sale datorită profețiilor sale, în ciuda faptu-
lui că acesta scria materiale despre teologie sau medicină. În prezent,
mii de cercetători studiază capacitățile sale și există peste 300 de cărți
despre viața acestuia. Există inclusiv organizații fondate în memoria sa,
precum Association for Research and Enlightenment, cu sedii în întrea-
ga lume, dar și centre deschise în peste 35 de țări. (n.ed.)
154 Magia din minte
dicinei ș� i religiei, cu toate că î�n stare normală de veghe era

cu totul lipsit de educaț�ie. Ș� i Edgar Cayce nu este singurul
fenomen mental. Aproape orice copil-minune, orice geniu
prezintă această putere ciudată de a depăș� i limitele mate-
riei printr-un salt gigantic al minț�ii. Mozart, Einstein,
Gandhi, Iisus Hristos, cu toț�ii genii, au folosit o putere se-
cretă a minț�ii pentru face miracole. Deș� i rareori apare câte
un om î�n care geniul să trăiască ceas de ceas, fiecare dintre
noi are uneori privilegiul unui moment de intuiț�ie mistică,
alteori al câtorva, alteori al mai multora.
CUNOAȘTEREA INTERIOARĂ
Un tânăr pe nume George suferea foarte tare din cauza
migrenelor. Î�ntr-o noapte, î�n timpul unei crize extrem de
dureroase, a ieș� it pe stradă î�n speranț�a că plimbarea î�i va
reduce durerea. Brusc, a fost copleș� it de sentimentul că i se
va alina durerea dacă va respira oxigen pur. S-a dus direct
la spitalul de urgenț�ă, l-a convins pe medicul de gardă de
acest lucru, î�n ciuda tuturor obiecț�iilor lui, a respirat oxi-
gen ș� i durerea i-a trecut imediat. Î�n prezent, un asemenea
tratament este general acceptat de comunitatea medicală,
dar la vremea respectivă era rareori folosit ș� i George nu
mai auzise niciodată de el. Un alt bărbat pe nume Tom, cu-
prins de depresie după pierderea locului de muncă, s-a
trezit î�ntr-o dimineaț�ă cu sentimentul că va avea mare suc-
ces î�n domeniul producț�iei de valve. Cunoș� tinț�ele lui Tom
despre valve erau superficiale. Ș� tia că fac ceva î�n interiorul
pompelor ș� i motoarelor, dar nu ș� tia exact ce. Nu avea nicio
pregătire î�n inginerie ș� i doar foarte puț�ină î�n afaceri, dar
asta nu l-a descurajat. S-a dus la o companie producătoare
de valve ș� i a aranjat să viziteze fabrica. A fost fermecat pe

loc, î�ncredinț�at că producerea valvelor era exact domeniul
de care se va ocupa. Două săptămâni mai târziu, a î�ntâlnit la
o petrecere un bărbat care s-a prezentat drept inventator.
Bărbatul a desenat schiț�a noii sale valve pe faț�a de masă a
gazdei. Două zile mai târziu, Tom ș� i inventatorul erau la ban-
că, ca să aranjeze finanț�area afacerii. Astăzi, firma lor produ-
cătoare de valve este una dintre cele mai mari din ț�ară.
APTITUDINEA LATENTĂ
Intuiț�ia este puterea prin care se realizează toate lu-
crurile. Nu a construit niciodată nimeni o clădire punând
pietre unele peste altele. O clădire se construieș� te mai î�ntâi
î�n mintea omului; el o vede î�nălț�ându-se către soare, clară
ș� i trainică î�n imaginaț�ia sa, cu mult î�nainte să se efectueze
prima miș� care fizică î�n direcț�ia construirii ei. Cei care trec
prin viaț�ă adunând date, acumulează doar un procent foar-
te mic din cunoaș� terea care există î�n univers. Aceș� ti oameni
vor ca datele să le spună ce să facă, dar acestea nu le spun
niciodată; pur ș� i simplu nu au suficiente.
„Î�n fiecare om”, scrie R. Steiner, „există aptitudini latente
prin intermediul cărora el poate să dobândească cunoaș� te-
rea lumilor superioare”. Este o certitudine interioară, o bă-
nuială intuitivă care ne duce direct la acț�iune. Omul modern
se mândreș� te excesiv cu puterea raț�iunii, dar pune carul
î�naintea boilor. De fapt, rareori î�ș�i urmează raț�iunea; raț�iu-
nea e cea care î�l urmează de obicei pe el. O analiză a istoriei
lumii ne arată cât de adevărat este acest lucru. Raț�iunea i-a
spus lui Columb că pământul este plat, iar intuiț�ia că este
rotund. Raț�iunea l-ar fi pus să navigheze pe mările sigure,
156 Magia din minte
î�n jurul Europei natale; intuiț�ia l-a dus către o nouă lume,
pe ape necartografiate. Raț�iunea i-a spus lui Pasteur că
boala era declanș� ată de febra sângelui; intuiț�ia l-a făcut să
caute bacteriile ș� i un î�ntreg domeniu nou al medicinei pre-
ventive. Căpătăm pricepere î�n muncă ș� i î�n acț�iuni atunci
când î�nvăț�ăm să ne î�ncredem pe deplin î�n impulsul interior
ș� i să nu mai acț�ionăm ca răspuns la evenimentele ș� i cir-
cumstanț�ele din jur.
DOCTRINA MINȚII MAI PRESUS DE MATERIE

Există trei puncte principale î�n doctrina minț�ii mai pre-
sus de materie care trebuie î�nț�elese clar. 1) Există un me-
diu cosmic invizibil, dar real, care susț�ine lumea vizibilă. 2)
Există o legătură bine stabilită î�ntre această lume reală,
dar nevăzută, ș� i lumea iluzorie a simț�urilor. 3) Această le-
gătură poate fi distinsă ș� i această relaț�ie poate fi controlată
de către omul conș� tient ș� i disciplinat.
Luând aceste puncte î�n ordine, suntem frapaț�i de fap-
tul că este foarte dificil de dovedit existenț�a acestui mediu
cosmic. Metodele noastre de investigare ș� tiinț�ifică au făcut
până acum puț�in pentru a pune conș� tiinț�a sub microscopul
din laborator, deș� i cele mai recente investigaț�ii ale parapsi-
hologiei au dat ceva roade. Experimentele dr-lui J.B. Rhine
de la Universitatea Duke au dovedit cu succes că există o
metodă de comunicare î�ntre minț�i, dincolo de aspectul pur
senzorial, dar tot acest domeniu al existenț�ei omului rămâ-
ne î�n mare parte neinvestigat, ca un continent ciudat ș� i î�n-
tunecat. Oamenii au vise î�n care se văd făcând un anumit
lucru, î�ntr-un anumit loc, iar câteva zile mai târziu se trezesc
efectiv î�n acel loc, făcând acel lucru. Oamenii povestesc
despre sentimentul brusc că ș� tiu despre norocul sau ghini-

onul unui prieten, despre convingerea interioară că o casă
arde, despre durerea sau situaț�ia periculoasă î�n care se
află cineva drag. Nu trece o zi fără ca nenumărate manifes-
tări de acest fel să fie î�nregistrate î�n lume. Continentul
î�ntunecat al psihicului necercetat al omului ne cheamă.
Atunci când î�i vom fi oferit î�ntreaga noastră atenț�ie, lumea
va asista la un salt evolutiv la care nici nu am visat.
MEDIUL COSMIC
Mediul cosmic care leagă un om de altul ș� i o minte de
alta este inteligenț�a universală care străbate toate lucruri-
le, toț�i oamenii, toate locurile. Prin ea, fiecare dintre noi
are o legătură ombilicală cu semenii săi, deoarece î�ntr-un
sens foarte real ș� i efectiv fiecare dintre noi este unul ș� i ace-
laș� i cu semenul său, de vreme ce aceeaș� i minte fundamen-
tală se află î�n toț�i. Imediat ce omul se convinge că principiul
multiplicităț�ii infinite nu este î�ntemeiat î�n nicio concepț�ie
referitoare la univers, ajunge î�n final la conceptul unităț�ii
interioare, unitatea absolută a tuturor lucrurilor. Atunci
când a î�nț�eles î�ntr-adevăr acest principiu nou, î�ș�i dă seama
că î�n univers nu există decât o viaț�ă î�n acț�iune ș� i că aceasta
se află atât î�n el, cât ș� i î�n semenii săi. Vede că ea lucrează î�n
secret î�n toate lucrurile ș� i prin această informaț�ie poate nu
doar să î�i influenț�eze manifestările î�n el, ci ș� i î�n alte per-
soane, î�n alte lucruri.
Lumea percepută prin simț�urile noastre este doar o
reprezentare parț�ial dezvăluită a lumii care există î�n min-
te. Prin urmare, este ciudat că lucrurile pe care le î�ntâlnim
î�n spaț�iu ș� i timp ne par atât de reale. Ciocănim î�ntr-un
158 Magia din minte
birou ș� i ș� tim că este tare ș� i că se află acolo. Dar existenț�a

biroului ca extensie a unei idei este un concept la care ne
gândim adesea. Ne petrecem majoritatea zilelor gândind,
planificând, punând la cale, î�ncercând să generăm idei, dar
acț�iunile noastre sunt mereu bazate pe faptul că lucrurile
pe care le î�ntâlnim î�n lume sunt lucrurile care au î�ntr-adevăr
influenț�ă. Atunci când suntem capabili să percepem toate
lucrurile ca manifestări ale gândirii, atunci privim ideea
din spatele fiecăruia, ideea care i-a dat formă. Odată ce ne
î�ndreptăm privirea î�n acea direcț�ie, î�ncepem să avem de-a
face cu puterea care creează fundamentul universului ș� i
î�ncepem să vedem posibilităț�ile din al doilea punct al doc-
trinei minț�ii mai presus de materie, legătura bine stabilită
dintre lumea conș� tiinț�ei ș� i lumea materiei.
EGOUL CARE NE FARMECĂ

„Intelectul nu miș� că nimic de unul singur”, a spus Aris-
totel, iar psihologia modernă a confirmat această lege. Dăm
peste acele circumstanț�e care reflectă calitatea conș� tiinț�ei
noastre profunde. Pe scurt, vedem numai ceea ce suntem
ș� i această calitate de a fermeca a egoului este cea care ne
î�nș� ală î�n privinț�a lumii. Majoritatea oamenilor dau peste
aceleaș� i situaț�ii î�n mod repetat. Unii sunt predispuș� i la ac-
cidente, alț�ii sunt mereu neliniș� tiț�i din cauza sănătăț�ii, iar
alț�ii merg din eș� ec î�n eș� ec î�n tot ce î�ntreprind. Unele vieț�i
intră pe cursul unei tragedii de proporț�ii pentru că soarta
pare să aducă numai ghinion. Dar oamenii aceș� tia nu dau,
de fapt, peste ghinion; sunt doar manifestările exterioare
ale mecanismelor interioare ale propriei minț�i.
Viaț�a ne tot pune î�n contact cu aceste lucruri pe care

nu reuș� im să le î�nț�elegem. Cât timp conș� tiinț�a noastră nu
creș� te, cât timp viziunea noastră interioară nu pătrunde
lucrurile, vom continua să dăm peste circumstanț�e care ne
doboară, până când ne plecăm capetele î�nsângerate, până
când î�n sfârș� it î�nț�elegem sau suntem complet î�nvinș� i. Le-
gătura bine stabilită dintre lumea nevăzută a minț�ii ș� i lumea
exterioară a simț�urilor este aceasta: lumea exterioară este
mereu o proiecț�ie a celei interioare. Conț�inutul ei emoț�io-
nal este identic cu al conș� tiinț�ei care priveș� te; influenț�a sa
asupra individului este mereu î�n concordanț�ă cu ceea ce el
percepe; ș� i ceea ce percepe vine din interiorul lui, nu din
afară.
IMAGINILE MIRACULOASE
Primele două puncte ale doctrinei minț�ii mai presus de
materie ne permit să î�nț�elegem că suntem sclavi ai circum-
stanț�elor, că nu iniț�iem cu adevărat niciodată acț�iunile, ci
acț�ionăm ca urmare a faptului că suntem stimulaț�i să fa-
cem asta. Cele două puncte, dacă sunt acceptate î�n final fără
ajutor, ar fi un concept lipsit de speranț�ă al vieț�ii, dar la al
treilea punct al doctrinei găsim influenț�a pozitivă prin care
î�ntregul aspect al vieț�ii se schimbă, de la aura lipsită de
viaț�ă a deznădejdii la scânteia trandafirie a speranț�ei. Cel
de-al treilea punct al doctrinei ne spune că putem să ne modi-
ficăm mediul ș� i circumstanț�ele disciplinându-ne conș� tiinț�a.
„Operaț�iunile magice constau î�n exercitarea unei puteri
naturale, dar superioare puterilor obiș� nuite ale naturii”,
160 Magia din minte
spune Eliphas Levi*. „Ele sunt rezultatul unei ș� tiinț�e ș� i al

unor obiceiuri care î�nalț�ă voinț�a omenească peste limitele
sale normale”. Totuș� i, voinț�a de una singură nu este un răs-
puns. Voinț�a de una singură este de cele mai multe ori o cale
către durere decât către putere. Atunci când ne gândim la
puterea voinț�ei, majoritatea ne gândim cum să ne exerci-
tăm voinț�a î�mpotriva altor oameni sau a altor lucruri, dar
singurul loc î�n care putem să ne folosim eficient puterea
voinț�ei este î�n disciplinarea conș� tiinț�ei interioare. Putem,
î�n ultimă instanț�ă, să alegem să avem doar acele gânduri
pe care le vrem, iar această putere a alegerii mentale este
cea care î�i dă omului libertatea. Prin ea i se dă puterea să se
recreeze după orice imagine poate să î�ș�i î�nchipuie. Poate
să î�ș�i vindece corpul, sufletul, să î�ș�i schimbe ș� i să î�ș�i cizele-
ze personalitatea, să î�ș�i sporească puterea voinț�ei, să î�ș�i
inducă stări hipnotice, extaz. Poate să se schimbe din cel
mai josnic pierde-vară î�n cel mai realizat ș� i eficient dintre
oameni, ș� i toate acestea nu pentru că î�ș�i face loc cu coatele
î�n lume, ci pentru că î�ș�i adună pe lângă el ființ�a interioară,
se preocupă, î�ș�i schimbă caracteristicile propriei minț�i.
Toată puterea unui individ stă î�n disciplinarea conș� tiinț�ei
sale ș� i toată eficacitatea lui constă î�n faptul că ființ�a sa poa-
te să î�ș�i creeze î�ncredere î�n sine. Deoarece numai credinț�a
poate să dezvolte î�n noi o imagine mentală contrară celei
pe care am avut-o până acum.
* Eliphas Lévi (1810-1875), pe numele său real Alphonse Louis Con-

stant a fost un autor de literatură ocultă și paranormală de origine
franceză. (n.ed.)
DOVADA LUCRURILOR NEVĂZUTE

„Credinț�a”, scria Sfântul Apostol Pavel, „este substanț�a
lucrurilor la care sperăm, dovada lucrurilor nevăzute”. Prin
credinț�ă putem să acț�ionăm de parcă știm. Atunci când ș� tim
efectiv, mergem mai departe cu î�ncredere; atunci când ne
î�ndoim, nu suntem siguri de noi, ne este teamă. Aceasta
este diferenț�a dintre un om cu mare credinț�ă ș� i un om cu
credinț�ă puț�ină: primul trece prin viaț�ă de parcă ar avea
un spirit special de partea sa, o putere supranaturală la
care poate să apeleze î�n orice situaț�ie, î�n vreme ce ultimul
exprimă î�n comportamentul său viziunea î�nceț�oș� ată ș� i dis-
torsionată dinăuntru, precaut, neî�ncrezător, temător.
Substanț�a lucrurilor la care sperăm este o substanț�ă
reală, formată din imaginile din minte, la fel de concrete ș� i
detaliate ca lumea î�nsăș� i. Dovada lucrurilor nevăzute este
o dovadă interioară obț�inută din puterea creatoare de ima-
gini a imaginaț�iei. Ne este absolut imposibil să acț�ionăm
î�mpotriva a ceea ce ș� tim. Un om nu va păș� i î�n faț�a unei ma-
ș� ini care merge cu viteză deoarece ș� tie că va muri; nu va
merge pe apă deoarece ș� tie că se va scufunda; uneori nici
nu se va aventura î�ntr-o afacere nouă deoarece crede că nu
va reuș� i. Nicio î�ncercare de a-l convinge nu î�i poate schim-
ba reacț�ia la ceea ce ș� tie. Dar ceea ce ș� tie poate fi schimbat,
iar modalitatea cea mai directă ș� i mai eficientă este să î�ș�i
schimbe imaginile din propria conș� tiinț�ă. Dacă î�nvaț�ă să î�ș�i
vizualizeze clar scopul, î�ntr-o zi va putea să se î�mbarce
î�ntr-o aventură nouă ș� i să aibă succes. Conț�inutul emoț�io-
nal al imaginii din mintea sa se va infiltra î�n regiunile mai
adânci ale conș� tiinț�ei ș� i î�l va î�mpinge să facă ceea ce trebuie.
162 Magia din minte
Dacă ne credem puternici, devenim î�n cele din urmă

puternici. Dacă ne credem hotărâț�i, ajungem î�n cele din
urmă la tenacitate. Dacă ne credem î�nzestraț�i cu putere, ne
ridicăm î�n cele din urmă deasupra circumstanț�elor. Mintea
are o putere infinită de a ne influenț�a, deoarece acț�ionăm
î�n concordanț�ă cu concepț�iile sale, atunci când creează î�n
faț�a noastră imagini interioare care ne î�ndeamnă la acț�iu-
ne ș� i atitudine. Mâncatul, apetitul, activitatea sexuală, răs-
punsul motor, activitatea intelectuală ne sunt declanș� ate
toate de imaginile pe care le avem î�n minte. Ideile ne î�n-
deamnă la tot felul de lucruri. Lumea î�nsăș� i este o idee ș� i
noi reacț�ionăm la ea. Putem să schimbăm, î�nsă, influenț�a
lumii asupra noastră generând idei î�n conș� tiinț�ă, ș� i astfel
să ne stimulăm ș� i să nu mai reacț�ionăm.
IDEEA ȘI ACȚIUNEA
Dr. José Delgado, chirurg de la Universitatea Yale, re-
latează că, î�n cazul animalelor, comportamentul poate fi
schimbat drastic de electroș� ocuri nedureroase î�n creier,
lucru valabil probabil ș� i î�n cazul oamenilor. Î�n cadrul unor
experimente, maimuț�ele au mâncat de ș� apte ori mai multă
mâncare decât î�n mod normal, au prezentat brusc un com-
portament erotic sau au devenit agresive pe neaș� teptate,
iar testele pe oameni au semnalat frică, afecț�iune, chicoteli
ș� i acț�iuni remarcabile de memorie, toate î�n funcț�ie de zona
creierului care a fost stimulată. Pare evident că î�n aceste
experimente stimularea electrică este pur ș� i simplu un î�n-
locuitor pentru ceea ce ar fi î�n mod normal o stimulare
nervoasă, iar atunci când reflectăm la faptul că stimularea
nervoasă este î�ntotdeauna determinată prin reacț� ii la
ideile din conș� tiinț�a noastră, devenim extrem de conș� tienț�i

de cât de important este să ne controlăm gândurile ș� i să
tratăm cu atenț�ie puterea minț�ii de a crea imagini.
Tindem să devenim ceea ce ne ocupă gândurile. Pe ter-
men lung, un om nu este atât un corp, cât suma totală a
ideilor din conș� tiinț�a sa. Nu trebuie decât să î�l î�ntâlneș� ti o
clipă ca să afli multe dintre acele idei. Dacă este agreabil,
ș� tii că priveș� te lumea ca pe un loc prietenos ș� i confortabil.
Dacă este rece, ș� tii atunci că găseș� te ostilitate î�n jurul lui.
Dacă este indiferent, ș� tii că se teme să nu fie rănit. Excesul
furnizează mereu un indiciu. Este posibil ca un om care
râde prea mult să î�ș�i ascundă lacrimile, la fel ca o paiaț�ă.
Mâncăm prea mult ca să substituim iubirea ce ne lipseș� te,
bem prea mult ca să ne reducem senzaț�ia de frică, ne dis-
trăm prea mult ca să scăpăm de responsabilităț�ile vieț�ii
sau muncim excesiv ca să ne consolidăm siguranț�a î�ntr-o
lume schimbătoare. Dar răspunsul nostru este mereu la o
imagine din propria minte, la ideile care ne ocupă mintea,
la fantomele pe care ni le imaginăm, la demonii care ne ur-
măresc, la comorile î�nchipuite care se găsesc dincolo de
curcubeu.
Trebuie să î�nvăț�ăm să ne ocupăm poziț�ia cu o î�ncredere
de nezdruncinat î�n corectitudinea atitudinii noastre. Î�ndo-
iala aruncă un văl de indecizie. Trebuie să interzicem minț�ii
să se î�ndoiască ș� i să ne cristalizăm imaginile de acolo aș� a
î�ncât să putem acț�iona pozitiv î�n privinț�a tuturor proble-
melor noastre.
164 Magia din minte
Cel ce se-ndoiește de ce vede

Că-i bine-a face tot ce vrei în veci nu crede.
Dar soarele și luna de s-ar îndoi,
Lumina lor pe dată s-ar topi.
– William Blake
PROIECTANȚII VIEȚII
Nu este chiar atât de dificil pe cât ț�i-ai putea imagina
să î�ncepi să vizualizezi clar lucrurile. Fiecare dintre noi are
o tendinț�ă psihologică profundă de a-ș� i folosi imaginaț�ia
pentru a vedea nu numai mediul î�n care se află î�n prezent,
ci ș� i posibilităț�ile lui. Suntem descurajaț�i să ne folosim cum
trebuie acest mod de a ne imagina din cauză că ne bazăm
excesiv pe lucrurile materiale. Vedem, de exemplu, forma
bine stabilită a unei maș� ini; acceptăm această formă ș� i nu
ne mai dăm voie să vizualizăm ceva diferit. Î�i dăm astfel
imaginaț�iei noastre creatoare un opiaceu ș� i oprim o latură
importantă a propriei naturi. Nu î�nsă ș� i proiectantul. El nu
poate să î�ș�i permită să vizualizeze automobilul î�n forma sa
acceptată î�n prezent. Pentru el, trebuie să existe mereu o
formă nouă. Modul î�n care ș� i-l î�nchipuie reprezintă pentru
el modul î�n care î�ș�i câș� tigă existenț�a.
Cu toț�ii suntem din fire proiectanț�i ai vieț�ii ș� i î�n măsura
î�n care acceptăm puterea creatoare a imaginaț�iei noastre,
putem să influenț�ăm forma ș� i substanț�a vieț�ii, precum ș� i
efectul ei asupra noastră. Schimbăm oamenii ș� i evenimen-
tele fără să le modificăm intrinsec, ci schimbându-ne per-
cepț�ia referitoare la ele. Fiecare lucru, fiecare eveniment,
fiecare persoană are un potenț�ial infinit. Vedem î�n fiecare
numai ceea ce poate să perceapă conș� tiinț�a noastră. Atunci

când î�nvăț�ăm să privim mai mult ș� i să ne punem î�ntrebări,
dezvoltăm un fel de intuiț�ie care ne permite să pătrundem
î�n străfunduri pe care nu le bănuiserăm î�nainte. Pentru că
atunci vedem altfel, reacț�ionăm altfel ș� i viaț�a ni se schimbă
î�n consecinț�ă.
Pentru mulț�i oameni, puterea mentală presupune o sca-
matorie cum ar fi să miș� ti obiectele prin puterea voinț�ei, să
materializezi sau să dematerializezi lucrurile, să î�i duci de
nas pe ceilalț�i din punct de vedere mental, dar de fapt
adeptul spiritualităț�ii nu lucrează la altceva decât la el î�n-
suș� i. Vede prin ochii săi toate lucrurile ș� i numai î�n măsura
î�n care poate să î�ș�i influenț�eze percepț�ia poate să influen-
ț�eze ș� i lumea. Cu cât cunoaș� terea sa este mai mare, cu atât
este mai aproape de miezul adevărului, ș� i cu cât este mai
aproape de miezul adevărului, cu atât se identifică mai mult
cu alte persoane ș� i alte lucruri. Prin această identificare in-
terioară, el ajunge să î�nț�eleagă legea naturii secrete a fiecărei
persoane, a propriei vieț�i ș� i a lumii î�n care trăieș� te.
SCHIMBĂ-ȚI MODUL DE GÂNDIRE

ȘI SCHIMBI LUMEA
Dacă ai o problemă pe care vrei să o rezolvi, nu î�ț�i pune
voinț�a la lucru. O vei î�nvinge până la urmă, dar nu luptân-
du-te cu ea, ci î�nț�elegând-o. Motivul pentru care există de
fapt este cel al lipsei de î�nț�elegere. Trebuie să î�ț�i dai voie să
fii convins de această premisă simplă, ș� i anume că toate
problemele aparț�in ignoranț�ei, că reprezintă un blocaj î�n
î�nț�elegerea persoanei care le are. Cât timp există blocajul,
atâta timp va exista ș� i problema. Nu există absolut nicio
166 Magia din minte
posibilitate să rezolvi vreodată problema fără să ajungi să

î�i cunoș� ti bine natura. Viaț�a reprezintă o miș� care perma-
nentă prin care simplitatea se transformă î�n complexitate
ș� i complexitatea se transformă î�n simplitate, iar alchimia
care determină creș� terea firească a lucrurilor nu este alt-
ceva decât conș� tiinț�a lărgită. Cea mai complexă problemă
din lume cedează î�n faț�a î�nț�elegerii ș� i, odată ce a fost rezol-
vată, ea devine simplă.
Pentru a obț�ine ascendenț�a minț�ii asupra materiei, tre-
buie să accepț�i premisa de bază conform căreia există o
prezenț�ă care î�nsufleț�eș� te toate persoanele ș� i lucrurile ș� i
care locuieș� te î�n toate. Î�n spatele tuturor formelor există o
unitate fundamentală, o entitate indivizibilă esenț�ială care
nu poate fi distrusă niciodată, î�n ciuda tuturor variaț�iilor.
Atunci când, printr-o conș� tiinț�ă superioară ș� i o intuiț�ie mai
bună, putem să străpungem numeroasele măș� ti î�n spatele
cărora se ascund o minte ș� i o viaț�ă unică ș� i atotcuprinză-
toare, obț�inem eficacitate î�n toate activităț�ile ș� i acț�iunile
noastre prin î�nț�elegerea legii dinamice a devenirii care exis-
tă î�n fiecare formă. Prin acestea vreau să spun că nu există
nimic î�n lume pe care să nu î�l putem influenț�a ș� i care să nu
ne influenț�eze mai î�ntâi pe noi, pentru că până la urmă to-
tul este influenț�at de caracteristicile conș� tiinț�ei noastre.
Putem să ne schimbăm conș� tiinț�a ș� i să schimbăm astfel
ceea ce vedem, iar instrumentul prin care putem să efectu-
ăm această schimbare este imaginaț�ia. Putem î�nvăț�a să
vizualizăm î�n minte numai acele lucruri pe care ne dorim
să le fi permis î�n viaț�a noastră, iar atunci când î�nvăț�ăm î�n-
tr-adevăr să facem acest lucru, echivalentul fizic al acelor
idei va apărea ș� i î�n propriul mediu.
Poț�i să fii orice vrei să fii, dacă ai puț�ină î�ncredere î�n

imaginaț�ia ta. Imaginează-ț�i dorinț�a inimii tale; nu da voie
imaginii să se distorsioneze sau să î�ș�i piardă strălucirea,
păstreaz-o proaspătă, clară ș� i strălucitoare. Va intra î�n via-
ț�a ta pe tăcute ș� i fără ostentaț�ie, fără sunet de trompete,
deoarece va urma o lege care există î�n tot universul: aceea
că totul este î�n esenț�ă o idee ș� i trebuie să î�nceapă mai î�ntâi
î�n mintea privitorului.
6 IMAGINILE MENTALE
„A vedea ș� i facultatea vederii”, spune Plotin, „nu sunt raț�iu-
nea, ci mai mult decât ea, î�naintea ș� i deasupra ei, aș� a cum
este ș� i cel văzut. Dar poate nu trebuie spus că ceva vede, iar
altceva este văzut, dacă trebuie să spunem că sunt două,
adică cel ce vede ș� i cel văzut. De aceea contemplaț�ia este
totodată greu de descris. Cum să î�l prezinte cineva pe unu
ca diferit, fără a-l fi văzut acolo sus ca diferit, pe când î�l
contempla, ci ca una cu sine?”*
A GÂNDI ÎNSEAMNĂ A FI
Ceea ce este vizualizat î�n minte ajunge să facă parte din
posesorul acelei minț�i deoarece omul este ceea ce gândeș� te.
Este ciudat cât de puț�in ș� tim despre minte. Nu s-au mai aflat
prea multe despre ea din vremea lui Descartes ș� i a genialei
sale idei de bază: Cogito, ergo sum – „Cuget, deci exist”. Ș� tim
că existăm doar pentru că gândim. Dacă gândurile s-ar
opri î�n noi, am î�nceta automat să mai existăm. Dacă gândul
ar apărea î�ntr-un anumit punct din spaț�iu, acel punct ar
î�ncepe imediat să existe. Este extrem de semnificativ că
* Plotin, Enneade, VI, traducere de Vasile Rus, Liliana Peculea, Marilena

Vlad, Cristina Andrieş, Gabriel Chindea, Alexander Baumgarten, Editu-
ra IRI, Bucureşti, 2007, pp, 427, 429. (n.tr.)
170 Magia din minte
existăm graț�ie gândului ș� i este chiar mai semnificativ că î�n

orice moment suntem suma totală a gândurilor pe care le
avem î�n minte.
Pare raț�ional să presupunem că ființ�a gânditoare care
locuieș� te î�n noi este ea î�nsăș� i gând, că, cu cât ne sunt gân-
durile mai complexe ș� i mai universale, cu atât devenim noi
mai complecș� i ș� i mai universali. Este imposibil să separi
imaginea din mintea unui privitor de privitorul î�n sine, î�n-
trucât î�ntr-un sens foarte real cei doi sunt unul singur. Ceea
ce atrage atenț�ia conș� tiinț�ei devine acea conș� tiinț�ă. Atunci
când atenț�ia noastră este concentrată pe ceva, devenim
acel lucru. Această putere a conș� tiinț�ei, aceea de a deveni
gândul pe care î�l are, este cea care dă minț�ii ascendenț�a
asupra materiei. Investigarea lumii exterioare de către om
a cucerit practic spaț�iul ș� i timpul, dar omul ș� tie î�ncă foarte
puț�in despre ce este mintea lui ș� i ce influenț�ă are ea. Pen-
tru că gândul este invizibil, el nu a fost supus niciodată
unei cercetări atente la microscopul din laborator. Î�n con-
secinț�ă, oamenii sunt aproape la fel de neș� tiutori î�n pri-
vinț�a caracteristicilor gândului ș� i proceselor de gândire
cum erau ș� i î�n zorii istoriei scrise. Chiar dacă acum este
recunoscut faptul că gândurile unei persoane î�i determină
î�ntreaga viaț�ă, omul obiș� nuit continuă să gândească mai
degrabă ca răspuns la stimulii senzoriali decât ca răspuns
la speranț�ele ș� i dorinț�ele sale interioare.
LEGEA MENTALĂ
Mai î�ntâi gândul, apoi lucrul, aceasta este legea. Dar marea
majoritate a oamenilor trăiesc după premisa contrară: î�n-
tâi, apoi gândul. Puterea imaginilor mentale funcț�ionează
Imaginile mentale 171
totuș� i, chiar ș� i î�ntr-o asemenea inversare a formei, dar î�n

acest caz nu face decât să dea credibilitate tuturor celor
văzute ș� i fiecărei situaț�ii pe care o î�ntâlnesc. Asemenea
oameni nu pot să crească dincolo de limitările propriilor
emoț�ii, deoarece dau crezare tuturor stimulilor senzoriali.
Fiecare asemenea stimul ajunge să se ataș� eze de o reacț�ie
emoț�ională. Ori de câte ori î�ntâlnesc un eveniment sau un
lucru pe care nu l-au mai î�ntâlnit, reacț�ionează î�ntr-o ma-
nieră predeterminată. Le devine astfel practic imposibil să
progreseze chiar ș� i î�n cea mai mică măsură spre o viaț�ă
eficientă, î�ntrucât, prin î�nsăș� i natura poziț�iei lor mentale,
lucrurile din lume î�i controlează, iar ei nu controlează nici-
odată lucrurile. Sunt fie temători sau ostili, plini de resen-
timente, invidioș� i sau triș� ti, dar fiecare dintre aceste emoț�ii
este inspirată de stimuli din afară ș� i niciodată de convin-
geri sau dorinț�e interioare. Aceș� tia sunt oamenii care î�ș�i
apară cel mai î�nverș� unat aberaț�iile mentale. Î�ntr-o dispută
sunt uș� or de provocat până devin isterici. De vreme ce con-
vingerile lor sunt î�nchistate î�n emoț�ie, ș� i le apără cu preț�ul
vieț�ii, convinș� i de dezastrul suprem dacă li s-ar risipi iluzi-
ile. Cel mai bun lucru care se poate î�ntâmpla este ca viaț�a
să le facă egoul praf ș� i pulbere. Î�n mare măsură, privirea
lor se limpezeș� te după aceea ș� i pot î�n sfârș� it să vadă că au
reacț�ionat î�ntotdeauna î�n loc să acț�ioneze. Atunci când î�n
sufletul unui om intră smerenia, poate î�n sfârș� it să percea-
pă că nu trăieș� te singur î�n lume, ci î�mpreună cu milioane
de fraț�i ș� i că, ascuns î�n inima fiecăruia, se află acelaș� i spirit
care î�i î�nsufleț�eș� te.
172 Magia din minte
PREZICĂTOR AL VIITORULUI
„Să ș� tii nu î�nseamnă absolut nimic, să î�ț�i imaginezi este
totul”, a scris Anatole France. Ceea ce captează atenț�ia con-
ș� tiinț�ei noastre reprezintă un prezicător al viitorului care
nu dă greș� niciodată. Î�ntr-adevăr, dacă am ș� ti gândurile
care ocupă mintea unui om, am putea să î�i furnizăm o
descriere exactă a vieț�ii sale viitoare, până la cel mai intim
detaliu. Succesul ghicitorilor, î�n mediul pe care î�l folosesc,
cărț�i, frunze de ceai, globuri de cristal, este î�ntotdeauna re-
zultatul comunicării telepatice dintre clarvăzător ș� i subiect.
Gândurile care pun stăpânire pe noi ne duc de nas la nivel
mental. Î�n gând există un impuls motor care ne î�mpinge să
facem lucrurile la care ne gândim, iar aceasta este o lege
aflată cu mult deasupra consideraț�iilor morale sau etice.
Funcț�ionează la fel de repede pentru ceea ce este conside-
rat negativ ca ș� i pentru ceea ce este considerat pozitiv.
Dacă te tot gândeș� ti să jefuieș� ti benzinăria de la colț� ș� i păs-
trezi î�n minte această imagine timp de câteva săptămâni,
te vei trezi î�ntr-o zi la benzinărie, cu arma î�n mână, pregă-
tit să goleș� ti casa. Oamenii care comit aș� a-zisele „crime din
pasiune” relatează adesea că erau cuprinș� i de o pornire
nestăvilită pe care nu puteau nici să o controleze, nici să o
î�nț�eleagă. O asemenea pornire î�ș�i are originea î�n gândurile
lor. Imaginile proiectate pe ecranul miș� cător al minț�ii prind
î�n cele din urmă rădăcini î�n impulsurile motorii ale corpu-
lui ș� i fiecare persoană este propulsată î�n acț�iunea pe care
o vizualizează î�n cotloanele adânci ale conș� tiinț�ei sale.
Suntem avertizaț�i î�n Dhammapada* să ne păzim gândurile
* Dhammapada este o colecție de ziceri ale lui Buddha sub formă de

vers și una dintre scripturile budiste cele mai citite și cunoscute. (n.ed.)
ș� i chiar aș� a ar trebui să facem. Tot ce lăsăm să ne intre î�n

minte capătă contur, formă ș� i substanț�ă î�n viaț�a noastră ș� i
putem opri să se î�ntâmple acest lucru doar î�ncetând să mai
trăim, deoarece legea vieț�ii este legea gândurilor care devin
lucruri.
GÂNDIREA CLARĂ
Calitatea imaginilor noastre mentale determină cât de
repede obț�inem efectele î�n lumea exterioară. De vreme ce
majoritatea oamenilor nici nu prea ș� tiu că gândesc, ț�in pu-
ț�in seama de cât de bine gândesc, de claritatea ș� i realitatea
imaginilor pe care ș� i le î�nchipuie. Cei mai mulț�i dintre noi
au gândirea î�nceț�oș� ată. Atunci când ne amintim ceva, ne
apare ca o prezenț�ă vagă ș� i neclară. Nu o vedem cu adevă-
rat, nu o simț�im, nu o auzim, nu o atingem, nu o î�nț�elegem,
nu ne-o î�nsuș� im, ci suntem mai degrabă vag conș� tienț�i de ea
prin intermediul unei î�nț�elegeri verbale a ideii sale. Spu-
nem „casa mea”, dar imaginea nu evocă î�n minte casa reală,
doar o idee vagă a ei, din punctul de vedere al taxelor care
au fost sau nu plătite, al faț�adei care a fost sau nu zugrăvită,
al gazonului care a fost sau nu tuns sau al unei petreceri
are s-a ț�inut sau nu acolo sâmbătă seara. Adoptăm sensuri
despre orice din perspectiva semnificaț�iei personale, dar
rareori evocăm imagini î�n conș� tiinț�a noastră, pentru sim-
plul motiv că nu ne-am antrenat niciodată să gândim aș� a,
nu am î�nț�eles niciodată cu adevărat semnificaț�ia unor ase-
menea imagini.
Gândeș� te-te la ceva familiar. Gândeș� te-te la o cameră
î�n care petreci foarte mult timp. Vizualizează-te cum stai
î�ntr-un anumit fotoliu din acea cameră. Uită-te î�n jur. Ce
174 Magia din minte
vezi? Sunt tablouri pe pereț�i? Unde ș� i ce fel de tablouri? Ce

culori au? Unde se află mobila, cărț�ile, hârtiile? S-a adunat
praf pe la colț�uri? Unde sunt becurile? Cum funcț�ionează?
Vizualizează-te î�n această cameră atât de intens î�ncât să
simți că eș� ti acolo î�n realitate. Vizualizează culoarea, solidi-
tatea obiectelor. Lucrează câteva zile la acest lucru. Dacă ai
noroc, vei avea o experienț�ă care te va surprinde. Î�ntr-una
dintre aceste perioade de meditaț�ie, î�n timp ce vizitezi î�n
minte camera aceasta, vei avea dintr-odată sentimentul că
eș� ti acolo î�n realitate. Atunci când ai experienț�a respectivă,
vei fi acolo î�n sens foarte real, dar psihic, atât de mare este
puterea vizualizării mentale corecte ș� i clare.
O UȘĂ ÎNTREDESCHISĂ
Mai poț�i face ș� i alte teste pentru a te convinge cât de
î�nceț�oș� ată ț�i-a fost gândirea ș� i cât de multă putere stă î�n
limpezirea ei. Dacă eș� ti căsătorit(ă), î�ncearcă să î�ț�i amin-
teș� ti chipul soț�ului sau al soț�iei tale. S-ar putea să fii ș� ocat
de cât de dificil este. Ceea ce î�ț�i aminteș� ti imediat este o
idee a soț�ului sau a soț�iei tale, iar aceasta are conturul in-
stabil al unui vis neclar. Concentrează-te să î�i faci chipul î�n
minte la fel de clar ca o fotografie. Concentrează-ț�i î�ntreaga
atenț�ie către acest scop. Imaginea se va limpezi treptat. Vei
vedea î�n curând acel chip î�n faț�a ta, î�nsufleț�it, viu, plin de
viaț�ă, astfel î�ncât poț�i fi sigur că, dacă vei î�ntinde mâna, vei
putea să atingi obrazul cu degetele. Să nu fii surprins dacă
î�n seara aceea soț�ul sau soț�ia î�ț�i va spune: „Astăzi m-am
gândit la tine toată ziua”.
Nu este legendă, superstiț�ie sau confundarea dorinț�e-
lor cu realitatea. Atunci când avem de-a face cu mintea,
avem de-a face cu cel mai semnificativ lucru din viaț�ă. Î�n
conș� tiinț�ă există puteri la care nici nu visăm ș� i care nici mă-
car nu au fost atinse. Primele noastre î�ncercări stângace de
a î�nț�elege paranormalul vor fi foarte amuzante pentru cer-
cetătorii care vor exista peste o sută de ani. Interesul din
prezent pentru telepatie, clarviziune ș� i previziune abia a
î�ntredeschis uș� a unui depozit enorm cu puteri ș� i percepț�ii
fantastice. Facem primul pas pe calea corectă atunci când
ne dăm seama de puterea originală a minț�ii mai presus de
materie ș� i de modul cum influenț�ează gândurile noastre
lumea î�n care trăim. Odată ce vom î�nț�elege cu adevărat forț�a
uriaș� ă care î�mpinge o imagine mentală să devină realitate
fizică, vom vedea că trebuie să ne dedicăm eforturile pen-
tru a ajunge să gândim clar ș� i concis, nu să ne agităm de
colo până colo prin lume.
DEZECHILIBRUL PSIHIC
Trebuie să î�nvăț�ăm să vizualizăm cu o claritate absolută,
astfel î�ncât o imagine amintită î�n minte să existe cu aceeaș� i
soliditate, culoare ș� i dimensiune precum cea din lumea fi-
zică. Cercetările despre conț�inutul viselor au dezvăluit că
unii oameni visează î�n alb ș� i negru, î�n vreme ce alț�ii visea-
ză î�n culori. Alț�ii au vise ca pantomimă, iar alț�ii visează cu
efecte de sunet complete. Visele unora sunt populate de
oameni fără chip, î�n visele unor oameni este î�ntotdeauna
noapte, î�n timp ce î�n ale altora este î�ntotdeauna zi. O ase-
menea cercetare a dovedit destul de bine că blocajele
emoț� ionale din subconș� tient î�l î�mpiedică pe individ să vi-
zualizeze complet lucruri î�n minte. Un om ar putea î�ncerca
să î�ș�i imagineze cum reuș� eș� te să î�ncheie o sarcină pe care
176 Magia din minte
vrea să o termine, dar indiferent cât de mult î�ncearcă să î�ș�i

concentreze atenț�ia interioară nu poate să se vadă pe de-
plin î�n acea poziț�ie. Dacă ar presupune o schimbare de lo-
cuinț�ă î�n cele din urmă, de exemplu, omul ar putea relata
că poate să vadă casa cea nouă ș� i tot ce este î�n ea, dar că nu
poate să se vizualizeze pe sine acolo.
Subconș� tientul este cel care î�i blochează o asemenea
vizualizare. O anumită frică, ostilitate sau resentimentele
i-au provocat un blocaj mental adânc î�n privinț�a mutării ș� i
interzice imaginii să î�i intre î�n minte, î�mpiedicând astfel
evenimentul real să aibă loc î�n lumea reală. Nu este uș� or
pentru el să depăș� ească această cenzură a subconș� tientu-
lui asupra gândurilor. Reprezintă o identificare de sine gre-
ș� ită, un dezechilibru psihic. Acest dezechilibru psihic este
universal provocat de centrarea conș� tiinț�ei mai degrabă î�n
ego decât î�n zonele mai profunde ale ființ�ei. Un om care
permite sinelui superficial să î�i controleze viaț�a se află î�n
puterea unei fantome liliputane. Va deveni î�n cele din urmă
constrâns din punct de vedere mental de mii de imbolduri
mărunte care î�ș�i au originea î�n subconș� tientul său. Ele sunt
cele care dau formă ș� i substanț�ă egoului său, lucrul pe care
î�l consideră a fi el î�nsuș� i, dar care nu este el defel, ci numai
limitările pe care le-a acceptat ș� i a ajuns să le considere
reale.
IMBOLDURILE SUBCONȘTIENTULUI
Pentru a examina dezechilibrul psihic al individului,
psihanaliza modernă recurge la un test conceput de
Rorschach*, î�n care obsesia subconș� tientă a unui pacient
este diagnosticată din imaginile spontane pe care acesta le
vede î�n pete de cerneală complexe. Deoarece petele de cer-
neală sunt aleatorii ș� i cu forme variate, reiese că imaginea
pe care o vede pacientul î�n ele reprezintă genul de lucruri
pe care se concentrează de obicei subconș� tientul său. Cu
alte cuvinte, testul furnizează o cheie către gândurile care
preocupă mintea unui individ ș� i î�i oferă psihologului o me-
todă de a interpreta nevroza. Premisa pe care se bazează
diagnosticul este aceea că fiecare dintre noi vede î�n toate
lucrurile gândurile care, a priori, ne preocupă mintea. Ast-
fel, viaț�a î�nsăș� i se dovedeș� te a fi nimic altceva decât un test
Rorschach de dimensiuni gigantice. Conturul, forma ș� i
substanț�a au semnificaț�ii ș� i posibilităț�i infinite. Pentru pri-
vitorul individual fiecare î�ș�i asumă o culoare ș� i o caracte-
ristică luată direct din gândurile care î�i preocupă conș� tiinț�a.
Atunci când alegem ce gânduri să avem, ne alegem viaț�a.
* Hermann Rorschach (1884–1922) este un psihanalist elvețian care a

inventat faimosul test psihologic ce îi poartă numele. Pe baza testului
Rorschach ies la iveală diverse trăsături de personalitate ale oamenilor
sau trăiri, pe baza cărora pot fi diagnosticaţi. A învăţat psihiatrie şi psi-
hanaliză sub îndrumarea lui Eugen Bleuler, care l-a învăţat şi pe Carl Jung.
Pe când încă era student la medicină, a început să facă diverse modele
din cerneală şi să le arate copiilor din şcoli, pentru a vedea de ce fiecare
interpretează diferit ceea ce vede. Planul lui Hermann Rorschach a fost
de a folosi testul care a ajuns să-i poarte numele nu pentru a testa per-
sonalitatea pacienților, ci pentru diagnosticarea schizofreniei. Cu toate
astea, continuatorii lui Hermann Rorschach au denaturat idelile lor și
au început să-l folosească ca test proiectiv de personalitate. (n.ed.)
178 Magia din minte
Adevărul este că foarte puț�ini oameni sunt liberi să î�ș�i

exercite alegerea î�n gândire, deoarece majoritatea gându-
rilor lor erup din amintirile dureroase ce persistă î�n subcon-
ș� tient. Nu sunt liberi pentru că s-au identificat greș� it pe ei
î�nș� iș� i. Percepț�ia lor de sine constă î�n principal din amintirile
evenimentelor ș� i relaț�iilor. Î�n consecinț�ă, presupun despre
ei î�nș� iș� i că sunt un lucru schimbător, un ego, un sentiment
de sine clădit pe relaț�ii amintite vag ș� i abia percepute. Egoul
gândeș� te mereu ca răspuns la subconș� tient. Numai sinele
superior, sentimentul de sine lipsit de limitările egoului,
poate să genereze gânduri sau să fie receptiv la ele î�ntr-o
manieră imparț�ială. Punem cu toț�ii prea mult preț� pe ego.
Personalitatea reprezintă pentru noi atât o fascinaț�ie, cât
ș� i o iluzie. Prin î�nsăș� i semnificaț�ia ei, personalitatea este
limitată la individ ș� i reprezintă astfel un sentiment al sine-
lui limitat. Numai din punctul de vedere mai extins ș� i mai
larg al Sinelui Secret este posibil ca mintea individuală să
se orienteze corect î�n viaț�ă. Astfel poate să î�nț�eleagă sem-
nificaț�iile ș� i relaț�iile dintr-un punct de vedere mai larg ș� i
mai cuprinzător ș� i să ajungă la cunoș� tere mai degrabă prin
percepț�ie imediată, decât prin raț�iune ș� i deducț�ie.
PERFORMANȚA INSTINCTIVĂ
Egoul gândeș� te dintr-o poziț�ie măruntă, aflată î�n mij-
loc. Gândeș� te orientat către exterior. Caută să cunoască
bâjbâind î�n necunoscut, î�ncercând să raț� ionalizeze ceea
ce găseș� te acolo. Deoarece este î�nconjurat de spaț�iu infi-
nit, î�i este imposibil să ajungă să-l î�nț�eleagă foarte bine.
Cum ceea ce gândeș� te este distorsionat de ceea ce ș� tie deja
ș� i cum ceea ce ș� tie se bazează pe o interpretare strict
personală ș� i minusculă, nu poate, din cauza naturii sale, să

ajungă vreodată la o cunoaș� tere adevărată. Î�nainte ca un
om să fie cu adevărat î�nț�elept, î�nainte să poată ajunge la
moș� tenirea care i se cuvinte prin naș� tere, formată din pu-
tere ș� i î�nț�elegere, trebuie î�ntr-o anumită măsură să se dez-
brace de podoabele egoului ș� i să primească o conș� tiinț�ă
mai largă. Î�n loc să gândească din poziț�ie centrală, trebuie
să î�nveț�e să gândească de la periferie sau din exterior. Tre-
buie să permită gândului să se dezvolte î�n el sub impulsul
a ceva care se află î�n afara sa ș� i care î�i este superior. Trebu-
ie să î�nveț�e să facă lucruri fără să î�ș�i concentreze atenț�ia la
ele. Trebuie să î�nveț�e să le facă î�nț�elegându-le instinctiv
natura reală ș� i munca ce trebuie făcută.
Egoul î�l î�mpiedică pe om să procedeze astfel. Să fii con-
ș� tient de sine î�nseamnă să fii temător ș� i reț�inut. Omul cu
rezultate bune, î�nzestrat de la natură ș� i care se bazează pe
instinct gândeș� te cu mintea exterioară larg cuprinzătoare.
Cel care este vrăjit de respectul său pentru ego ș� i de percep-
ț�ia de sine, este cuprins de frică ș� i de tensiune pe parcursul
celei mai simple sarcini. Nu ne gândim la ceea ce facem bine.
Facem pur ș� i simplu sarcina respectivă prin graț�ia minț�ii
noastre exterioare ș� i larg cuprinzătoare. Atunci când pier-
dem contactul cu această minte, ne prăbuș� im î�n dizgraț�ie;
pentru că de unii singuri, concentraț�i asupra fiecărei miș� -
cări mărunte, nu putem să î�ndeplinim nici cea mai simplă
sarcină.
180 Magia din minte
Miriapodul era foarte fericit

Până când broasca, ce-avea chef de glume,
Îi spuse: „Rogu-te, care picior urmează după care?”.
Asta-i aduse mintea într-așa o stare,
Încât a stat năuc în șanț ziua-n amiaza mare,
Ca să-și dea seama cum aleargă el de fapt.
– dna Edward Craster
Pare să nu existe absolut nicio limită pentru faptele pe

care poate să le realizeze ființ�a umană atunci când are ca-
pacitatea să le î�nț�eleagă cu mintea sa exterioară ș� i periferi-
că. Un om stă pe degetul arătător de la o mână î�n vârful
unei prăjini î�nalte de 30 de metri. Un altul traversează pră-
pastia cascadei Niagara peste o sârmă î�ntinsă. Un altul sare
de pe o trambulină ș� i face trei răsuciri î�n aer î�nainte să ate-
rizeze î�n picioare. Iar altul jonglează cu 12 mingi î�n acelaș� i
timp. Suntem uimiț�i când privim asemenea performanț�e.
Cum este posibil, ne î�ntrebăm, ca o ființ�ă umană să facă
asemenea lucruri? Este posibil, pentru că omul a deprins
talentul de a executa ceva fără să gândească. A î�nvăț�at să
oprească gândurile sinelui său central ș� i să se dea la o par-
te, cum s-ar spune, î�nț�elegându-ș� i î�ntreaga acț�iune ca pe
un lucru neî�ntrerupt, considerând-o o singură miș� care
curgătoare, continuă. Prin urmare, braț�ele ș� i picioarele se
miș� că, muș� chii se coordonează, energia este pusă î�n func-
ț�iune, totul la porunca unei imagini complete deț�inute de
mintea sa larg cuprinzătoare. El execută ferm, fără să se
gândească, răspunde numai la imaginea a ceea ce vrea să
facă, exact aș� a cum alt om ar merge pe stradă, gândindu-se
numai unde vrea să ajungă, niciodată la actul prin care
pune un picior î�n faț�a celuilalt.
ÎNCREDEREA ÎN SINELE SUPERIOR

Motivul pentru care majoritatea oamenilor joacă golf
atât de î�ngrozitor este acela că au divizat lovitura î�n nenu-
mărate acț�iuni mai mici, fiecare dintre ele primind î�ntreaga
lor atenț�ie atunci când stau î�n picioare pregătiț�i să loveas-
că mingea de golf. E de mirare că nu î�ș�i fracturează coloana
sau nu î�ș�i rup un tendon. Miracolul este că lovesc totuș� i
mingea, deoarece se gândesc la orice altceva î�n afară de
asta. Acele specimene rare care au deprins arta de a da o
lovitură câș� tigătoare au deprins ș� i arta de a nu se gândi
cum fac acest lucru. Jucătorul foarte bun se aș� ază lângă
minge numai după ce s-a hotărât unde vrea să o trimită. Nu
se gândeș� te cum o va lovi. Putem să adoptăm metoda lui î�n
tot ceea ce facem. Putem să nu ne mai gândim cum să fa-
cem lucrurile ș� i să î�ncepem să ne concentrăm atenț�ia nu-
mai pe locul î�n care vrem să ajungem. Odată ce am luat
decizia, trebuie să î�nvăț�ăm să avem î�ncredere î�n mintea
noastră superioară din exterior î�n ceea ce priveș� te execuț�ia
efectivă.
Există un motiv bine î�ntemeiat, care stă la baza acestora.
Nu trebuie să avem î�ncredere î�n creier ș� i organele corpului
mai presus de inteligenț�a din care s-au dezvoltat. Să supui
orice operaț�iune limitărilor raț�iunii omeneș� ti î�nseamnă să
supui orice acț�iune restricț�iilor ș� i erorii. O inteligenț�ă infi-
nită ș� i eternă a dezvoltat creierul ș� i corpul ș� i ambele se
cuibăresc acum î�n poala acelei inteligenț�e, sunt produse
ale ei, niciodată stăpâne ale ei. Trebuie să nu ne mai for-
ț�ăm egoul să joace rol de generator al acț�iunilor ș� i gându-
rilor, ci să î�nvăț�ăm î�n schimb să lăsăm gândurile ș� i
acț�iunile să se dezvolte î�n noi, ca rezultat al faptului că ne
182 Magia din minte
bazăm deplin pe un sentiment al ființ�ării exterior ș� i larg

cuprinzător.
Chuang-Tzu a scris: „Un om beat, atunci când cade din
căruț�ă, deș� i poate că suferă, nu moare. Oasele lui sunt la fel
ca ale celorlalț�i oameni, dar el dă piept cu accidentul altfel.
Spiritul său are un sentiment de siguranț�ă. Nu este conș� ti-
ent că merge î�n căruț�ă ș� i nici că a căzut din ea. Ideile de
viaț�ă, moarte, frică etc. nu pot să î�i intre î�n inimă, aș� a că nu
suferă la contactul cu ceea ce există î�n mod obiectiv, iar
dacă se poate obț�ine o asemenea siguranț�ă din vin, cât se
poate obț�ine din spontaneitate?”. Urmărim o î�ncercare de a
funcț�iona mai degrabă prin intermediul totalităț�ii ființ�ei
noastre psihice, decât prin intermediul unei părț�i mici din
ea, cum ar fi creierul, raț�iunea sau memoria. Ar trebui să
fie evident că î�ntregul este î�ntotdeauna superior părț�ilor
sale, ș� i dacă putem î�nvăț�a să gândim ș� i să acț�ionăm prin
intermediul î�ntregii noastre funcț�ionări psihice, atunci este
evident că eficacitatea noastră trebuie să fie mult sporită.
Lucrul important de ț�inut minte este acela că centrul acti-
vităț�ii mentale nu se află î�n procesul de gândire conș� tient,
ci î�n ceva aflat cu mult deasupra acestuia, î�n afara lui, ș� i
totuș� i, î�ntr-un anumit sens, î�n interior.
MINTEA ACTIVĂ
Atunci când un om î�nvaț�ă să î�ș�i lase î�n pace mintea,
aceasta î�ncepe să funcț�ioneze î�ntr-o manieră spontană,
care este firească pentru ea. Scapă de inhibiț�ii ș� i restricț�ii,
iar eficacitatea ș� i energia persoanei cresc foarte mult. Se pot
obț�ine mari recompense dacă î�nveț�i cum să funcț�ionezi î�n
mod inconș� tient. Toate imperfecț�iunile noastre apar dintr-o
conș� tientizare dureroasă a sinelui. Putem să î�năbuș� im vo-

cea sâcâitoare a conș� tiinț�ei de sine atunci când o cufun-
dăm î�n marea vastă a ființ�ei care este Sinele Secret. Acolo
se contopeș� te ș� i se pierde aș� a cum se contopeș� te ș� i se pier-
de o picătură de apă î�n ocean. Devenim oameni naturali î�n
loc de oameni artificiali ș� i toate acț�iunile ș� i gândurile noas-
tre capătă o spontaneitate care izvorăș� te direct din Divini-
tate. Î�n mintea universală se află o ingeniozitate ș� i o putere
creatoare incredibile, iar î�n măsura î�n care î�nveț�i să î�ț�i î�n-
credinț�ezi ei viaț�a ș� i ființ�a, această putere î�ț�i aparț�ine.
Lucrul cel mai remarcabil la om este mintea sa. Misterul
care î�nconjoară o altă persoană este faptul că gândeș� te, că
gândurile sale sunt invizibile ș� i, prin urmare, doar ale sale.
Î�n interiorul graniț�elor propriei persoane, el trăieș� te î�ntr-o
lume î�n care nu pătrunde nimeni cu adevărat. Aceasta este
populată de forme ș� i structuri, evenimente ș� i persoane
cunoscute numai de el, cu o semnificaț�ie care este bine î�n-
rădăcinată î�n simbol. Ș� i această lume din mintea sa are
pentru el un î�nț�eles mai important decât lumea materială
î�n care se miș� că. Se retrage din lumea materială atunci când
merge la culcare, dar chiar ș� i î�n somn lumea din mintea sa
este tot alături de el. Această lume mentală are o semnifi-
caț�ie ș� i mai importantă î�n somn. Acum, gândurile sale, deș� i
formulate î�n termeni materiali, capătă o semnificaț�ie sim-
bolică ș� i lucrurile pe care le visează î�i apar sub formă de
semnificaț�ii ascunse, derulând pe ecranul conș� tiinț�ei con-
flictele care există î�n subconș� tientul său.
Omul este î�mpreună cu mintea sa 24 de ore î�n fiecare
zi ș� i nu î�ncetează niciodată să gândească. Este influenț�at
de o mie de ori mai mult de gândurile care î�i trec prin
184 Magia din minte
conș� tiinț�ă decât va fi influenț�at vreodată de situaț�iile cu

care se î�ntâlneș� te î�n lumea senzorială. Este cu adevărat o
creatură mentală ș� i acele caracteristici pe care le are, spe-
cifice animalelor, sunt doar reziduale, rămăș� iț�e ale unei
evoluț�ii al cărei mare avânt, î�n primul rând, a fost efortul de
a produce mintea. La fel cum conș� tiinț�a a evoluat din mate-
rie, pentru a controla î�n cele din urmă materia, la fel se va
elibera î�ntr-o bună zi de materie pentru că î�nsăș� i natura
ființ�ării presupune o existenț�ă mai măreaț�ă decât oricare
alta care are ș� anse să se ivească atâta timp cât este legată
de trup. Ciclul naș� terii, creș� terii, î�mbătrânirii ș� i morț�ii este
legat de o lume fizică cu necesara sa producț�ie constantă
de forme diferite î�n efortul de a o găsi pe cea mai eficientă.
Un asemenea ciclu, î�nsă, nu mai este obligatoriu pentru min-
te, care ș� i-a stabilit o formă absolută ș� i nu se mai schimbă
ca natură, ci numai ca grad de complexitate. Evoluț�ia ne-a
adus î�n punctul î�n care o ființ�ă mentală ar servi mai bine
progresului liberă fiind de ciclul naș� terii ș� i al morț�ii. Un ase-
menea pas face parte fără î�ndoială din planul evolutiv; ar
putea fi stabilit pentru un moment aflat undeva î�n viitor
sau s-ar putea să fie aproape de noi î�n prezent. Î�ntre timp
a devenit evident faptul că drumul către mântuirea omului
se găseș� te î�n accentul pus pe existenț�a mentală ș� i î�n aban-
donarea progresivă a robiei fizice.
A GÂNDI ÎNSEAMNĂ A FACE

Până acum nimeni nu a putut să stopeze î�mbătrânirea
fizică a corpului ș� i î�n prezent fiecare om este supus morț�ii
fizice. Atâta timp cât activităț�ile, plăcerile ș� i senzaț�iile noas-
tre sunt î�nrădăcinate î�n corpul fizic, nu avem alternativă
decât să suferim durerea, dezintegrarea ș� i î�mbătrânirea,

dar atunci când ne abandonăm corpul fizic ș� i ne instalăm
î�n minte, atunci putem să cunoaș� tem o creș� tere constantă
care ne aduce nu numai o satisfacț�ie personală profundă,
ci ne î�mplineș� te ș� i cele mai dragi dorinț�e î�n privinț�a vieț�ii
ș� i evoluț�iei. Ca să te convingi î�n sfârș� it că intelectul este
superior ș� i î�nlocuieș� te materia, trebuie să faci cel mai im-
portant pas pentru a duce o viaț�ă senină ș� i eficientă. Sufletul
creș� te î�n interior chiar dacă trupul î�mbătrâneș� te la exterior,
ș� i omul care poate la final să î�ș�i contopească sentimentul
ființ�ei cu cel al Sinelui Secret s-a perpetuat î�n eternitate, a
dobândit nemurirea.
Imaginile care ni se tot derulează î�n minte ne duc ine-
vitabil la acț�iune. Aceasta este legea vieț�ii, iar noi nu putem
nici să o pornim, nici să o oprim. Trebuie să facem lucrurile
la care ne gândim. Deoarece nu putem să ne oprim din a
gândi, suntem conduș� i inevitabil la acț�iune de către gându-
rile noastre, chiar dacă această acț�iune este cât se poate de
negativă. Deoarece ființ�a umană este o entitate dinamică,
alegerea de a nu face un lucru este î�n aceeaș� i măsură o ac-
ț�iune din partea sa ca ș� i alegerea de a-l face. Frica de eș� ec,
de exemplu, î�l predispune pe om să nu î�ncerce nicio iniț�ia-
tivă care comportă riscuri. Î�n consecinț�ă, el este predispus
să lase toate lucrurile să treacă pe lângă el, descurajat fiind
să acț�ioneze din cauza naturii imaginilor din mintea sa. De
obicei, aceste imagini sunt plasate acolo de frică sau de
una dintre surorile ei, ș� i aceste caracteristici emoț�ionale
negative izvorăsc din subconș� tient ș� i au fost plasate acolo
de ego. Individul poate să scape de ele prin realizarea unei
relaț�ii adecvate î�ntre ego ș� i mintea universală. Poate să se
î�ntregească scăpând de sentimentul de sine superficial,
186 Magia din minte
cufundându-ș� i egoul î�n ființ�a mai amplă ș� i devenind una cu

toate lucrurile ș� i toț�i oamenii.
CUM SĂ SCAPI DE BLOCAJELE MENTALE

Omul nu poate să se forț�eze să aibă gânduri diferite de
cele pe care le are î�n mod obiș� nuit. Nu poate să excludă
anumite gânduri din minte sau să forț�eze altele să î�i intre
î�n minte printr-un efort al voinț�ei. Gândul î�ș�i are originea
î�n cotloanele mai adânci ale ființ�ei sale, o zonă care este î�n
mare parte inaccesibilă minț�ii sale conș� tiente ș� i una care
pur ș� i simplu nu va răspunde î�n general la constrângere.
Nu este posibilă o transformare psihologică fără o deș� tep-
tare spirituală, iar î�nainte ca omul să î�ș�i poată schimba ge-
nul ș� i tipul de gândire, este necesar î�n primul rând să î�ș�i
modifice concepț�ia de sine. Un pic de reflecț�ie asupra ego-
ului dezvăluie ce capcană plină de iluzii este acesta, pentru
că este î�n principal un sentiment al caracterului distinct ș� i
se hrăneș� te din comparaț�ie. Este mulț�umit să fie mai bun
decât ceilalț�i, extrem de trist să fie mai prost ș� i face toate
acț�iunile din motive egoiste – avariț�ie, aplauze, putere. Cea
mai rea boală din lume este să ai un ego satisfăcut, pentru
că atunci eș� ti orb î�n faț�a naturii reale a vieț�ii ș� i a propriului
potenț�ial. Numai atunci când suntem nemulț�umiț�i de ego din
cauza î�nfrângerii sau deziluziei, suntem aproape de vălul
care ne separă pe noi de identitatea noastră adevărată. Î�n
acest moment putem vedea dintr-odată că ochii ș� i sufletele
pot să ni se deschidă ș� i să pătrundă î�n ființ�a mai profundă
ș� i mai amplă care dă caracteristici universale tuturor
oamenilor.
Ne î�mbunătăț�im enorm capacitatea de a vizualiza atunci

când scăpăm de blocajele mentale ș� i de imboldurile î�nma-
gazinate î�n subconș� tientul nostru. Pe acestea putem să le
eliminăm printr-un echilibru psihic adecvat î�ntre ego ș� i Si-
nele Secret ș� i obț�inem acest echilibru abandonându-ne
egoul ș� i dându-ne viaț�a pe mâinile Divinităț�ii. Nu este nici
pe departe atât de dificil pe cât sună. Î�n primul rând, nu
suntem responsabili pentru existenț�a noastră. Nu noi am ales
corpul pe care î�l ocupăm sau viaț�a î�n care ne-am născut,
limba, obiceiurile sau educaț�ia; până ș� i oamenii pe care î�i
cunoaș� tem ne-au fost aleș� i de o putere superioară. Atunci
când î�nvăț�ăm să avem î�ncredere deplină î�n această putere,
să ne dăm pe mâinile ei percepț�ia de sine, acț�iunile, min-
tea, aptitudinile, talentul, aceasta ne face să ne dezvoltăm
tocmai datorită acestui fapt. Ne foloseș� te î�n scopurile sale
ș� i cu mult mai eficient decât am putea să ne folosim noi
vreodată. Avem de câș� tigat o energie enormă cedându-i ego-
ul Sinelui Secret. Omul ajunge să aibă putere dublă. Pare
dintr-odată eliberat de restricț�ii, fără reț�ineri; sănătatea,
energia ș� i resursele sale nu cunosc limite.
RENUNȚAREA
Terry era un tânăr genial. Avea 10 pe linie la liceu ș� i
primise bursă la o universitate de top din vest. Dar era un
tânăr extrem de agitat ș� i foarte î�ncordat, părând tot timpul
temător ș� i neliniș� tit. Sărea î�n sus la cel mai mic zgomot, era
timid ș� i stângaci î�n prezenț�a străinilor, devenea tăcut atunci
când i se oferea ocazia să vorbească, î�i era frică de î�nălț�ime,
de locuri î�nchise, era bolnav mare parte din timp. Chiar
dacă a absolvit facultatea cu magna cum laude, i-a fost
188 Magia din minte
totuș� i foarte greu să găsească o slujbă, atât de nefavorabilă

era impresia pe care le-o făcea posibililor angajatori. Palma-
resul său i-a convins, î�nsă, ș� i î�n cele din urmă ș� i-a găsit de lu-
cru î�n laboratorul unei mari firme din domeniul industrial,
unde ajuta î�n departamentul de cercetare. Apoi, aparent fără
un motiv evident, a suferit o cădere nervoasă ș� i a fost internat
î�ntr-un sanatoriu. Câteva luni mai târziu, a părăsit sanatoriul,
dar nu putea să se readapteze la viaț�ă ș� i a fost î�ndrumat de
un prieten către o tabără de reculegere religioasă.
Tabăra se afla pe faleza care dădea spre Oceanul Paci-
fic ș� i î�ntr-o zi senină se puteau vedea 160 de km din coasta
Californiei. Cocoaș� a cafenie a insulei Santa Catalina era la
mare distanț�ă de ț�ărm, ca o cămilă care se ridica din mare,
ș� i o briză uș� oară bătea dinspre ocean, aducând cu ea izul
sărat al algelor ș� i varecului. Terry stătea ore î�n ș� ir pe o ban-
că de piatră, cu privirea pierdută î�n faț�a acestei priveliș� ti.
Măreț�ia naturii î�l făcea să pară mai mic ș� i putea să î�ș�i simtă
egoul cedând. Î�ntr-o asemenea dispoziț�ie, consilierul său a
venit la el, au stat pe banca de piatră ș� i au vorbit.
— Văd că te simț�i mai bine acum, a spus consilierul. Se
vede după ochii tăi. Nu mai eș� ti atât de preocupat de pro-
pria persoană.
— Aș� a este, a răspuns Terry. Asta fiindcă e atâta liniș� te aici.
— Peste tot e liniș� te, fiule, dacă sufletul tău este centrat
aș� a cum trebuie.
— Cum să î�ț�i centrezi sufletul aș� a cum trebuie?
— Scăpând de conș� tiinț�a de sine.
— Asta este foarte dificil dacă ai un complex de
inferioritate.
— Un complex de inferioritate este o iluzie.

— Poate ț�ie ț�i se pare o iluzie, a răspuns Terry, dar pentru
mine nu este. Sunt temător ș� i neliniș� tit î�n tot ce fac deoare-
ce mă simt inferior, deoarece î�mi este frică de faptul că nu
mă voi descurca.
— Scapă atunci de sentimentul că tu faci ceea ce faci.
Acceptă faptul că eș� ti doar un instrument. Hotărăș� te că o
putere superioară ț�ie lucrează prin tine pentru a-ș� i î�nde-
plini scopurile. Ea nu este jenată, temătoare sau neliniș� tită.
Este dinamică, irezistibilă ș� i eternă. Dacă reuș� eș� ti să te laș� i
cu totul î�n mâinile ei, nu vei mai fi niciodată jenat sau te-
mător ș� i vei realiza lucruri despre care credeai că nici nu ar
fi posibile.
Terry ș� i-a ascultat bine consilierul. Î�n zilele care au ur-
mat a privit î�ndelung marea ș� i cerul ș� i a văzut adevărul.
Atunci când a părăsit tabăra de reculegere ș� i s-a î�ntors aca-
să, boala î�i dispăruse ș� i a simț�it o vigoare î�n minte ș� i î�n
corp pe care nu le mai cunoscuse. Ș� i-a abordat munca se-
nin, a devenit capabil să vorbească liber î�n faț�a oamenilor,
a socializat bucuros cu ei, iar î�n cele din urmă a ajuns să î�i
conducă. Astăzi are propria companie î�n domeniul cerce-
tării. Este bogat, respectat ș� i nu ș� i-a mai luat concediu me-
dical de ani î�ntregi. Pune tot meritul pe seama deș� teptării
lui religioase.
„Am crezut î�ntotdeauna că eu sunt cel aflat la minge”,
spune el, „ș� i responsabilitatea m-a speriat. Odată ce am
aflat că lumea, evenimentele din ea ș� i viaț�a mea se află î�n
mâini mai sigure decât ale mele, am putut să mă dau la o
parte ș� i să văd munca unei inteligenț�e de maestru peste
tot. Lucrurile pe care par să le fi realizat au fost realizate de
190 Magia din minte
ceva din afara mea. Lucrează prin mine exact aș� a cum va
lucra ș� i prin tine. Tot ceea ce fac este să î�i dau voie”.
LIDERUL PERFECT
Primul lucru ce trebuie făcut este să î�ț�i eliberezi mintea
de restricț�iile impuse de gândirea egoistă. Asta se î�nfăptu-
ieș� te lăsându-ț�i viaț�a î�n mâinile Sinelui Secret. Pune-ț�i spe-
ranț�ele, visurile, ambiț�iile, talentele, propriul sine pe o tavă
de argint. Î�nmânează-i-l Sinelui Secret. Spune-i: „Uite, ia-le
tu. Condu-le tu. Eu voi asculta, î�ț�i voi urma sfatul, î�ț�i voi face
voia”. Dacă î�ț�i asumi această poziț�ie mentală fără rezerve,
viaț�a ta se va schimba imediat ș� i te vei î�mbarca î�n cea mai
mare aventură posibilă. Ș� i mai mult, din acel moment, ima-
ginile din mintea ta se vor manifesta î�n lume exact aș� a cum
le vizualizezi.
Oamenii care nu au trăit niciodată o centrare a sinelui
î�n afara egoului cred că, atunci când declară că nu vor mai
acț�iona niciodată ca urmare a alegerii egoiste, vor sta de
atunci î�n colo ca niș� te momâi pentru că nu va mai fi nimic
care să î�i stimuleze după ce au renunț�at la voinț�ă. Cât de
mult greș� esc! Oricum nu trecem niciodată singuri la acț�iu-
ne. Toată viaț�a suntem î�mpinș� i la acț�iune de către Sinele
Secret. Dificultăț�ile noastre sunt provocate de faptul că
avem o percepț�ie de sine plină de iluzii care aglomerează
subconș� tientul cu emoț�ii negative, face ca imagini restrictive
pline de limitări, lipsuri ș� i frică să fie proiectate pe ecranul
creator al minț�ii, restrângând astfel cantitatea de energie
care poate să curgă prin noi. Egoul este un impediment î�n
dinamica naturală a ființ�ei, dar chiar ș� i atunci când este pre-
zent cu toată denaturarea sa, individul tot este î�ndrumat
de Sinele Secret, a cărui putere este filtrată ș� i ineficientă.

Omul care s-a eliberat nu stă ca o momâie. Are mai proba-
bil un succes răsunător î�n societatea omenească, aș� a de
mare este puterea care se manifestă prin el. Cu toate aces-
tea, el î�nsuș� i nu face nimic. Puterea î�l foloseș� te pentru a se
manifesta î�n lume, iar el doar face autostopul, purtându-se
senin ș� i î�ncrezător î�n mijlocul conflictului, un instrument
al unei puteri care are totul sub control.
PUTEREA GÂNDULUI
Odată ce s-a obț�inut un echilibru psihologic, este uimi-
tor cât de clare devin imaginile din mintea noastră. Este ca
ș� i cum lumea interioară capătă ș� i mai multă realitate decât
cea exterioară, mai multă dimensiune, mai multe posibili-
tăț�i, deoarece prin intermediul noii noastre percepț�ii psi-
hice ne-am dat seama că î�n toate lucrurile există aceeaș� i
conș� tiinț�ă. Atunci când vizualizăm ceva î�n minte, simț�im
modul î�n care influenț�ăm lumea fizică; vedem că conș� tiinț�a
influenț�ată din noi influenț�ează conș� tiinț�a din lucrul vizu-
alizat. Devenim conș� tienț�i că este imposibil ca un lucru să
se concretizeze î�n lumea noastră fără să fie imaginat mai
î�ntâi î�n minte. Cea mai simplă acț�iune capătă o semnifica-
ț�ie nouă. Nu putem să î�ntindem mâna după un pix, nu pu-
tem să ne ridicăm ș� i să mergem la uș� ă, să răspundem la
telefon, fără să avem mai î�ntâi o imagine mentală a unor
asemenea acț�iuni. Ajungem să cunoaș� tem această secven-
ț�ă ca fiind cauza ș� i efectul natural al tuturor lucrurilor ș� i
devenim extrem de conș� tienț�i de faptul că putem, printr-o
acț�iune de vizualizare mentală, să î�ncetăm să mai răspun-
dem la stimulii din lumea senzorială.
192 Magia din minte
Dacă, atunci când auzim soneria de la uș� ă, vizualizăm

că nu răspundem, nu vom răspunde. Chiar ș� i î�n această si-
tuaț�ie obiș� nuită vom găsi o semnificaț�ie extraordinară, de-
oarece ne î�nvaț�ă că, î�n orice î�mprejurare, putem refuza să
schiț�ăm imaginea mentală stabilită de stimulii senzoriali ș� i
să schiț�ăm exact contrariul ei. Dându-ne seama de acest
lucru simplu, devenim ființ�e iluminate ș� i disciplinate, eli-
berate din robia faț�ă de lumea simț�urilor. Procesul prin
care gândurile devin lucruri este adânc î�nrădăcinat î�n inte-
ligenț�a unică din care sunt făcute toate lucrurile. Toate sunt
conș� tiente, au o formă determinată de conș� tiinț�a prinsă î�n
ele. Atunci când ideea unui lucru se schimbă î�n conș� tiinț�a
supremă, lucrul î�nsuș� i se schimbă, pentru că nu a fost alt-
ceva decât idee de la î�nceput.
Puterea minț�ii de a crea imagini a minț�ii este influenț�ată
de gradul î�n care se cunoaș� te pe sine î�nsăș� i ș� i de sentimen-
tul interior de eficacitate. Acest sentiment al potenț�ialului
nu este niciodată suficient atunci când izvorăș� te din sinele
superficial, dar este mereu egal cu sarcina atunci când re-
zultă din identificarea individului cu Cel Suprem. Deș� tep-
tarea spirituală î�i permite unui om să vizualizeze clar, dar
chiar ș� i î�nainte de acea deș� teptare poate să se disciplineze
pentru a-ș� i exersa credinț�a ș� i convingerea î�n lucrurile pe
care le doreș� te. Iisus, care a fost cu siguranț�ă unul dintre
marii maeș� tri mentali, a afirmat că ni se dă ceea ce credem.
A ilustrat î�n mod repetat prin fapte ș� i parabole că răspun-
surile la visurile noastre vin după ce am acceptat mai î�ntâi
î�n minte realitatea lor. Omul care obț�ine un succes dinamic
î�n viaț�ă a stăpânit la perfecț�ie arta de a se purta ca ș� i când
i-ar fi imposibil să nu reuș� ească. O asemenea abordare î�n-
drăzneaț�ă eliberează î�n el o energie ș� i o intuiț�ie care î�l
pregătesc pentru orice ocazie. Nimic nu î�i este imposibil

cuiva dacă este capabil să proiecteze ceva clar ș� i fără rezer-
ve î�n minte. Mintea subconș� tientă universală este cea care
face toate lucrurile ș� i răspunde la concepț�iile pe care i le
lansăm din mintea noastră conș� tientă.
VIZUALIZAREA OBIECTIVULUI
Niciun obiectiv nu este prea important sau prea nesem-
nificativ pentru ca mintea universală să î�l manifeste exact
aș� a cum este vizualizat, dar adevărul este că puț�ini oameni
se deranjează sau î�ș�i fac timp să vizualizeze lucrurile pe
care ș� i le doresc. Lasă ca asemenea chestiuni să fie decise
de evenimentele cu care se î�ntâlnesc î�n lume. Dacă, de exem-
plu, se î�ntâlnesc cu un prieten care ș� i-a cumpărat o maș� ină
nouă, î�ș�i vor declara lor î�nș� iș� i ș� i familiei că î�ș�i doresc mai
presus de toate o maș� ină nouă. A doua zi, totuș� i, această
dorinț�ă dispare, pentru că acum un asociat î�n afaceri a fost
promovat pe un post nou ș� i î�ș�i dau seama că asta î�ș�i doresc
mai presus de toate, nu maș� ina. A doua zi este altceva; î�n
ziua următoare, î�ncă ceva. Dorinț�a de acum o săptămână
este de mult uitată, afară de cazul î�n care apare un alt eve-
niment care să le inspire aceeaș� i reacț�ie. Asemenea oameni
proiectează un alai neî�ntrerupt de imagini schimbătoare
asupra subconș� tientului lor, care se plimbă î�n toate părț�ile
ș� i nu realizează absolut nimic. Fiindcă î�ntr-adevăr nu ș� tiu
ce î�ș�i doresc, nu este de mirare că nu reuș� esc nimic. Este
nevoie de disciplină mentală să vrei ceva ș� i să perseverezi,
să î�nț�elegi că toate lucrurile se câș� tigă prin sacrificiu, că
nimic nu este gratuit, uș� or sau simplu.
194 Magia din minte
Atunci când ne uităm la un om important ș� i bogat, ni

se pare că a fost favorizat de natură, î�nzestrat mai bine din
punctul de vedere al minț�ii, corpului ș� i al lucrurilor mate-
riale. Dar dacă am avut parte de o mică deș� teptare spirituală,
ajungem la o revelaț�ie care ne permite să vedem î�n spatele
tuturor oamenilor plini de succes anii de trudă constantă,
sudoare ș� i lacrimi care i-au disciplinat pentru a deveni fi-
inț�e umane eficiente. Controlul ș� i eficacitatea nu vin uș� or;
sunt produse ale unui abandon serios al sinelui. Un tânăr
cu aspiraț�ii, concentrat pe ego ș� i pe interesul personal are
tot atâta legătură cu omul plin de succes, precum ghinda
cu stejarul. O mie de identităț�i egoiste au defilat î�n conș� ti-
inț�a omului plin de succes î�n anii î�n care a crescut. Î�ntr-un
fel, el este toate acele identităț�i, î�n alt fel, nu este niciuna. Î�n
toate lucrurile se bazează pe o putere aflată î�n afara sa, î�n
graț�iile căreia î�ncearcă să intre zilnic.
AFIRMAȚIA
Trebuie să vizualizăm, iar ceea ce vizualizăm se mani-
festă î�n viaț�a noastră. Dacă am vrea să ne schimbăm viaț�a,
mijlocul prin să o putem schimba este imaginaț�ia. Trebuie
să î�nvăț�ăm să vizualizăm la cererea unei alegeri mentale
conș� tiente ș� i trebuie să ne educăm să ne imaginăm toate
lucrurile clar ș� i concret. O modalitate eficientă de a face
asta este să ne rezervăm î�n fiecare zi o perioadă de timp
pentru afirmaț�ii, iar momentul cel mai prielnic este acela
î�nainte de a merge la culcare. Imaginea poate atunci să se
stabilească î�n subconș� tient fără distragerea atenț�iei care
rezultă din activităț�i. Când ne afirmăm imaginea mentală,
trebuie să ș� tim ce dorim să obț�inem, indiferent dacă este
vorba de succes sau sănătate, î�mbunătăț�irea personalităț�ii,

mai multă fericire sau orice altceva. Ș� i trebuie să ne î�nchi-
puim clar că posedăm acel lucru. Asigură-te că este ceva
care ț�i se potriveș� te, ceva pentru care eș� ti dispus să dedici
timp ș� i efort î�n vederea obț�inerii.
Lucrurile importante sunt o concepț�ie clară ș� i o dispo-
nibilitate de a face toate sacrificiile necesare pentru a le
realiza. Imaginea pe care ne-o formăm î�n minte ar trebui
să fie atât de clară î�ncât aproape că o putem atinge ș� i ar
trebui proiectată cu pasiune. Descrie verbal această imagi-
ne. Scrie o afirmaț�ie scurtă ș� i clară ș� i fii capabil să o repeț�i
atunci când î�ț�i vizualizezi obiectivul. Relaxează-ț�i conș� ti-
ent mintea ș� i corpul atunci când eș� ti î�n această perioadă
de afirmaț�ii. Nu simț�i că î�nfăptuieș� ti ceva, ci doar că accepț�i.
Simte că acest lucru este real la tine î�n minte, acolo unde
există toate cauzele reale. Termină-ț�i afirmaț�iile cu un sen-
timent de credinț�ă, speranț�ă ș� i seninătate. Fii conș� tient că
imaginea se va manifesta î�n lume la fel de cert pe cât o păs-
trezi de exactă ș� i de clară î�n minte. Î�n timpul zilei, gândeș� te,
simte ș� i poartă-te de parcă dorinț�a ta s-ar fi materializat
deja. Te vei comporta atunci de parcă ț�i s-a î�ndeplinit, iar
această schimbare totală î�n atitudinea psihică va atrage si-
tuaț�ia către tine.
Este un lucru minunat să simț�i toată puterea minț�ii asu-
pra materiei. Odată ce ai reuș� it să aduci î�n viaț�a ta câteva
circumstanț�e dorite prin credinț�ă ș� i vizualizare, nu te vei
mai simț�i niciodată singur, fără prieteni ș� i neajutorat, vei
ș� ti că ai î�n interiorul tău cheia î�ntregii creaț�ii. Abundenț�a,
fericirea, succesul ș� i realizările sunt nelimitate. Puterea de
a ț�i le asigura pe toate există î�n mintea ș� i î�n imaginaț�ia ta.
7 PUTEREA DE A ALEGE
Î�ntreabă o sută de oameni dacă viaț�a lor s-a dovedit a fi
ceea ce î�ș�i doreau ș� i probabil că niciunul nu î�ț�i va răspunde
afirmativ. Majoritatea oamenilor duc o viaț�ă lipsită de sa-
tisfacț�ie, neî�mplinită î�n majoritatea aspectelor ei, dar fără
să poată decide care sunt aceste aspecte sau cum să proce-
deze pentru a le î�mplini. Au devenit ceea ce sunt pentru că
nu ei au făcut alegerile, ci au lăsat evenimentele ș� i circum-
stanț�ele să decidă pentru ei. Au fost modelaț�i de un milion
de stimuli senzoriali ș� i vor continua să fie modelaț�i astfel
atâta timp cât nu î�ș�i exercită puterea de decizie.
SINGURA ACȚIUNE REALĂ

Singura acț�iune reală a omului este exercitarea posibi-
lităț�ii de a alege. De nenumăratele decizii pe care le ia î�n
timp ce î�naintează de-a lungul anilor ț�ine modul î�n care
creș� te ș� i se maturizează ș� i ce fel de persoană ajunge. Pute-
rea alegerilor sale este aceea că î�l face să fie ceea ce devine.
Este butucul unei roț�i cu nenumărate spiț�e, fiecare repre-
zentând o cale pe care să apuce, iar omul stă mereu î�n
centrul unui număr infinit de posibilităț�i. Dacă alegerea sa
este făcută liber ș� i conș� tient, atunci omul este iluminat ș� i
î�ș�i modelează conș� tient viaț�a. Dacă alegerea este făcută ca
rezultat al răspunsului emoț�ional la circumstanț�ele î�n care
198 Magia din minte
se află, atunci omul este un robot ș� i viaț�a î�l modelează pe

el. Scopul evolutiv al omenirii este să se elibereze de reac-
ț�ie ș� i să iniț�ieze gândul din interior. Odată ce o persoană
face un pas î�n direcț�ia aceasta, indiferent cât de mic sau de
nesigur, se descătuș� ează pentru totdeauna. A evadat din î�n-
chisoarea reacț�ionară a răspunsului senzorial ș� i a desco-
perit adevărul ce î�l transformă total, adevăr conform căruia
î�n interiorul lui se află puterea de a se dezvolta î�n orice
direcț�ie.
Un om poate să aleagă ce va gândi, indiferent de circum-
stanț�ele din jurul lui. Poate să aleagă pe ce se va concentra
conș� tiinț�a sa ș� i drept urmare poate să determine direcț�ia
î�n care se va dezvolta. Până la urmă devine lucrul la care se
gândeș� te ș� i această lege uimitoare este cea care le permite
indivizilor să se ridice deasupra mediului lor. Din mahala
poate să se ridice un sfânt, din sărăcie, un om bogat, din
ignoranț�ă, o minte luminată, dintr-o cocioabă de lemn ob-
scură, conducătorul unei naț�iuni. Istoria omenirii reprezintă
un parcurs al depăș� irii obstacolelor. Persoana care refuză
să accepte limitările mediului său este condusă la asemenea
aspiraț� ii de imaginile care se formează î�n mintea sa. Î� ș�i
doreș� te ceva; dorindu-ș� i, vizualizează; vizualizând, este con-
dusă la acț�iunea care va duce la materializarea dorinț�ei sale.
GÂNDIREA LINIARĂ
Î�n cea mai mare parte, oamenii nu î�ș�i dau seama că
viaț�a lor este decisă de gândurile pe care le au. Î�nclină să
creadă că circumstanț�ele se află dincolo de controlul lor
sau că puterea asupra lor se obț�ine numai printr-o cunoaș� -
tere intrinsecă a mecanismelor lor fizice. Capacitatea unui
Puterea de a alege 199
om de a-ș� i influenț�a mediul prin modul î�n care simte a fost

î�n cea mai mare parte pierdută din vedere î�n lumea occi-
dentală. Educaț�ia occidentală ne î�nvaț�ă să gândim liniar.
Ne facem o idee generală despre un lucru analizându-l bu-
cată cu bucată. Simț�irea sau intuiț�ia sunt î�n mare parte
ignorate. Educaț�ia î�n societăț�ile orientale mai vechi avea
ca scop obț�inerea unui sentiment intuitiv al ideii de bază a
unui lucru. Sportivul oriental lucrează la numărul său după
ceea ce simte, î�ncercând să obț�ină un sentiment al î�ntregii
miș� cări. Sportivul occidental î�ș�i va î�mpărț�i probabil numă-
rul î�n mai multe acț�iuni mărunte corelate, un picior î�ndoit
aici, un braț� răsucit acolo, un ș� old î�ntors aici, un umăr î�n-
tors acolo. Ca urmare, el tinde să piardă senzaț�ia ș� i numai
repetiț�ia ș� i exerciț�iul constant permit acț�iunii adecvate să
se strecoare î�n subconș� tientul său, astfel î�ncât să poată î�n
cele din urmă să evolueze fără să se gândească.
Este foarte dificil să î�nveț�i pe cineva să danseze dese-
nând reprezentări ale paș� ilor corecț�i pe podea, dar un om
care se miș� că instinctiv î�n ritmul muzicii aproape că nici
nu trebuie î�nvăț�at, atât este de capabil ca elev. Muzicianul
oriental foloseș� te doar o notaț�ie aproximativă pe partitură
pentru a-ș� i aminti melodia, preferând să cânte după cum
simte. Metoda mai complicată a muzicienilor occidentali
este reprezentată de un portativ dublu cu note ș� i jumătăț�i
de notă, care delimitează complet melodia ș� i armonia. Nu
este o justificare a metodelor de educaț�ie occidentale, de-
oarece ș� i Occidentul produce destui gânditori inspiraț�io-
nali ș� i sportivi care acț�ionează din instinct. Nu vreau decât
să spun că metoda de gândire liniară, deș� i s-a dovedit efici-
entă î�n cercetarea ș� tiinț�ifică, nu este categoric singura ș� i
nici măcar cea mai bună abordare pentru individ atunci
200 Magia din minte
când are de-a face cu mediul său. Contactele pe care le avem

î�n viaț�a zilnică sunt atât de profunde î�ncât nu putem spera
să le î�nț�elegem î�ncercând să le î�nț�elegem părț�ile. Î�n cazul
percepț�iilor noastre trebuie să ne bazăm pe conș� tientiza-
rea fiecărui lucru atinsă prin î�nț�elegerea lui intuitivă.
GÂNDIREA INTUITIVĂ
Se spune adesea că activitatea bancară este o afacere
logică, lipsită de emoț�ie, bazată î�n î�ntregime pe raț�iune, dar
unul dintre bancherii principali din sud-vest ș� i-a electrizat
recent publicul atunci când i-a spus cum prelucrează ban-
ca sa cererile de î�mprumut. Ah da, se puneau la punct actele,
se confirma declaraț�ia financiară, erau analizate veniturile
ș� i cheltuielile, erau evaluate conturile de î�ncasări, se reali-
za un raport al istoricului solicitantului ș� i al productivităț�ii
î�n afacerea sa, dar după ce toț�i aceș� ti factori erau luaț�i î�n
considerare, î�ntrebarea pe care preș� edintele o adresa me-
reu funcț�ionarului examinator era aceasta: „Ce sentiment
î�ț�i lasă?”. Dacă funcț�ionarul examinator raporta un senti-
ment favorabil, î�mprumutul era acordat; dacă afirma că are
sentimente amestecate, î�mprumutul era amânat pentru a
fi luat î�n considerare mai târziu; dacă spunea că are senti-
mente negative, î�mprumutul era refuzat. Aș� a că î�ntr-una
dintre principalele noastre instituț�ii financiare, se ajunge
la deciziile finale mai degrabă pe baza intuiț�iei decât pe
capacitatea raț�ională a minț�ii. Este interesant de observat
că rata de pierdere a acestei anumite bănci este cea mai
scăzută din toată regiunea de sud-vest.
Î�n societatea noastră din trecut, intuiț�ia pur ș� i simplu
nu a fost luată î�n considerare ca fiind respectabilă din
punct de vedere universitar ș� i filosofic. De aceea abia acum

am î�nceput să ne dăm seama de posibilităț�ile sale. Fără î�n-
doială că î�n sfera sa se află ș� i potenț�iala sinteză a tuturor
calculelor noastre mai greoaie, cum ar fi cele din matema-
tică, teologie, metafizică, logică. Atunci când vom fi î�nvăț�at
să ne exercităm capacitatea de a alege ș� i să lăsăm stabili-
rea detaliilor pe seama unei inteligenț�e superioare, vom fi
ajuns î�ntr-o poziț�ie de eficienț�ă psihică totală.
Capacitatea de a alege este aliată inseparabil cu capa-
citatea de a percepe. Lucrurile ne influenț�ează î�n concor-
danț�ă cu posibilităț�ile pe care le vedem î�n ele ș� i evident nu
putem face o alegere î�n privinț�a a ceea ce nu vedem. Î�n fie-
care situaț�ie sunt inerente toate posibilităț�ile, dar le vedem
numai pe cele pe care conș� tiinț�a noastră limitată poate să
le perceapă. Cu cât acea conș� tiinț�ă este mai cuprinzătoare,
cu atât sunt evidente mai multe posibilităț�i ș� i cu atât mai
semnificative devin alegerile care ne sunt disponibile. Pen-
tru Cel Suprem, toate posibilităț�ile sunt realităț�i. Sinele Se-
cret este implicat î�n crearea unei diversităț�i infinite din
propriul caracter indivizibil ș� i aceasta este î�ncântarea sa,
jocul său misterios. Pentru omul aș� ezat î�n mijlocul acestei
schimbări neî�ncetate, este de o importanț�ă capitală să nu
devină static ș� i să caute î�n permanenț�ă dezvoltarea, astfel
î�ncât câmpul alegerilor să i se lărgească de-a lungul vieț�ii.
MANIFESTAREA DIVINITĂȚII
Omul care nu cunoaș� te decât un singur lucru nu exer-
cită nicio alegere. Porneș� te pe o singură cale pentru că nu
vede alta. Î�n jurul lui totul este o pădure necunoscută ș� i
pentru viziunea sa limitată ar fi de neconceput să se abată
202 Magia din minte
de la calea dinainte. Cunoaș� terea ne luminează. Cu cât î�nț�e-

legem mai multe despre mediul nostru, cu atât ne pare mai
puț�in straniu. Cu cât conș� tiinț�a noastră se extinde, cu atât
avem ș� anse mai mari să percepem miriadele de căi ce por-
nesc din drumul pe care î�l urmăm î�n prezent. Sunt atâtea
moduri de a ajunge la mântuire ș� i eficacitate câț�i oameni
există. Sufletul omenesc constituie o deschidere directă î�n
lumea lucrurilor din prezenț�a secretă a sinelui universal,
incompletă, da, parț�ial manifestată, da, î�mbarcat î�ntr-o că-
lătorie de căutare a sinelui numită viaț�ă, ș� i aceasta este dra-
ma existenț�ei ș� i a evoluț�iei care se desfăș� oară î�n această
sferă muritoare.
Să alegi î�nseamnă să î�ț�i manifeș� ti divinitatea din inte-
rior. Doar alegerea este un indicator al dezvoltării mentale
ș� i spirituale superioare. Prin ea recunoaș� tem atât intelec-
tul, cât ș� i caracterul. Persoana care poate să depăș� ească li-
mitările ș� i plăcerile lumii senzoriale stă ca un colos pe
scena evoluț�iei vieț�ii. S-a asemănat cu Dumnezeu descope-
rind libertatea esenț�ială din ea, decizând î�n ce direcț�ie se
va dezvolta. Alegerea presupune mereu sacrificiu, deoare-
ce nu decizi î�n favoarea unui lucru fără să decizi î�n defa-
voarea altuia. Nu se obț�ine ș� i nu se câș� tigă niciodată nimic
fără să renunț�i la ceva. Această lege a sacrificiului este cea
î�n conformitate cu care trăiesc toate ființ�ele vii, după care
cresc, evoluează ș� i aspiră. Acceptarea ș� i cunoaș� terea sacri-
ficiului alină multă durere, deoarece atunci când î�nț�elegem
că putem avea un lucru numai renunț�ând la altul, nu ț�inem
prea strâns de bunuri, fiind pregătiț�i să le dăm drumul ori-
când. Nu ne aparț�in doar nouă; sunt idei care î�ș�i au originea
î�n mintea universală ș� i se află, prin urmare, î�n proprietatea
comună a tuturor.
SUFERINȚA ȘI DEZVOLTAREA
Viaț�a pare câteodată să ne î�ngenuncheze î�ngrozitor, să
ne pună sub o presiune pe care abia putem să o suportăm,
să ne implice î�n conflicte care ne depăș� esc posibilităț�ile de
rezolvare; dar suntem ceea ce suntem numai pentru că as-
pirăm să fim mai măreț�i, iar obstacolele ș� i suferinț�a cu care
ne î�ntâlnim î�n viaț�ă sunt doar rezultatul eforturilor noas-
tre de a ieș� i din coaja î�nchistată a egoului ș� i de a progresa
î�n eficacitate ș� i î�nț�elegere. „Pe drumul nesfârș� irii, Arcaș� ul
vede ț�inta ș� i cu puterea Lui vă î�ncordează, astfel ca săgeț�ile-i
să poată zbura iute ș� i departe”*, scrie Kahlil Gibran. Finalul
lucrurilor nu se relevă minț�ii mărginite a omului, sunt doar
parț�ial disponibile facultăț�ilor sale intuitive ș� i numai î�n
măsura î�n care el î�nț�elege că scopurile ș� i metodele vieț�ii se
află î�n mâinile unei puteri superioare lui. Adevărata sa vo-
caț�ie este să aprofundeze relaț�ia cu această putere, să î�ș�i
dezvolte o credinț�ă ș� i o î�ncredere completă î�n ea, să î�ș�i dea
seama că nimic nu depinde de el, cu excepț�ia determinării
direcț�iei î�n care se va dezvolta.
Alegerea presupune libertate ș� i dacă omul este liber sau
este un robot a fost o dispută preferată a sectelor religioa-
se ș� i a filosofilor. Orice putere capabilă să creeze lumea ș� i
să supravegheze procesul organizat al evoluț�iei trebuie să
ș� tie î�ncotro se î�ndreaptă ș� i cum intenț�ionează să ajungă
acolo. Traiectoria sa nu poate fi modificată de niciuna din-
tre minț�ile finite pe care le-a creat. Toate evenimentele
care au avut loc î�n lume trebuie să fi fost predestinate, pen-
tru că numai prin apariț�ia lor organizată a fost posibil ca
* Profetul, poezia „Vorbeşte-ne despre copii”, traducere de Radu Câr-

neci, Editura Mix, Braşov, 2000. (n.tr.)
204 Magia din minte
viaț�a să ia direcț�ia pe care a luat-o. Ș� i totuș� i, î�n cadrul sferei

absolut rigide a apariț�iei acestor evenimente, individul
este liber, pentru că are î�nnăscută î�n el puterea de a-ș� i asu-
ma oricare dintre rolurile ce trebuie jucate î�n orice eveni-
ment; ș� i el î�nsuș� i este cel care alege până la urmă rolul
pe care î�l va juca. Deoarece sinele universal creează toate
lucrurile din el î�nsuș� i, este de fapt toate lucrurile ș� i prin
urmare nu se gândeș� te la viaț�ă din punctul de vedere al
oamenilor, ci numai din punctul de vedere al evenimente-
lor. Evenimentele ar corespunde aproape î�ntru totul gân-
durilor din mintea unei ființ�e supreme, a cărei î�mpărț�ire î�n
nenumărate manifestări ar fi pentru a garanta că a partici-
pat î�n toate domeniile fiecărui eveniment î�n cea mai potrivită
formă pentru acea participare. Astfel, Sinele Secret pătrun-
de î�n toate evenimentele, iar nenumăratele forme pe care
ș� i le asumă, diversitatea măș� tilor pe care ș� i le pune pentru
a-ș� i juca diferitele roluri, par separate ș� i unice doar pentru
alte ființ�e care se manifestă incomplet, niciodată pentru sine
î�nsuș� i.
ELIBERAREA ENERGIEI PSIHICE

Sentimentul nostru egoist al separării este o iluzie cul-
tivată î�n mod deliberat î�n alcătuirea noastră mentală ș� i
psihică, astfel î�ncât să putem acț�iona fără să depăș� im sfera
genului de oameni care suntem. Cu toate acestea, nu există
o lege absolută care să spună că trebuie să facem astfel,
deoarece, î�n acelaș� i timp î�n care ni s-a cultivat iluzia, ne-a
fost sădită ș� i puterea de a o distruge. Recunoscându-ne ca-
pacitatea de a ne condiț�iona propria conș� tiinț�ă, putem să
ne extindem acea conș� tiinț�ă pentru a cuprinde orice rol
alegem să jucăm ș� i de aceea suntem liberi î�n mod inerent

ș� i fiecare om poartă î�n el puterea de a-ș� i stăpâni propriul
destin.
Decizia descătuș� ează o energie psihică remarcabilă. Eli-
berează î�n noi potenț�iale ș� i posibilităț�i de care nici măcar
nu ne dăm seama. Este un lucru nemaipomenit să te hotă-
răș� ti. Te î�ndreaptă către imaginea ta mentală, te aș� ază pe
calea către realizarea ei cu o energie care izvorăș� te din co-
tloane ascunse. Orice ai face, vei face de două ori mai bine
dacă te hotărăș� ti ce vrei să realizezi. Chiar ș� i un lucru atât
de simplu precum î�ncercarea de a traversa strada devine
mai uș� or odată ce te hotărăș� ti că nu vei î�ncerca până când
nu va fi pauză î�n trafic. Nu vei bate din picior pe asfalt, pri-
vind neliniș� tit maș� inile care se apropie, pentru a sprinta
brusc. Vei ș� ti că astfel î�ț�i vei irosi energia. Vei sta răbdător,
senin ș� i sigur, pentru că te-ai hotărât. Fiecare sarcină î�n
viaț�ă poate fi asemănată cu acest exemplu simplu.
Omul care î�ncepe o activitate fără să se hotărască ce
vrea să facă ș� i cum doreș� te să o ducă la bun sfârș� it î�ș�i iro-
seș� te energia luând î�n considerare posibilităț�i nepotrivite
î�n timp ce progresează. Unii oameni spun că hotărârea te
face să ai o viziune î�ngustă; nu î�ț�i schimbi niciodată traiec-
toria pentru că nu poț�i să vezi î�mprejurimile. Dar î�n orice
situaț�ie sunt inerente toate posibilităț�ile, tot timpul. Ele
există î�n orice situaț�ie, î�nainte ca noi să intrăm î�n ea. Nouă
ne apar doar acele posibilităț�i pe care putem să ni le imagi-
năm, dar imaginea pe care o avem ar trebui să fie rezultatul
alegerii noastre. Oamenii cărora le apar alte posibilităț�i de-
cât cele pe care s-au apucat să le realizeze sunt cei care nu
au luat decizii definitive; au permis imaginilor din mintea
206 Magia din minte
lor să se schimbe ș� i această schimbare modifică situaț�ia î�n

care se găsesc.
DECIDE ȘI ȚI SE VOR DA MIJLOACELE

Decizia este o parte importantă a vieț�ii zilnice. Antre-
norul aflat î�n faț�a echipei sale la vestiar î�ncearcă să insufle
fiecărui jucător decizia de a câș� tiga. E aproape sigur că ne-
luarea acestei decizii va avea ca rezultat î�nfrângerea, deoa-
rece fără ea imaginile care se formează î�n minte se schimbă
prea uș� or î�n favoarea î�nfrângerii atunci când apar circum-
stanț�e negative. Când hotărăști să realizezi ceva, te î�ntăreș� ti
din punct de vedere mental pentru a suporta rigorile ș� i pri-
vaț�iunile necesare atingerii obiectivului. Aceasta, mai presus
de toate, necesită să fii calculat. Sportivul care se hotărăș� te
că va traversa î�not Canalul Mânecii trebuie să se hotărască
totodată că va continua să î�noate, indiferent cât de mult
oboseș� te. Dacă ia decizia să traverseze canalul î�not ș� i deci-
zia nu include î�nț�elegerea faptului că se va confrunta inevi-
tabil cu oboseala, atunci nu a luat realmente o decizie, ș� i î�n
momentul î�n care oboseala i se va strecura î�n conș� tiinț�ă, se
vor forma imagini î�n care nu mai traversează î�not canalul,
iar el va fi terminat.
Genul de imagine mentală care asigură succesul face
parte din categoria celor care se stabilesc î�n minte cu o
convingere de nezdruncinat, care supravieț�uieș� te tuturor
atacurilor, obstacolelor, devierilor. O asemenea convingere
interioară inspiră un curaj ș� i o energie extraordinare. Este
imaginea mentală pe care o au toț�i cei care realizează ș� i
î�ndeplinesc ceva, care duc lucrurile până la capăt. Mulț�i oa-
meni cred că vor anumite lucruri, dar nu au suficientă
dorinț�ă pentru a-ș� i menț�ine imaginea mentală î�n ciuda cir-

cumstanț�elor negative. Trebuie să î�ț�i doreș� ti foarte tare
ceva pentru a persevera î�n ciuda ghinionului ș� i a î�nfrângerii.
Dacă acceptăm abaterea de la planurile noastre ca pe o do-
vadă că nu se vor realiza niciodată, atunci cu certitudine
nu vom î�ndeplini niciodată nimic. Nicio cale nu este uș� oară,
cu excepț�ia celei care duce la vale. Dacă aspirăm, trebuie să
urcăm, iar urcarea necesită efort, sudoare ș� i disponibilita-
tea de a continua î�n ciuda tuturor dificultăț�ilor. Omul esca-
ladează un munte nu doar pentru că muntele se află acolo,
ci pentru că vrea să ajungă î�n vârf. Acest instinct interior
de a depăș� i obstacolele, de a fi la î�nălț�ime î�n orice situaț�ie,
de a câș� tiga î�n ciuda tuturor aș� teptărilor este cel care a dus
viaț�a mai departe spre triumfala sa evoluț�ie de la amibă la
astronaut.
REZISTENȚA MENTALĂ
Trebuie să fim duri cu noi î�nș� ine pentru că este uș� or să
ne cufundăm î�n letargie ș� i să ne uităm aspiraț�iile. Dacă vrem
să prindem o călătorie î�n expresul vieț�ii ș� i să ajungem î�n-
tr-adevăr undeva, trebuie să fim pregătiț�i să fim zguduiț�i
puț�in pe drum; trebuie să ș� tim că vom suferi ș� i trebuie să
fim pregătiț�i să î�ndurăm. Cu toț�ii suntem î�nclinaț�i să fim
prea blânzi cu noi î�nș� ine. Vrem să ne asigurăm că nu mun-
cim prea mult, că ne apărăm de tensiune, dar adevărul este
că omul devine puternic ridicând greutăț�i, intrând î�n con-
flicte. Obț�inem sănătate fizică prin miș� care, prin exersarea
constantă a corpului pentru a atinge un obiectiv. Obț�inem
sănătate mentală pe aceeaș� i cale, menț�inându-ne eforturi-
le mentale orientate asupra î�nvăț�ării, căutând mereu să ne
208 Magia din minte
dezvoltăm. Somnul este un panaceu ș� i una dintre minunile

naturii, dar oamenii care stau î�n pat nu cuceresc niciodată
nimic, doar cei care ies î�n lume ș� i sunt activi. Oamenii care
au un obiectiv nu trebuie să aleagă niciodată î�ntre acț�iune
ș� i letargie. Imaginea din mintea unui om, dacă este una re-
feritoare la realizare, î�l î�mpinge la acț�iune.
Scopul, î�nsă, este mai important decât simpla realizare.
Lipsa unui scop poate să distrugă un om, să provoace boa-
lă, alcoolism. Scopul este cel care ț�ine organismul sănătos.
Atunci când scopul dispare, organismul î�ncepe să se dezin-
tegreze. Oamenii care se pensionează după o viaț�ă activă
sunt exemple excelente.
Să pierzi vremea î�n grădină, să joci golf ș� i să pescuieș� ti
sunt scopuri insuficiente pentru a te ț�ine sănătos î�n anii
î�naintaț�i ai vieț�ii. Organismul uman nu a fost creat pentru
distracț�ie, ci pentru realizări. Atunci când ne concentrăm
pe căutarea plăcerii, nu trece mult ș� i ne dezintegrăm atât
intelectual, cât ș� i fizic; chiar ș� i simț�urile ni se suprasaturea-
ză ș� i nu mai putem să ne bucurăm de plăcere. Omul care
munceș� te toată viaț�a cu scopul de a se pensiona este î�n ge-
neral frustrat ș� i confuz după doi sau trei ani de relaxare
silită ș� i caută disperat un mod de a se î�ntoarce la lucru. De
obicei, î�nsă, dezintegrarea ce apare î�n această perioadă
este rapidă ș� i nu mai poate să î�ș�i facă loc î�n lumea realiză-
rilor. Apoi devine singuratic ș� i este cuprins de amărăciune,
iar bătrâneț�ea se instalează cu adevărat. Este mult mai bine
dacă rămâne î�n plină activitate; dacă nu la acelaș� i loc de
muncă, atunci la altul găsit la pensie, ca să poată continua
să trăiască zilnic cu un scop, să poată simț�i că face parte
din marele efort al omenirii către progres, pentru ca
abilităț�ile ș� i talentele sale să nu ruginească ș� i să se descom-

pună, ci să se menț�ină agere prin exersarea lor constantă.
FOLOSEȘTE SAU PIERDE

Există o lege care este evidentă de-a lungul î�ntregii vieț�i.
Î�n cuvinte simple, ea este: „Foloseș� te ori pierde”. Dacă ne
punem braț�ul drept î�n ghips timp de trei luni, vedem că s-a
micș� orat serios când dăm ghipsul jos. Numai după luni de
exerciț� iu regulat î�ș�i va reveni la normal. Pe măsură ce
î�mbătrânim ș� i viaț�a devine mai sedentară, nu ne mai supu-
nem muș� chii la efort, aș� a că se î�nmoaie ș� i slăbesc. Abdo-
menul tinde să iasă î�n afară, pe coapse ș� i ș� olduri se adună
grăsimea, iar dacă suntem obligaț�i să trecem strada î�n fugă,
gâfâim ș� i ne temem de un atac de cord. Ne pierdem condi-
ț�ia fizică dacă nu ne folosim muș� chii, ș� i, î�n consecinț�ă, sun-
tem uș� or predispuș� i la boală ș� i disfuncț�ii. Folosirea regulată
ș� i sistematică a muș� chilor previne acest lucru, la fel ca î�n
cazul părț�ilor mai intangibile ale naturii noastre.
Trebuie să ne folosim curajul sau ne va părăsi; trebuie
să ne folosim determinarea sau ne va părăsi; trebuie să ne
exercităm puterea de decizie sau vom descoperi curând că
nu o mai avem deloc. Adoptarea unei atitudini mentale
faț�ă de lucruri nu este importantă numai pentru succes ș� i
realizări, ci este fundamentală ș� i pentru sănătatea menta-
lă. Omul care nu ș� tie niciodată unde se situează ș� i se lasă
influenț�at de fiecare problemă va pune o presiune enormă
pe latura sa emoț�ională, deoarece este condus de la un ma-
ximum la un minimum al victoriei ș� i î�nfrângerii fără nici
cea mai mică idee î�n privinț�a a ceea ce î�l motivează ș� i a ceea
ce face ca fiecare circumstanț�ă să fie atrasă către el.
210 Magia din minte
Î�ncrederea î�n sine ș� i î�n destinul său este germenul din

care răsar toate deciziile. Î�ndoiala reprezintă esenț�a bătrâ-
neț�ii ș� i a morț�ii. Cinismul, pesimismul ș� i disperarea sunt
semne ale eș� ecului, bolii ș� i dezastrului. Toate lucrurile ră-
sar din imagini mentale ș� i proiecț�ii emoț�ionale, iar capaci-
tatea de a decide, de a se hotărî� este automată pentru omul
care î�ș�i vede unitatea cu toate ființ�ele ș� i legătura ombilicală
cu Sinele Secret. Este un act de laș� itate să nu te poț�i hotărî�,
indiferent cât de nesemnificativă este problema, iar asta î�ț�i
corupe sufletul. Este de fapt un fel de renunț�are să nu poț�i
ajunge la o decizie, un fel de refuz de a intra î�n conflict ș� i
acesta stăvileș� te mental fluxul de energie care intră î�n indi-
vid din univers, frânând, limitând, aducând descompunerea
ș� i decăderea. Incapacitatea de a te hotărî� indică slăbiciune
morală. O asemenea letargie nu trebuie menajată, ci depă-
ș� ită. Nu vei î�nvinge frica cedând î�n faț�a ei; numai î�nfrun-
tând-o direct; ș� i dacă faci asta, victoria î�ț�i este asigurată,
deoarece frica î�n sine este laș� ă ș� i nu rezistă î�n faț�a unui
atac direct.
FĂ-ȚI SINGUR NOROCUL

Orice î�ț�i este frică să faci, fă, ș� i vei fi surprins să con-
staț�i că nu î�ț�i mai este frică. Orice nu poț�i să decizi, decide,
ș� i vei fi uimit cât de corectă a fost decizia ta. Nu ne temem
niciodată de cât de corecte sau greș� ite sunt deciziile noastre,
ci de faptul că, odată ce ne-am luat angajamentul faț�ă de
ele, trebuie să nu cedăm ș� i să luptăm pentru ele. Evitarea
conflictului este ceea ce ne face incapabili să ne hotărâm.
Este uș� or să î�ț�i pierzi cumpătul, să pierzi vremea ș� i să lene-
veș� ti din punct de vedere mental, să mănânci ce vrei ș� i cât
de mult vrei, să intri î�n datorii, să î�ți� plângi de milă, să te afunzi

din ce î�n ce mai mult, să dai vina pe altcineva sau altceva.
Dar este nevoie de curaj pentru a-ț�i păstra cumpătul ș� i a avea
răbdare, pentru a exersa ș� i a te menț�ine î�n formă, pentru
a-ț�i mări afacerea ș� i a-ț�i economisi banii, pentru a spune
nu, pentru a accepta responsabilitatea deplină a propriilor
fapte, pentru a avea î�ncredere, pentru a nu-ț�i face griji. Î�n
fotbal, un slogan de pe pereț�ii multor vestiare spune astfel:
„Un câș� tigător nu se dă bătut niciodată, iar cel care se dă
bătut nu câș� tigă niciodată”. Câteodată pare că î�n viaț�ă nu se
petrece nimic, cu excepț�ia faptului că natura ne pune per-
manent la î�ncercare să vadă dacă ne este frică. Există cicluri
de noroc ș� i ghinion, cu siguranț�ă. Fiecare jucător de cărț�i le
cunoaș� te ș� i î�ș�i joacă mâna corespunzător. Proverbe precum
„O nenorocire nu vine niciodată singură” sunt elocvente
pentru faptul că omenirea ș� tie din vechime despre perioa-
dele cu noroc ș� i ghinion.
Natura ne dă cele mai crude lovituri atunci când vrea
să ne facă să creș� tem. Odată ce vedem logica, nu vom mai
renunț�a niciodată î�n faț�a î�mprejurărilor neprielnice. Când
norocul î�ț�i este potrivnic, este momentul să joci mai dur, să
î�ț�i aduni forț�ele, să î�ț�i aduni curajul, să zâmbeș� ti ș� i să nu î�ț�i
fie frică; este momentul să î�ț�i mobilizezi mai mult vigilenț�a
mentală. Rămâi acolo ș� i luptă. Indiferent cât de î�ntunecate
sunt perspectivele, indiferent cât de pesimistă este progno-
za, rezistă. Continuă să faci ce poț�i mai bine ș� i, mai presus
de orice, nu te teme. Vizualizează că ai o coloană vertebra-
lă din oț�el; apelează la resursele tale interioare pentru o
fermitate care nu va ceda. Natura te urmăreș� te; Sinele Se-
cret te urmăreș� te. Poverile ș� i ghinionul sunt puse pe umerii
tăi cu un scop ș� i, dacă nu te sperii, dacă rămâi pur ș� i simplu
212 Magia din minte
acolo ș� i refuzi să te sperii, î�ndeplineş� ti scopurile cele mai

tainice ale vieț�ii ș� i, mai devreme sau mai târziu, ț�i se vor
î�nmâna cheile î�mpărăț�iei cerurilor.
ACȚIUNEA VERITABILĂ ȘI CEA FALSĂ

Nu este greu să distingi î�ntre motivaț�ia psihică veritabilă
ș� i cea falsă, să poț�i să recunoș� ti atunci când cineva respec-
tă voinț�a Sinelui Secret sau doar ordinele propriului ego.
Acț�iunea care porneș� te din voinț�a Divinităț�ii este î�ntot-
deauna dinamică ș� i constructivă. Nu este niciodată î�nsoţ�ită
de emoț�ii ș� i perspective negative. Poartă cu ea o convinge-
re interioară ș� i o seninătate absolute, astfel î�ncât individul
ș� tie mai presus de orice î�ndoială că urmează traiectoria
corectă. Dimpotrivă, acț�iunea care vine de la ego este aproa-
pe totdeauna hărț�uită de î�ndoială. Acț�iunea iniț�iată de ego
este mereu o acț�iune care vizează exclusiv obiectivul. Un
individ care acț�ionează la porunca egoului rareori se bucu-
ră de munca lui sau este complet captivat de ea. Urmăreș� te
doar obiectivul dorit de ego ș� i acest scop este î�ntotdeauna
reprezentat de glorie, bogăț�ii, putere, prestigiu sau unul
dintre celelalte accesorii care iau ochii sinelui mărunt.
Un alt test pe care am putea să î�l aplicăm motivaț�iei
psihice a acț�iunilor noastre este să vedem dacă sunt efici-
ente sau nu. Acț�iunea care este motivată de Sinele Secret
este fără excepț�ie eficientă. Individul care acț�ionează sub
imperiul voinț�ei universale nu poate să î�i reziste, face ceva
ce trebuie făcut. Pe de altă parte, acț�iunea efectuată la î�n-
demnul egoului este rareori eficientă ș� i atunci, dar numai
î�n acel moment, voinț�a egoului se va potrivi î�ntâmplător cu
cea a divinităț�ii. O asemenea î�ntâmplare este î�ntr-adevăr
rară, î�nsă atunci când are loc individul este purtat pe î�năl-
ț�imi ameț�itoare cu o idee absolut greș� ită despre cum s-a
petrecut totul. Pune meritul realizărilor sale pe seama vo-
inț�ei egoului ș� i continuă astfel să o aplice. Î�n consecinț�ă, nu
va trece mult ş� i va coborî� abrupt î�n locul din care a î�nceput
sau chiar mai jos, va deveni o imagine a confuziei totale ș� i
a frustrării absolute ș� i nu va ș� ti î�ncotro să o apuce. Aseme-
nea oameni sunt genul care se sinucid. Ei sunt cei care par
dintr-odată să î�ș�i piardă talentul ș� i capacităț�ile, să apeleze
la alcool ș� i narcotice. Dar uneori, dacă smerenia î�ncolț�eș� te
î�nainte să î�nceapă dezintegrarea, ei ajung să î�nț�eleagă ș� i
pot să î�ș�i refacă viaț�a cu o atitudine psihică potrivită.
MANAGERUL GENERAL SE AFLĂ LA ETAJUL

SUPERIOR
Jim era un tânăr î�ndrăzneț�, cu o voinț�ă puternică ș� i atunci
când a fost lăsat la vatră după al Doilea Război Mondial, i
s-a oferit o slujbă î�n televiziune î�ntr-un oraș� de pe coasta
de vest. Jim era ambiț�ios ș� i a jurat să ajungă la conducerea
postului de televiziune, apoi să o facă lider de piaț�ă. A mun-
cit din greu pentru că î�ș�i dorea bani ș� i prestigiu, ș� i î�n cinci
ani le-a obț�inut pe amândouă. A devenit manager general
al postului de televiziune ș� i aceasta a ajuns lider de piaț�ă.
Î�n această perioadă, bineî�nț�eles, î�ntreaga industrie a
televiziunii prolifera. A crescut de zece ori ca dimensiuni,
iar angajaț�ii au urmat ș� i ei panta ascendentă î�n acest pro-
ces. Apoi a î�nceput concurenț�a. Talentele erau recrutate
din agenț�ii de publicitate, posturi de radio, studiouri de
film, de pe scena de pe Broadway. Jim a urmărit acest aflux
de chipuri noi ș� i s-a hotărât să fie mai bun decât toț�i, să
214 Magia din minte
facă mai mulț�i bani, să fie lider. A muncit zi ș� i noapte, dar

cu toate acestea lucrurile au î�nceput să meargă prost.
Indiferent cât de bine î�ș�i făcea planurile, ceva le dădea
mereu peste cap. Indiferent cu câtă atenț�ie concepea un pro-
ces, apărea mereu un factor necunoscut ș� i î�l strica. A î�nceput
să creadă că are ghinion. Oameni despre care era sigur că î�i
sunt inferiori î�l î�ntreceau adesea printr-un noroc extraor-
dinar venit parcă din senin. A devenit morocănos, suspicios
ș� i ostil faț�ă de asociaț�i. Doi ani mai târziu a fost concediat.
Î�ntr-o zi, când era cu moralul la pământ ș� i aproape că
renunț�ase, a dat peste o carte care descria bucuria abando-
nării voinț�ei proprii î�n mâinile voinț�ei universale ș� i, de
vreme ce era pe cale să renunț� e, s-a hotărât să î�n cerce.
A fost uimit de pacea ș� i seninătatea pe care le-a dobândit
din simplul act al supunerii psihologice. A acceptat o slujbă
modestă la un post de televiziune nou ș� i a pornit din nou la
drum.
Prietenii i-au observat schimbarea. A î�ncetat să se mai
agite. Nu a mai î�ntreprins acț�iuni cu motivul principal de a
face ceva, ci părea să facă lucrurile cu o bucurie interioară
a realizării lor efective. Avea o trăsătură a toleranț�ei, î�nț�e-
legerii, a modestiei care făcea din prezenț�a lui î�n echipă o
î�ncântare pentru toată lumea. Î� n câteva luni i s-a dat o
slujbă de mare răspundere; î�n doi ani a ajuns să conducă
postul. Plăcuț�a cu „manager general” nu se mai află î�nsă pe
uș� a lui Jim. Î�ntrebat de ce, el răspunde: „Managerul general
se află la etajul superior”.
IZVORUL ETERN
Lecomte du Noüy* a scris: „Fiecare om să ț�ină minte că
destinul omenirii este incomparabil ș� i mai presus de toate
să nu uite că scânteia divină se află î�n el ș� i doar î�n el, iar el
este liber să o ignore, să o distrugă sau să se apropie de
Dumnezeu, arătându-ș� i dorinț�a de a lucra cu El ș� i pentru
El”. Aceasta este, bineî�nț�eles, exact atitudinea psihică pe
care trebuie să ne străduim să o obț�inem dacă vrem să du-
cem o viaț�ă eficientă ș� i luminată. Cunoaș� terea izvorului
nostru etern ș� i identificarea noastră ulterioară cu acesta
ne conduc la acț�iuni ș� i atitudini care au o perspectivă mai
largă ș� i mai universală decât orice acț�iuni ș� i atitudini care
ar fi posibile pentru sinele egoist. Puterea noastră de deci-
zie ne permite să ne dezvoltăm î�n orice direcț�ie alegem ș� i,
odată ce ne-am dezbărat de prezenț�a limitatoare ș� i restric-
tivă a sinelui superficial, putem să ne extindem î�ntr-un fel
de percepț�ie cosmică ce ne permite să efectuăm intuitiv
orice muncă cu o eficacitate ș� i o măiestrie care ne-au fost
interzise până acum.
Poț�i să fii sigur că nu vei fi victima letargiei atunci când
î�ț�i laş� i viaț�a î�n seama Sinelui Secret. Vei deveni î�n schimb
mult mai dinamic. Tiparul lipsit de sens al existenț�ei tale
omeneș� ti se va schimba complet ș� i vei ajunge să vezi con-
turul invizibil al destinului tău. Atunci când vălul se va ridi-
ca î�n sfârș� it, vei descoperi că dorinț�a de a grăbi sau de a
* André Lecomte du Noüy (1844-1914) a fost un architect francez,

restaurator și membru de onoare al Academiei Române (1887). Se
trăgea dintr-o familie de nobili, originară din Piemont, stabilită în Fran-
ța în secolul al XIV-lea. El a fost chemat de regele Carol I al României să
restaureze o serie de monumente din România. (n.ed.)
216 Magia din minte
î�ntârzia evenimentele a dispărut; ce va fi, va fi, ș� i asta este

suficient. Doar capacitatea de a recunoaș� te că există un
plan mai măreț� î�i dă cuiva posibilitatea să renunț�e la orice
î�ncercare de a-l conduce. Asta nu te scoate din luptă, te
aruncă ș� i mai adânc î�n ea. Ceea ce se sacrifică este perspec-
tiva limitată a sinelui superficial. La exterior, felul î�n care te
comporţ�i este posibil să fie activ, plin de răsunet ș� i dina-
mic, dar pe dinăuntru eș� ti senin, sigur de toate lucrurile,
deoarece, după cum spune Trimalchio*, „Mama, Pământul,
se află la mijloc, rotundă ca un ou ș� i are î�n ea toate lucrurile
bune, ca un fagure de miere”.
CONDIȚIONAREA SUBCONȘTIENTULUI
Atâta timp cât ne concentrăm pe domeniul senzorial al
conș� tiinț�ei noastre, nu suntem niciodată stăpâni pe casa
noastră, pentru că adevăratele noastre motivaț�ii răsar din
zone ascunse de care nu ne dăm seama ș� i pe care nu le con-
trolăm. De aceea nu pot adesea oamenii să obț�ină rezultate
prin gândirea pozitivă. Subconș� tientul ne î�ndrumă mereu;
mintea conș� tientă nu este decât agentul său. Cu cât pare
mai independentă mintea conș� tientă, cu atât este folosită
mai mult de către conș� tient ca un instrument. Nu poț�i să
î�i dai ordine subconș� tientului; este o abordare psihică gre-
ș� ită. Subconș� tientul trebuie să perceapă, apoi să accepte.
Nu răspunde la constrângere. Î� nsă chiar dacă mintea
* Trimalchio este un personaj din opera de ficțiune Satyricon scrisă

de Petronius în secolul I d.Hr. El joacă un rol doar în secțiunea intitu-
lată „Cēna Trīmalchiōnis”. Trimalchio este un fost sclav arogant, care a
devenit destul de bogat prin tactici pe care majoritatea le-ar găsi deza-
greabile. (n.ed.)
conș� tientă nu poate să comande subconș� tientului, poate

să î�l condiț�ioneze să reacț�ioneze diferit. Dacă un om este
fricos, nu poate să devină curajos printr-un act de voinț�ă,
doar condiț�ionându-ș� i subconș� tientul să î�i susț�ină senti-
mentul de curaj.
Din acest motiv sunt foarte importante perioadele de
meditaț�ie. Prin intermediul lor putem să ne schimbăm mo-
dul î�n care percepem prosperitatea, sănătatea ș� i fericirea,
mintea conș� tientă având un efect de condiț�ionare asupra
subconș� tientului.
Putem să alegem î�n mod conș� tient calea de urmat, dar
numai î�n linii mari. Alegerile noastre zilnice ne sunt impu-
se de către subconș� tient, deoarece acț�ionăm î�ntotdeauna
intuitiv ș� i instinctiv. Dacă suntem nemulț�umiț�i de acț�iunile
ș� i circumstanț�ele noastre, trebuie să ne condiț�ionăm subcon-
ș� tientul să ne inspire gânduri ș� i acț�iuni diferite. Această
putere a autocondiț�ionării ne este disponibilă tuturor. Pu-
tem să realizăm aceasta prin perioade de meditaț�ie zilnică
sau să ne păstrăm mereu î�n conș� tiinț�ă imaginea concretă a
ceea ce vrem să devenim. Î�nț�elege următorul lucru: atunci
când aș� chiile sar î�n toate părț�ile, trebuie să continuăm ală-
turi de personalitatea ș� i percepț�ia de sine care s-au insta-
lat deja î�n subconș� tient, deoarece î�n momentele de acț�iune
toate gândurile ș� i miș� cările noastre sunt instinctive.
ÎNFRUNTAREA ADEVĂRURILOR ASCUNSE

Este nevoie de o atitudine fermă pentru a î�nfrunta ade-
vărul conform căruia ț�i-ai ales fiecare circumstanț�ă ș� i lu-
cru din viaț�ă, nu î�n mod conș� tient, bineî�nț�eles, ci la nivel
subconș� tient. Un om bolnav este de obicei ofensat de ideea
218 Magia din minte
că a ales să fie bolnav, consternat de insolenț�a cuiva care î�i

sugerează că poate să se facă bine alegând pur ș� i simplu să
se facă bine. Dacă î�i explică cineva că are posibilitatea de
condiț�ionare a gândirii pozitive, o î�ncearcă uneori un timp,
dar de obicei fără rezultate vizibile, deoarece gândeș� te po-
zitiv î�n mod negativ, î�ș�i spune că este bine, ș� tiind î�n acelaș� i
timp că e bolnav. Omul poate să se facă bine alegând să se
facă bine, dar rareori se î�ntâmplă acest lucru după ce face
alegerea. Mai î�ntâi este nevoie să demareze un program de
condiț�ionare a conș� tiinț�ei printr-un sentiment al sănătăț�ii.
S-a î�mbolnăvit deoarece conș� tiinț�a sa a dobândit un senti-
ment al bolii ș� i acesta trebuie dat deoparte, î�nlocuit, iar
această misiune nu va fi î�ndeplinită î�ntr-o zi. Î�n mod stra-
niu, alte persoane au câteodată un mai mare efect asupra
subconș� tientului nostru decât avem noi î�nș� ine. Un hipnoti-
zator bun poate adesea să efectueze vindecări uimitoare.
Acestea sunt î�nsă de obicei temporare, pentru că ideea in-
suflată de hipnotizator se disipează î�n scurt timp ș� i locul î�i
este luat de factorul iniț�iator care a provocat de fapt boala.
Mintea conș� tientă a individului a aș� ezat factorul iniț�iator
al bolii î�n subconș� tient ș� i va continua să facă asta până
când se schimbă modul de gândire.
FANTOMELE HRĂPĂREȚE
Nu există o cale scurtă ș� i uș� oară către recondiț�ionarea
subconș� tientului. Hipnoza ș� i psihanaliza nu sunt niș� te pa-
nacee. Recondiț�ionarea poate fi făcută doar de către tine ș� i
necesită concentrare ș� i efort continuu; dar ai î�ntotdeauna
marea consolare că la sfârș� it vei fi stăpân pe propria viaț�ă.
Este curios cât de des ne scapă lucrurile pe care ni le
punem î�n minte. Uneori se pare că simplul fapt al concen-

trării atenț�iei asupra unui obiectiv face ca acesta să devină
imposibil de î�ndeplinit.
De te vei ține dup-o umbră, ea îți va scăpa;

De vei fugi de ea, te va urma:
La fel și-atunci când îți curtezi iubita, te va refuza;
Dar las-o-n pace și ea te va curta.
– Ben Jonson
Există un motiv psihologic fundamental ascuns pentru

care scopurile noastre conș� tiente nu se î�mplinesc ș� i acesta
este faptul că ele se află adesea î�n contradicț�ie cu scopurile
noastre subconș� tiente. Dacă nu reuș� im, este din cauză că
ne dorim eș� ecul la nivel subconș� tient, chiar dacă mintea
conș� tientă pare să î�ș�i dorească succesul mai presus de ori-
ce. Dar mintea conș� tientă nu poate să facă nimic de una
singură; ea se află mereu î�n puterea subconș� tientului. Nu
poate decât să condiț�ioneze subconș� tientul ș� i să primeas-
că drept urmare cooperarea lui î�n realizarea obiectivelor
conș� tiente. Toate deciziile sunt luate la nivel subconș� tient
ș� i, dacă nu le combatem, ele se realizează rapid ș� i uș� or. Î�n-
cercarea de a alege conș� tient î�n mijlocul acț�iunii nu face
decât să iniț�ieze un conflict î�ntre mintea conș� tientă ș� i cea
subconș� tientă, ș� i până la urmă alegerea tot subconș� tientul
o face. Dacă alegerile făcute de cele două minț�i sunt con-
trare, atunci s-ar putea să vedem că rezultă un eș� ec î�n urma
eforturilor noastre către succes, că rezultă o boală î�n urma
eforturilor noastre către sănătate sau că rezultă sentimen-
te de ură î�n urma eforturilor noastre către iubire.
220 Magia din minte
Sfera de eficacitate pe care mintea conș� tientă o are asu-

pra subconș� tientului este aceasta: prin ea putem să alegem
conș� tient ce fel de oameni am vrea să fim. Putem să deve-
nim curajoș� i, plini de energie, loiali, demni de î�ncredere,
plini de iubire, î�nț�elegere ș� i toleranț�ă prin simpla folosire a
metodelor de condiț�ionare conș� tientă, concentrându-ne
atenț�ia pe ceea ce am vrea să devenim, dându-le voie aces-
tor impresii să se strecoare la nivelurile subconș� tiente prin
intermediul imaginaț�iei noastre. Dacă facem asta î�n mod
continuu ș� i cu regularitate, mai devreme sau mai târziu î�n-
cepem să acț�ionăm ș� i să gândim exact aș� a cum ni se con-
centrează conș� tiinț�a. Putem atunci să ne purtăm instinctiv
ș� i natural î�n orice situaț�ie, aș� a cum ne-am dorit î�ntotdeau-
na. Ne-am recreat literalmente după imaginea dorinț�elor
noastre, concentrându-ne atenț�ia asupra acelei imagini ș� i
dându-i voie să se strecoare î�n subconș� tient. Putem să ac-
ț�ionăm ș� i să gândim î�n concordanț�ă cu o percepț�ie de sine
pe care am croit-o î�n minte. Puterea noastră de a alege re-
zultă din puterea noastră de a deveni ș� i suntem î�ntotdeauna
o reflexie a imaginii mentale pe care o avem. Putem să de-
venim orice dorim, dacă ne schimbăm punctul de vedere
psihologic.
CONFLICTUL CONTRARIILOR
E un lucru minunat să ai o minte, dar este ș� i o respon-
sabilitate. Rudyard Kipling a scris: „Eș� ecul are 40 de milioa-
ne de motive, dar nicio scuză”. Ș� i atunci când ajungem să ne
dăm seama de natura eliberatoare ș� i creatoare a minț�ii
noastre, devenim î�n scurt timp conș� tienț�i că găsim î�n lu-
mea din jur imaginile proiectate î�n conș� tiinț�ă. Fă-ț�i timp ș� i
ai curaj să stai faț�ă î�n faț�ă cu realitatea puterii tale de a

alege. Tu ai decis tot ce ț�i-a intrat î�n viaț�ă, adoptând o ati-
tudine mentală î�n această privinț�ă, dând voie acelei atitudini
mentale să prindă formă ș� i contur î�n subconș� tientul tău,
prin disponibilitatea ta de a o accepta. Dacă eș� ti bogat, ai
acceptat un sentiment al abundenț�ei; dacă eș� ti sărac, ai ac-
ceptat un sentiment al sărăciei; dacă te simț�i bine ș� i eș� ti
sănătos, ai acceptat un sentiment al sănătăț�ii; dacă eș� ti bol-
nav, ai acceptat un sentiment al bolii.
Î� ntreaga viaț�ă reprezintă un conflict al contrariilor,
negrul ș� i albul extremelor, zona gri dintre ele. Sus, jos, lat,
î�ngust, î�ntuneric, lumină, putere, slăbiciune, alegem mereu
î�ntre ele, ș� i prin alegerile noastre ne transformăm î�n genul
de oameni care devenim ș� i ne conturăm evenimentele ș� i
circumstanț�ele vieț�ii. Nu este nimeni responsabil de nimic,
doar noi î�nș� ine suntem. Alegerea este mereu a noastră. Noi
o facem ș� i ne hotărâm, drept urmare, viaț�a ș� i destinul.
8 ÎNVINGEREA OPOZIȚIEI
Lumea este populată de multe feluri de oameni. Fetiț�a care
rupe petalele unei margarete î�n căutarea viitorului soț� , î�n
timp ce recită bine cunoscutele versuri, ne reprezintă pe
fiecare dintre noi atunci când ne aflăm la o răscruce î�n viaț�ă
ș� i ne căutăm destinul. „Bogat, sărac, cerș� etor, hoț� , doctor,
avocat, vânzător, ofiț�er.” Ce voi fi? Unii devin vânzători, alț�ii
industriaș� i, unii profesori, alț�ii artiș� ti, unii luptători, iar lu-
mea î�i pare diferită fiecăruia, î�ntrucât ceea ce văd aici î�i
determină să facă alegerea, le dictează fiecare pas al vieț�ii.
Luptătorul vede opoziț�ia. Pentru el, lumea este î�mpresura-
tă de forț�e care i se opun, iar el căută să î�ș�i găsească rolul î�n
ciocnirea acestor forț�e ș� i finalul ei. Competiț�ia ș� i conflicte-
le vin din perceperea obstacolelor. Fiecare om devine un
luptător din punct de vedere psihic, dacă simte ostilitate î�n
mediul său. Indiferent de domeniul pe care ș� i l-a ales, indi-
ferent dacă este o sală de clasă sau un câmp de bătălie, ma-
gazin sau bibliotecă, fiecare î�ntâlneș� te opoziț�ie î�n tot ceea
ce face, pentru că evoluț�ia vieț�ii î�nseș� i are loc pe pământ
doar prin tensiunea ș� i efortul presupuse de conflictul for-
ț�elor ș� i ideilor ș� i de rezultatul acestuia.
224 Magia din minte
OPOZIȚIA FACE POSIBILĂ CREȘTEREA

Opoziț�ia este mediul natural al vieț�ii. Î�nlătură opoziț�ia
care î�l î�nconjoară pe om, iar el se va ofili ș� i muri î�n curând.
Un muș� chi devine puternic prin miș� carea lui. Bătăturile
protejează mâna care face zilnic muncă grea. Mintea folo-
sită constant devine alertă ș� i maleabilă. Dar atunci când nu
ni se opune nimic, ne poticnim ș� i suntem frustraț�i, iar or-
ganismul nostru se face praf din cauza lipsei de obiective ș� i
scopuri. Ne dezvoltăm dând piept cu obstacolele ș� i depă-
ș� indu-le. Prin acest efort ș� i aspiraț�ie ne dezvoltăm ca să
devenim persoane mai bune, ființ�e mai inteligente ș� i mai
conș� tiente decât am putea să devenim vreodată dacă am
vegeta î�ntr-un mediu complet inofensiv. Atunci când ne
dăm seama că opoziț�ia este importantă pentru dezvoltare,
î�nvăț�ăm să o căutăm î�n permanenț�ă, nu î�n sensul falsifică-
rii ei, ci mai degrabă uitându-ne de jur î�mprejur pentru a
descoperi unde există deja ș� i apoi prin strângerea de infor-
maț�ii ș� i î�nț�elegerea ei, pentru a o î�nvinge.
Nimeni nu a dărâmat vreodată un zid dându-se cu ca-
pul de el. Atunci când î�ntâmpinăm opoziț�ie, aceasta este
î�ntotdeauna a unor forț�e misterioase ș� i implacabile. Orice
fel de opoziț�ie este oarbă pentru că propriii noș� tri ochi
sunt orbiț�i. Odată ce am văzut adevărul despre opoziț�ie,
aceasta nu va mai exista. Eforturile noastre nu ar trebui să
se concentreze pe distrugerea zidului, ci pe î�nălț�area con-
ș� tiinț�ei pentru a putea să percepem metode de a scăpa ș� i
de a ne strecura. Unii oameni î�ntâmpină cu entuziasm opo-
ziț�ia ș� i fără ostilitate; cei care nu fac aș� a sunt fie distruș� i de
aceasta, fie se î�ntorc ș� i fug. Ura, ostilitatea ș� i ranchiuna
nu ne lasă să vedem ce fel de lucruri ni se opun. Î�ntr-o
Învingerea opoziției 225
asemenea stare psihică nu putem să vedem niciodată ade-

vărul despre un obstacol, iar caracterul său de nepătruns
ne va î�nvinge până la urmă. Nu poț�i să te arunci î�n luptă cu
î�ntreaga lume ș� i să te aș� tepț�i la altceva î�n afară de î�nfrânge-
re ș� i disperare.
PUNCTE OARBE EMOȚIONALE

Toate obstacolele nu sunt nici pe departe, î�n cel mai ade-
vărat sens al lor, obstacole, ci doar blocaje mentale din cre-
ierul persoanei care le percepe. Nu le î�nvinge opunându-le
rezistenț�ă, ci î�ncercând să le î�nț�eleagă. Până la urmă, toate
obstacolele se reduc la unul singur: o percepț�ie falsă de
sine. Pentru a î�nvinge opoziț�ia, trebuie să căutăm mai î�ntâi
controlul de sine ș� i î�nț�elegerea raț�ională cu privire la lucrul
care ni se opune. Dacă este un prieten cu care concurăm
pentru o slujbă, nu vom obț�ine nici slujba ș� i nici nu ne vom
păstra prietenul dacă dăm voie sentimentelor de ostilitate
să se dezvolte î�ntre noi. Asemenea blocaje emoț�ionale nu
ne lasă să vedem adevărata natură a slujbei ș� i nici cel mai
bun mod de a proceda pentru a o dobândi; ne î�nchid ochii
î�n faț�a calităț�ilor prietenului nostru care i-ar putea permi-
te să păstreze slujba ș� i să o facă la fel de bine sau mai bine
decât noi î�nș� ine.
Cel mai mare pas î�n depăș� irea obstacolelor este să re-
cunoaș� tem că opoziț�ia este de fapt un blocaj î�n î�nț�elegerea
noastră. Odată ce ș� tim ce trebuie să facem, este destul de
uș� or să î�ntreprindem acț�iunile necesare. Î�ndoiala ș� i confu-
zia nu fac nicio treabă. Mintea hotărâtă, chiar dacă s-a ho-
tărât î�n mod greș� it, cel puț�in termină treaba, este dinamică,
creativă ș� i activă î�n lume. Opoziț�ia î�l î�nconjoară pe omul
226 Magia din minte
care nu poate să se hotărască, dar pentru cel care ajunge la

o decizie, apar uș� i î�n pereț�i goi.
Cu gloanțe de platină,
Împușcat-am hipopotamul
Căci dacă de plumb m-aș fi folosit,
Pielea sa sigur le-ar fi turtit.
– Hilaire Belloc*
DISPONIBILITATEA DE A INTRA ÎN CONFLICT

Există un mod corect ș� i unul greș� it de a face orice lucru,
dar nu î�l alegem neapărat pe cel corect atunci când ne apu-
căm să facem ceva. Implicarea profundă a individului î�n
evenimente î�i permite să ajungă să le î�nț�eleagă, dar dacă
nu pătrunde î�n ele, dacă stă deoparte ș� i î�ncearcă să le pri-
vească de la distanț�ă, este extrem de puț�in probabil să
ajungă să le î�nț�eleagă. Va ajunge să î�nț�eleagă ce se î�ntâm-
plă doar din punct de vedere teoretic. Va trebui să evalueze
lucrul la care se gândeș� te după o experienț�ă trecută ș� i, cum
aceasta poate să aibă doar o legătură foarte î�ndepărtată cu
lucrul pe care î�ncearcă să î�l analizeze acum, î�i va fi foarte
dificil să vadă relaț�ia ș� i potenț�ialul real. Ajungem să cu-
noaș� tem lucrurile pe care î�ncercăm să le stăpânim numai
făcându-le. Oricât ț�i s-ar preda sau ai studia, nu vei ajunge
niciodată maestru. Orice vrei să faci, fă, ș� i vei descoperi că
priceperea ta va creş� te. Paș� ii către măiestrie urcă un deal
* Joseph Hilaire Pierre René Belloc (1870-1953) a fost un scriitor și is-

toric anglo-francez și unul dintre cei mai prolifici scriitori din Anglia de
la începutul secolului XX. Belloc a fost și orator, poet, marinar, satirist,
scriitor de scrisori, soldat și activist politic. (n.ed.)
plin de obstacole, ș� i fiecare obstacol î�ntâlnit pe care î�l de-

păș� eș� ti î�ț�i sporeș� te î�nț�elegerea. Munca ce trebuie făcută
are un mod corect de realizare, iar acesta devine clar prin
performanț�ă, î�n timp ce performanț�a presupune disponi-
bilitatea de a intra î�n conflict, de a da piept cu opoziț�ia fără
frică, ostilitate sau ranchiună.
Calitatea cea mai necesară pentru a cuceri î�n viaț�ă este
curajul. E foarte greu pentru o persoană să î�ntreprindă o
acț�iune dinamică dacă î�n ea nu se află o î�ndrăzneală care
refuză să se lase intimidată de obstacole. Există trei reacț�ii
principale posibile î�n organismul uman atunci când se află
faț�ă î�n faț�ă cu primejdia. Poate să fugă, poate să se lupte
sau poate să rămână î�ncremenit. Vedem dovezi ale tuturor
celor trei î�n regnul animal. Leul aflat faț�ă î�n faț�ă cu primej-
dia se luptă, antilopa aflată faț�ă î�n faț�ă cu primejdia fuge,
oposumul aflat faț�ă î�n faț�ă cu primejdia î�ncremeneș� te. Ase-
menea reacț�ii sunt prezente î�n general î�n aceeaș� i persoană.
Cea care se declanș� ează atunci când persoana se află faț�ă
î�n faț�ă cu primejdia depinde de condiț�ionarea sa emoț�io-
nală ș� i de percepț�ia realităț�ii. Dacă fugim de pericol, este
clar că am cedat î�n faț�a fricii. Dar persoana î�ncremenită a
cedat î�n faț�a fricii la fel de mult ca persoana care fuge. Puț�ini
oameni fug, î�nsă, î�n prezent. Am fost î�nvăț�aț�i că frica este
rea ș� i că trebuie depăș� ită. Societatea î�l admiră pe omul cu-
rajos, iar teama că am putea fi consideraţ�i laș� i este de obicei
mai mare decât frica de situaț�ii periculoase. Î�n faț�a primej-
diei, o persoană obiș� nuită î�nț�epeneş� te pe loc, hipnotizată
de frica ce o străbate. Nici că ar putea să reacț�ioneze î�ntr-o
manieră mai proastă. Cel puț�in omul care fuge supravieț�u-
ieș� te ca să mai lupte o zi, dar cel care nu poate nici să fugă,
nici să lupte nu poate fi decât distrus.
228 Magia din minte
ÎNFRUNTAREA FRICII
Î�n societatea noastră modernă, omul este implicat î�ntr-o
luptă permanentă cu frica. Trebuie să muncească pentru
a-ș� i asigura existenț�a ș� i are tot timpul teama că nu va câș� -
tiga destul pentru el ș� i familia lui. Este angajat î�n general
de către un colos industrial î�n care nu e decât o cifră pe
statul de plată ș� i, pentru că nu are cum să nu î�ș�i perceapă
caracterul neesenț�ial, este bântuit î�n permanenț�ă de nesi-
guranț�ă. Vede că nici nu ș� i-a dat singur viaț�ă ș� i nici nu poate
să suporte ideea posibilei sale morț�i ș� i, cum nu poate să
vadă dincolo de aceste capete ale existenț�ei, î�ntoarce spa-
tele din punct de vedere psihologic oricărei luări î�n consi-
derare a laturii sale spirituale. Î�ș�i trăieș� te viaț�a î�n general
având conș� tiinț�a orientată către ego ș� i ca atare se compară
î�ntotdeauna cu alț�ii. Este fie mai bun, fie mai rău, dar nicio-
dată egal ș� i ori se felicită singur, ori se critică aspru pentru
că este inferior. Deș� i frica î�l î�nsoț�eș� te constant, are impresia
adesea că a depăș� it-o deoarece nu fuge; dar frica rămâne ș� i
î�ș�i anunț�ă prezenț�a prin ulcer, tensiune ridicată, probleme
cu inima, artrită, cancer.
Dacă nu vrem să fugim de primejdie ș� i dacă nu vrem să
î�ncremenim î�n faț�a ei, atunci singura noastră alternativă
este să ne luptăm cu ea, să o î�nfruntăm ș� i să permitem di-
namicii noastre personale să găsească modul de a o depăș� i.
Asta presupune mai presus de toate să ne î�nvingem frica,
pentru că, atunci când emoț�ia traversează corpul ș� i creierul,
individul nu poate să gândească; se î�nchide î�ntr-o cochilie
prin care adevărata esenț�ă a situaț�iei periculoase nu poate
pătrunde î�n niciun fel. Se izolează de subconș� tientul său,
î�ncremeneș� te sau fuge.
Î�nvingerea fricii î�nseamnă să o subordonăm, să o obli-

găm să iasă din acel nivel al conș� tiinț�ei, astfel î�ncât psihicul
să rămână liber să aprecieze situaț�ia, conș� tiinț�a individua-
lă să poată pătrunde esenț�a situaț�iei cu care se confruntă
ș� i să î�i perceapă semnificaț�ia independent de ego. Atunci
când un om face asta, poate să acț�ioneze î�mpotriva situaț�iei
periculoase î�n aș� a fel î�ncât să î�i reducă la zero ameninț�a-
rea. Să î�l luăm ca exemplu pe dresorul de lei. Ca î�ncepător,
intră î�n cuș� că ș� i trece prin starea de î�ncremenire care vine
odată cu frica. Î�n primul rând nu s-ar afla î�n cuș� că dacă nu
ș� i-ar fi î�nvins deja reacț�ia de a fugi, dar acum trebuie să
depăș� ească starea de î�ncremenire. Se uită î�n ochii fiarei
măreț�e ș� i este hipnotizat. De-abia poate să î�ș�i facă membre-
le să se miș� te ca răspuns la ordinele minț�ii. Dar pe măsură
ce trec săptămânile ș� i lunile, iar el se află î�n permanenț�ă î�n
cuș� că cu leul, î�ncepe să î�l î�nț�eleagă ș� i barierele dintre subcon-
ș� tientul animalului ș� i al său coboară. Ajunge apoi să î�l î�nț�e-
leagă instinctiv pe leu, iar acesta devine conș� tient de asta
ș� i î�i urmează docil ordinele. Vine o zi î�n care nu mai există
niciun pericol să intre î�n cuș� că ș� i să î�l determine pe leu să
î�ș�i facă numărul. A devenit atât de priceput î�n perceperea
relaț�iei reale dintre el ș� i leu ș� i ș� i-a disciplinat atât de mult
frica î�ncât efectuează sarcina de a-l conduce pe leu la fel de
uș� or pe cât ar conduce o maș� ină. Indiferent de situaț�iile
care î�ț�i par primejdioase, poț�i să le depăș� eș� ti pe toate; poț�i
să acț�ionezi î�n mijlocul lor cu mare curaj, cu o î�ndrăzneală
ireală, dacă ț�i-ai stoarce frica din conș� tiinț�ă, recunoscând
că ea î�ș�i are originea î�n ego ș� i că trebuie să treci peste ea
î�nainte ca orice obstacol să poată fi depăș� it.
230 Magia din minte
CREȘTEREA PUTERII DE ÎNȚELEGERE

Marc Aurelius a scris: „Să nu crezi că orice î�ț�i este ț�ie
greu să stăpâneș� ti la perfecț�iune este imposibil pentru om;
iar dacă un lucru este posibil ș� i potrivit pentru om, consi-
deră-l ca fiind realizabil ș� i pentru tine”. Pentru a reduce fi-
ecare obstacol la dimensiunea lui potrivită, trebuie să ne
dezvoltăm. Dăm de fapt peste un obstacol doar din cauza
unei micimi a naturii noastre ș� i, atunci când scăpăm de
această micime, scăpăm ș� i de obstacol. Toate obstacolele
sunt î�n realitate iluzii ș� i măsura î�n care suntem amăgiț�i de
ele indică o latură a naturii noastre ce are nevoie de mai
multă maturitate ș� i î�nț�elegere. Î�n general nu recunoaș� tem
opoziț�ia decât atunci când nu reuș� im să trecem de un anu-
mit punct prin metodele noastre de acț�iune. Dacă î�n faț�a
noastră se î�ntinde un pod ș� i căutăm să î�l trecem, recunoaș� -
tem opoziț�ia când ni se pune o barieră î�n cale ș� i un om ne
cere o taxă. Î�nț�elegem atunci foarte clar că trebuie să plătim
un preț� pentru propria dorinț�ă. Fiecare dintre noi, pe mă-
sură ce se deplasează fără opoziț�ie, consideră că a elaborat
o formulă care î�i va face calea liniș� tită. Nu există o asemenea
formulă ș� i nicio cale nu va fi liniș� tită prea mult timp. Suntem
cu toț�ii navigatori pe o mare furtunoasă care pare necarto-
grafiată, dar, o minte cu putere de î�nț�elegere superioară,
cunoaș� te profunzimile ș� i adâncimile precis. Fiecare dintre
noi navighează pe acest ocean gigantic potrivit î�nț�elegerii
sale.
Toț�i oamenii sunt creaț�i egali î�n ceea ce priveș� te po-
tenț�ialul, dar î�n orice etapă specifică a dezvoltării lor ceea
ce se observă î�n principal la ei este inegalitatea absolută.
Omul este mai scund sau mai î�nalt, mai gras sau mai slab,
mai inteligent, mai î�ndrăzneț� sau mai viguros ș� i pare să nu

aibă niciun echivalent. Deș� i pornim cu toț�ii î�n călătoria vieț�ii
cu acelaș� i potenț�ial, dezvoltarea actuală a acelui potenț�ial
este o chestiune individuală; iar opoziț�ia cu care ne con-
fruntăm pe măsură ce trecem de la o oră la alta a intervalu-
lui nostru de timp este un indicator direct al puterii noastre
de î�nț�elegere. Ceea ce nu putem să facem, să fim sau să vedem
ne apare î�n viaț�ă ca o problemă. Dacă problemele noastre
se î�nvârt î�n jurul iubirii este din cauză că nu putem iubi.
Dacă problemele noastre se î�nvârt î�n jurul succesului este
din cauză că suntem nesiguri. Dacă problemele noastre se
î�nvârt î�n jurul sănătăț�ii, este din cauză că ne reprimăm din
punct de vedere spiritual ș� i emoț�ional. Căutăm î�ntotdeau-
na î�n subconș� tient să trecem peste probleme ș� i facem asta
î�n general prin orice mijloace posibile, creându-ne câteo-
dată cele mai fantastice iluzii pentru a ne fundamenta poziț�ia.
Dacă suntem lipsiț�i de succes, de exemplu, creăm o lume
plină de oameni răi ș� i capricioș� i al căror unic scop este să
ne distrugă anumite ț�eluri. Dacă nu suntem iubiț�i, putem
descrie oră cu oră de câte ori am făcut diverse lucruri pen-
tru oameni ș� i ei ne-au răsplătit ignorându-ne. Dacă suntem
bolnavi, povestim î�n detaliu drama extraordinară a luptei
noastre î�mpotriva nenumăraț�ilor microbi care ne atacă or-
ganele slabe ș� i ineficiente. Dacă suntem graș� i, credem că
tot restul lumii mănâncă mai mult ș� i nu se î�ngraș� ă. Dacă
suntem săraci, credem că tot restul lumii munceș� te mai
puț�in ș� i câș� tigă mai mulț�i bani. Dacă suntem slăbiț�i, î�i invi-
diem pe cei puternici, dar rareori avem curajul să ne î�ntă-
rim mintea ș� i corpul expunându-le la tensiune ș� i durere.
232 Magia din minte
DECIZIA DETERMINĂ DEZVOLTAREA

Î�n fiecare obstacol stă cheia către un alt nivel de con-
ș� tientizare. Până când nu găsim cheia, nu putem să ne dez-
voltăm, iar percepț�ia noastră este î�mpresurată de bariere.
Un om se uită la un gard ș� i hotărăș� te dacă poate sau nu să
sară peste el. Prin această decizie, el î�ș�i determină soarta.
Ar putea să se uite la gard ș� i să decidă că poate sări peste el
indiferent cât de î�nalt este. Ar putea să se uite la gard ș� i să
decidă că nu poate să sară peste el dată fiind î�nălț�imea, dar
ar putea, dacă ar fi mai puţ�in î�nalt. Ar putea să se uite la gard
ș� i să creadă că ar putea să sară peste el chiar dacă ar fi de
două ori mai î�nalt. Ș� i î�ncercarea sa va fi pe potriva concep-
ț�iei sale mentale. Î�n viaț�ă suntem puș� i cu toț�ii la î�ncercare.
Tuturor ni se pun probleme ș� i fie le î�nfruntăm, fie nu, dar
dacă le î�nfruntăm, dezvoltarea ne este asigurată. Unii oa-
meni par să î�ș�i î�nvingă problemele mai uș� or decât alț�ii, dar
această aparenț�ă este î�nș� elătoare uneori. Omul luminat nu
î�ș�i expune peste tot necazurile. Le păstrează pentru sine,
preferând să creeze impresia controlului ș� i seninătăț�ii. Î�ș�i
dă seama î�năuntrul său că toț�i oamenii sunt la fel de necăjiț�i,
că fiecare are tot atâtea probleme, poate la niveluri diferi-
te, dar la fel de importante.
Filosofia cea mai solidă din punct de vedere psihologic
este cea religioasă, deoarece ea recunoaș� te viaț�a ca fiind
aspiraț�ie ce caută să crească dincolo de puterea actuală de
î�nț�elegere, către un ț�el la fel de nelimitat precum spaț�iul.
Niciun om nu stă singur pe vârful propriului munte, indife-
rent cât de mic ar fi acel munte. Este susț�inut ș� i i se insuflă
energie de către o putere aflată dincolo de el, î�n faț�a căreia
trebuie să cedeze până la urmă, pe care trebuie să caute să
o exprime ș� i să o realizeze pe Pământ. Ceea ce se petrece î�n

univers se î�ntinde cu mult dincolo de imaginaț�ia individu-
lui. Ne aflăm sub influenț�a unei puteri care ș� tie exact î�nco-
tro se î�ndreaptă, care ne foloseș� te ca pe niș� te instrumente
pentru a-ș� i î�ndeplini vrerea î�n lume. Dar ceea ce este nobil
ș� i î�ncurajator este faptul că individul poate să devină orice
î�ș�i doreș� te, poate să corespundă oricărei concepț�ii pe care
poate să o aibă, deoarece niciun om nu este limitat la ceea
ce pare a fi, ci are î�nnăscută î�n el o calitate care î�i permite
să devină orice î�ș�i poate imagina. Poate să î�ntindă mâna ș� i
să atingă stelele, deoarece ș� i creatorul său poate, iar el este
propriul creator, parte integrantă din acesta, absolut la fel
ca acesta, nelipsindu-i decât puterea de î�nț�elegere.
DESTINUL ȘI PUTEREA DE ÎNȚELEGERE

Dacă un om opune voinț�a sa evenimentelor, nu se opu-
ne decât blocajelor sale mentale. Ceea ce pare a fi opoziț�ie,
atunci când este percepută î�n mod real, nu este î�n fond opo-
ziț�ie. Viaț�a merge mai departe către un anumit scop măreț� .
Nimic nu este mărunt sau lipsit de importanț�ă î�n realiza-
rea acelui scop. Vârful unui diamant poate să susț�ină o mie
de tone care se rotesc, iar individul este exact un asemenea
suport pentru creatorul său. Voinț�a Celui Suprem triumfă
ș� i omul o serveș� te, dar omul este o manifestare a Celui Su-
prem ș� i poate, prin urmare, să î�ș�i modifice destinul. Poate
să schimbe ceea ce este gândindu-se la acest lucru. Poate
să schimbe ceea ce va fi determinând direcț�ia î�n care se
dezvoltă. Voinț�a minț�ii universale este o voinț�ă orientată
spre iluminare. Sinele Secret s-a î�ncarnat î�n fiecare ființ�ă ș� i
caută prin acea manifestare specifică să î�ș�i sporească
234 Magia din minte
cunoaș� terea de sine. Omul nu există pentru a-ș� i satisface

simț�urile sau egoul, ci a fost creat ș� i pus pe pământ ca să se
descopere, să devină conș� tient ș� i să se cunoască pe sine.
Toate obstacolele ș� i evenimentele vieț�ii sunt doar î�n vederea
acestui scop. Nu suntem î�n slujba banului, a plăcerii sau a
vanităț�ii, ci a unei chemări dinăuntrul nostru de a ne dez-
volta, de a deveni mai mult decât suntem, de a ne găsi adevă-
ratul sine ș� i de a obț�ine dominaț�ia asupra circumstanț�elor.
Soarta desemnează fiecărui om un destin personal pe
baza puterii sale de î�nț�elegere. Poate să î�ș�i modifice acel
destin modificându-ș� i puterea de î�nț�elegere, dar nu poate
să î�l schimbe luptându-se cu el, folosind armele inutile ale
voinț�ei egoului. Î�n tragedia lui Sofocle, Oedip se străduieș� -
te din toate puterile voinț�ei egoului său să scape de pro-
priul destin ș� i astfel face chiar paș� ii care î�l duc la î�ndeplinire.
Omul slujeș� te zei falș� i atunci când se află î�n slujba simț�u-
rilor ș� i a dorinț�elor egoului. Urmând aceș� ti stăpâni falș� i,
ajunge î�n cele din urmă î�ntr-o fundătură, unde fie se auto-
distruge, fie atrage tragedia asupra sa î�n alt mod. Sinele
Secret a pus î�n noi iluzia egoului individual, dar nu pentru
a ne lupta cu morile de vânt, ca Don Quijote.
Iluzia sinelui-ego ne-a fost dată cu scopul de a putea să
creș� tem de la cunoaș� terea unei părț�i până la cunoaș� terea
î�ntregului, ș� i astfel să ajutăm Sinele Secret î�n ascensiunea
sa finală din materie. Providenț�a combină predestinarea ș� i
libertatea umană pentru că toate acestea sunt de natură
Divină, iar voinț�a Divinităț�ii este liberă. Pierdut î�n senti-
mentul egoului, individul este, î�nsă, constrâns de termenii
unui destin personal bazat pe reacț�ii senzoriale. Poate să
î�ș�i schimbe viaț�a numai schimbându-se pe sine î�nsuș� i, ș� i
atâta timp cât se agaț�ă de ego ca fiind cunoaș� terea de sine,

el slujeș� te voinț�a Celui Suprem aș� a cum ar sluji unui stă-
pân. Nu ș� tie asta, bineî�nț�eles. Se luptă ș� i critică loviturile
sorț�ii. Se uită chiorâș� pe sub sprâncenele bănuitoare la o
lume care pare să î�i fie duș� man. Caută să cucerească, să con-
troleze ș� i, nereuș� ind, este convins că se iniț�iază o conspira-
ț�ie pentru a i se pune beț�e î�n roate.
PROCESUL DE CĂLIRE
Î�ntocmai cum Oedip î�ș�i urmează destinul, luptând î�m-
potriva acesteia cu voinț�a egoului, la fel ș� i Enea din Eneida
lui Virgiliu î�ș�i î�mplineș� te destinul cu onoare ș� i răsplată su-
punându-se voinț�ei lui Dumnezeu. Enea a fost numit de
divinitate să ducă neamul troienilor î�n Italia ș� i să fondeze
Imperiul Roman, iar prin această numire trebuia să fie un
instrument al zeilor. A fost tentat să fugă de această misiune,
dar a acceptat-o î�n cele din urmă, ș� i călăuzit de voinț�a divină
a adus o epocă de aur a legii ș� i păcii romane î�n lume. Aces-
te două personaje clasice, Oedip ș� i Enea, ilustrează dilema
străveche a omului de a se pune î�n slujba sa ș� i a naturii sale
senzoriale î�n lume sau de a căuta dincolo de sine un prin-
cipiu călăuzitor care este infinit ș� i etern. Calea lui Oedip
este calea durerii ș� i a frustrării. Calea lui Enea este calea
iluminării ș� i a seninătăț�ii. Cu toate acestea, egoul este atât
de puternic î�n noi î�ncât aproape fiecare om alege calea du-
rerii ș� i frustrării. S-a identificat greș� it cu un sentiment de
vanitate care cere insistent să fie recunoscut. Vrea aplauze,
faimă, bani ș� i face din ele zei, î�n locul Sinelui Secret î�n ale
cărui mâini hotărâte stau toate lucrurile. Totuș� i, niciun om
nu scapă de forț�a de a căli a conflictului ș� i suferinț�ei.
236 Magia din minte
Indiferent cât de mult a călătorit pe calea iluminării, tot

mai urmează din când î�n când drumuri î�nfundate la porun-
ca egoului, tot mai poartă î�n cotloanele ascunse ale psihi-
cului său multe iluzii ș� i pete oarbe care î�l î�ndeamnă să se
deplaseze î�n direcț�ii greș� ite, să adopte atitudini opuse ade-
vărului. Dă inevitabil de suferinț�ă ș� i frustrare, dar, dacă a
ajuns destul de departe pe calea iluminării pentru a recu-
noaș� te aceste simptome ca fiind ceea ce sunt, atunci nu dă
la nesfârș� it cu pumnii î�n ziduri care nu vor ceda, ci recu-
noaș� te imediat ce dă de suferinț�ă că a î�ntâlnit un blocaj î�n
puterea sa de î�nț�elegere.
Nu învățarea, grația ori averea,

Nici hrana și-udătura dobândite prea ușor,
Ci-nțepătura amară a fricii și durerea
Sunt cele care-l fac pe Om să fie gânditor.
– Rudyard Kipling
LUMEA PSIHOLOGICĂ SAU SPIRITUALĂ

Î�n fiecare dintre noi există o putere de percepț�ie extra-
senzorială intrinsecă la care putem să apelăm pentru ilumi-
nare atunci când pare că opoziț�ia ne-a adus î�ntr-un impas.
Sinele psihic uriaș� la care este legată mintea noastră su-
perficială străbate toate lucrurile ș� i situaț�iile, astfel î�ncât
să putem pătrunde adevărata natură a opoziț�iei noastre
printr-un fel de proces mistic ș� i ocult. Laboratorul de para-
psihologie al dr. Rhine de la Universitatea Duke a dovedit
existenț�a puterilor extrasenzoriale ale minț�ii. Multe mii de
exemple verificate ale capacităț�ilor parapsihologice ale lui
Edgar Cayce au dovedit ș� i ele că se deschide din când î�n
când o poartă î�ntre mintea individuală ș� i cea universală,

care permite o percepț�ie interioară a lucrurilor, dincolo de
spaț�iu, timp ș� i limite.
Un astfel de om este Peter Hurkos. Hurkos este un olan-
dez simplu care a prezis cu succes, î�n 1959, că echipa Los
Angeles Dodgers va câș� tiga campionatul National League,
când toate predicț�iile experț�ilor dinainte de î�nceputul se-
zonului o considerau sortită diviziei a doua, după ce termi-
nase penultima cu un an î�n urmă. Hurkos afirmă că are o
precizie de 87% î�n previziunile sale ș� i că deț�ine dovada
pentru a-ș� i demonstra afirmaț�ia. „Am un dar de la Dumne-
zeu”, spune el. A fost angajat de departamente de poliț�ie
din toată lumea pentru a da de urma infractorilor evadaț�i,
iar palmaresul său este uimitor. A fost angajat de firme co-
merciale pe post de agent de securitate pentru a verifica re-
gistrele contabile luându-le pur ș� i simplu î�n mână ș� i putând
să indice cu precizie orice discrepanț� ă prin intermediul
a ceea ce simț�ea. O asemenea capacitate parapsihologică a
acestui om extraordinar a deschis o poartă spre necunoscut,
face mai evidentă ca niciodată viitoarea ascendenț�ă a minț�ii
asupra materiei, dezvăluie că descoperirile cele mai fasci-
nante din anii care vor urma vor fi î�n domeniul mental ș� i î�n
studiul conș� tiinț�ei.
Iată ce a scris dr. Haldane î�n Science and Philosophy:
„Natura nu face decât să râdă de noi atunci când î�ncercăm
să o despărț�im de percepț�ia conș� tientă. Nu există lume fi-
zică î�n afara conș� tiinț�ei. Este adevărat că Berkeley ș� i Hume
au demonstrat prin argumente raț�ionale care nu au fost ni-
ciodată zdruncinate că, dacă lumea fizică ar fi reală î�n sen-
sul presupus de Newton, nu am fi putut ajunge niciodată
238 Magia din minte
să î�i cunoaș� tem existenț�a. Ceea ce interpretăm ca fiind de-

terminat din punct de vedere fizic este doar ceva ce vedem
î�n mod imperfect. Este aș� adar numai o lume imperfect re-
levată pe care am luat-o drept lume materială. Nu putem
să evităm concluzia că, î�n spatele aparenț�elor unei lumi fizice
sau biologice, ne aflăm î�n prezenț�a unei lumi psihologice
sau spirituale”.
Atunci când dăm crezare î�n primul rând lumii fizice, dăm
substanț�ă unei iluzii. Atunci când asudăm ș� i clocotim î�n faț�a
obstacolelor, este din cauză că nu putem să recunoaș� tem
că acestea sunt concepte mentale ș� i că pot fi schimbate nu-
mai î�n propria noastră minte. Toț�i marii mistici ș� i-au dat
seama de această concentrare greș� ită a conș� tiinț�ei omului.
Swedenborg* a afirmat că există două ființ�e î�n noi, o ființ�ă
interioară a adevăratei percepț�ii ș� i acț�iuni ș� i o ființ�ă exterioa-
ră a reacț�iei. Dacă, î�n lipsa unei î�nț�elegeri lucide a acestei
ființ�e interioare, un om permite reacț�iei corporale să î�i do-
mine viaț�a, toate puterile lui sunt absorbite î�n folosirea
simț�urilor exterioare; ș� i ființ�a interioară, ființ�a adevăratei
percepț�ii ș� i acț�iuni, piere î�ncetul cu î�ncetul. Subordonând
ființ�a exterioară a reacț�iei unei caracteristici interioare a
luminii, seninătăț�ii ș� i scopului divin, dualitatea falsă a omu-
lui se solidifică î�ntr-o unitate cu creatorul său ș� i el ajunge
la punctul culminant al eficacităț�ii lui ca individ. Secretul
pietrei filosofale este acela că unitatea este simbolul Abso-
lutului. Atunci când ne dăm seama pe deplin de acest lu-
* Emanuel Swedenborg (1688-1772) a fost om de știință, om politic,

filosof și teosof suedez, inginer de mine, militar, astronom, medic, zoo-
log, anatomist, economist și deputat. Supranumit de către Balzac „Bu-
ddha al Nordului”, a fost una dintre cele mai misterioase și complexe
personalități ale Scandinaviei. (n.ed.)
cru, ajungem să î�nț�elegem legătura mistică ce există î�ntre

noi ș� i fiecare obstacol î�ntâlnit. Acel lucru diferit de noi care
pare să ni se opună nu este deloc diferit de noi, ci este stră-
bătut de acelaș� i spirit, este energizat de acelaș� i principiu
care ne insuflă ș� i nouă energie ș� i, dacă doar am putea să ne
uităm î�n adâncurile propriei noastre naturi, sigur am ajun-
ge să vedem adevărul din fiecare obstacol, iar atunci când
î�l vom vedea, am dispărea.
SĂ CUNOȘTI ÎNSEAMNĂ SĂ VEZI

Henry Miller a scris: „Majoritatea oamenilor sunt pri-
zonieri ai instinctului. Doar puț� ini ating nivelul de abs-
tracț� iune odată cu apariț�ia căruia se spune că ar î�ncepe
societatea. De la acest nivel apar legile, artele ș� i toate crea-
ț�iile sociale. Specializarea este darul intuiț� iei care î�i per-
mite unui om să vadă atât lumea interioară, cât ș� i pe cea
exterioară cu toate ramificaț�iile sale. Intuiț�ia este, prin ur-
mare, cea mai satisfăcătoare, cea mai adecvată ș� i cea mai
î�naltă formă de cunoaș� tere. Să cunoști înseamnă să vezi”.
Este uimitor cât de multe putem să î�nfăptuim atunci când
permitem minț�ii subconș� tiente să î�ș�i facă treaba. Este la fel
de uimitor cât de dificil este să î�ndeplinim cea mai simplă
sarcină atunci când o abordăm cu mintea conș� tientă. Viaț�a
are o caracteristică subtilă care o face transparentă pentru
mintea conș� tientă. Microscopul dezvăluie o altă lume, dar
nu oferă niciun secret al ei. Ț� inem î�n mâini un obiect ș� i î�l
privim fix cu toată atenț�ia concentrată asupra lui, dar ceea
ce ni se dezvăluie despre el nu este decât o simplă sugestie
a totalităț�ii sale, care abia dacă ne arată calităț�ile sale infi-
nite ascunse de noi prin î�nsăș� i natura examinării noastre
240 Magia din minte
conș� tiente. Nu ne este greu să mergem pe o cărare de 60 cm

lăț�ime atunci când nu ne gândim la ea, dar pune acea căra-
re peste o prăpastie de 300 m ș� i î�ncepem să ne gândim la
fiecare pas. Sunt ș� anse foarte mari atunci ca î�n traversarea
ei să ne pierdem echilibrul ș� i să cădem î�n prăpastia de
dedesubt.
Trebuie să î�nvăț�ăm să avem î�ncredere î�n subconș� tientul
nostru că va face lucrurile firesc, la porunca unui principiu
superior minț�ii noastre superficiale. Nu trebuie să ne î�n-
credem î�n raț�iune pentru că nu ș� tie destul despre lucrurile
cu care are de-a face. Cunoaș� terea totală despre toate lu-
crurile se află î�n mintea universală ș� i aceasta este î�n noi.
Dacă putem să î�nvăț�ăm să apelăm la această inteligenț�ă
pentru a ne rezolva fiecare dintre probleme, descoperim î�n
scurt timp că nu există obstacole insurmontabile. Avem î�n
noi o resursă care ne permite să străpungem blocajul din
puterea noastră de î�nț�elegere care a generat de fapt obsta-
colul. Ț� i-ai analizat î�n ultima vreme viaț�a pentru a găsi locul
î�n care puterea ta de î�nț�elegere este blocată? Este uș� or de
recunoscut. Ț� i se pare că aceeaș� i situaț�ie se repetă cu o re-
gularitate monotonă? Simț�i câteodată că te î�nvârț�i î�n cerc,
î�n mod repetat? La fel ca un om rătăcit pe viscol, fiecare
dintre noi î�ș�i găseș� te până la urmă drumul î�n viaț�ă, deoarece
legea acesteia este aceea că trebuie să parcurgem aceeaș� i
distanț�ă până când î�nț�elegerea noastră î�n privinț�a ei este
completă.
CONȘTIENTIZAREA PSIHICĂ
Oamenii nu sunt de acord că durerea ș� i suferinț�a sunt
instituite î�ntr-o lume făcută de un Dumnezeu iubitor, dar
inteligenț�a călăuzitoare care a creat totul străbate totul ș� i
caută prin nenumăratele variaț�ii ale propriei ființ�e diverse
expresii ale naturii sale infinite ș� i eterne. Durerea este ca-
lea prin care se dezvoltă ș� i nu are altă semnificaț�ie. Durerea
are legătură cu plăcerea numai î�n măsura î�n care plăcerea
reprezintă absenț�a durerii. Lucrurile care ne dau o stare
de bine ne fac să fim statici. Plăcerea este semnul satisfac-
ț�iei de sine. Cel care are ca ț�el î�n viaț�ă căutarea plăcerii ș� i-a
î�mpiedicat chiar prin acea atitudine dezvoltarea spirituală.
Cel Suprem vede obiectivul pe calea infinitului ș� i ne folo-
seș� te pe fiecare dintre noi pentru a-l atinge. Creierul, corpul,
inima, mintea ș� i egoul sunt instrumente ale unei inteligen-
ț�e ș� i voinț�e superioare; ș� i î�n această inteligenț�ă ș� i voinț�ă
superioară avem identitatea adevărată, nu î�n mintea su-
perficială ș� i î�n ego.
Atunci când un om î�ș�i dă seama că a atins echilibrul
psihic adecvat î�ntre ego ș� i Sinele Secret, este fundamental
faptul că acesta ș� tie că el ș� i Dumnezeu sunt unul. Afirmaț�ia
că este Dumnezeu este mistică ș� i nu ar trebui confundată
cu limbajul real. Omul nu ajunge dintr-odată să î�ș�i dea sea-
ma că el este Dumnezeu, fără să se subî�nț�eleagă că el per-
sonal se află la conducerea universului. Dumnezeul despre
care vorbeș� te el este definit de semantica limitată a limba-
jului. Dumnezeul care se ș� tie a fi este o forț�ă mistică vitală
căreia el î�i permite să î�l folosească. Orice î�ncercare a sa de
a acț�iona asupra lumii din poziț�ia lui Dumnezeu se anulea-
ză singură imediat, pentru că nu poate să silească lucrurile
242 Magia din minte
către un scop personal fără să se despartă de Cel Suprem ș� i

să acț�ioneze î�n numele egoului, pierzându-ș� i drept urmare
atitudinea psihică din care a izvorât această conș� tientizare.
Lumea nu este aici pentru a fi folosită de oamenii care
ating iluminarea psihică; este aici ca un câmp de acț�iune
pentru aplicarea expresiilor Sinelui Secret. Omul care poate
să atingă iluminarea nu face decât să ocupe o poziț�ie de
cunoscător. Subordonându-ș� i egoul ș� i sinele superficial me-
canismelor unei minț�i ș� i ființ�e universale, obț�ine eficacita-
te ș� i seninătate, dar nu schimbă lumea. Lumea este ceea ce
este din cauza a ceea ce trebuie să devină ș� i a fost ceea ce a
fost cândva din cauza a ceea ce trebuia să fie î�n prezent.
Acț�iunile egoiste ș� i orgolioase ale oamenilor poartă î�n ele
un sentiment de responsabilitate personală ș� i dezastru
iminent. Există războaie ș� i zvonuri despre războaie, există
crize economice ș� i crize politice. Există epidemii, boli ș� i in-
fracț�iuni. Oamenii aleargă î�ncolo ș� i-ncoace, se grăbesc î�n
toate părț�ile, convinș� i că dezastrul poate fi prevenit numai
datorită eforturilor lor individuale ș� i eroice. Dacă viaț�a are
vreo semnificaț�ie, nicio filosofie nu ar putea fi mai departe
de adevăr. Inteligenț�a care se relevă î�n modelul unui fulg
de zăpadă, î�n fotosinteza plantelor verzi care cresc, î�n biochi-
mia complexă a protoplasmei vii se află la conducerea lu-
mii ș� i a vieț�ii, iar destinul ș� i scopul acestora pot fi lăsate pe
mâinile sale sigure. Nu este locul nostru să tunăm ș� i să ful-
gerăm î�mpotriva sorț�ii ș� i circumstanț�elor ș� i să salvăm lu-
mea de la dezastru. Trebuie să o î�nț�elegem, să î�ncercăm să
pătrundem sensul existenț�ei cu scopul de a ajunge la nive-
luri mai î�nalte ale conș� tiinț�ei ș� i drept urmare să devenim
instrumente mai bune pentru manifestarea Sinelui Secret.
Dacă facem acest pas măreț� ș� i palpitant, î�mplinim princi-

pala poruncă a vieț�ii.
Creativitatea devine principiul călăuzitor al vieț�ii ilu-
minate. Omul care se pune pe sine î�nsuș� i î�n mâinile Celui
Suprem î�ș�i dă î�n curând seama că lucrarea ce va fi î�ndepli-
nită prin el va fi unică, deoarece ș� i el este un instrument
unic. Nu î�ș�i va ataca misiunile; va asculta ș� i va permite ca
lucrarea să fie î�ndeplinită. Dacă î�ș�i lasă egoul să controleze
sau să genereze ceva, î�ș�i anulează scopul, pentru că nu poa-
te să slujească la doi stăpâni. Impulsul creator î�i î�ndeamnă
atât de adânc pe unii oameni î�ncât aceș� tia trebuie să aban-
doneze totul ca să î�l satisfacă ș� i astfel î�ș�i găsesc iluminarea
spirituală. Se duc î�n fiecare zi la izvorul sinelui, se dedică
din nou ca instrumente ale sale, lasă mintea universală să
lucreze prin intermediul lor.
ACTIVITATEA CREATOARE ESTE O RUGĂCIUNE

Harry lucra ca funcț�ionar la bancă ș� i, apropiindu-se de
vârsta de 30 de ani, era conș� tient de o nemulț�umire sâcâi-
toare faț�ă de viaț�ă. Punea acest lucru pe seama faptului că
nu avansează ș� i simț�ea categoric că nu are prea mult talent
î�n slujba sa. Zi de zi se trezea la aceeaș� i oră, î�ș�i făcea micul
dejun î�n apartamentul său micuț� , lua autobuzul spre mun-
că, stătea la un birou mic î�n spatele unui grilaj scunde de
fier, lua prânzul la acelaș� i restaurant, se î�ntorcea acasă pen-
tru a citi seara î�nainte să meargă la culcare. Î� l plictisea
monotonia existenț�ei sale, lipsa de creativitate a acesteia.
A devenit antisocial, era iritabil ș� i plin de antipatie faț�ă de
cei din jur. Î�ntorcându-se acasă de la muncă î�ntr-o zi, a
alergat după autobuzul care tocmai pornise, a alunecat ș� i a
244 Magia din minte
căzut sub roț�i. Ambele picioare i-au fost zdrobite ș� i a tre-

buit să î�i fie amputate. Când Harry a devenit din nou deplin
conș� tient după câteva săptămâni î�n care s-a zbătut î�ntre
viaț�ă ș� i moarte ș� i a aflat că lumea lui se prăbuș� ise, a avut o
reacț�ie ciudată. Î�n loc să fie copleș� it de disperare, părea chiar
fericit. Când a fost î�ntrebat de ce, a răspuns: „Nu ș� tiu cu
adevărat de ce, dar dintr-un anumit motiv simt că acum pot
să fiu eu î�nsumi. Am pierdut o parte din corpul fizic, dar
cred că am câș� tigat altceva”.
După ce Harry a fost externat din spital, ș� i-a luat o
căsuț� ă pe plajă, unde trăia dintr-un venit mic obț�inut din
asigurare. A î�nceput să scrie. Stătea toată ziua î�ntr-un scaun,
rezemat î�n faț�a unei maș� ini de scris ș� i producea maldăre
de texte. După un timp, unele dintre ele au fost publicate.
După trei ani î�ș�i sporise lejer veniturile. Ș� i mai vizibilă decât
succesul său ca scriitor a fost transformarea lui ca persoană.
Radia. Ochii săi limpezi se concentrau undeva departe, î�n
timp ce vorbea despre ce î�nseamnă creativitatea pentru el.
„Este ceva religios”, a spus el. „Ca rugăciunea, cred. Este
ca ș� i cum ai fi vizitat î�n fiecare zi de o minte supremă care
lucrează prin tine, deoarece are nevoie ca tu să faci o anu-
mită treabă. Stau aici toată ziua î�n căsuț�a mea, aparent sin-
gur, dar trebuie să vă spun că mă simt mai de folos acum
decât m-am simț�it vreodată î�n viaț�a mea.”
A arătat spre manuscrisele î�mprăș� tiate prin toată ca-
mera. „Toate acestea au fost făcute prin intermediul meu.
Nu contează că oamenii le consideră extraordinare, mediocre
sau chiar proaste. Au fost realizate de o putere superioară
mie ș� i această putere lucrează prin mine.” Bucuria de pe
chipul lui Harry era o mărturie a enormei transformări
spirituale care avusese loc î�n lăuntrul lui. „Am pierdut to-
tul”, a continuat el, „slujba, sănătatea, picioarele, dar pier-
zându-le am găsit ceva mult mai important. Am î�nvăț�at că
lucrurile materiale, membrele corpului chiar, nu sunt im-
portante. Important î�n viaț�ă este ca omul să î�nceapă să î�ș�i
î�nț�eleagă sinele adevărat ș� i să slujească î�n toate ceasurile
sale acelui sine. Mi s-a dat privilegiul să fac acest lucru”. A râs
apoi, demonstrând că mai are î�ncă simț�ul umorului. „Dar
nu recomand să vă tăiaț�i picioarele pentru asta.”
CARACTERUL NEÎNDUPLECAT
Î�n fiecare conflict există câț�iva oameni care prezintă re-
zistenț�ă ș� i aceasta constituie aproape î�ntotdeauna diferen-
ț�a dintre campion ș� i ceilalț�i participanț�i la cursă. Cutezanț�a
spiritului, tenacitatea î�n privinț�a scopului sunt prezente la
omul care acț�ionează î�n concordanț�ă cu natura sa. Confuzia
distruge scopul. Omul care adoptă o poziț�ie î�nlătură î�ndo-
iala ș� i poate să acț�ioneze î�n problema sa î�n armonie cu toate
laturile naturii sale. Duce lucrurile la bun sfârș� it. Firea sa
blândă ș� i optimistă supravieț�uieș� te contrar aș� teptărilor.
Disperarea ș� i tristeț�ea nu ajung să pună stăpânire pe sufle-
tul său; le alungă din natura sa prin simpla decizie psihică
de a acț�iona la porunca voinț�ei Sinelui Secret.
Toată lumea î�l ovaț�ionează pe concurentul cu ș� anse
mici de victorie. Omul care refuză să se dea bătut, care î�n-
cearcă î�n continuare î�n ciuda î�nfrângerii, care face tot posi-
bilul î�mpotriva unor forț�e superioare ne atinge o coardă
sensibilă care este legată strâns de amintiri subconș� tiente
ale rasei. Suntem conș� tienț�i cu toț�ii că viaț�a nu este uș� oară,
că lecț�iile pe care ni le predă sunt î�nvăț�ate prin durere ș� i
246 Magia din minte
tensiune ș� i recunoaș� tem că materialul călit din care este

făcut omul iluminat a fost trecut prin foc, că a supravieț�uit
numai prin curaj ș� i perseverenț�ă. Dar ș� i mai importantă
decât curajul este tenacitatea, disponibilitatea de a rezista
ș� i de a î�ncerca î�n continuare. Prin această poziț�ionare stă-
ruitoare ș� i determinată î�n viaț�ă, uș� ile blocate se deschid î�n
cele din urmă ș� i zidurile de piatră dispar. O picătură de apă
aplicată î�n mod repetat erodează granitul. Flori fragede î�ș�i
ridică petalele către soare prin betonul compact. Nimic nu
rezistă î�n faț�a efortului persistent, iar tenacitatea este o
condiț�ie sine qua non a realizărilor.
Nu trebuie să lăsăm circumstanț�ele să ne influenț�eze
gândirea. Apariț�ia obstacolelor nu trebuie să ne facă să ne
pierdem curajul. Trebuie să avem î�ncredere î�n poziț�ia noas-
tră de bază, să ș� tim că suntem capabili să realizăm orice ș� i
să fim orice putem să vizualizăm. Aceeaș� i prezenț�ă î�nsufle-
ț�itoare se află î�n noi, aș� a cum se află î�n fiecare obstacol, ș� i
nu trebuie decât să î�nț�elegem relaț�ia reală dintre noi, pen-
tru a acț�iona eficient. Cunoaș� terea interioară este necesară
acț�iunii eficiente. Nu putem nici măcar să ne aplecăm să
ridicăm o foaie de hârtie dacă nu vizualizăm mai î�ntâi acț�i-
unea î�n minte, cu siguranț�a totală că putem să o facem.
Această cunoaș� tere interioară este compusă î�n mod egal
din credinț�ă ș� i intuiț�ie. Imaginea se naș� te din intuiț�ie ș� i
credinț�a o păstrează î�n minte. Dezvoltarea noastră ca indi-
vizi vine numai atunci când dăm peste opoziț�ie. Dându-ne
seama de asta, vom fi recunoscători pentru momentele de
presiune ș� i durere, deoarece atunci suntem î�mpinș� i către o
conș� tiinț�ă mai î�naltă.
NICIO INIȚIATIVĂ NU ESTE INUTILĂ

Fiecare om care aspiră are parte de opoziț� ie. După
impresia lăsată de obstacolul î�ntâlnit, î�ș�i dă seama că mo-
mentul dezvoltării este aproape. Nu î�ntoarce spatele ob-
stacolului; nu î�l atacă ș� i nici nu î�l tratează de parcă nu ar fi
acolo. Struț�ul î�ș�i ascunde capul de pericolul iminent; opo-
sumul se răstoarnă ș� i face pe mortul; dar omul iluminat
nici nu î�ntoarce spatele realităț�ii ș� i nici nu conteneș� te î�n
efortul său. Răbdător, cu o persistenț�ă neobosită, el î�ș�i exa-
minează propria minte ș� i conș� tiinț�ă pentru a determina
unde anume este blocată puterea lui de î�nț�elegere de către
percepț�ia reală a obstacolului î�ntâlnit. Se va dezvolta pen-
tru că trebuie, ș� i atunci când perioada de dezvoltare se va
termina, se va afla dincolo de obstacol; privind î�n urmă, pe
calea pe care a călătorit, nici măcar nu î�l va mai găsi acolo,
pentru că ceea ce ș� tim pare simplu atunci când acel lucru a
fost î�nț�eles.
Există o mie de motive pentru a nu face lucrurile ș� i fie-
care este valabil dacă e acceptat. Atunci când î�ntreprindem
un demers nou sau î�ncercăm să dăm un curs nou acț�iunii,
găsim peste tot obstacole î�n calea succesului, dacă alegem
să le căutăm. Principalul scop al vieț�ii nu este să termini
treaba. Fiecare sarcină este doar un test al aspiraț�iei uma-
ne ș� i al cunoaș� terii de sine. Principalul scop al naturii este
să urce conș� tiinț�a umană la niveluri din ce î�n ce mai î�nalte.
Scopurile materiale sunt subordonate, mai degrabă efecte
secundare decât obiective. Nu este chiar atât de important
să reuș� eș� ti î�n faț�a lumii pe cât este să î�ncerci ceva mai mare
ș� i mai important decât ai făcut vreodată. Din acest test
248 Magia din minte
rezultă conș� tiinț�a lărgită, indiferent de soarta fizică a iniț�i-

ativei. Nimeni nu se aventurează fără răsplată.
Nicio străduință nu este dată uitării;

Răsplata constă în ce s-a realizat.
Iar extazul căutării
Este premiul de cei învinși câștigat.
– Henry Wadsworth Longfellow*
CUCERIREA SINELUI
Opoziț�ia reprezintă terenul de testare unde viaț�a dez-
voltă î�n permanenț�ă niveluri din ce î�n ce mai î�nalte ale
conș� tiinț�ei. Î� n această arenă, spiritul călăuzitor ț�ine sfat,
sortit să se î�ntâlnească cu omul complet evoluat. Evoluț�ia
ne contorsionează ș� i ne frământă, ne pune la î�ncercare ș� i
câteodată ne zdrobeș� te. Ne aflăm î�n slujba unei inteligenț�e
superioare de care suntem conș� tienț�i; ne dezvoltăm pen-
tru a ajunge până la urmă la unitatea cu acea inteligenț�ă, ș� i
dacă drumul e să fie marcat de durere ș� i î�ncercări, acestea
sunt doar î�ndemnuri la o î�nț�elegere ș� i o conș� tientizare mai
bune.
Cucerirea fiecărui obstacol este o cucerire a sinelui.
Omul care se disciplinează ș� i caută o conș� tientizare sporită
nu găseș� te nici pe departe un obstacol permanent; atitudi-
nea sa psihică le î�nvinge pe toate. Nimic nu poate să î�i stea
* Henry Wadsworth Longfellow (1807-1882) a fost un poet american.

Influențat de romantismul german, a prelucrat legende scandinave și
motive literare ale culturii europene. Are o lirică idilico-elegiacă, alter-
nând sărbătorirea cuceririlor civilizației cu înclinația către contempla-
ția melancolică într-o expresie cantabilă. (n.ed.)
î�n cale atâta timp cât î�ș�i dă seama că fiecare obstacol există
î�n el. Progresul depinde î�ntotdeauna de disciplină. Atunci
când ne obligăm să facem lucrul care trebuie, ne ț�inem bine
sinele senzorial î�n frâu, călăuzindu-ne ș� i formându-ne des-
tinul. Sarcinile neplăcute servesc unui scop minunat î�n
maturizarea sufletului. Atunci când acceptăm fără să ne
plângem poverile puse asupra noastră, ni se oferă mai
multă putere ca să le facem faț�ă. Filosofia puerilă care are
ca obiectiv câș� tigul de bani ș� i un trai uș� or va ofili î�n cele din
urmă sufletul pentru că este un produs al egoului. Nu exis-
tă cale uș� oară către bunătate ș� i măreț�ie, la care se ajunge
mereu după ce se trece prin dificultăț�i. Conș� tientizarea, tă-
ria de caracter, tenacitatea ș� i loialitatea nu pot fi câș� tigate
prin exerciț�ii mentale uș� oare. Nu sunt nici medalii pentru
a fi purtate ca î�nsemne de luptă, ci sunt acordate automat
omului care se aruncă cu toată inima î�n testele vieț�ii, fără
rezerve, timiditate sau î�ndoială. Acesta câș� tigă totul pen-
tru că dă totul.
PRINCIPIUL CĂLĂUZITOR
Lupanarele hedoniste ale slăbiciunilor trebuie evitate
cu orice preț� . Cel care caută î�nainte de toate să evite du-
rerea ș� i greutăț�ile ș� i să î�ș�i satisfacă simț�urile î�ș�i toceș� te in-
evitabil acele simț�uri ș� i î�ș�i corupe trupul. Disciplina lui
Abraham Lincoln, spre deosebire de desfrânarea î�mpăra-
tului roman Nero, ne oferă o imagine mentală clară a mo-
dului î�n care ni se ș� lefuieș� te natura î�n funcț�ie de căile pe
care le urmăm. Idealul existent î�n om este cel care î�l deter-
mină î�n orice acț�iune, ș� i atunci când porneș� te la drum î�n că-
lătoria vieț�ii, fiecare om poartă cu el o imagine a persoanei
250 Magia din minte
care aspiră să fie. Î�ntreaga sa viaț�ă este determinată de

această imagine. Dacă imaginea seamănă cu cea a lui Lincoln,
acesta î�ș�i disciplinează natura egoului ș� i căută î�n el î�nsuș� i
un principiu călăuzitor; treptat, cererile insistente ale si-
nelui-ego se î�mpuț�inează, el poate să î�ș�i controleze natura
senzorială, iar Sinele Secret î�i luminează viaț�a prin iubire,
î�nț�elegere ș� i curaj. Se deplasează calm î�n mijlocul celor mai
importante evenimente, susț�inut ș� i alinat de credinț�a sa î�n
faptul că Divinitatea î�l comandă cu un scop bun ș� i măreț�.
Nu lăsa niciun obstacol să te descurajeze. Ț� i-a fost pus
î�n cale cu scopul de a te dezvolta. Nu î�l ataca frontal, dar
nici nu î�i î�ntoarce spatele. Nu este decât o reflectare a lipsei
tale de î�nț�elegere. Nu î�ț�i opri eforturile calme ș� i stăruitoare
ș� i nu dispera. Păstrează-ț�i determinarea, menț�ine-ț�i imagi-
nea din minte clară, păstrează credinț�a î�n puterea care te
susț�ine. Î�n cele din urmă te vei trezi purtat la un nivel mai
î�nalt de î�nț�elegere ș� i obstacolul va dispărea. Mai presus de
toate, ț�ine minte că opoziț�ia reprezintă o perioadă de dez-
voltare, că eficacitatea noastră ca indivizi se află î�n relaț�ie
directă cu numărul de obstacole cu care ne-am confruntat
ș� i pe care le-am depăș� it î�n viaț�ă.
9 DEZVOLTAREA ABILITĂȚILOR
Î�n fiecare om există toate posibilităț�ile, pentru că el este o
manifestare a unei ființ�e eterne ș� i infinite. P.D. Uspenski*
afirmă: „Totul există dintotdeauna. Nu există decât un pre-
zent etern, Momentul Actual Etern, pe care mintea umană
slabă ș� i limitată nu poate să î�l priceapă sau să î�l conceapă
vreodată. Mintea noastră urmăreș� te mereu evoluț�ia posi-
bilităț�ilor numai î�ntr-o singură direcț�ie, dar de fapt fiecare
moment conț�ine un număr foarte mare de posibilităț�i ș� i
toate se pot materializa, numai că nu vedem asta ș� i nu ș� tim.
Vedem î�ntotdeauna numai una dintre materializări ș� i î�n
asta constă insuficienț�a ș� i limitarea minț�ii omeneș� ti. Dar
dacă î�ncercăm să ne imaginăm materializarea tuturor po-
sibilităț�ilor momentului prezent ș� i apoi pe cele ale urmă-
torului moment ș� i aș� a mai departe, vom simț�i cum lumea
creș� te la infinit, multiplicându-se neî�ncetat ș� i devenind
* Piotr Demianovici Uspenski (1878-1947) a fost filozof, ocultist, teosofist,

jurnalist, scriitor și matematician. A invocate geometria noneuclidiană
și pe cea euclidiană în discuțiile sale despre psihologie și dimensiunile
superioare ale existenței. Întâlnirea din anul 1915 cu profesorul gre-
co-armean George I. Gurdjieff, căruia căruia îi devine discipol, i-a marcat
întreaga carieră după acel moment, doctrina esoterica a lui Gurdjieff
fiind piatra de temelie a scrierilor sale viitoare. Nu se știe exact motivul
pentru care Uspenski părăsește totuși „sistemul” profesorului său în
anul 1924, cartea În căutarea miraculosului fiind o relatare a ceea ce a
învățat în acei ani, între 1915 și 1924. (n.ed.)
252 Magia din minte
incomensurabil de bogată ș� i total diferită de lumea limita-

tă pe care ne-am imaginat-o până acum”.
CANALUL LIBER CĂTRE MINTEA UNIVERSALĂ

Omul poate să î�ș�i dezvolte orice abilitate doreș� te. Esen-
ț�a naturii sale este să se dezvolte î�n direcț�ia indicată de
imaginile care i se formează î�n conș� tiinț�ă. Unii oameni se
nasc cu un canal liber care porneș� te de la o latură a conș� tiin-
ț�ei lor către mintea universală ș� i sunt î�nzestraț�i. Aceş� tia sunt
oameni ca Balzac, Mozart, Einstein, Galileo, Michelangelo
ș� i, deș� i sunt supraoameni î�ntr-o părticică a naturii lor, î�n
toate celelalte privinț�e sunt oameni normali ș� i supuș� i ace-
leiaș� i viziuni slabe ș� i ineficiente ca toț�i ceilalț�i. O asemenea
percepț�ie nemeritată a minț�ii universale este uneori mai
mult un blestem decât o binecuvântare, pentru că persoa-
na care o posedă se aș� teaptă la iluminare ș� i î�n alte domenii
ș� i este frustrată de faptul că nu poate să o aibă. Dintr-o ase-
menea natură neechilibrată pot să se dezvolte furia ș� i ura
de sine. Van Gogh, care ș� i-a tăiat urechea, este un exemplu
excelent, iar temperamentul de artist, atunci când este dă-
ruit cu geniu, e adesea maniaco-depresiv, alternând î�ntre
perioade de avânt ș� i autoumilire.
Abilităț�ile pe care le câș� tigăm sunt abilităț�i care ne î�n-
cântă. Nimic nu este atât de extraordinar de mulţ�umitor î�n
viaț�ă ca stăpânirea la perfecț�ie a unei abilităț�i. Orice facem
bine ne sporeș� te calităț�ile ca persoană, ne creș� te perspec-
tivele ș� i eficacitatea. De la naș� tere ș� i până la moarte dobân-
dim nenumărate abilităț�i, le folosim zilnic, le realizăm fără
să ne gândim, deoarece au ajuns să facă parte din natura
noastră. Î�nvăț�ăm să mergem, î�nvăț�ăm să alergăm, î�nvăț�ăm
Dezvoltarea abilităților 253
să vorbim, î�nvăț�ăm să citim, î�nvăț�ăm să socotim, î�nvăț�ăm

să gătim, î�nvăț�ăm să coasem, î�nvăț�ăm să conducem, î�nvăț�ăm
să administrăm o afacere; iar genul de persoană care deve-
nim ș� i eficacitatea noastră ca ființ�e umane influenț�ează di-
rect numărul de abilităț�i pe care le stăpânim la perfecț�ie.
Oamenii spun: „O, n-am putut niciodată să î�mi dezvolt
vreo abilitate. Nu am niciun talent”. Ei bine, absenț�a abili-
tăț�ii î�nnăscute nu este un motiv să te trânteș� ti la pământ ș� i
să faci pe mortul. Cel mai important lucru î�n viaț�ă este dez-
voltarea ș� i nu are nicio importanț�ă de unde porneș� ti pe
scara aptitudinilor, important este să nu rămâi acolo, ci să
progresezi. Î�n alcătuirea psihică a omului există o calitate
care, atunci când este impregnată de dorinț�ă ș� i de repre-
zentarea acelei dorinț�e, se apucă imediat să î�i deschidă ochii
î�n faț� a posibilităț� ilor de a o obț� ine î�n lumea materială.
Cunoscând acestea, ajungem î�n cele din urmă să avem o
î�ncredere profundă că lucrurile la care ne gândim vor ajun-
ge să facă parte din viaț�a noastră.
FLAUTUL FERMECAT MODERN

Omul care are o voce de buhai probabil că nu va ț�ine
niciodată un concert la Carnegie Hall, dar dacă î�ș�i petrece
cea mai mare parte a vieț�ii î�nvăț�ând să cânte, va putea să
cânte destul de lăudabil î�ntr-o bună zi. Nu trăieș� te nimeni
destul de mult pentru a se dezvolta complet î�n toate direc-
ț�iile. Din acest motiv, Sinele Secret a creat un număr mare
de indivizi ș� i prin această multitudine, el urmăreș� te expan-
siunea î�n toate domeniile. Individul î�nsuș� i funcț�ionează cel
mai bine atunci când poate să î�ș�i determine acele aptitu-
dini care î�i sunt cele mai naturale ș� i apoi să se apuce să le
254 Magia din minte
dezvolte până la cel mai î�nalt nivel posibil. Pentru asta el

are nevoie de o bună î�nț�elegere ș� i cu siguranț�ă are nevoie
să se elibereze de blocajele mentale.
O persoană caută uneori să î�ș�i dezvolte abilităț�ile î�n
afaceri pentru că doreș� te să aibă bani, când de fapt ar pu-
tea să î�ș�i găsească mai multă î�mplinire î�n alte domenii. Fi-
losofia atingerii scopului, care a devenit predominantă î�n
civilizaț�ia noastră, ne amăgeș� te pe drumuri pline de frus-
trare. Cel care munceș� te numai ca să obț�ină un rezultat ra-
reori este fericit ș� i nu lucrează aproape niciodată cum
trebuie. Nu găseș� te nicio plăcere î�n sarcinile sale ș� i nicio
satisfacț�ie î�n posibilităț�ile de a se dezvolta prin interme-
diul lor. Abia aș� teaptă să treacă de la o clipă la alta, pentru
că singurul moment care are vreo semnificaț�ie pentru el
este momentul î�n care î�ș�i atinge obiectivul. Dacă nu î�l atinge
niciodată, viaț�a lui este î�ncărcată de amărăciune din cauza
faptului că a sacrificat totul pentru ceva ce nu s-a materia-
lizat. Este mai bine să stai î�ntins pe spate ș� i să te uiț�i la
stele decât să alergi după umbre, dacă urmărirea nu este
plăcută. Un copil poate să alerge după iluzii ș� i să se bucure
de fiecare moment, dar omul care urmăreș� te un spectru ș� i
este legat de el regretă fiecare picătură de energie cheltui-
tă î�n î�ncercarea de a-ș� i aduce ț�inta iluzorie pe pământ.
Trei muncitori au fost î�ntrebaț�i ce fac. Primul a spus:
„Muncesc”. Al doilea a spus: „Sap un ș� anț�”. Al treilea a spus:
„Ajut la construcț�ia unui canal”. Evident că cel de-al treilea
om era cel mai satisfăcut de munca lui, deoarece vedea că
activitatea lui va crea ceva ș� i se bucura să contribuie ș� i el.
Cel care munceș� te doar pentru a-ș� i câș� tiga existenț�a simte
tot timpul că ș� i-ar dori să fie altundeva, regretă orele pe
care trebuie să le petreacă cu treburile lui. Se uită la ceas la

zece ș� i î�ș�i doreș� te să fi fost ora prânzului ș� i se uită la ceas la
trei ș� i î�ș�i doreș� te să fi fost cinci. De fapt, î�ș�i doreș� te să scape
de o mare parte din viaţ�ă.
NĂZUINȚA CĂTRE MĂIESTRIE

Să ai o abilitate nu este nici pe departe la fel de important
ca dorinț�a de a avea una. Năzuinț�a către măiestrie reprezin-
tă cheia motivaț�iei Sinelui Secret, î�nsăș� i baza evoluț�iei, a
tendinț�ei fiecărei entităț�i de a se uni cu creatorul său. Viaț�a
î�nseamnă fluctuaț�ie ș� i schimbare, un ciclu constant al creș� -
terii ș� i descompunerii, ș� i trebuie să aspirăm să fim mai buni
decât suntem, doar pentru a rămâne acolo unde ne aflăm,
iar î�n momentul î�n care î�n noi apare mulț�umirea de sine,
î�ncepe propria dezintegrare. Entuziasmul ș� i provocările
permanente î�i apar omului care caută măiestria. Fiecare si-
tuaț�ie î�i aduce î�n faț�ă oportunităț�i de a-ș� i dezvolta o parte
a naturii sale. Ori de câte ori î�ntâlneș� te un obstacol, ș� tie că
nu are cunoș� tinț�ele potrivite ș� i se apucă să corecteze aceas-
tă deficienț�ă. Î�nvaț�ă tot ce poate pentru că vede legătura
comună dintre toate ș� tiinț�ele. Î�n cele din urmă î�nvaț�ă cu
uș� urinț�ă ș� i bine pentru că î�ș�i î�nlătură toate limitele din
minte ș� i, ca un burete, absoarbe cunoș� tinț�ele necesare pen-
tru treburi ș� i acț�iuni eficiente.
Trebuie să iubim lucrurile pe care le realizăm pentru a
le realiza bine. Trebuie să ne placă să facem munca, indife-
rent de rezultate. Nu trebuie să ne pese câtuș� i de puț�in de
rezultat ș� i să ne găsim î�ntreaga satisfacț�ie î�n acț�iunea î�n
sine. Atunci când oamenii trec prin ș� ocuri extraordinare,
cum ar fi expunerea prelungită la pericol sau î�ntâmplări ce
256 Magia din minte
pot duce la moarte, pierderea unui picior sau a unei mâini

ori moartea cuiva drag, se î�ndreaptă adesea către muncă
de dragul muncii, ca o preocupare pentru mintea lor, ș� i
descoperă astfel una dintre cele mai mari bucurii ale vieț�ii.
Un copil care pictează cu degetele la grădiniț�ă pune culori
pe hârtie fără să aibă nici cea mai mică idee care va fi rezul-
tatul, iar această captivare a î�ntregii sale naturi î�l face să fie
parte din activitatea pe care o realizează, iar activitatea de-
vine parte din el. Spitalele de boli mintale au descoperit
valoarea terapeutică a punerii la lucru a pacienț�ilor, fie că
lucrează î�n faț�a ș� evaletului, cu acul ș� i aț�a sau î�n grădină,
deoarece abandonarea preocupării de sine î�n favoarea sar-
cinii imediate scapă persoana de egoul chinuitor ș� i astfel
poate să iasă complet din ea î�nsăș� i, ajungând să facă parte
din activitatea pe care o realizează. Ne dezvoltăm abilităț�i-
le printr-o dragoste care vine din interior faț�ă de acț�iunea
respectivă. Vom deveni muzicieni, dacă ne place muzica.
Vom deveni scriitori, dacă ne place să scriem. Vom deveni
constructori, dacă ne place să construim. Vom deveni oa-
meni de afaceri, dacă ne place comerț�ul. Dar nu devenim
nimic doar prin dorinț�a de a fi bogaț�i ș� i celebri. Asemenea
dorinț�e false sunt produse ale egoului. Chiar ș� i cea mai su-
perficială privire aruncată asupra lor ne oferă dovezi ale
lipsei lor de substanț�ă.
Dacă ne pregătim să fim oameni de afaceri, de exem-
plu, ș� i dăm de greu, iar reacț�ia noastră este una de depre-
sie ș� i eș� ec, putem să fim siguri că suntem conduș� i î�n primul
rând î�n iniț�iativele noastre î�n afaceri de dorinț�a egoistă de
a fi mai buni sau mai puternici decât ceilalț�i. Omul de afaceri
căruia î�i plac afacerile se bucură î�n momentele de î�ncerca-
re pentru că atunci î�ș�i dezvoltă î�nț�elegerea, măiestria.
Deoarece î�i plac afacerile, î�i place atunci când caracterul

lor este acut ș� i, prin urmare, momentele de î�ncercare sunt
o bucurie. Asemenea oameni au inevitabil succes pentru
că nu pot fi descurajaț�i, le place lucrul pe care î�l fac, fie că
acesta merge bine, fie că merge prost. Nu sunt afectaț�i de
aparenta turnură a î�nfrângerii ș� i norocului, î�ș�i asigură dez-
voltarea luându-ș� i ochii de pe obiectiv ș� i devenind capti-
vaț�i de realizarea activităț�ii lor.
ÎNVĂȚĂM FĂCÂND
Să î�nveț�i să faci un lucru bine î�nseamnă î�n principal să
î�l efectuezi la nesfârș� it, până când toate ramificaț�iile acț�iu-
nii se strecoară la nivel subconș� tient ș� i î�ț�i permit să î�l efec-
tuezi fără să te gândeș� ti. Este dificil să pilotezi un avion
atunci când nu ș� tii cum. Pentru omul obiș� nuit, zborul cu un
avion condus de mâna lui pare aproape de neconceput.
Atunci când face prima călătorie este speriat la î�nceput,
apoi î�ncântat, simț�ind că transcende legea naturală a gra-
vitaț�iei. Ridicându-se deasupra peisajului, se simte ca o
pasăre, ajunge la o senzaț�ie a zborului cu mult diferită de
orice experienț�ă precedentă avută î�n avioanele de pasageri.
E posibil să construiască atunci o punte peste abisul dintre
limitele sale terestre ș� i aspiraț�ia către cer ș� i să decidă să
devină pilot.
Când se află prima oară la manș� a unui avion, este neî�n-
demânatic ș� i stângaci, tensionat ș� i ineficient, dându-ș� i foar-
te bine seama că, dacă nu ar fi prezent instructorul, avionul
ar cădea ș� i s-ar izbi de pământ. Acest sentiment de a se afla
î�n echilibru î�ntre viaț�ă ș� i moarte fără să aibă pe nimeni pe
care să conteze î�n afară de el ar putea să se dovedească una
258 Magia din minte
dintre experienț�ele cele mai importante din viaț�a sa. Dacă

aș� a stau lucrurile, sigur va stăpâni până la urmă avionul la
perfecț�iune. Căutând să î�nț�eleagă un domeniu care i-a fost
ascuns până acum, se va dezvolta inevitabil î�n acea direc-
ț�ie. Î�n scurt timp va fi singur î�n avion, pilotându-l liber ș� i
î�ncrezător, depăș� indu-ș� i limitele gândirii. Î�ncântarea sa nu
va cunoaș� te limite.
Î�ntotdeauna î�nvăț�ăm făcând. Nicio cantitate de infor-
maț�ii găsite de un om î�n cărț�i ș� i prelegeri nu î�l va face să
aibă abilităț�i de maestru. Abilitatea este propriul său pro-
fesor ș� i fiecare dintre noi care aspiră la perfecț�iune trebuie
să devină î�nvăț�ăcel. Ideile, realităț�ile ș� i aptitudinile vin toate
la omul care caută să devină mai competent, indiferent dacă
domeniul său este unul creativ, administrativ, executiv sau
se referă pur ș� i simplu la executarea unei munci fizice.
Dacă se dedică unei sarcini din dragul de a o face, se va trezi
î�n cele din urmă extrem de capabil. Atunci când î�ncercăm
să î�nvăț�ăm o nouă abilitate, eforturile noastre iniț�iale sunt
î�ntotdeauna stupide, iar omul conș� tient de ego este cople-
ș� it adesea de descurajare ș� i câteodată renunț�ă să mai facă
alte eforturi. Omul iluminat nu va fi demoralizat de prostia
sa iniț�ială. Va ș� ti că este vorba despre dobândirea unor noi
cunoș� tinț�e care nu se strecoară repede la nivel subconș� tient.
EDUCAREA SUBCONȘTIENTULUI
Persoana care î�ș�i î�ncheie ghetele de patinaj ș� i se aven-
turează pentru prima oară pe un lac î�ngheț�at este ceva ce
trebuie văzut. Î�i flutură braț�ele ș� i i se î�ndoaie gleznele. Se
forț�ează disperată să î�ș�i găsească echilibrul, se apleacă î�na-
inte ș� i î�napoi î�n lupta de a sta dreaptă. Nu poate nici să
pornească atunci când este oprită, nici să se oprească atunci

când este î�n miș� care ș� i singurul lucru cert cu privire la per-
formanț�a sa este acela că va sfârș� i cu siguranț�ă î�n fund.
Compară acest patinator î�ncepător cu un campion olimpic.
Pare incredibil că ar putea exista vreo comparaț�ie, dar exis-
tă. Nu cu mulț�i ani î�n urmă, campionul olimpic era exact ca
acest î�ncepător, iar competenț�a lui de astăzi este doar o
mărturie a puterii subconș� tientului de a conduce acț�iunile
corpului ș� i minț�ii cu o simetrie ș� i o perfecț�iune supreme.
Atunci când î�ncercăm să facem ceva dificil sau ceva
aflat dincolo de priceperea noastră obiș� nuită, trebuie mai
î�ntâi să abordăm conș� tient respectivul lucru, concentrân-
du-ne atenț�ia asupra sa. Această perioadă de efort conș� ti-
ent produce o tensiune î�n psihic ce stimulează activitatea
subconș� tientă, comandând descărcarea tensiunii, aducând
o soluț�ie, oferind dimensiune ș� i control organismului. Cu
cât efortul este mai conș� tient, cu atât se produce mai multă
tensiune î�n subconș� tient ș� i cu atât lucrează mai mult aces-
ta pentru a da răspunsuri la problemele cu care se con-
fruntă individul. Omul care are deficienț�e î�n ce priveș� te
limbajului ș� i o exprimare ezitantă ar putea să dorească să
devină orator ș� i să depună eforturi conș� tiente î�n acest scop.
Perioada sa iniț�ială de efort va duce la rezultate slabe pen-
tru că ineficacitatea sa nu poate fi soluț�ionată de mintea
conș� tientă. Nu poate dobândi o exprimare î�ncrezătoare ș� i
dinamică doar gândindu-se la asta. Raț�iunea nu î�i va oferi
rezultatele pe care le caută ș� i oricât ar studia nu va obț�ine
o soluț�ie î�mbucurătoare la problemele sale. Dar pe măsură
ce ț�ine discurs după discurs, pe măsură ce trece mereu
prin aceleaș� i gafe ș� i erori, suferinț�a sa ș� i nevoia care rezul-
tă din ea vor produce o asemenea tensiune î�ncât, î�ntr-o zi,
260 Magia din minte
dintr-odată, se va trezi ț�inând un discurs direct ș� i dinamic

cu o putere ș� i o claritate care î�i scăpaseră î�nainte.
TRANSFORMAREA EFORTULUI ÎN INSTINCT

Ne dezvoltăm abilităț�ile atunci când facem eforturi
continue de a ne perfecț�iona ș� i nu contenim niciodată aces-
te eforturi, indiferent cât de mic este progresul pe care pă-
rem să î�l î�nregistrăm. Nu putem î�n niciun caz să ne judecăm
progresul, din simplul motiv că toată munca reală se reali-
zează la nivel subconș� tient ș� i s-ar putea să fim transportaț�i
de pe o treaptă foarte joasă pe una foarte î�naltă î�ntr-un singur
moment sublim de revelaț�ie. O tânără casnică a povestit
recent cum a ajuns o pianistă desăvârș� ită. „Exersam din greu
la pian de patru ani”, a spus ea. „Ajunsesem î�n punctul î�n
care puteam să cânt câteva compoziț�ii, dar toate erau ine-
xpresive, ieș� eau fără sentiment, părea că le lipseș� te ritmul.
Î�n cele câteva ocazii când am cântat pentru prietenii mei,
am fost efectiv jenată că au fost nevoiț�i să asculte aș� a ceva.
Am exersat î�n fiecare zi totuș� i, uneori câte trei ore. Părea
incredibil că am făcut atât de puț�ine progrese. Î�ntotdeauna
am î�nvăț�at uș� or alte lucruri, dar pianul părea prea mult. Î�n
cele din urmă ajunsesem să fiu convinsă că nu am talent
muzical.
Î�ntr-o seară, la o petrecere, un prieten mi-a sugerat să
cânt. Pe buze mi s-a ridicat rapid un refuz, dar brusc am
fost copleș� ită de cel mai minunat sentiment că voi putea să
cânt bine. Nu pot să spun cum a apărut exact. Cu siguranț�ă
nu a î�mbrăcat o formă cu atât de multe cuvinte. Am ș� tiut,
pur ș� i simplu, î�n adâncul sufletului că voi putea să cânt
bine ș� i am avut o revelaț�ie bruscă despre relaț�ia dintre
muzică ș� i propria persoană. Pianul, clapele, notele ș� i parti-

tura s-au contopit î�ntre ele ș� i s-au făcut una cu mine. Am
ș� tiut că, atunci când mă voi aș� eza ș� i voi î�ncepe să cânt, voi
cânta bine pentru că voi interpreta de undeva de dincolo
de mine ș� i nu va trebui să mă gândesc. Când m-am aș� ezat
la pian, am cântat exact aș� a cum î�mi imaginasem. Oaspeț�ii
au aplaudat, s-au adunat î�n jur ș� i am cântat tot restul serii.
De atunci cânt bine ș� i î�ntreaga poveste m-a î�nvăț�at o lecț�ie
minunată. Nu trebuie să ne dăm niciodată bătuț�i atunci
când pare că nu facem niciun progres. Este posibil să ne
transformăm din cel mai nepriceput î�ncepător î�n cel mai
desăvârș� it interpret, î�n acel moment unic î�n care orele î�n-
cărcate de efort ies la suprafaț�ă ș� i fuzionează cu instinctele
noastre.”
Omul se apucă să facă un lucru pentru că este î�mpins
de imaginile din mintea sa. Este condus la efectuarea mun-
cii care trebuie făcută ș� i nu poate să se odihnească atâta
timp cât o parte din sarcină a rămas neterminată. Cu toate
acestea, nu munceș� te doar pentru a-ș� i atinge scopul. Este
absorbit de sarcina sa, exact aș� a cum ea este absorbită de
el, iar acț�iunile sale sunt efectuate cu bucurie interioară,
deoarece ș� tie că face ce trebuie. Fiecare zi î�i face plăcere
pentru că fiecare zi î�i oferă tot ce î�ș�i doreș� te – munca pe
care o iubeș� te, performanț�ă ș� i dezvoltarea cunoș� tinț�elor ș� i
capacităț�ilor.
262 Magia din minte
Uită-te la ziua de azi

Deoarece ea este însăși esența vieții.
În timpul său scurt se află toate
Adevărurile și realitățile existenței tale:
Gloria acțiunii,
Fericirea dezvoltării,
Splendoarea frumuseții,
Deoarece ziua de ieri nu este decât un vis
Și cea de mâine este doar o viziune;
Dar ziua de azi bine trăită
Face fiecare zi de ieri un vis fericit
Și fiecare zi de mâine o viziune plină de speranță.
Uită-te bine, așadar, la ziua de azi.
– din sanscrită
SINGURA SIGURANȚĂ REALĂ

Abilitatea pe care oamenii par să ș� i-o dorească cel mai
mult este aceea de a face bani. Câș� tigarea banilor nu este
î�nsă o abilitate, este rezultatul unei abilităț�i. Banii după
care alergi doar de dragul lor se vor dovedi cu siguranț�ă
foarte alunecoș� i. Nu sunt ceva rău, sunt ceva bun pentru că
reprezintă munca, dar pe cei care î�ncearcă să facă rost de
ei evitând munca î�i abate de la adevăratul scop ș� i le dimi-
nuează natura. Henry Ford a făcut următoarea afirmaț�ie:
„Dacă banii sunt singura ta speranț�ă de a obț�ine indepen-
denț�a, nu o vei avea niciodată. Unica siguranț�ă reală pe care
o poate avea un om pe lumea asta este un bagaj de cunoș� -
tinț�e, experienț�ă ș� i abilităț�i”. Î�n tinereț�e, Ford nu a avut
bani mulț�i, dar a rezistat datorită viziunii automobilului
său, iar zilele ș� i nopț�ile î�i erau pline de muncă ș� i reflecț�ie.

Când a venit ziua î�n care o zecime dintre familiile din America
deț�ineau un automobil, Ford a devenit un om bogat. A ob-
ț�inut averea nu pentru că ar fi alergat după ea, ci pentru că
a oferit un serviciu pentru milioane de oameni. Î�n timpul,
epoca ș� i societatea noastră, averea este un rezultat firesc al
faptului că serveș� ti un număr mare de oameni. Orice muncă
este răsplătită cu aceeaș� i monedă, iar atunci când servim o
persoană ș� i ea ne serveș� te la rândul ei, datoria pentru un
serviciu conducând de obicei la un schimb de bani. Dacă
servim o singură persoană, suntem plătiț�i de ea; dacă ser-
vim două, suntem plătiț�i mai mult; dacă servim zece, ș� i mai
mult; dacă servim un milion, vom ajunge cu siguranț�ă bo-
gaț�i. Nu avem î�ncotro, trebuie să facem avere atunci când
găsim o muncă ce trebuie făcută ș� i trebuie să primim o
parte din această avere noi î�nș� ine. Este evident că banul
trage la ban, dar numai atunci când astfel de bani sunt puș� i
la treabă pentru a crea bogăț�ie. Atunci când economiile
noastre sunt investite î�n activităț�i care promovează pio-
nieratul ș� i creativitatea, trebuie să aducă alț�i bani, pentru
că sunt folosiț�i î�n concordanț�ă cu legea primordială a vie-
ț�ii, conform căreia orice serviciu trebuie răsplătit.
Cea mai potrivită execuț�ie este î�ntotdeauna o execuț�ie
realizată fără să te gândeș� ti. Orice alt mod de acț�iune are î�n
centru egoul ș� i se bazează pe o cunoaș� tere parț�ială. Un pri-
eten î�mi spune că poate să taie un măr exact î�n jumătate
atunci când nu se gândeș� te la acest lucru, dar, atunci când
se concentrează, jumătăț�ile nu se mai potrivesc. Fiecare om
are î�nnăscută o minte originală, iar cunoș� tinț�ele existente
î�n minte nu se limitează la ceea ce se dobândeș� te prin sim-
ț�uri. Condiț�ionarea egoistă face mintea să dobândească o
264 Magia din minte
idee fixă despre ea î�nsăș� i, ca metodă de autocontrol, ș� i î�n

consecinț�ă, omul se gândeș� te la el î�nsuș� i ca la „eu”. Conș� ti-
inț�a nu i se mai concentrează atunci pe mintea originală, ci
se mută pe imaginea egoului, astfel că î�i devine imposibil
să folosească mintea originală î�n vreuna dintre acț�iunile
sale mentale. Orice efectuează ca răspuns la ego este inten-
ț�ionat, afectat, limitat ș� i nesincer. Trebuie să î�nvăț�ăm să
scăpăm de intenț�ie, de percepț�ia de sine pentru a putea să
acț�ionăm sub impulsul venit de la o minte ș� i o voinț�ă supe-
rioară. Trebuie să î�nvăț�ăm să devenim spontani; trebuie să
î�nvăț�ăm să renunț�ăm la planuri ș� i eforturi, să facem ceea
ce este firesc atunci când apare momentul pentru a acț�iona.
ACȚIUNEA SPONTANĂ
La baza budismului zen stă doctrina acț�iunii instinctive.
Se spune despre un discipol al budismului zen, un arcaș� , că
a exersat trei ani pentru a-ș� i putea face săgeț�ile să zboare
singure. Când a reuș� it î�n sfârș� it să elibereze coarda arcului
î�n mod inconș� tient, ca răspuns la o acț�iune intuitivă care
avea de-a face mai mult cu ț�inta ș� i săgeata decât cu scopul,
rata de succes i-a crescut uimitor; dar î�n momentul î�n care
a î�nceput să se gândească la rezultate, nu a mai putut face
ca săgeata să zboare singură ș� i punctajul i-a scăzut imediat.
Spontaneitatea este simbolul absolutului. Mintea univer-
sală nu trebuie să chibzuiască la lucruri. Ea deț�ine î�n orice
moment răspunsul potrivit la fiecare problemă specifică.
Acț�ionează rapid ș� i fără să se gândească. Ceea ce facem bine
facem fără efort pentru că am lăsat acest lucru pe mâna
unei voinț�e ș� i a unei puteri care se află î�n afara egoului cu
intenț�ii conș� tiente.
Dezvoltarea unei abilităț�i este î�n mare o chestiune de

renunț�are la execuț�ie. Trebuie să î�nvăț�ăm să scăpăm de res-
ponsabilitatea personală ș� i controlul conș� tient. Henry Miller
a scris: „Atunci când insiș� ti asupra profeț�iei, ajungi să î�ț�i dai
seama că evenimentele au un tipar invizibil care ne mode-
lează destinul ș� i că istoria, filosofia, ș� tiinț�a, arta, religia ne
oferă numai o imagine distorsionată, lipsită de sens, ridi-
colă chiar a acestei ț�esături divine. Dar cel mai interesant
aspect al acestei experienț�e, al acestei ridicări a vălului este
acela că orice dorinț�ă de a modifica, grăbi sau î�ntârzia eve-
nimentele este anulată. Ce este, este, ce va fi, va fi ș� i este de
ajuns. Doar să recunoș� ti, chiar ș� i pentru o clipă, că există
un plan superior, ș� i acest lucru î�ț�i dă posibilitatea să renunț�i.
Renunț�ând, nu eș� ti î�nlăturat din cursul vieț�ii, nici măcar
din punct de vedere mental; curios este că te cufunzi mai
adânc, mai cu toată inima. Se sacrifică numai perspectiva
limitată, egocentrică asupra vieț�ii, o perspectivă care te-a
făcut să î�noț�i î�mpotriva curentului, nu î�mpreună cu el”.
Un jongler ț�ine opt mingi î�n aer ș� i oamenii exclamă:
„Incredibil!”. Ș� i cu certitudine este incredibil, dacă presu-
punem că mintea conș� tientă controlează acț�iunea. Mintea
conș� tientă abia poate să urmărească acț�iunea, fără să mai
punem la socoteală realizarea ei. Jonglarea cu opt mingi
este făcută de subconș� tient care conduce toate activităț�ile
ce capătă coloratura abilităț�ii sau talentului. Această minte
nu reprezintă o multitudine de minț�i, ci doar una; prin ur-
mare, orice abilitate ș� i orice talent reflectă activitatea unei
singure persoane. Toate cărț�ile sunt scrise de acelaș� i autor,
toate tablourile sunt pictate de acelaș� i artist, toată muzica
este compusă de acelaș� i compozitor; aceeaș� i minte este res-
ponsabilă pentru orice activitate creatoare sau performanț�ă
266 Magia din minte
desăvârș� ită. Un lucru bine făcut reflectă î�ndrumarea divi-

nităț�ii ș� i astfel deș� teptarea spirituală este necesară pentru
o viaț�ă eficientă.
POARTA SECRETĂ
Atâta timp cât trăim ș� i acț�ionăm î�n funcț�ie de ego, nu
putem spera să ne dezvoltăm talentele ș� i capacităț�ile decât
î�ntr-o manieră foarte limitată. Atunci când te apuci să î�n-
veț�i ceva, î�n primul rând trebuie să te dai la o parte chiar pe
tine. Acest „eu” la care te referi mereu, această percepț�ie
de sine care se află imediat î�n spatele frunț�ii tale este egoist
î�n sensul că reprezintă ceva separat ș� i te va î�mpiedica să
î�nveț�i bine un lucru atâta timp cât î�ț�i controlează conș� tiinț�a.
Există o mare diferenț�ă î�ntre î�ncercarea egoistă ș� i acț�iunea
lăsată să se desfăș� oare printr-un impuls spontan de la Si-
nele Secret. Eforturile făcute prin intermediul egoului se
concretizează pentru că acesta are î�n vedere un rezultat.
Vrea să se simtă mai bine decât alț�ii, vrea să î�i controleze
sau este speriat, ostil sau nesigur, iar această acț�iune ce vi-
zează un scop, atât de limitată î�n ce priveș� te perspectiva ș� i
cunoaș� terea, nu are decât ș� anse foarte mici de reuș� ită, ș� i
numai î�n cazul î�n care coincide din î�ntâmplare cu scopurile
Sinelui Secret.
Oamenii î�ncearcă î�n mod repetat să stăpânească la
perfecț�ie o anumită abilitate ș� i nu fac decât progrese foarte
mici. Î�n cele din urmă î�ș�i pierd speranț�a ș� i renunț�ă cu totul,
dar această renunț�are, această eliberare de scopurile in-
tenț�ionate ale egoului constituie exact momentul î�n care
s-ar putea dezvolta î�n ei abilitatea respectivă pentru că Si-
nele Secret preia controlul. Exemplele acestui fenomen
psihologic sunt atât de profunde î�ncât nu pot fi contestate.

Pasteur, trudind deasupra eprubetelor ș� i a microscoapelor,
a avut cel mai măreț� moment de iluminare î�n perioada celei
mai acute lipse de speranț�ă. Galileo a fost inspirat de ideea
unui sistem solar care se roteș� te, î�n timp ce se afla la apo-
geul disperării din cauza ineficacităț�ii telescoapelor sale.
Fiecare cercetător ș� tie că î�n capătul unei străzi î�nfundate
se găseș� te adesea o poartă secretă. Fiecare artist creator
ș� tie că cea mai bună muncă vine după perioade de frustra-
re intensă. Un proverb bine cunoscut spune că î�naintea ră-
săritului este mereu cel mai î�ntuneric. Egoul nostru trebuie
redus la zero î�nainte ca Sinele Secret să preia controlul.
Trebuie să ne dăm la o parte pentru ca abilităț�ile să se poată
dezvolta î�n noi, pentru ca lucrarea să poată fi realizată prin
intermediul nostru de către o minte ș� i o ființ�ă superioare.
De câte ori nu ai mototolit o bucată de hârtie, ai arun-
cat-o fără să te gândeș� ti î�n cealaltă parte a camerei ș� i ai fost
uimit că a aterizat chiar î�n coș� ul de gunoi? S-ar putea să
mai fi mototolit ș� i alte bucăț�i de hârtie ș� i să le fi aruncat
spre coș� fără succes, aș� a că probabil ai ridicat din umeri
punând primul succes pe seama norocului. Ei bine, nu a fost
vorba de noroc. S-a î�ntâmplat doar fiindcă că ai făcut miș� -
carea respectivă fără intervenț�ia minț�ii conș� tiente. De fapt,
ai lăsat hârtia să se propulseze singură către coș� ul de gu-
noi, iar tu ai fost doar un mijloc de propulsie. Acest fel de
unificare psihică dintre coș� ș� i hârtie precum ș� i energia de
propulsie au permis tuturor elementelor acț�iunii să devină
„un î�ntreg” ș� i orice a avut loc î�n acea unitate trebuia să aibă
o simetrie perfectă ș� i să fie absolut eficient.
268 Magia din minte
SĂ DEVENIM UNA CU SARCINILE NOASTRE

Dacă există o singură minte comună tuturor lucrurilor
ș� i nu este exclusivă niciunuia, reiese că suntem î�n esenț�ă cu
toț�ii părț�i ale unui singur organism ș� i că eficacitatea noas-
tră î�n cadrul acelui organism depinde de recunoaș� terea
acestei realităț�i. Atâta timp cât ne considerăm identităț�i se-
parate, suntem puș� i î�n miș� care de iluzia dorinț�ei egoiste ș� i
aduș� i î�n opoziț�ie cu voinț�a Sinelui Secret. Orice acț�iune con-
cepută de ego ș� i î�n care ne angajăm din motive egoiste,
dacă nu este sortită eș� ecului de la î�nceput, poate să aibă
drept rezultat un succes mediocru. Scopul ș� i impulsul său
răsar î�n î�ntregime dintr-o cunoaș� tere limitată, spre deose-
bire de oceanul de cunoș� tinț�e care este mintea universală.
Î�nvăț�ăm să facem bine lucruri devenind una cu ele, absor-
biț�i atât de mult de sarcinile noastre î�ncât dobândim un
sentiment de unitate cu ele. Acest sentiment de indivizibi-
litate î�i este imposibil naturii noastre egoiste pentru sim-
plul motiv că egoul î�nsuș� i este un sentiment de separare.
Atunci când ajungem să fim complet absorbiț�i de lucruri,
avem o adevărată experienț�ă spirituală, deoarece prin acest
transfer psihologic al sinelui ne afundăm adânc î�n mintea
universală ș� i devenim munca pe care o efectuăm. Oricine
are abilităț�i extraordinare se î�ndreaptă zilnic către acest
izvor al uitării, se afundă î�n el ș� i este reî�nnoit, iar templul
veneraț�iei sale religioase este propriul talent. Henry David
Thoreau a scris: „Dacă cineva î�naintează cu î�ncredere î�n di-
recț�ia vieț�ii sale ș� i se străduieș� te să trăiască viaț�a pe care
ș� i-a imaginat-o, va fi î�ntâmpinat de un succes neaș� teptat”*.
* Walden sau viaţa în pădure, traducere de Ştefan Avădanei şi Alexan-

dru Pascu, Editura ACT şi Politon, Bucureşti, 2016, p. 341. (n.tr.)
ATACUL ÎMPOTRIVA DURERII

Toate barierele puse realizărilor se află î�n minte. Educa-
ț�ia î�nsăș� i ne face să deprindem limitările, iar istoria stabi-
leș� te un nivel definitiv care suprimă aspiraț�ia umană. Ani
î�ntregi s-a crezut că timpul cel mai rapid î�n care un om poate
să alerge o milă (1,6 km) este de patru minute, apoi a venit
un grup de alergători australieni care au spart bariera men-
tală, iar acum un număr mare de oameni aleargă o milă î�n
mai puț�in de patru minute.
Această nouă filosofie ar putea fi aplicată î�n orice do-
meniu de activitate umană. Este creată î�n jurul premisei
atacului î�mpotriva durerii, pe ideea că durerea reprezintă
o limitare a minț�ii. Cei care se antrenează după acest sis-
tem se impulsionează să alerge mai mult decât cred că pot,
afirmând principiul minț�ii mai presus de materie pentru a
scăpa de oboseală. O asemenea filosofie eliberează ființ�a
umană de toate barierele. Nu î�i este nimic imposibil atâta
timp cât principiul călăuzitor este să depăș� ească fiecare
obstacol pe care î�l î�ntâlneș� te.
Impulsul direcț�ionat este cel mai important factor î�n
reuș� ită. Boxerii extraordinari sunt selecț�ionaț�i din grupu-
rile sociale care trebuie să lupte cel mai mult pentru a su-
pravieț�ui. Conducătorii corporaț�iilor ș� i guvernelor se nasc
adesea î�n cele mai modeste circumstanț�e, iar ascensiunea
lor la vârf este legată direct de devotamentul lor. Cerul are
grijă de omul care î�ș�i pune toată inima î�n munca sa. Î�n ab-
sorbirea lui, el î�ș�i pierde senzaț�ia egoistă de sine, iar mintea
universală poate să î�ș�i transmită clar prin el energia ș� i
creativitatea.
270 Magia din minte
ASPIRAȚIA PERMANENTĂ
Utilitatea obiectivelor depinde de capacitatea lor de a
î�nlătura limitările din gândirea noastră. Un om se î�ntrece
pe sine ț�intind mai sus decât a ț�intit î�nainte. Nu obiectivul
este important, ci să ț�intească mai sus. Atunci când este atins
un obiectiv, acesta devine efectiv o limită dacă nu este î�nlo-
cuit de un obiectiv mai î�nalt. Omul care realizează ceva ș� i
î�ș�i petrece apoi timpul felicitându-se î�ș�i anulează dezvolta-
rea, pentru că, atunci când mulț�umirea de sine acaparează
natura umană, egoul creș� te ș� i individul stagnează. Dacă nu
î�ncercăm să ne î�ntrecem pe noi î�nș� ine, ne dezintegrăm.
Dacă nu î�ncercăm să fim mai buni, ne este imposibil până
ș� i să rămânem la fel de buni. Forț�ele dinamice ale vieț�ii
sunt dezvoltarea ș� i degradarea ș� i nimic nu este static; lu-
crurile merg ori î�ntr-o direcț�ie, ori î�n cealaltă.
Acum câț�iva ani, î�n urma unui accident de maș� ină, un
tânăr a rămas paralizat de la gât î�n jos, cu excepț�ia degetu-
lui arătător de la mâna dreaptă, pe care de-abia mai putea
să î�l folosească. Î�n timp ce stătea î�ntins î�n pat ș� i reflecta la
situaț�ia lui, s-a hotărât să î�ș�i dezvolte o abilitate cu acel deget
arătător. Avea o maș� ină de scris montată pe pat ș� i braț�ul
drept aș� ezat î�n faț�a ei ca să poată apăsa tastele cu arătăto-
rul. Eforturile iniț�iale au fost extrem de î�ncete ș� i au necesi-
tat multă concentrare ș� i determinare. A trudit ore î�ntregi
ca să scrie o singură propoziț�ie. Pe măsură ce săptămânile
s-au făcut luni, a putut să scrie o pagină, apoi două, î�n cele
din urmă 12 sau mai multe. După un an, nu numai că tasta
eficient, dar stătea efectiv î�n ș� ezut pe pat ca să o facă. Astăzi
se deplasează î�n cârje ș� i a î�nceput un program de recupe-
rare completă. Pare să fie pe drumul către vindecare. Te-ai
aș� tepta ca o asemenea tenacitate ș� i un asemenea scop să

aparț�ină unei persoane foarte î�nverș� unate, dar acest tânăr
este de o modestie profundă ș� i are un simț� al umorului de-
osebit. Când a fost î�ntrebat cum a putut să obț�ină aseme-
nea rezultate miraculoase, a afirmat: „Mi s-a dat acest corp
ș� i eu l-am distrus. Cel puț�in să î�l fac să revină la condiț�ia î�n
care era atunci când l-am găsit”.
Oamenii au cercetat pustiul lipsit de drumuri de la poli,
au călătorit către adâncurile mărilor, s-au avântat î�n văzduh
ș� i acum se gândesc să călătorească printre stele. Cine poate
spune că nimic nu este imposibil pentru mintea ș� i eforturi-
le omului? Î�n el există puterea de a-ș� i imagina o lume mai
bună decât cea î�n care trăieș� te ș� i nu conteneș� te î�n î�ncerca-
rea de a o găsi. Imaginaț�ia ar trebui tratată cu o grijă deo-
sebită, deoarece reprezintă instrumentul eliberării din robia
î�n care suntem ț�inuț�i. Putem fi orice suntem capabili să vi-
zualizăm, să facem orice putem să ne imaginăm, deoarece
imaginile care ni se formează î�n minte ne duc î�n mod inevi-
tabil la munca ce î�nfăptuieș� te realizarea lor.
ACCEPTAREA INTERIOARĂ
O abilitate se dezvoltă prin credinț�a că o ai deja. Aceas-
tă dobândire a priori a abilităț�ii î�i permite individului să se
poarte de parcă i-ar fi imposibil să nu reuș� ească. Va trece
totuș� i printr-o perioadă de inaptitudine, dar acea inaptitu-
dine nu va fi permanentă. Le va depăș� i pe toate, toate te-
merile, toată ineficacitatea, pentru că este susț�inut î�n toate
situaț�iile de o viziune interioară pe care a acceptat-o deja
ca fiind realitatea. Dacă un om aspiră la o aptitudine, devi-
ne î�mplinit numai după acceptarea interioară. Nimeni nu
272 Magia din minte
poate fi vreodată mai bun sau mai mare decât î�n vizualiza-
rea sa mentală. Dacă ne acceptăm ca fiind exact aș� a cum
suntem deja, e imposibil să ne perfecț�ionăm. Pentru a de-
veni mai buni, trebuie să gândim că suntem mai buni, nu î�n
sensul egoist de a gândi că ni se cuvine ceva, ci î�n sensul
spiritual mai larg de a ne da seama că toate lucrurile pro-
vin din imaginea din interior. O asemenea atitudine psihică
a egoului î�l eliberează din robia faț�ă de sine î�nsuș� i ș� i î�i per-
mite să accepte de bună realitatea existenț�ei ș� i eficacităț�ii
sale extinse.
Priceperea este î�n primul rând o chestiune de a deveni
un instrument al acț�iunii unei minț�i ș� i unei voinț�e superioa-
re. Orice efort egocentric de a domina lumea sau de a genera
acț�iune din punctul de vedere al minț�ii superficiale ridică
imediat problema controlului de sine al egoului. Orice sis-
tem al controlului de sine, î�n măsura î�n care se apropie de
un control de sine perfect, se apropie ș� i de frustrarea de
sine, deoarece controlul presupune să î�mpiedici ceva să
facă ceea ce este î�nclinat î�n mod normal să facă. Ideea de a
ne purta î�n concordanț�ă cu natura noastră î�ntâlneș� te obiec-
ț�ii peste tot. Să elimini restricț�iile din natura umană ar fi ca
ș� i cum ai da drumul unui nor de lăcuste. Grupuri religioase
ș� i sociale au adoptat ideea că omul este mai mult lucrarea
diavolului decât a lui Dumnezeu, că natura sa animalică
trebuie constrânsă prin legi ș� i interdicț�ii. Astfel, omului î�i
este impusă dualitatea, necesitatea de a prezenta un chip
lumii î�n timp ce trăieș� ti cu alt chip î�n singurătate, ș� i ea este
responsabilă de mai multe boli mentale ș� i fizice decât toț�i
microbii descoperiț�i vreodată.
FII TU ÎNSUȚI
Prezentăm un chip lumii, î�nsă avem altul î�n intimitatea
casei noastre, iar faptul de a ș� ti că nu suntem ceea ce se
aș� teaptă lumea să fim se manifestă î�ntr-un fel de conș� tiinț�ă
socială care face niș� te laș� i din noi toț�i. Cei mai mulț�i dintre
noi se tem să fie ei î�nș� iș� i. Ca niș� te cameleoni, ne schimbăm
culoarea pentru a ne potrivi cu fundalul. Opiniile noastre
sunt formate de ceea ce se aș� teaptă oamenii ca noi să gândim;
tipurile noastre de comportament se bazează pe modul î�n
care se aș� teaptă oamenii ca noi să ne comportăm; ș� i de vreme
ce gândim î�ntotdeauna ca răspuns la situaț�iile exterioare,
nici nu prea ș� tim cum ne simț�im ș� i nu avem altă percepț�ie
de sine î�n afară de cea care se reflectă î�n ochii celorlalț�i.
„Dar, mai presus de toate, cu tine fii cinstit”, a scris
Shakespeare, „urmează-atunci, ca noaptea după zi, că nu
poț�i fi duplicitar cu nimeni”*. Este important să te porț�i î�n
concordanț�ă cu propria natură. Atunci când trăieș� ti cu sin-
ceritate ș� i pasiune, Divinitatea î�ș�i transmite direct prin tine
propria expresie. Fiecăruia dintre noi i se acordă o indivi-
dualitate unică. Atâta timp cât acea individualitate nu este
restricț�ionată de inhibiț�ii ș� i frică, este capabilă să exprime
ceva diferit ș� i vital, dar atunci când este î�mpiedicată ș� i li-
mitată de temeri, nu poate să se exprime deloc. Torentul de
energie universală stăvilit se î�ntoarce apoi î�mpotriva sa ș� i
laturile dualiste ale naturii egoului, precum câinele cadri-
lat ș� i pisica pestriț�ă**, „se devorează una pe alta”.
* Hamlet, traducere de Violeta Popa şi George Volceanov, Editura Para-

lela 45, Piteşti, 2010, p. 81. (n.tr.)
** Personaje din poemul The Duel (Duelul) al scriitorului american
Eugene Field. (n.tr.)
274 Magia din minte
Nenumăraț�i oameni sunt î�mpiedicaț�i să î�nveț�e pentru

că se tem să î�ncerce. Î�n ei se găseș� te o mândrie falsă, care
este legată direct de ego, iar acesta nu î�i va lăsa să î�ntre-
prindă ceva cu stângăcie, deoarece duce lipsă de smerenie,
ș� i nu î�i va lăsa să î�nceapă nimic ș� i să fie novici, deoarece nu
poate să suporte ideea că nu este mai bun decât alț�ii. Dacă
un om scapă de sinele-ego ș� i acceptă că este doar un in-
strument al voinț�ei ș� i acț�iunii divinităț�ii, poate î�ncepe să
î�nveț�e o abilitate cu cea mai mare smerenie ș� i indiferenț�ă
faț�ă de opinia celorlalț�i. Poate să se râdă de el fără să fie
ruș� inat; poate să suporte o atitudine batjocoritoare fără să
se simtă ridicol; poate să râdă de el î�nsuș� i; poate să se ridi-
culizeze singur; dar î�n tot acest timp viziunea sa arde
aprins ș� i ș� tie că î�ntr-o bună zi va dobândi acea abilitate. Nu
are nicio frică, pentru că frica este posibilă doar pentru
ego, iar î�n natura sa, acesta a fost subordonat. Demarează
toate acț�iunile dând dovadă de curaj, perseverenț�ă ș� i cre-
dinț�ă. Doar pentru că trudeș� te neî�ncetat la poarta creaț�iei,
poarta cedează până la urmă, ș� i prin intermediul lui se fac
lucrări minunate, deoarece mâna î�i este miș� cată de către
divinitate. Oricare ar fi inspiraț�ia ta, ț�ine minte următorul
lucru: expertul î�n acea abilitate se află î�n tine. Cel care o
deț�ine deja este cel mai mare dintre toț�i. Lasă pe mâna sa
realizarea, ș� i dă-te la o parte ș� i vei descoperi că î�n scurt
timp realizezi ceva cu pricepere ș� i cunoș� tinț�e desăvârș� ite.
10 CUM SĂ ÎȚI CREEZI
PROPRIUL TALENT
Creativitatea include un secret. Omul creator dovedeș� te o

legătură psihică profundă cu misterul impenetrabil al vie-
ț�ii. El î�ș�i face treaba cu aceeaș� i naturaleț�e cu care o floare
creș� te din pământ, pentru că a atins o unitate î�n relaț�iile
mentale ș� i spirituale care î�l fac să pară a fi parte din lucrul
pe care î�l realizează. Artistul desăvârș� it devine una cu sarci-
na sa, atât de legat de ea î�n gesturi ș� i î�n ființ�ă î�ncât e aproape
imposibil să distingi unde se sfârș� eș� te omul ș� i unde î�ncepe
munca. Carl Jung afirmă că nu Goethe l-a creat pe Faust, ci
mai degrabă Faust l-a creat pe Goethe. Se pare că depind
absolut unul de celălalt pentru că fiecare reprezintă acelaș� i
lucru. Faust este o extensie a lui Goethe la fel cum Goethe
este o extensie a lui Faust.
ARTISTUL ÎNTRUCHIPAT
Talentul reprezintă un amestec absolut al individului
cu munca lui. Picturile unui mare pictor devin acel pictor,
exact aș� a cum pictorul devine extraordinarele picturi. Atunci
când vedem o persoană care dovedeș� te un mare talent,
simț�im un fel de extaz î�n faț�a acestei manifestări a unei
minț�i ș� i abilităț�i supreme. Orice dovadă a talentului este
276 Magia din minte
un fel de experienț�ă religioasă pentru cei care o privesc,

deoarece ea stabileș� te o comuniune î�ntre Sinele Secret ș� i
individ. Există o viaț�ă ș� i o superforț�ă a căror sferă de acț�iu-
ne este î�n mare parte invizibilă ș� i se află î�n afara graniț�elor
lumii noastre obiș� nuite. Este ceva mai important decât
atomii. Există o inteligenț�ă mult mai evoluată decât oricare
alta, care este inclusă î�n creierul uman. Există o poartă că-
tre o altă lume, care se deschide câteodată ș� i î�i permite
individului să fie cuprins de puteri stranii, aflate cu mult
peste nivelul capacităț�ilor sale personale. Atunci când se
î�ntâmplă asta, î�l vedem pe artistul î�ntruchipat, omul cu un
talent extraordinar, care poate să ne demonstreze direct
î�ntr-un domeniu al activităț�ii sale puterea nemăsurată, î�n-
ț�elepciunea ș� i frumuseț�ea divinităț�ii.
Misterul omului talentat este acela că el este fixat direct
î�n mintea universală, care se manifestă prin el fără nicio
restricț�ie sau distorsionare din partea egoului. Nu omul
este responsabil pentru munca sa, ci o putere aflată dinco-
lo de el ș� i deasupra sa, care se manifestă prin el, folosindu-l
ca pe un instrument. Î�n esenț�a sa cea mai adâncă, fiecare
om este un artist ș� i ajunge la î�mplinirea totală ca individ
numai atunci când î�ș�i dă la o parte natura egoistă ș� i permite
talentului creator al Divinităț�ii să lucreze prin el, să î�nde-
plinească acele sarcini care pot fi realizate cel mai bine
prin natura sa individuală perfecț�ionată. Atunci când ne
trăim viaț�a concentraț�i pe ego ș� i legaț�i de dorinț�e ș� i satis-
facț�ii egoiste, devine imposibil să atingem deș� teptarea spi-
rituală sau să ne î�mplinim ca persoane creative. Suntem
prea ataș� aț�i de lumea materială. Dorinț�a de a fi mai buni,
de a avea mai mult, de a trăi î�n confort material nu ne lasă
să vedem marile posibilităț�i ale existenț�ei. Această viaț�ă
Cum să îți creezi propriul talent 277
măruntă pe care o trăim nu este importantă pentru bunu-

rile pământeș� ti pe care ni le aduce, ci pentru căutarea î�n
care ne implică. Până când nu ne stabilim drept scop prin-
cipal să descoperim cine suntem, de unde venim ș� i care este
relaț�ia noastră cu viaț�a, trebuie să o trăim ca pe pâlpâirea
scurtă a unei lumânări, î�n totală necunoș� tinț�ă de cauză ș� i
î�ntr-un automatism orb, dând ascultare presiunilor care se
dezvoltă î�n lumea exterioară, după cum ne influenț�ează ele
simț�urile.
VIZIUNEA CREATOARE
Atunci când sufletul omului este miș� cat de perceperea
laturii creatoare a naturii sale, acesta vede imediat dezas-
trul inerent î�ntr-o viaț�ă dusă pe baza obiectivelor materiale.
Vede că ceea ce a crezut dintotdeauna că este, egoul său, e
iluzoriu, că dorinț�ele care se dezvoltă din ego î�l conduc î�n-
tr-un labirint î�n care drumurile î�ncâlcite î�l vor face să î�ș�i
piardă ș� ansa de iluminare. Un asemenea om ar putea să
renunț�e la toată averea, la faimă, la toate bunurile lumeș� ti
ca să nu mai fie indus î�n eroare ș� i să se dedice existenț�ei sale
cu hotărârea de a fi motivat î�n toate de lumina interioară
care porneș� te din mintea universală. Un asemenea asce-
tism impus î�i permite individului să se cufunde complet î�n
slujba Sinelui Secret. Ioan Botezătorul, cutreierând pustia
î�n căutarea sufletului său nemuritor, este un exemplu la fel
de bun precum pictorul francez Gaugain, care a renunț�at la
carieră ș� i la familie pentru a pleca să picteze pe o insulă din
Mările Sudului. Fiecare dintre ei a fost atins de viziunea
creatoare, fiecare trebuia să o slujească cu orice preț� .
278 Magia din minte
Atunci când ochii unui om se deschid î�n faț�a naturii

creatoare a divinităț�ii, nu mai are î�ncotro, trebuie să î�i ser-
vească drept instrument ș� i nimic nu î�i stă î�n cale. Acest
proces creator este impersonal, pune stăpânire pe natura
umană ș� i o foloseș� te la maximum, iar persoana are perfor-
manț�e creatoare cu mult peste ceea ce este posibil minț�ii
conș� tiente normale. Atunci când această forț�ă predomină
î�ntr-adevăr î�n structura noastră, ea ne monopolizează ener-
gia. Î�n artistul deș� teptat, viaț�a este condusă de subconș� ti-
ent. Intenț�ia conș� tientă î�nseamnă puț�in ș� i omul este dus de
un curent ascuns î�n care este prins ca î�ntr-o plasă ș� i la care
ia parte bucuros.
CONȘTIINȚA OBIȘNUITĂ
Participation mistique** reprezintă secretul creaț�iei ar-
tistice ș� i constă î�n acapararea individului de către Sinele
Secret, astfel î�ncât omul devine un emisar pentru manifes-
tarea frumuseț�ii, diversităț�ii ș� i complexităț�ii infinite a minț�ii
universale. Nimeni nu face un lucru cu adevărat bine atunci
când î�l face cu intenț�ie conș� tientă. Eficacitatea î�n acț�iune
este î�ntotdeauna rezultatul unei naturaleț�e inconș� tiente.
Nu ajunge să fie priceput î�ntr-o activitate prin analiza
obiectivă a acț�iunilor sale luate separat de acț�iunile celor-
lalț�i, ci printr-o identificare completă cu activitatea care
trebuie efectuată. Samuel Taylor Coleridge a scris: „Î�ncă din
copilărie m-am obiș� nuit cu abstractizarea, aș� a că nu î�mi mai
dădeam seama de altceva decât de punctul de interes obiș� -
nuit asupra căruia î�mi stăruia privirea ș� i apoi, printr-un fel
* Participare mistică, în limba franceză în original. (n.tr.)

de transfuzie ș� i transmitere a conș� tiinț�ei mele, mă identifi-

cam cu obiectul”. Participarea la viaț�a altuia prin mediul
mistic al conș� tiinț�ei comune este esenț�a creaț�iei artistice.
Omul care se preface că realizează ceva cu intenț�ie conș� ti-
entă ș� i la î�ndemnul dorinț�elor separate ș� i unice ale egoului
realizează acel lucru la lumina unei lumânări, î�ntr-o arenă
î�n care sunt disponibili mii de kilowaț�i. Nu poate să dea
naș� tere unei activităț�i adevărate ș� i eficiente prin interme-
diul cunoș� tinț�elor limitate ș� i a perspectivei minuscule a
minț�ii conș� tiente. Toate operele de artă făcute cu intenț�ie
sunt ș� terse ș� i inutile, î�nfăț�iș� ează numai cliș� ee ș� i nu sunt
opere de artă, ci numai un soi de sincretism al elementelor
de cunoaș� tere disponibile egoului. Un asemenea efort î�n
activitatea scriitoricească este jurnalismul; î�n artă, realiza-
rea posterelor; î�n muzică, melodiile scrise pentru bani; iar
individul care face asta, chiar dacă se ascunde sub mantia
artistului, se distruge de fapt prin denaturarea cu bună ș� ti-
inț�ă a talentului său.
Fiecare om are un talent î�ntr-o anumită zonă a naturii
sale, un talent atât de mare cum nu a mai existat vreodată,
ș� i dacă acest talent nu s-a manifestat este din cauză că na-
tura egoistă l-a stăvilit. Indiferent cât de mult a dăinuit stavi-
la, indiferent cât de strâns controlată a fost natura egoistă,
stavila poate fi î�nlăturată, puterea poate fi eliberată, omul
poate să î�ș�i î�mplinească talentul la cel mai î�nalt nivel ș� i să
trăiască viaț�a artistului î�ntruchipat. Primul lucru ce trebu-
ie făcut este să î�ț�i î�ntorci privirea către interior ș� i să scapi
natura egoistă de dorinț�ele egoiste. Odată ce î�ntreaga na-
tură umană este lăsată pe mâna unei puteri mai mari decât
ea, pentru a fi folosită î�n orice scop, fără ț�el sau intenț�ie,
atunci această putere î�ș�i croieș� te drum, omul î�ncepe să se
280 Magia din minte
transforme, acț�ionând natural î�n toate situaț�iile, î�ndrumat

corect î�n toate acț�iunile.
ATITUDINEA PSIHICĂ
Î�n adoptarea unei atitudini psihice corecte a egoului
există o bucurie imensă. Individul are sentimentul că este
util, o convingere î�nrădăcinată î�n suflet că acț�ionează î�n
cea mai bună manieră posibilă. Acesta este sentimentul de
„graț�ie” pe care î�l are omul religios. Este momentul de cre-
ativitate pe care î�l are artistul. Este perioada de productivi-
tate mare pe care o are omul de afaceri. Este momentul de
formă maximă pe care î�l are sportivul. Fiecare slujeș� te,
acț�ionează sub impulsul unei inteligenț�e ș� i a unui talent
superior minț�ii superficiale, astfel î�ncât relaț�ia este accep-
tată ca fiind aceea dintre un copil fericit ș� i un tată iubitor.
Despre acest moment î�n care suntem pe aceeaș� i lungime
de undă ș� i despre creaț�iile care rezultă, Friedrich Nietzche
a scris: „Nu poț�i să respingi complet ideea că eș� ti o simplă
î�ncarnare, un organ sau un agent al unei puteri colosale.
Noț�iunea revelaț�iei descrie destul de simplu această con-
diț�ie; prin aceasta î�nț�eleg că ceva extrem de convulsiv ș� i
tulburător ajunge dintr-odată să poată fi văzut ș� i auzit, cu
o determinare ș� i o exactitate de nedescris. Auzi – dar nu
cauț�i; iei – dar nu î�ntrebi cine î�ț�i dă: eș� ti străfulgerat de un
gând, inevitabil fără ezitare – n-am avut niciodată o ș� ansă
î�n faț�a sa. Totul se î�ntâmplă î�n î�ntregime fără un act de
voinț�ă, ca o erupț�ie de libertate, independenț�ă, putere ș� i
divinitate”.
Este nevoie de curaj ca să î�naintezi î�n zonele necunos-
cute ale subconș� tientului. Este nevoie de î�ndrăzneală ș� i
curaj pentru a abandona corabia mică a sinelui egoist ș� i a

î�nota către insula neexplorată a Sinelui Secret care se află
dincolo de linia orizontului. Mulț�i oameni se agaț�ă de natu-
ra lor egoistă de parcă aceasta ar putea să î�i salveze, dar
care, de fapt, î�i abandonează cu totul. Durerea, frustrarea ș� i
ineficienț�a sunt singurele recompense care î�i revin omului
ce î�ș�i urmează egoul ș� i cu toate acestea el se agaț�ă de idolul
său fals î�n orice î�mprejurare, asemenea unui om care se î�ne-
acă ș� i se prinde de un pai. S-a î�nvăț�at atât de mult cu exis-
tenț�a fantasmei pe care o venerează î�ncât chiar ș� i atunci
când vede că este amăgit, nu poate să se despartă de fantoma
sa. Dar trebuie să se despartă, să î�nainteze î�n zonele neex-
plorate ale subconș� tientului, pentru că î�n sfârș� it sinele-ego
î�l abandonează de tot, se prăbuș� eș� te ș� i se dezintegrează
odată cu dezintegrarea corpului. La sfârș� it î�ș�i dă seama că
trebuie să se abandoneze milei ș� i bunăvoinț�ei a ceva infinit
ș� i etern, care l-a făcut î�n primul rând să se nască ș� i acum î�l
face să moară.
NICIO ÎNDRĂZNEALĂ NU ESTE FATALĂ

Cei temători au parte de accidente, corupere, boală ș� i
prostie. Premiul î�i revine î�ntotdeauna celui cutezător, iar
omul curajos este stăpânul universului. Dar î�n ciuda aces-
tor realităț�i evidente, majoritatea oamenilor se ghemuiesc
î�n peș� teri, refuză să abandoneze siguranț�a, fie ea cât de
mică, ș� i să pornească repede î�n căutarea a ceea ce este ex-
traordinar ș� i bun. Dacă ai curajul să riș� ti, soarta nu te va
abandona. Universul lucrează de partea omului care aspiră.
Le dă aripi păsărilor, î�notătoare peș� tilor ș� i atinge cu magie
degetele de la picioarele celui care merge pe sârmă. „Nicio
282 Magia din minte
î�ndrăzneală nu este fatală”, a scris René Crevel. Sinele Se-

cret are un loc special pentru purtătorii săi de făclii. De-a
lungul spiț�elor subț�iri ale evoluț�iei, cei cutezători ș� i cura-
joș� i au un avans considerabil. Din omul care are curaj ș� i
tenacitate î�n inimă porneș� te o forț�ă irezistibilă; nu poate fi
oprit pentru că este folosit de către o putere infinită ș� i om-
nipotentă. Dar cei care ridică î�n jurul lor cochilia egoului ș� i
refuză să î�ndrăznească sau să aspire storc prin acest act
psihic esenț�a vieț�ii din corpul ș� i sufletul lor; inevitabil se
vor dezintegra, pentru că au refuzat să se dezvolte.
Să dai drumul egoului ș� i să te centrezi î�n conș� tiinț�a
minț�ii universale reprezintă cea mai mare aventură posibi-
lă pentru că î�nseamnă să părăseș� ti ț� ărmurile lipsite de
pericol ș� i să călătoreș� ti dincolo de orizonturile vizibile. To-
tuș� i, după ce este făcut acest prim pas, imediat ce omul nu
mai răspunde lumii materiale, imediat ce î�ș�i lasă mintea,
corpul ș� i inima î�n seama Sinelui Secret, este uimit de bucu-
ria ș� i seninătatea interioară. Numai sinele superficial poa-
te să simtă frica, ș� i odată ce acesta a fost subordonat, la fel
este subordonată ș� i frica. Egoul are ceva de pierdut numai
pentru că se vede pe sine î�nsuș� i ca fiind separat. Odată ce
această idee a caracterului separat a cedat î�n faț�a percepț�iei
fundamentale a unităț�ii, individul nu mai simte frica î�ntru-
cât nu are nimic de pierdut. Sentimentul că faci parte din
toate lucrurile ș� i din toate ființ�ele vii reprezintă o stare psi-
hică ce produce o satisfacț�ie de nedescris. Este extazul despre
care vorbesc misticii, sentimentul creativităț�ii despre care
vorbesc artiș� tii, revelaț�ia religioasă despre care vorbesc
sfinț�ii. Nu î�i este refuzată nimănui, este la î�ndemâna tutu-
ror. Odată ce î�i apare unui om, ea furnizează o trambulină
pentru dezvoltarea unui talent prin care poate să exprime

natura infinită a Divinităț�ii.
AVENTURA METAFIZICĂ
Revelaț�ia religioasă este exact acelaș� i lucru cu activita-
tea creatoare. Ambele sunt aventuri metafizice. Presupun
dobândirea unei perspective totale asupra universului, nu
a uneia parț�iale. Se află î�n afara timpului, spaț�iului ș� i indi-
vidualităț�ii ș� i sunt centrate î�n termeni eterni ș� i semnificaț�ii
unitare. Talentul se dezvoltă î�ntr-o persoană atunci când a
î�nceput deș� teptarea ei spirituală, deoarece fiecare dintre
noi are talentul î�nnăscut ș� i scopul vieț�ii este să fii creativ.
Atunci când deș� teptarea spirituală este veritabilă, la fel va
fi ș� i talentul, nu compulsiv sau obsesiv, permiț�ând indivi-
dului să î�ș�i facă munca cu o bucurie pură, să dea fructe ca
un pom roditor. Devine apoi posibil ca el să se supună in-
stinctelor ș� i intuiț�iei ș� i să nu fie inhibat î�n acț�iunile sale de
ceea ce aș� teaptă ceilalț�i de la el. Ajunge aproape de esenț�a
adevărului pentru că vede impostura ș� i ipocrizia legate de
subiectivitate. El subordonează î�n totalitate această subiec-
tivitate î�n toate acț�iunile ș� i gândurile sale, iar talentul care
i se acordă este talentul a ceva aflat mai presus de el.
Arta ni se adresează î�n simbolurile universalităț�ii ființ�ei
noastre adevărate. Prin ea percepem o părticică a extazu-
lui ș� i unităț�ii din care am apărut. Prin ea putem să obț�inem
o noț�iune vagă î�n privinț�a destinului măreț� care î�l aș� teaptă
pe om. Î�ntr-o bună zi, oamenii vor ajunge să fie î�n î�ntregi-
me deș� teptaț�i spiritual ș� i, prin urmare, pe de-a-ntregul re-
ligioș� i, nu doar credincioș� i, aș� a cum sunt câț�iva acum, ci
oameni care ș� tiu, sunt cauze, forț�e primare, iluminaț�i î�n
284 Magia din minte
î�ntregime, zei de fapt, egali de acum î�n potenț�ial. Atitudi-

nea care rezultă din faptul că omul î�ș�i descoperă talentul
î�nnăscut nu este una a acț�iunii sau gândului intenț�ionat, ci
una care caută să descopere. Scriitorul inventiv nu ia pana
î�n ideea de a „realiza” un anumit lucru, ci numai pentru a
vedea ce va veni prin intermediul lui ș� i se va manifesta pe
hârtie. Omul care î�ș�i foloseș� te cu adevărat talentul poate să
facă asta pentru că se lasă folosit de el. Atitudinea mentală
corectă este aceea că orice ar fi acolo va trece de partea
cealaltă ș� i nu va trebui nici iniț�iată, nici oprită. Nu trebuie
să ș� tii ce vine, cum va arăta, ci doar să ai mintea deschisă ș� i
să î�l laș� i să treacă. Nu te deranja nici măcar să î�l analizezi
î�ndeaproape, pentru că dacă vei face asta, s-ar putea să
crezi că ș� tii ce este ș� i din cauza acestei fixări î�n minte î�l vei
face static ș� i acesta nu va mai creș� te ș� i nu va mai fi flexibil
ș� i creativ. Tot ce este măreț� , bun ș� i de durată izvorăș� te din
procesele subconș� tiente ale Sinelui Secret ș� i atunci când
suntem puș� i î�n miș� care de mintea superioară, ne dovedim
talentele.
Doamne, mă apără de gândul pe care oamenii îl au

În minte numai,
Căci cel ce-ngân-un cântec ce nu va fi menit uitării
Gândește până-n măduva spinării.
– Amy Lowell
MUNCA CREATOARE
Sinele Secret are o mie de feț�e, care pot fi accesate printr-o
mie de uș� i, iar atunci când una se deschide ș� i chipul este
văzut de cineva, î�n individ explodează un torent de creati-
vitate, un fel de supertalent. Ființ�a umană care abia conș� ti-
entizează este incompletă, o manifestare superficială a
sferelor nelimitate din inteligenț�a subconș� tientă, dar fiecare
poate să pătrundă î�n mintea universală pe o cale ș� i, atunci
când o face, î�ș�i creează propriul talent, î�nfăț�iș� ând lumii un
anumit aspect al Divinităț� ii. Niciunui om nu i se refuză
talentul, doar el î�nsuș� i poate să ș� i-l refuze. Atunci când
permite să î�i fie î�ncorsetată conș� tiinț�a de către ego, nu poate
să apeleze la nivelul subconș� tient pentru inspiraț�ia ș� i de-
terminarea necesare muncii creatoare.
Individualitatea unică este mijlocul folosit de Sinele Se-
cret pentru a-ș� i manifesta talentul ș� i este ridiculizat î�n cea
mai mare parte de către societatea noastră industrială
modernă. Sistemul nostru de educaț�ie ne î�nvaț�ă confor-
mismul. Maș� inăria industrială are nevoie de muncitori ș� i
aceș� tia trebuie să fie previzibili, iar previzibilitatea, î�n ce
priveș� te societatea, se obț�ine cel mai bine inculcând ace-
eaș� i conș� tiinț�ă socială fiecărui om. Prin urmare, individul
trăieș� te î�ntr-o rutină pe care nu el a ales-o, ci i-a fost selec-
tată de societate. Ș� i opiniile sale i-au fost oferite de grup,
iar el le acceptă ca făcând parte din condiț�ia vieț�ii sale. Nu
gândeș� te deloc singur. Crede că instituț�iile politice cărora
le aparț�ine sunt cele mai bune, că sindicatul muncitoresc
căruia î�i aparț�ine este cel mai bun, că statul, oraș� ul ș� i co-
munitatea cărora le aparț�ine sunt cele mai bune. Nu poate
să ia o decizie obiectivă î�n privinț�a a ceea ce î�ntâlneș� te, dar
286 Magia din minte
reacț�ionează la tot ceea ce î�i afectează opiniile preconce-

pute. Această bază egoistă de a aprecia lucrurile este com-
plet falsă ș� i statică pentru că nu permite individului să se
dezvolte. Adevărul poate fi absolut la o analiză finală, dar
pentru fiecare este o chestiune individuală. Ceea ce este
bine pentru unul nu este neapărat bine pentru toț�i, dar ni-
ciuna dintre variante nu reprezintă binele suprem pentru
individ.
Atâta timp cât omul continuă să trăiască î�n grupuri, con-
ș� tiinț�a socială va avea o funcț�ie precisă ș� i necesară, dar o
asemenea conș� tiinț�ă socială trebuie să asigure dezvoltarea
ș� i responsabilitatea individuală, deoarece acum are tendinț�a
de a se anula făcând maș� inării din susț�inătorii săi. Firmele
industriale mari descoperă că dividendele le sunt aduse
de cutia cu idei din fabrică. Atunci când un muncitor este
î�ncurajat să se gândească creativ la afacerea î�n care mun-
ceș� te, atitudinea sa mentală faț�ă de afacere se schimbă. Nu
numai că devine mai eficient î�n realizarea sarcinilor, dar
mai devreme sau mai târziu contribuie ș� i la dezvoltarea
afacerii. Niciun om nu este făcut să pună piuliț�e pe ș� uruburi
cât e ziua de lungă. Aceasta este o sarcină pentru o maș� ină-
rie. Dar un om ar putea să suporte o asemenea slujbă dacă
i se permite să caute mijloacele prin care ar putea fi făcută
mai eficient. Bineî�nț�eles că nu va fi dispus să desfăș� oare o
asemenea activitate, dacă are impresia că ar avea drept
consecinț�ă pierderea slujbei, ci numai dacă are impresia că
va fi răsplătit cu o slujbă mai bună sau cu un venit mai bun.
Problemele fundamentale ale progresului industrial sunt
descrise cu precizie de către forț�ele opuse ale angajaț�ilor ș� i
managementului. Organizarea forț�ei de muncă s-a dezvoltat
ca formă de protecț�ie a muncitorului î�mpotriva exploatării,

dar atitudinea sa psihologică a devenit statică. Se opune î�n
mare parte progresului tehnologic care ar putea să desfi-
inț�eze anumite categorii de slujbe, iar angajarea de prea
multă mână de lucru î�n toate industriile a căpătat aseme-
nea proporț�ii î�ncât reprezintă o povară pentru operaț�iuni-
le eficiente. Soluț�ia dezvoltării industriale eficiente nu se
află î�n organizarea forț�ei de muncă, ci mai degrabă î�ntr-un
management luminat care face din aceasta o parte a efor-
turilor sale creatoare, răsplăteș� te fiecare om î�n mod indivi-
dual ș� i permite participarea fiecărui membru al organizaț�iei
la roadele acelei organizaț�ii. Atunci când se va atinge î�n
sfârș� it o asemenea iluminare la nivel industrial, va avea loc
o unificare a forț�ei de muncă, deoarece scopurile lor vor fi
aceleaș� i ș� i fiecare om va avea o responsabilitate creatoare
faț�ă de munca sa.
PRODUCTIVITATEA
Talentul creator necesită producț�ie. Eliminarea egoului
î�n favoarea î�ndrumării Sinelui Secret are ca rezultat faptul
că omul este î�mpins să realizeze sarcini pe care î�nainte le-ar
fi considerat imposibile. Niciun munte nu este prea î�nalt,
nicio sălbăticie prea î�ntinsă, iar sufletul creator aflat pe
aceeaș� i lungime de undă cu divinitatea munceș� te ș� i produ-
ce î�n mod constant. Thomas Carlyle a scris: „Chiar ș� i atunci
când face muncile cele mai umile, sufletul omului se liniș� -
teș� te cuprins de un soi de armonie veritabilă din momentul
î�n care se apucă de lucru. Produceț�i! Chiar dacă este vorba
doar de cea mai jalnică ș� i mai măruntă părticică dintr-un
produs, produceț�i-o î�n numele lui Dumnezeu”.
288 Magia din minte
Î�n cea mai mare parte suntem prea inhibaț�i ș� i constrânș� i

ca să ne putem exprima personalitatea care ne aparț�ine î�n
mod unic. Natura omului controlată de ego se comportă
î�ntotdeauna î�n concordanț�ă cu ideea referitoare la modul
î�n care se aș� teaptă oamenii să se comporte. Deoarece nu se
cunoaș� te pe sine, nu ș� tie ce simte cu adevărat, ci adoptă
mai degrabă trăiri din obiectivele-dorinț�e decât din indivi-
dualitatea î�nnăscută. Omul care î�ndură de toate pentru a
câș� tiga bani este un exemplu clasic al constrângerii ș� i inhi-
biț�iei. Î�i trage pe sfoară pe cei care î�i sunt inferiori ș� i î�ș�i
linguș� eș� te superiorii, iar prin deformarea valorilor morale
care rezultă, î�năbuș� ă atât de tare Sinele Secret î�ncât î�i este
imposibil să fie creativ sau spontan î�n vreun domeniu de
activitate. Câș� tigul banilor nu este un scop î�n viaț�ă. Venera-
rea zeului lor, Mammon, are doar consecinț�e fatale. Dar re-
alizările sunt unul dintre principalele ț�eluri ale vieț�ii, iar
acestea au adesea drept consecinț�ă succesul bănesc. Prin-
cipalul ț�el al fiecăruia dintre noi ar trebui să fie acela de a
fi ceea ce suntem î�n mod natural ș� i de a trăi ș� i de a ne com-
porta aș� a cum am fost creaț�i de natură. Am fost lăsaț�i pe
Pământ de o putere superioară nouă; ne-am manifestat î�n
această formă deosebită pentru ca î�n omenire să se reflecte
imaginea Divinităț�ii. Nu putem să reflectăm această imagi-
ne sau să facem munca firească pentru noi dacă suntem con-
strânș� i, centrându-ne conș� tiinț�a pe natura noastră egoistă.
Spontaneitatea este secretul pentru a face lucrurile bine.
Omul acț� ionează î�n concordanț� ă cu î�ntreaga sa natură
atunci când face lucrurile cu pasiune, nu gândind. Raț�iunea
este ș� i ea valoroasă, dar serveș� te unei lumi limitate ș� i unor
cunoș� tinț�e limitate. Atunci când un om acț�ionează numai
î�n concordanț�ă cu raț�iunea sa, o face având doar cele mai
simple date. Dar atunci când acț�ionează instinctiv ș� i intui-

tiv, acț�ionează ca instrument pentru Sinele Secret ș� i î�n spa-
tele acț�iunii sale stau toate cunoș� tinț�ele, toată inteligenț�a
ș� i toată puterea. Atunci când eș� ti spontan î�n acț�iuni ș� i î�n
gândire, eș� ti tu î�nsuț�i, iar atunci când eș� ti tu î�nsuț�i, eș� ti de
o sută de ori mai eficient, mai fericit, mai creativ decât
atunci când î�ț�i trăieș� ti viaț�a î�n concordanț�ă cu ț�elurile minț�ii
superficiale. Omul cu un control ș� i intenț�ii conș� tiente î�ș�i re-
primă talentul, deoarece reprimă acț�iunea divinităț�ii î�n el.
Mintea conș� tientă sau egoul nu dovedesc niciodată vreun
talent, iar omul a cărui viaț�ă este condusă de ele nu poate
fi niciodată creativ.
INTRĂ ÎN JOC
Eliberează-te. Scapă de inhibiț�ie ș� i frică ș� i fii tu î�nsuț�i.
Î�nvaț�ă să gândeș� ti ș� i să te comporț�i natural, spontan; î�n viaț�a
ta vor intra armonia ș� i simetria ș� i î�ț�i vei descoperi talentul
î�nnăscut. Majoritatea oamenilor nu î�ș�i găsesc niciodată lo-
cul potrivit pentru simplul motiv că inhibă talentul pe care
î�l au. Este nevoie de curaj pentru a risca ș� i pentru a face
lucrurile care î�ț�i vin firesc. Este mult mai uș� or să stai pe
margine, să te uiț�i la altcineva cum î�ș�i î�ndeplineș� te rolul ș� i
să critici. Discuț�iile de luni dimineaț�a sunt notorii î�n fotba-
lul american, iar î�n lumea artei este de mult evident că un
critic este un artist frustrat.
Fulton Oursler povesteș� te: „Î�ntr-o seară de iarnă, cu
mulț�i ani î�n urmă, când aveam vreo 20 de ani, băteam de
zor la o maș� ină de scris î�n redacț�ia ziarului Baltimore
American. Unul dintre băieț�ii care transmitea redactorilor
materialele scrise de reporteri m-a chemat î�n biroul
290 Magia din minte
redactorului-ș� ef, o morsă bătrână ș� i cheală, cu mustăț�i albe

ca niș� te grădini suspendate ș� i un simț� al umorului pervers.
Lăsat pe spate î�n scaunul său rotativ, m-a î�ntrebat:
— Cânț�i la pian?
— Nu, domnule.
— La vioară?
— Nu, domnule?
— Cânț�i cu vocea?
— Nu, domnule.
— Atunci du-te la Lyric ș� i scrie un articol despre con-
cert. Criticul nostru muzical tocmai a murit. Slujba e a ta”.
Dacă anticiparea ar fi ca privirea retrospectivă, am fi
cu toț�ii regi. Nu e nevoie de multă imaginaț�ie ș� i de absolut
nicio iniț�iativă ca să identifici greș� elile oamenilor care au
curajul să î�ncerce atunci când rezultatele sunt incerte.
Talentul creator poartă cu el un element de risc profund
personal. Î�nainte ca individul să devină un mijloc potrivit,
trebuie să se agaț�e cu vârful degetelor de o stâncă, meta-
foric vorbind, ș� i să stea suspendat î�ntre viaț�ă ș� i moarte. Î�n
această poziț�ie psihologică de conș� tientizare a elemente-
lor de bază ale vieț�ii, nu mai este confuz î�n privinț�a scopu-
rilor Sinelui Secret, poate să perceapă rapid impostura ș� i
subterfugiile acț�iunii ș� i gândului egoist ș� i să acț�ioneze î�n-
totdeauna ca un instrument al divinităț� ii. O indiferenț�ă
profundă faț�ă de opiniile celorlalț�i care există alături de
recunoaș� terea unei legături spirituale comune î�i aduce in-
dividului personalitatea sa reală ș� i unică, permite î�ntregii
sale vieț�i să fie o expresie a acelei laturi specifice a Celui
Suprem care poate să se manifeste cel mai bine prin
intermediul lui. Astfel î�ș�i descoperă talentul. Poate fi î�n do-

meniul artelor, ș� tiinț�elor, afacerilor, războiului sau politicii;
dar oriunde î�ș�i găseș� te locul, acesta i se va potrivi mănuș� ă,
de parcă ar fi fost făcuț�i unul pentru altul, iar el î�ș�i va face
munca î�n aș� a fel î�ncât nu se va distinge de ea.
CĂLIREA ÎN FOC
Fiecare individ creativ trebuie să treacă printr-un pro-
ces de călire î�n timpul căruia are de-a face cu focul, după
care rezistenț�a sa creș� te. Viaț�a nu este un lucru atât de de-
licat î�ncât să fie abordată cu o atingere gingaș� ă. Uită-te î�n
jur ș� i vei vedea că natura î�i alege pe cei binecuvântaț�i su-
punându-i celor mai severe probe. Din creuzetul conflictelor
ies cei cu inimă de leu care duc mai departe flacăra evolu-
ț�iei. Omul care se supune celor mai aspre î�ncercări este î�n
final cel mai bun instrument pentru î�ndeplinirea scopu-
rilor Sinelui Secret. El este cel prin intermediul căruia se
realizează lucrări grandioase, de el depind marile eveni-
mente. Muș� chiul exersat devine mai puternic, mintea
exersată devine mai inteligentă; inima exersată devine
mai î�ndrăzneaț�ă; î�nsă nimic nu distruge la fel de repede ca
neî�ntrebuinț�area. Reprimarea ș� i inhibiț�ia î�l î�nconjoară cu
limite pe om mai mult decât orice alt obstacol cu care se
confruntă.
Dacă un lucru ar fi la fel de uș� or de făcut pe cât este de
spus, am fi cu toț�ii sfinț�i. Exorcizarea fricii, anxietăț�ii ș� i os-
tilităț�ii din conș� tiinț�ă nu este o chestiune simplă ș� i e aproape
imposibilă atâta timp cât egoul stăpâneș� te natura omului.
Pentru ca viaț�a individului să fie firească, ea trebuie trăită
ca o extensie a Divinităț�ii. Raț�iunea trebuie subordonată
292 Magia din minte
ca principiu fundamental. Emoț�ia trebuie subordonată ca

forț�ă călăuzitoare. Acț�iunea ș� i gândirea trebuie să apară î�n
mod spontan ș� i lipsit de efort, ca rezultat al plasării conș� tiin-
ț�ei pe o poziț�ie mai degrabă de observator decât de iniț�iator.
Dezvoltarea talentului depinde de deș� teptarea spiritu-
ală. Individul care nu s-a deș� teptat se naș� te cu talent, dar
dacă nu se trezeș� te î�n timpul vieț�ii, este devorat la propriu
de către forț�a care î�l stăpâneș� te, pentru că nu poate să ș� i-l
exprime, iar laturile opuse ale naturii sale sunt î�ntr-un con-
flict permanent una cu alta.
FĂ CEEA CE EȘTI
Dale a făcut parte din Corpul de Puș� caș� i Marini ai Sta-
telor Unite î�n timpul celui de-al Doilea Război Mondial ș� i a
luptat cu un curaj extrem î�n cinci campanii. Î�nainte de î�n-
rolare, urmase ș� coala de arte ș� i primele sale lucrări î�n ulei
demonstrau că are perspective mari. Pericolul ș� i dezastrul
cu care s-a confruntat i-au schimbat î�nsă atitudinea ș� i ime-
diat ce a fost lăsat la vatră, a hotărât că î�ș�i doreș� te bunuri
materiale. A î�nceput să le obț�ină, ș� i-a luat o slujbă î�ntr-o
agenț�ie de publicitate ca responsabil de proiectare, a avan-
sat î�ncet-î�ncet până a ajuns director artistic, a primit un
salariu care i-a permis să trăiască bine. Era î�nsă departe de
a fi fericit. A uitat de ș� evalet ș� i de culori, iar ieș� irile la bar î�n
fiecare seară au căpătat asemenea proporț�ii î�ncât rareori
se ducea la culcare fără să fie beat. Î�n scurt timp a î�nceput
să bea ș� i î�n timpul zilei, iar celor apropiaț�i le-a fost evident
că nutrea mari resentimente.
Atunci când aceste resentimente s-au manifestat sub
forma unui atac artritic, doctorul i-a recomandat lui Dale
să stea la pat, ș� i astfel a avut timp să se gândească. Î�ntr-o zi,

un prieten vechi de la ș� coala de arte, care avea acum o ca-
rieră de pictor, a venit la el ș� i au stat de vorbă. Prietenul s-a
uitat la apartamentul luxos.
— Câș� tigi probabil destul de bine, a spus el.
— Sigur, i-a răspuns Dale. Douăzeci de mii pe an ș� i toate
veniturile suplimentare. Practic orice î�mi doresc. Ș� i tu?
Prietenul lui a zâmbit.
— Am noroc dacă fac trei mii pe an, iar micul meu stu-
dio ar î�ncăpea î�ntr-un colț� al acestui apartament.
— De ce nu renunț�i atunci? l-a î�ntrebat Dale. Vino la
agenț�ia de publicitate. Î�ț�i dau zece mii pentru î�nceput.
Prietenul lui Dale a clătinat din cap.
— Nu, mulț�umesc, a zis. Sunt mulț�umit aș� a cum sunt.
— Chiar eș� ti? l-a î�ntrebat Dale.
— Da.
— Î�ntr-adevăr mulț�umit, zici?
— Sigur. Tu nu eș� ti?
— Sunt cât se poate de nefericit.
Atunci se pare că tu ar trebui să te schimbi. Nu sunt
destui bani pe lume ca să mă ț�ină legat de o slujbă nenoro-
cită. Nu pictezi, nu? Nu văd niciun ș� evalet ș� i nicio pânză î�n
tot apartamentul.
— Am renunț�at, i-a răspuns Dale.
— Ai renunț�at, aș� adar, stai la pat, ai bani mulț�i ș� i eș� ti
nefericit. Hai să-ț�i spun ceva. E un studio chiar lângă al
meu ș� i chiria e de 30 de dolari pe lună. Renunț�ă la slujbă,
294 Magia din minte
mută-te acolo ș� i reapucă-te de pictură. Dacă nu mă î�nș� el,

ăsta-i leacul pentru suferinț�a ta.
După ce prietenul lui a plecat, Dale s-a gândit. Î�n acea
seară a făcut rost de pensule, culori î�n ulei ș� i a î�nceput să
picteze. Până la sfârș� itul săptămânii era profund captivat,
iar durerile artritice î�i dispăruseră. S-a mutat din aparta-
ment î�n studio ș� i de atunci pictează. Zâmbeș� te vesel acum
î�mbrăcat î�n ș� orț�ul său pătat de culori.
— Am câș� tigat două mii cinci sute de dolari anul tre-
cut, spune el, bani frumoș� i pentru un pictor, dar abia am
scos-o la capăt. Î�nsă nici nu î�mi pasă de sărăcie. Nu vreau
decât să pictez. Atunci când pictez sunt pe deplin fericit
pentru că fac ceva ce am î�n mine.
CREATIVITATEA ȘI COMPETITIVITATEA
Somerset Maugham a scris: „Î�n anumite limite, artistul
poate să trăiască după pofta inimii. Î�n alte profesii, î�n me-
dicină, de exemplu, sau î�n magistratură, eș� ti liber să alegi,
dar după ce-ai optat, î�ț�i pierzi libertatea. Eș� ti ț�inut de regu-
lile profesiunii tale; normele de comportament ț�i se impun.
Ș� ablonul este dinainte stabilit. Numai artistul... ș� i-l poate
stabili pe-al său”**.
Atunci când î�ț�i laș� i viaț�a pe mâinile Sinelui Secret, se
eliberează ș� i se dezvoltă î�n tine canalul de comunicare cel
mai bine adaptat pentru exprimarea divinităț�ii ș� i iese la
suprafaț�ă un talent unic. Se deschide o direcț�ie de dezvol-
tare, î�n cadrul căreia eș� ti perfect liber. Are puț�in de-a face
* * Bilanţ, traducere de Sanda Râpeanu, Editura Garamond, Bucureşti,

1995, p. 36. (n.tr.)
cu poziț�ia ta î�n societate sau cu statutul de membru al unor

grupuri sociale. Mintea ș� i talentul tău se dezvoltă indepen-
dent de legăturile materiale, pentru că le-ai lăsat pe mâinile
Sinelui Secret ca să le folosească aș� a cum e mai bine. Fieca-
re dintre noi î�ș�i găseș� te cel mai bine satisfacț�ia ca persoană
ș� i î�mplinirea ca membru al societăț�ii atunci când duce o
viaț�ă de artist, nu neapărat o viaț�ă de pictor sau de scriitor,
ci de artist î�n sensul că atitudinea sa faț�ă de toate lucrurile
este mai degrabă una creatoare decât competitivă.
Lumea competiț�iei este lumea dorinț�elor egoiste, deoa-
rece competiț�ia urmăreș� te să ai un ascendent asupra ce-
lorlalț�i. Oamenii conduș� i de pasiunea de a dovedi că sunt
mai buni privesc î�n general lumea cu ostilitate ș� i pe fiecare
om î�l consideră duș� man. Este clar că o asemenea percepț�ie
limitată a naturii ș� i a scopului vieț�ii mai adesea distruge
decât binecuvântează, pentru că victoria este î�ntotdeauna
temporară ș� i î�nfrângerea î�i aș� teaptă pe toț�i cei a căror viaț�ă
se î�nvârte î�n jurul superiorităț�ii. Egoul se naș� te, î�nfloreș� te,
se usucă ș� i moare la fel cum corpul material ș� i individul ale
cărui aspiraț�ii se concentrează pe acesta trebuie să urme-
ze un ciclu care duce la î�nfrângerea ș� i dezintegrarea finală.
Oh, perioada de cea mai mare prosperitate a egoului este
î�n regulă. Un om aflat î�n deplinătatea forț�elor sale poate să
stea pe muntele său personal, să se bată cu pumnul î�n piept
ș� i să sfideze lumea, dar apogeul său trece repede, ziua care
este viaț�a sa se duce ș� i apogeul devine o amintire vagă pe
măsură ce umbrele cresc tot mai mult.
Pentru a lua parte liber ș� i î�n î�ntregime la toate lucrurile,
viziunea extinsă care percepe marș� ul maiestuos al evoluț�i-
ei trebuie adoptată de individ ca fiind fundamentală î�n
296 Magia din minte
atitudinea sa faț�ă de viaț�ă. Un asemenea om ar putea părea

competitiv prin participarea la acț�iuni competitive, dar nu
concurează din dorinț�a egoistă de a fi mai bun sau superior,
ci numai ca rezultat al faptului că s-a deschis ca mijloc de
exprimare pentru Sinele Secret. Este folosit î�n toate acț�iu-
nile ș� i nu foloseș� te niciodată ș� i, deoarece vede că este unit
la nivel fundamental cu toț� i oamenii, poate să intre î�n
competiț�ie fără ostilitate, atât î�n privinț�a câș� tigului, cât ș� i
a pierderii. Poate să î�i privească cu aceeaș� i consideraț�ie ș� i
pe cei pe care î�i î�nvinge ș� i pe cei care î�l î�nving pe el, î�ntru-
cât fiecare reprezintă pentru el aceeaș� i persoană imuabilă
a cărei manifestare ș� tie că este el î�nsuș� i.
RENUNȚAREA ADUCE CONTROLUL

Atitudinea cu adevărat creatoare este una pasivă î�n mă-
sura î�n care ascultă ș� i nu dă ordine. Cu toate acestea, ceea
ce se creează î�n individul a cărui ureche este pe aceeaș� i
frecvenț�ă cu divinitatea este î�ncărcat cu cea mai vitală ener-
gie imaginabilă, care î�ntrece cu mult orice este posibil vo-
inț�ei egoiste. Voinț�a egoului este cea care î�l distruge î�n cele
din urmă pe individ pentru că î�l aruncă î�n permanenț�ă î�m-
potriva unor obstacole care sunt de neclintit î�ntrucât nu
sunt î�nț�elese. Puterea voinț�ei caută să dărâme uș� i pe care
le-ai aborda mai bine cu o cheie. Omul iluminat este un om
talentat pentru că este creativ, ș� i această creativitate î�i este
insuflată de sentimentul de unitate cu toate lucrurile. Ob-
stacolele, opoziț�ia ș� i duș� manii au un î�nț�eles pentru el nu-
mai î�n măsura î�n care indică o absenț�ă a î�nț�elegerii din
partea lui ș� i el nu caută niciodată realizările acț�ionând
pripit, ci numai î�ncercând să le pătrundă mental ș� i spiritu-

al semnificaț�ia reală.
Învățătorul meu este cuceritorul care le știe

Și le vede pe toate, Stăpânul Infinit
În mila sa, vindecător al lumii
Prin el ne sunt predate aceste adevăruri.
– Theragatha*
Corabia vieț�ii tale a ajuns la dezastru eș� uând pe ban-

curi de nisip neexplorate? Î�n caz afirmativ, cea mai bună
lecț�ie pe care poț�i să o î�nveț�i este posibilă acum, deoarece
corabia ta nu s-ar fi î�mpotmolit dacă navigatorul potrivit
ar fi trasat cursul. La cârmă au fost sinele superficial ș� i na-
tura egoistă, iar percepț�ia limitată a minț�ii superficiale nu
ar fi avut de unde să ș� tie de bancurile de nisip neexplorate.
Corabia ta este acum eș� uată ș� i singura modalitate prin care
se poate elibera este să î�i predai comanda Stăpânului care
cunoaș� te bine aceste ape. Renunț�area este principiul prin
care se câș� tigă controlul suprem. Sinele superficial autori-
tar î�ncearcă î�ncontinuu să fie ș� ef ș� i strigătul său vrăjit „eu,
eu, eu” ar putea foarte uș� or să amăgească î�ntreaga conș� ti-
inț�ă î�ntr-o viaț�ă ș� i o putere de cunoaș� tere limitată, dar atunci
când o persoană are parte de suficientă durere ș� i dificul-
tăț�i, apare o crăpătură î�n coaja dură a egoului ș� i este lăsată
să treacă o lumină care iluminează doar o clipă, făcând
conș� tiinț�a să tresară. Atunci ș� tie omul că viaț�a ș� i sinele său
* Theragatha este un text budist, o colecție de poezii scurte în Pali, atribui-

tă membrilor comunității budiste timpurii. Acesta este clasificat ca parte a
Khuddaka Nikaya, colecția de cărți minore din Sutta Pitaka. (n.ed.)
298 Magia din minte
sunt î�n mâinile a ceva ce î�i este superior, că identitatea sa

din mintea superficială a fost mereu o iluzie, de care s-a
eliberat î�n acest moment de iluminare.
Oamenii creativi ne influenț�ează deoarece sunt plini
de posibilităț�i. Sunt pomi din care cad fructele coapte ș� i
aproape că nu putem să stăm lângă ei fără să obț�inem vre-
un bine neaș� teptat. Atitudinea omului creativ are aspect
de belș� ug, de parcă ar prezenta o anumită legătură mistică
cu un corn al abundenț�ei, nu neapărat pentru lucruri mate-
riale, ci pentru idei ș� i posibilităț�i care dau o notă universa-
lă î�n tot ceea ce face. Un lucru bun este eficient ș� i generator.
Creș� te ș� i se propagă ș� i î�ș�i face loc. Ia ființ�ă dintr-un impuls
irezistibil al minț�ii universale ș� i mijlocul de exprimare al
manifestării sale este î�ntotdeauna omul cu o atitudine ar-
tistică faț�ă de viaț�ă. Ralph Waldo Emerson a scris: „Artistul
adevărat are î�ntreaga planetă ca piedestal”. El vede posibi-
lităț�ile inerente tuturor lucrurilor, este un descoperitor al
universului ș� i un interpret pentru semenii săi mai puț�in
iluminaț�i.
CUM SĂ ÎȚI ELIBEREZI TALENTUL

Fiecare om este legat printr-o î�nclinare ascunsă de un
anumit aspect al vieț�ii. Atunci când nu mai are constrângeri,
limitări ș� i inhibiț�ii care î�i sunt impuse de educaț�ie ș� i pregă-
tire, poate să î�ș�i arate preferinț�a subconș� tientă ș� i prin ea să
se pună de acord cu talentul creator pe care î�l are î�n mod
natural. Un asemenea talent are posibilităț�i nelimitate de
manifestare. Nu trebuie să aibă nicio legătură cu aș� a-zisele
arte, poate fi un lucru la fel de simplu ca un anumit talent
pentru bunătate sau iubire. Ar putea fi talentul de a vorbi,
de a convinge, de a fi profesor, talentul pentru cercetare,

pentru studiu. Ar putea fi î�n ș� tiinț�e sau î�n afaceri, dar oriun-
de ar fi, la apariț�ia sa se va dovedi a fi superior capacităț�i-
lor oamenilor care sunt conduș� i numai de ț�eluri competitive
ș� i dorinț�e egoiste. Î�ș�i va avea originea î�ntr-un izvor inepui-
zabil, î�i va fi superior persoanei, va părea că el o foloseș� te
pe ea, nu ea pe el. Sinele său muritor obiș� nuit va trăi cu
talentul său î�ntr-o stare permanentă de î�ncântare care î�l ia
prin surprindere. Va ș� ti că este vizitat de ceva aflat deasupra
ș� i dincolo de sine, î�l va trata tot timpul cu o grijă afectuoasă,
î�l va urma, i se va supune, nu î�i va da niciodată ordine.
Lucrul cel mai frustrant care poate să se î�ntâmple î�n-
tr-o viaț�ă de om este ca talentul î�nnăscut să nu se dezvolte.
Un asemenea eș� ec nu poate să se î�ntâmple decât din cauza
faptului că egoul controlează natura, î�mpiedicând dezvol-
tarea individului î�n direcț�ia plănuită.
Torentul de energie creatoare care există î�n fiecare fiin-
ț�ă umană ajunge să fie stăvilit numai de cele mai serioase
pericole. Resentimentele, amărăciunea, ura ș� i ostilitatea re-
prezintă adaptarea defectuoasă ce rezultă dintr-o natură
creatoare frustrată ș� i acestea î�ș�i găsesc inevitabil echiva-
lentul î�n boli fizice. Problemele cu inima, bolile circulatorii,
artrita, reumatismul, cancerul, ulcerul sunt toate simptome
psihosomatice care rezultă din blocarea energiei creatoa-
re. Nu numai că este un imperativ să ne eliberăm talentul
pentru a ne î�mplini ca indivizi, dar este la fel de important
să ni-l eliberăm pentru a trăi o viaț�ă plină de vigoare din
punct de vedere fizic, pentru a avea un corp sănătos. Aces-
te scopuri pot fi î�ndeplinite numai coborându-ne barierele
egoiste, lăsându-ne viaț�a î�n mâinile divinităț�ii, ca să fie
300 Magia din minte
folosită î�n acel scop căruia i se potriveș� te cel mai bine na-
tura noastră fundamentală. Atunci când putem să facem
asta, devenim persoane naturale, ne contopim cu sarcina
ș� i munca noastră î�n aș� a măsură î�ncât părem o extensie a
activităț�ilor noastre ș� i ele o extensie a noastră. Obț�inem o
eficacitate î�n acț�iune direct proporț�ională cu măsura î�n care
ne-am lăsat viaț�a î�n mâinile Sinelui Secret, iar manifesta-
rea superioară î�n acț�iune ș� i abilităț�i care răzbate prin noi
nu este a sinelui superficial, ci î�l foloseș� te pe acesta ca pe
un instrument pentru a-ș� i realiza scopurile î�n lume.
STEAUA TA SPECIALĂ
Cu toț�ii suntem niș� te artiș� ti adevăraț�i î�n mod inerent,
deoarece fiecare dintre noi reflectă o imagine a minț�ii ș� i
inteligenț�ei unice care stă la baza creaț�iei î�n masa omenirii
aflată î�n creș� tere a. Pe măsură ce trecem prin viaț�ă, zugră-
vim o imagine a acelui tărâm mistic ș� i ocult de unde ne
tragem ș� i unde ne vom î�ntoarce î�ntr-o bună zi. Atunci când
plecăm, imaginea rămâne, cu semnătura noastră î�n colț� , ș� i
este la fel de sigur reprezentarea a ceea ce am văzut, am
simț�it, am auzit ș� i am î�ncercat să comunicăm, aș� a cum este
ș� i imaginea pictorului, semnată ș� i agăț�ată pe peretele gale-
riei de artă. Ș� i la o analiză finală, cine poate să judece care
viziune este cea mai frumoasă sau cea mai valoroasă? De-
oarece, dacă un om trăieș� te o viaț�ă de artist, mâna sa este
î�ndrumată de o voinț�ă care nu î�i aparț�ine ș� i ceea ce este
creat prin intermediul lui este creat la porunca divinităț�ii,
ale cărei tuș� e iscusite sporesc puț�in câte puț�in imaginea
eternităț�ii ș� i a infinitului.
Taie legăturile egoiste care te ț�in pe loc ș� i permite Si-

nelui Secret să se arate. Vei deveni incarnarea artistului. Î�n
tine va î�ncepe să se dezvolte un talent la care poate să con-
tribuie î�ntreaga ta natură. Vei î�ncepe să faci munca pe care
doar tu poț�i să o faci, care te va î�mplini ca ființ�ă umană ș� i
suflet ce aspiră. Oriunde te duce inima ta, poț�i să o urmezi
vesel, cu siguranț�a interioară că te porț�i î�n concordanț�ă cu
motivaț�iile cele mai profunde ale vieț�ii.
Fiecare pentru bucuria muncii lui

Și fiecare pe propria stea separată
Va desena un lucru așa cum i se pare lui
Pentru Dumnezeul lucrurilor așa cum arată.
– Rudyard Kipling
11 CUM SĂ ÎȚI FOLOSEȘTI AL
ȘASELEA SIMȚ
Existenț�a celui de-al ș� aselea simț� este bine cunoscută î�n

prezent. De-a lungul secolelor au fost consemnate capaci-
tăț�i senzoriale extraordinare, dar numai recent î�n condiț�ii
de laborator; existenț�a lor este dovedită acum î�n mod defi-
nitiv ș� i irevocabil. Sub denumirea de al ș� aselea simț� pot fi
reunite toate fenomenele paranormale, cum ar fi telepatia,
clarviziunea ș� i telechinezia, care sunt numite î�n parapsi-
hologie ESP*, percepț�ie extrasenzorială. Î�nț�elegerea intuitivă
a circumstanț�elor provine din folosirea celui de-al ș� aselea
simț� , iar sfera de acț�iune este cu mult mai mari decât cele
ale celorlalte cinci.
LUMEA NEDESLUȘITĂ
Organele senzoriale fizice ne dezvăluie doar informaț�ii
foarte sărace despre ceea ce se găseș� te de fapt î�n lumea
materială. Ele î�nregistrează vibraț�ii. Fiecare simț� î�nregis-
trează un segment minuscul din spectrul total al vibraț�iilor.
Î�nregistrările tuturor celor cinci simț�uri reprezintă numai
o parte infinitezimală din spectrul total. Despre fiecare
* Extra-sensory perception, în lb. engl. (n.ed.)

304 Magia din minte
obiect pe care î�l î�ntâlnim rămâne nespus de un milion de

ori mai mult decât ne dezvăluie simț�urile fizice. Ne depla-
săm î�ncoace ș� i î�ncolo printr-o lume despre care obț�inem
numai o impresie foarte neclară. Obiectele pe care le con-
siderăm solide nu sunt deloc solide, sunt doar vibraț�ii mai
î�nalte delimitate ș� i totul există î�ntr-o stare permanentă de
miș� care ș� i curgere. Forma este doar o î�ngrădire a miș� cării
î�n cadrul dimensiunii, iar la o analiză finală, toate lucrurile
sunt mai mult mentale decât fizice.
Ș� tiinț�ele naturii au reuș� it să reducă cea mai mică fărâmă
de materie la nimic, au descoperit că substanț�a fundamen-
tală este energie sau inteligenț�ă, chiar ș� i cel mai materialist
cercetător a fost obligat să ajungă la concluzia inevitabilă
potrivit căreia toate lucrurile sunt î�n esenț�ă idei, care sunt
menț�inute sub forma pe care o au ca niș� te concepte ale unei
inteligenț�e universale. Prin această inteligenț�ă universală
ne descoperim cel de-al ș� aselea simț� , prin ea ajungem la
iluminarea spirituală. Absorbirea egoului de către această
inteligenț�ă este cea care aduce salvarea individului, î�i per-
mite să î�ș�i trăiască viaț�a î�ntr-o stare de acord ș� i armonie.
Despre această acț�iune psihologică prin care te dezbraci
de sinele mărunt ș� i atingi un sine mai cuprinzător vorbesc
marii mistici atunci când î�ș�i consemnează ajungerea la
„momentul adevărului”.
Există o minte vastă ș� i măreaț�ă responsabilă pentru
crearea universului, care este î�n sens foarte real universul
î�nsuș� i, ș� i această inteligenț�ă infinită ș� i eternă creează doar
din propria substanț�ă, ș� i tot ceea ce creează este î�n mod
firesc ea î�nsăș� i, nu ceva diferit, cu excepț�ia limitărilor care
i se impun din cauza faptului că devine ceva parț�ial ș� i
Cum să îți folosești al șaselea simț 305
incomplet. Toată creaț�ia este o manifestare a minț�ii ș� i inte-

ligenț�ei unice care se află la baza sa. Prin urmare, fiecare
om are î�n el o superminte lipsită de limitări ș� i restricț�ii, iar
această minte, care lucrează sub nivelul inteligenț�ei conș� ti-
ente, este capabilă de o î�ndrumare absolută ș� i corectă î�n toate
lucrurile, pentru că ea î�nț�elege ș� i percepe toate lucrurile.
MOMENTELE DE ILUMINARE
Mintea universală este o manifestare a Sinelui Secret, a
acelei voinț�e divine care conduce î�n mod inevitabil omeni-
rea pe calea evoluț�iei. Mintea superficială ș� i egoul sunt pro-
duse ale celor cinci simț�uri, ale cunoș� tinț�elor pe care un
om le dobândeș� te cât trăieș� te ș� i, deoarece sunt rezultate
ale unei cunoaș� teri limitate ș� i ale unei experienț�e parț�iale,
sunt cele mai slabe mijloace pentru desfăș� urarea unei acț�i-
uni. Eficacitatea absolută î�i revine omului care î�ș�i cufundă
egoul î�n mintea universală ș� i permite Sinelui Secret să î�l
î�ndrume. Atitudinea sa psihologică este cea a unui ascultă-
tor; mintea ș� i inima sa din interior se pun pe aceeaș� i frec-
venț�ă cu o conș� tiinț�ă mai extinsă, un sentiment al ființ�ării
mai măreț�; impresiile, cunoș� tinț�ele ș� i impulsurile intuitive
î�i vin din această sursă cu o autoritate mai mare decât ori-
ce receptează el prin intermediul organelor senzoriale.
„Din când î�n când sună trompeta de pe crenelurile as-
cunse ale eternităț�ii”, a scris Francis Thompson*. Ș� i pentru
fiecare dintre noi, pe măsură ce î�naintăm î�n viaț�ă, vine un
moment, oricât de trecător, când apare o crăpătură î�n zidul
* Francis Thompson (1859-1907) a fost un poet și mistic englez. La

îndemnul tatălui său, a urmat școala de medicină, dar la 26 de ani a
plecat de acasă pentru a-și urma talentul de scriitor și poet. (n.ed.)
306 Magia din minte
solid al conș� tiinț�ei ș� i reuș� im să vedem pentru o clipă prin

el sferele luminii eterne ș� i ale cunoaș� terii infinite, iar î�n
acel moment suntem î�ntr-adevăr stăpâniț�i de al ș� aselea simț�;
are loc ceva paranormal, o mostră de cunoaș� tere intuitivă;
citim gândurile celorlalț�i, vedem la distanț�ă sau î�nț�elegem
evenimente viitoare. O asemenea experienț�ă ne face să ne
cutremurăm. Pentru moment, uităm că suntem absorbiț�i
î�n lumea materială. Î�ncepem să vedem posibilităț�ile uimi-
toare ale minț�ii ș� i conș� tiinț�ei. Ne convingem că atunci când
avem de-a face cu lucrurile materiale, avem de-a face cu
consecinț�e, nu cu cauze; ș� tim că toate cauzele există î�n min-
te. Î�ncepem să percepem posibilităț�i infinite, perspective
vaste, nuanț�e subtile care ne-au fost ascunse de conș� tiinț�a
noastră limitată. O asemenea conș� tientizare poate să ne
vină dintr-un eveniment mărunt sau important. Ar putea
să urmeze dintr-un lucru simplu, cum ar fi î�nț�elegerea brus-
că a gândurilor altei persoane. Deasupra noastră ar putea
să erupă o lumină ș� i să ș� tim dintr-odată despre un eveni-
ment viitor. Poate că unul dintre visele noastre se adeve-
reș� te sau se materializează cineva drag ș� i ne dă instrucț�iuni
cu privire la o anumită acț�iune. Î�n orice caz, fenomene in-
tuitive li se î�ntâmplă tuturor oamenilor. Jucătorul de zaruri
care o imploră pe zeiț�a norocului să î�i surâdă la următoa-
rea aruncare nu se roagă î�ntotdeauna î�n zadar de ș� ansă.
Deschide câteodată un canal î�ntre el ș� i inteligenț�a omnipo-
tentă, iar zarurile cad î�n mod repetat pe numere magice atâ-
ta timp î�ncât reduc la absurd probabilităț�ile matematice.
INTUIȚIA ȘI RAȚIUNEA
Intuiț�ia este mult mai de î�ncredere decât raț�iunea, de-
oarece raț�iunea face planuri având acces limitat la realităț�i,
î�n timp ce intuiț�ia are la î�ndemână toate cunoș� tinț�ele care
au existat vreodată ș� i care vor exista vreodată. Folosirea
celui de-al ș� aselea simț� nu este î�nsă o chestiune simplă, cum
ar fi să î�ț�i laș� i viaț�a î�n seama a ceea ce simț�i. Este foarte
uș� or să cazi î�n capcana de a te lăsa condus de emoț�ii, sub
impresia greș� ită că emoț�iile sunt trăiri intuitive. Nimic mai
neadevărat. Emoț�ia este un cal sălbatic care aleargă cu lo-
cuitorul acelui corp ș� i cel care este stăpânit de emoț�ii se
află î�n strânsoarea a ceva ș� i mai rău decât cunoaș� terea li-
mitată; este o unealtă oarbă a temerilor, urii ș� i invidiilor
egoiste. O asemenea viaț�ă reprezintă povestea unui idiot,
fără nicio ț�intă. Raț�iunea poate să controleze emoț�iile ș� i re-
prezintă un î�ndrumător mult mai bun. Raț�iunea are î�nsă
limite atât î�n privinț� a eficacităț� ii, cât ș� i a cunoaș� terii, ș� i
atunci când a obț�inut supremaț�ie asupra naturii emoț�io-
nale, poate fi subordonată fără grijă conducerii intuiț�iei;
astfel, î�ntreaga viaț�ă este adusă la un nivel de competenț�ă
ș� i armonie.
Charles Steinmetz de la compania General Electric a
scris: „Î�ntr-o bună zi oamenii vor descoperi că lucrurile
materiale nu le vor aduce fericirea ș� i că nu sunt de folos
pentru a-i face creativi ș� i puternici. Oamenii de ș� tiinț�ă ai
lumii î�ș�i vor transforma atunci laboratoarele pentru a-l
studia pe Dumnezeu, rugăciunea ș� i forț�ele spirituale care
până acum abia au fost atinse. Când această zi va veni, lu-
mea va asista la mai mult progres î�ntr-o singură generaț�ie
decât î�n ultimele patru”.
308 Magia din minte
Raț�iunea ne permite să abordăm eficient situaț�iile ime-

diate, dar numai î�n sfera informaț�iilor disponibile celor
cinci simț� uri. Raț� iunea ne spune că putem să ieș� im fără
haină î�ntr-o zi î�nsorită, dar norii de furtună care se adună
dincolo de orizont se află î�n afara sferei raț�iunii ș� i, atunci
când plouă la sfârș� itul după-amiezii, se dovedeș� te că raț�iu-
nea a greș� it. Trebuie să avem î�ncredere î�n conș� tiinț�a extin-
să din străfundurile individului î�nainte ca acț�iunile sale să
poată fi conduse cunoscând toț�i factorii. Raț�iunea este o
unealtă, iar logica este o metodă eficientă de a gândi, dar
fiecare reprezintă doar un mijloc care nu este mai de î�ncre-
dere decât informaț�ia care intră î�n ea. Din punctul de vedere
al celorlalte persoane, omul intuitiv se poartă adesea iraț�i-
onal, pentru că acț� iunile sale se bazează pe cunoș� tinț� e
secrete care sunt ascunse unei minț�i mai logice. Omul ra-
ț�ional are dificultăț�i î�n a-l deosebi pe omul condus de emoț�ii
de cel condus de intuiț�ie. Pentru el, ambii sunt iraț�ionali.
Vede că omul condus de emoț�ii nu are aproape niciodată
dreptate ș� i atribuie acest fapt punctelor oarbe psihice ale
unui asemenea om. Î�l vede pe omul condus de intuiț�ie pur-
tându-se iraț�ional, dar cu un succes continuu, ș� i atribuie
acest lucru mai degrabă norocului decât unor mijloace efi-
ciente de a se descurca î�n lume. Î�n consecinț�ă, omul raț�ional
este aproape la fel de orb ca ș� i cel emoț�ional, pentru că a
î�nchis ochii î�n faț�a posibilităț�ilor cunoaș� terii intuitive.
LOGICA ȘI ȘTIINȚA
Abordarea ș� tiinț�ifică a soluț�iilor la probleme funcț�io-
nează de la efect la cauză. Cunoaș� terea unei anumite proble-
me este conț�inută î�n acele realităț�i observabile efectiv la o
cercetare atentă. Acest efect este domeniul efortului, iar lo-

gica este metoda prin care ș� tiinț�a merge de la efect la cauza
care l-a produs. Acest procedeu a făcut progrese remarca-
bile, dar î�n cea mai mare parte, ele au fost î�n sfera datelor
cunoscute. Din când î�n când, armatelor din laborator li se
alătură un gânditor creativ ș� i dintr-o străfulgerare a intui-
ț�iei el sare peste ani î�ntregi de experimente minuț�ioase.
Albert Einstein a afirmat că teoria relativităț�ii i s-a relevat
î�ntr-un moment de inspiraț�ie, iar simplitatea formulei ma-
tematice finale, E este egal cu MC2, nu ar fi putut sta ascun-
să de o armată de cercetători dacă semnificaț�ia sa nu s-ar
fi aflat î�n afara perspectivei conș� tiinț�ei lor. Toate ș� tiinț�ele ș� i
matematica sunt până la urmă filosofice, deoarece î�ncearcă
să pătrundă misterele universului ș� i secretul vieț�ii, repre-
zentând eforturile omenirii la graniț�ele conș� tiinț�ei, î�n ve-
derea extinderii ei constante.
Primul pas pentru a ajunge să folosim cel de-al ș� aselea
simț� care nu dă greș� niciodată este să recunoaș� tem că exis-
tă î�n noi o minte care cunoaș� te răspunsul la toate proble-
mele noastre. Nu este necesar să găsim o soluț�ie î�n lumea
materială. De fapt, soluț�ia nu poate fi găsită niciodată aco-
lo. Secretul stă î�n noi î�nș� ine ș� i nu trebuie să mergem mai
departe de camera noastră pentru a găsi fiecare răspuns.
Avem parte de o mângâiere fantastică atunci când desco-
perim î�n noi o minte infinită ș� i eternă care are răspunsul la
fiecare problemă, când ne dăm seama că soluț�ia la fiecare
situaț�ie î�ncurcată poate fi găsită dacă ne cercetăm sufletul.
Dar dacă un om nu î�ș�i mai găseș� te locul î�n viaț�ă, s-ar putea
să i se pară extrem de dificil să comunice cu natura sa inte-
rioară mai profundă, s-ar putea să devină chiar nevrotic
din cauză că legăturile psihice cu creatorul său sunt tăiate.
310 Magia din minte
Atunci când se uită î�n cotloanele propriului suflet, acele

coridoare neexplorate se î�ntind către infinit ș� i î�l î�nspăimân-
tă prin vidul lor; este speriat, caută să se î�ntoarcă repede la
siguranț�a instabilă a existenț�ei sale materiale. Este nevoie
de curaj pentru a privi numeroasele chipuri ale Sinelui Se-
cret. Divinitatea nu se găseș� te doar î�n frumuseț�e, tihnă, iu-
bire ș� i armonie, ci se găseș� te la fel de mult ș� i î�n urâț�enie,
probleme, ură ș� i discordie. Sinele Secret î�ș�i atinge scopul
î�n toate iniț�iativele prin conflictul contrariilor ș� i, î�nainte să
putem trăi ca ființ�e umane mature, trebuie să acceptăm
toate laturile vieț�ii ca făcând parte dintr-un plan absolut
sigur ș� i perfect pentru realizarea scopurilor divinităț�ii.
SIMȚUL LUI DUMNEZEU

Al ș� aselea simț� este un simț� al lui Dumnezeu, o identi-
ficare, oricât de efemeră, cu Sinele Secret care î�i dă individu-
lui posibilitatea ca î�ntr-o clipă să perceapă viitorul, trecutul
ș� i prezentul î�ntr-o imagine instantanee, să cuprindă tot
spaț�iul ș� i timpul î�ntre limitele propriei conș� tiinț�e. Dacă ai
avea o asemenea conș� tientizare î�n permanenț�ă, ea ar face
ca toate acț�iunile tale să nu dea greș� niciodată, iar scopul
evoluț�iei trebuie să stea exact î�ntr-o asemenea ț�intă; î�nce-
puturile unei asemenea schimbări se pot observa deja î�n
viaț�a multor oameni. Tabla de Ouija, ansa, globul de cristal
ș� i astrologia ne î�nsoț�esc î�ncă din zorii istoriei consemnate.
Asemenea fenomene vădesc categoric recunoaș� terea de
către om a puterii intuiț�iei – un al ș� aselea simț� . Această
aptitudine paranormală a minț�ii a fost ignorată î�n cea mai
mare parte î�n ultimul secol de cuceriri materiale, dar acum,
că metodele cercetării ș� tiinț�ifice sunt luate î�n vizor, pare
inevitabil că progresele mentale ș� i spirituale vor umbri

progresele materiale î�n anii ce vor urma.
Este necesară o abordare nouă, o concepț�ie nouă î�nainte
ca investigarea paranormalului să aducă rezultate. Meto-
dele ș� tiinț�ei nu au demonstrat că pot fi adaptate la studiul
unei lumi invizibile. Prin intermediul microscopului ș� i te-
lescopului, ș� tiinț�a ș� i-a extins enorm câmpul vizual, dar pe
tărâmul microcosmosului a dezintegrat atomul ș� i nu a gă-
sit nimic, iar î�n lumea macrocosmosului a detectat galaxii
î�ndepărtate care se î�ndepărtează cu viteza luminii î�ntr-un
spaț�iu care nu ar trebui să existe. Î�n cele din urmă, toate
investigaț�iile materiei au un teren comun, care constă î�n
dispariț�ia individualităț�ii î�n unitate, î�ntr-o lume î�n care
spaț�iul, timpul ș� i caracterul separat nu există, iar această
lume nu poate fi reprezentată prin obiecte sau lucruri ma-
teriale, ci este î�n principal mentală ș� i nu poate fi supusă
sondării instrumentelor fizice.
Investigaț�iile î�n domeniul parapsihologiei au dovedit
î�n prezent că este posibil ca o minte să comunice cu alta fără
niciun mijloc organic cunoscut, iar acest lucru a fost numit
telepatie. S-a dovedit, de asemenea, că mintea poate să ajun-
gă să cunoască evenimente viitoare ș� i acest lucru a fost nu-
mit previziune. S-a dovedit că mintea umană poate să vadă
la distanț�ă ș� i acest lucru a fost numit clarviziune. S-a dove-
dit că mintea umană poate să influenț�eze comportarea
obiectelor ș� i acest lucru a fost numit telechinezie. Toate
aceste puteri ale minț�ii, oricât ar fi de nedesluș� ite sau greu
de î�nț�eles, atunci când sunt puse laolaltă indică existenț�a
unei zone complet neexplorate cu posibilităț�i vaste ș� i aproa-
pe de neimaginat care î�ntr-o bună zi î�l vor elibera cu
312 Magia din minte
siguranț�ă pe om din robia faț�ă de trup. Î�n plus, ele vădesc o

revoluț�ie viitoare î�n ideile fundamentale despre viaț�ă.
OCEANUL CONȘTIINȚEI
Ș� tiinț�a a investigat î�ntotdeauna o lume a diversităț�ii, î�n-
cercând să stabilească relaț�ii î�ntre un lucru ș� i celelalte.
Omul, ca animal, există î�ntr-o lume a acț�iunii ș� i reacț�iunii,
dar omul, ca ființ�ă mentală, există î�ntr-o lume care nu pare
să fie î�mpărț�ită, fără spaț�iu ș� i timp, deoarece î�n construcț�ia
sa mentală el are î�nnăscută capacitatea de a se ridica dea-
supra acestora. Niciun om iluminat nu poate să aibă nimic
de reproș� at investigaț�iilor realizate de doctorii J.B. Rhine ș� i
S.G. Soal din domeniul parapsihologiei ș� i, din rezultatele
lor, singura concluzie posibilă este aceasta: nu există nici
pe departe mai multe minț�i individuale î�n lume, ci o singu-
ră minte, iar aceasta este infinită ș� i eternă ș� i reprezintă sur-
sa care ne susț�ine pe fiecare dintre noi, este, î�n sensul cel
mai real, fiecare dintre noi, exact aș� a cum fiecare dintre noi
este, î�n sensul cel mai real, sursa î�n totalitatea ei. Dacă fie-
care om există î�ntr-un ocean al conș� tiinț�ei ș� i conș� tiinț�a din
el se află î�n toate celelalte lucruri ș� i î�n toț�i ceilalț�i oameni,
este posibil să î�nț�elegem cu ce avem de-a face î�n cazul per-
cepț�iei extrasenzoriale.
S-a afirmat că inteligenț�a unui om este ca un aisberg: o
treime din ea apare la suprafaț�ă, două treimi există dede-
subt, dar parapsihologia dezvăluie că relaț�ia dintre inteli-
genț�a conș� tientă ș� i cea subconș� tientă este de 1 la un milion.
Î�n plus, mintea subconș� tientă universală nu prezintă nece-
sitatea de a fi educată î�n timpul vieț�ii individului. Ea oferă
î�ndrumare eternă ș� i infinită, pentru că există de la î�nceputul
timpului; cuprinde toate cunoș� tinț�ele, ș� i acea inteligenț�ă

„educată” foarte măruntă dobândită de mintea conș� tientă
reprezintă doar o luminiț�ă î�n comparaț�ie cu iluminarea
cunoscută atunci când individul ș� i-a lăsat viaț�a să fie î�n-
drumată de Sinele Secret. O persoană poate să obț�ină o
conș� tientizare de o mie de ori mai mare prin folosirea lu-
minată a minț�ii universale decât prin eforturi î�n lumea lu-
crurilor materiale. Odată ce Sinele Secret a fost dezvăluit
î�n totalitate omenirii, educaț�ia, care astăzi necesită 16 ani
din viaț�a unei persoane, se va realiza î�n câteva săptămâni
sau chiar î�n câteva zile. Atunci când aspectele impresio-
nante ș� i profunde ale minț�ii universale vor deveni atât de
bine-cunoscute î�ncât să fie predate î�n ș� coli, clădirile ș� i po-
durile construite î�n prezent î�n ș� ase luni se vor ridica peste
noapte.
Nu există particulă de materie care să nu aibă inteligen-
ț�ă conș� tientă, oricât de firavă, limitată î�nsă la forma î�n care
se găseș� te. Toate lucrurile există din bunăvoinț� a Sinelui
Secret, care este î�nnăscut î�n fiecare, s-a transformat î�n fie-
care lucru ca parte a unui plan universal ș� i chemarea la
autocunoaș� tere care există î�n inima fiecărei ființ�e reprezin-
tă acel impuls de a găsi î�n subiectivism acelaș� i sentiment
de conș� tientizare de sine ș� i bucurie expresivă pe care l-a
cunoscut î�n starea completă ș� i integrală. Să î�ț�i dezvolț�i cel
de-al ș� aselea simț� î�nseamnă să î�nveț�i să foloseș� ti mintea
universală, să nu mai trăieș� ti conform naturii separate ș� i
egoiste ș� i să î�ț�i laș� i î�ntreaga viaț�ă î�n mâinile unei conș� tien-
tizări mai extinse ș� i mai cuprinzătoare decât este posibil
pentru sinele superficial.
314 Magia din minte
PAȘI CĂTRE DEȘTEPTAREA SPIRITUALĂ

Folosirea constantă a celui de-al ș� aselea simț� depinde
de deș� teptarea spirituală, depinde de recunoaș� terea de că-
tre om a legăturii spirituale care î�l uneș� te cu toț�i ceilalț�i, cu
toate lucrurile. Detronând egoul, î�nlăturându-i conș� tiinț�a
aflată î�n centrul atenț�iei sinelui superficial, acesta ajunge
astfel î�ntr-o stare de conș� tientizare mai mare care izvorăș� -
te direct din identificarea sa cu mintea unică ș� i viaț�a unică
care este adevăratul locuitor al tuturor organismelor. Atunci
când omul atinge această stare de iluminare, i se deschide
o lume nouă pentru a fi explorată. Efectele fizice capătă o
semnificaț�ie secundară. El vede că lucrurile î�ș�i au originea
î�ntr-un plan invizibil, că toate cauzele sunt mentale, por-
nesc de la idei, de la vizualizări. Î�ncepe să vadă că lucrurile
materiale nu sunt deloc realităț�i solide, ci manifestări par-
ț�ial dezvăluite ale noț�iunilor din minte. Acum poate să î�ș�i
dea seama de secretul acț�iunii mentale, de cel al modificării
lucrurilor prin modificarea ideii care există î�n ele. Î�ncepe
să vadă că această modificare este posibilă printr-o identi-
ficare completă a sa cu lucrul, că odată ce atinge această
conș� tiinț�ă extinsă, poate să schimbe lucrurile doar prin
simpla schimbare a ideii pe care o are despre ele, deoarece
ș� i î�n el se află aceeaș� i minte ca ș� i î�n lucru. Nimic nu î�i este
imposibil omului a cărui conș� tiinț�ă evadează din lanț�urile
egoului. Odată ce se descotoroseș� te de sinele superficial, i
se dezvăluie o lume care este limitată doar de eternitate ș� i
infinit. Poate să devină orice doreș� te, poate să realizeze
orice vrea, pentru că, î�ntr-un sens foarte real, toate eveni-
mentele ș� i toate lucrurile î�ș�i au existenț�a î�n el. Obiectivul
este să atingă această stare de deș� teptare spirituală, să
ajungă la această stare de bucurie ș� i extaz, iar eficacitatea

deplină este fără î�ndoială apogeul cel mai valoros ș� i mai
plin de satisfacț�ii al vieț�ii sale.
Paș� ii prin care se obț�ine deș� teptarea spirituală sunt
paș� ii prin care al ș� aselea simț� este pus sub control ș� i aceș� tia
sunt patru. Aceș� ti paș� i determină î�n mod inevitabil deș� tep-
tarea spirituală, ș� i cel care î�i pune î�n practică nu obț�ine doar
al ș� aselea simț� , ci ș� i o conș� tiinț�ă extinsă care î�i permite să
î�ș�i trăiască viaț�a fericit ș� i eficient. Cei patru paș� i sunt: 1)
Consacrare; 2) Renunț�are; 3) Sacrificiu; 4) Iubire. Consa-
crarea î�nseamnă concentrarea tuturor eforturilor mentale
ș� i spirituale ale individului î�n vederea descoperirii Sinelui
Secret. Renunț�area î�nseamnă o cedare din toată inima că-
tre Divinitate a tuturor acț�iunilor ș� i scopurilor. Sacrificiul
î�nseamnă o supunere continuă ș� i intenț�ionată a egoului î�n
faț�a voinț�ei ș� i scopurilor Sinelui Secret. Iubirea î�nseamnă
dorul după unitate, dorinț�a arzătoare de a te î�ntoarce la o
stare de plenitudine ș� i indivizibilitate. Aceș� ti patru paș� i
sacri, dacă sunt parcurș� i constant, vor dezvolta cu siguran-
ț�ă acea conș� tiinț�ă extinsă î�n care cel de-al ș� aselea simț� de-
vine o parte integrantă a vieț�ii. Dacă faci primul pas, toț�i
ceilalț�i vor urma. Cu mintea ș� i ființ�a dedicate căutării con-
ș� tiinț�ei extinse, viaț�a va fi inevitabil transformată, î�n con-
ș� tiinț�ă va intra un sentiment de intimitate ș� i persoana va
găsi resursele prin care poate să cedeze Divinităț�ii scopu-
rile ș� i aspiraț�iile sale.
316 Magia din minte
OMUL ESTE FĂCUT DIN MAGIE

Odată ce a avut loc această dezgolire psihologică a ego-
ului, iluminarea este aproape. Practicarea sacrificiului prin
care egoul este menț�inut î�n stare de supunere devine acum
o a doua natură. Se renunț�ă zilnic la dorinț�ele egoiste mă-
runte î�n favoarea acelei căutări atotcuprinzătoare a unită-
ț�ii căreia individul î�i este acum consacrat pe de-a-ntregul.
Egoul nu î�ncetează să existe, nici pe departe; î�n unele do-
menii pare la fel de puternic ca î�nainte, dar acum recu-
noaș� te că este doar o unealtă, nu creatorul, nu căpitanul
sau stăpânul; ș� i î�ș�i realizează sarcinile, î�ș�i vede de treabă
î�ndemnat de ș� i urmând î�ndrumarea unei voinț�e ș� i a unei
puteri care î�l depăș� esc totalmente ș� i sunt nespus mai pu-
ternice decât el. Individul are atunci o experienț�ă a unităț�ii
î�n care î�ș�i are obârș� ia, o î�ntoarcere existenț�ială la izvorul
extazului, bucuriei ș� i puterii absolute. Pătrunde î�n Sinele
Secret; Sinele Secret pătrunde î�n el. Această intrare reci-
procă, această contopire reprezintă uniunea cunoscută sub
numele de iubire ș� i atunci când aceasta are loc î�n conș� tiinț�a
individului, î�ncepe ridicarea sa ca om iluminat ș� i eficient.
Acum î�ș�i dă seama că omul nu este carne, oase ș� i sânge ș� i
nici măcar creier, ci este construit din esenț�e invizibile care
pot fi numite doar magice.
Jean Gebser* a scris: „Telepatia, transa, previziunea, te-
lechinezia, levitaț�ia, personalitatea dublă ș� i multe alte fe-
nomene paranormale sunt bine î�nrădăcinate î�n structura
magică a omului. Aceste aș� a-zise fenomene paranormale
nu sunt deloc paranormale, ci naturale î�n esenț�ă. Fără anu-
* Jean Gebser (1905-1973) a fost un filozof, un lingvist și un poet, care

a descris structurile conștiinței umane. (n.ed.)
mite puteri telepatice, fără niciun pic de structură magică,

fără un minim de previziune interioară (sau putere a pre-
moniț�iei), fără somn ș� i o uș� oară «intuiț�ie», niciunul dintre
noi nu ar putea să supravieț�uiască. Ș� i toate aceste puteri
rezultă î�n principal din structura magică a conș� tiinț�ei
noastre”. Folosirea eficientă a celui de-al ș� aselea simț� este
atinsă de către omul care ajunge să î�ș�i dea seama de magia
esenț�ială din conș� tiinț�a umană. El nu jură credinț�ă lumii
lucrurilor materiale, ci unei lumi a ideilor, noț�iunilor ș� i
gândurilor despre care î�ș�i dă seama că există dinaintea lu-
mii materiale ș� i o predetermină.
Percepț�iile celui de-al ș� aselea simț� nu sunt niciodată la
fel de concrete precum percepț�iile celor cinci simț�uri fizi-
ce. Motivul este evident. Ne folosim de simț�urile fizice tot
timpul î�n care suntem treji, pe când al ș� aselea simț� , rareori,
dacă î�l folosim vreodată. Al ș� aselea simț� funcț�ionează ca un
sentiment î�n noi, nu un sentiment susț�inut de emoț�ie, ci o
certitudine interioară cu privire la o acț�iune, cu privire la
desfăș� urarea unor evenimente viitoare. Nu se renunț�ă de
tot la raț�iune, nici la logică, nici la cunoș� tinț�e, dar toate
acestea sunt subordonate intuiț�iei ș� i sunt folosite doar
pentru a aduce î�n conș� tiinț�ă toate aspectele unei probleme
care trebuie să fie rezolvată. Intuiț�ia elaborează soluț�ia,
care apare î�n conș� tiinț�a individului sub forma unei certitu-
dini profunde care poate să aibă fie manifestări vizuale, fie
auditive, fie ambele. Omul poate să pună pe o listă toate
problemele cu care se confruntă. Poate să se lupte cu o
problemă din punct de vedere raț�ional ș� i logic, dar nu va
trage vreo concluzie imediat. Va lăsa problema pe mâinile
subconș� tientului o vreme, ca să fie rezolvată, î�ncrezător că
i se va da soluț�ia corectă.
318 Magia din minte
FRONTIERELE MINȚII
Omul iluminat nu exclude o parte din natura sa pentru
a folosi alta, ci foloseș� te tot ceea ce este, tot timpul, peste
tot ș� i î�n tot ceea ce face. Raț�iunea, logica ș� i intuiț�ia devin o
unealtă unificată prin care abordează viaț�a; al ș� aselea simț�
se contopeș� te cu cele cinci simț�uri materiale astfel î�ncât să
transmită conș� tiinț�ei impresii permanente atât din lumea
interioară, cât ș� i din cea exterioară. Pentru că există la toate
nivelurile posibile ale conș� tiinț�ei, poate să perceapă lucru-
rile ș� i evenimentele aș� a cum sunt ele ș� i să î�ș�i ghideze
propriile acț�iuni î�n consecinț�ă. Nu se opune evenimente-
lor pentru că le vede direcț�ia inevitabilă ș� i î�ș�i acceptă sar-
cinile î�n cadrul fluxului istoriei de parcă el l-ar dirija, când
de fapt el joacă rolul care i se potriveș� te cel mai bine î�n acel
flux. Al ș� aselea simț� ne aduce impresii ș� i convingeri care
sunt imposibil de atribuit memoriei sau experienț�ei. Ajun-
gem să fim convinș� i de resursa inepuizabilă a minț�ii uni-
versale ș� i devenim î�n cele din urmă pe atât de preciș� i î�n
receptarea acestui sentiment pe cât suntem î�n cazul simț�u-
lui văzului, pipăitului sau auzului.
Poetul irlandez George Russell povesteș� te: „Odată,
î�ntr-o pauză de la ceea ce făceam, stăteam cu faț�a î�n palme
ș� i, î�n î�ntunericul acela, î�n mintea mea au î�nceput să lică-
rească niș� te imagini. Am văzut o prăvălioară î�ntunecată cu
tejgheaua î�n faț�a mea ș� i, î�n spatele ei, un bătrân care scoto-
cea prin niș� te hârtii, un bărbat atât de bătrân î�ncât miș� că-
rile sale î�ș�i pierduseră iuț�eala ș� i precizia. Mai î�n capătul
magazinului era o fată cu părul roș� u ș� i ochi cenuș� ii, atenț�i
la bătrân. Am văzut că, pentru a intra î�n prăvălie, trebuia să
cobori două trepte de la trotuarul pavat de afară. L-am
î�ntrebat pe tânărul care î�mi era tovarăș� de birou ș� i scria î�n

acel moment o scrisoare ș� i am aflat că ceea ce văzusem era
prăvălia tatălui său. Tot ce î�mi imaginasem nu erau lucruri
î�nchipuite de mine, î�n adevăratul sens al cuvântului, pen-
tru că î�n timp ce eu eram î�ntr-o stare de neatenț�ie, tovarăș� ul
meu se gândise la casa lui ș� i mintea î�i era plină de amintiri
vii, iar acestea mi-au invadat mintea, ș� i atunci când am pus
î�ntrebarea, le-am aflat originea. Dar de câte mii de ori suntem
invadaț�i de asemenea imagini ș� i nu le punem î�n discuț�ie?”.
Frontierele minț�ii ș� i gândului abia au fost străpunse.
Î�n aș� teptarea cercetării omeneș� ti a cunoaș� terii se află do-
meniul cel mai interesant ș� i mai neexplorat dintre toate:
conș� tiinț�a umană, mintea, ființ�a, mentalitatea. Viaț�a noastră
devine o imagine a acelor lucruri de care ne este preocupa-
tă mintea ș� i, dacă suntem interesaț�i de aspectele practice
ale unei probleme, obț�inem o mentalitate practică, î�nsăș� i
captivarea noastră faț�ă de această felie neî�nsemnată a exis-
tenț�ei î�mpiedicându-ne să percepem posibilităț�ile uriaș� e
din alte domenii spirituale ș� i mentale. Un om care se apucă
de sarcinile sale aș� a cum s-ar apropia de un altar î�ș�i trans-
formă munca, indiferent cât de umilă, î�ntr-un simbol. Atunci
când un om î�ș�i pune intuiț�ia la treabă ș� i se î�nchide î�n con-
ș� tiinț�a sa î�ntr-un efort minuț�ios de a-ș� i dezvolta cel de-al
ș� aselea simț� , va creș� te cu siguranț�ă nu numai ca eficacitate
ș� i putere, dar ș� i ca suflet iscoditor aflat î�n căutarea a ceea
ce este maximum posibil. Realităț�ile singure nu rezolvă ni-
mic î�n viaț�ă. Realităț�ile ne strigă î�n faț�ă pentru că fac apel
la mintea noastră conș� tientă, dar realităț�ile pe care cu-
noaș� terea omenească le-a descoperit până acum sunt doar
cea mai mică reprezentare a sumei totale de cunoș� tinț�e ale
minț�ii universale. Omul raț�ional, logic, care se mândreș� te
320 Magia din minte
cu faptul că acț�ionează numai î�n funcț�ie de realităț�ile cunos-

cute nu este nici pe departe atât de raț�ional pe cât se crede.
De fapt, ajunge mai des la concluziile eronate decât la cele
corecte, nu pentru că nu aplică raț�iunea, logica ș� i cunoș� tin-
ț�ele, ci pentru că acestea sunt insuficiente ș� i au de-a face
numai cu o mică parte a existenț�ei, nu cu totalitatea ei.
VEI CUNOAȘTE SCOPUL ASCUNS

Fiecare dintre noi are o sarcină, fiecare are o „misiune
grea” ș� i î�n cadrul sarcinilor noastre definite, apar perma-
nent probleme pe care trebuie să le rezolvăm, de a căror
soluț�ie depinde adesea viaț�a noastră. Orice om poate să fo-
losească cel de-al ș� aselea simț� pentru a soluț�iona aceste
probleme, indiferent cât de obsedat este de lumea materi-
ală. Chiar dacă nu va lupta pentru iluminarea spirituală, nu
î�ș�i va lăsa viaț�a î�n mâinile Divinităț�ii pentru a fi î�ndrumat,
nu î�ș�i va supune egoul prin sacrificiu ș� i nu va afla î�n el do-
rinț�a arzătoare de unitate cu Sinele Secret, va putea totuș� i
să profite de salvarea oferită de intuiț�ie. Atunci când î�nce-
tează să se mai lupte î�n mod conș� tient cu o problemă, când
s-a gândit la toate elementele, le-a comparat, le-a cântărit,
le-a numărat, le-a catalogat, va putea să vizualizeze î�n min-
tea sa un computer secret î�n care poate să introducă toate
elementele problemei ș� i care î�i va da un răspuns adevărat
ș� i exact. Fiecare dintre noi, indiferent cât de iluminat din
punct de vedere spiritual este, poate să profite de pe urma
acestei vizualizări. Atunci când î�ț�i baț�i capul cu o problemă
ș� i ș� tii despre ea tot ce se poate ș� ti, uit-o cu totul. Imaginea-
ză-ț�i computerul secret ș� i introdu toate datele problemei
î�n el. Vizualizează cum intră una câte una, până când î�n
sfârș� it ai scăpat de toată problema. Fii conș� tient î�n sufletul

tău că problema va fi rezolvată, că nu mai trebuie să faci
nimic î�n privinț�a ei decât să acț�ionezi î�n conformitate cu
soluț�ia atunci când î�ț�i va fi prezentată. Nu te teme, soluț�ia
va veni. Ar putea să vină î�n dimineaț�a următoare, poate î�n
după-amiaza următoare, s-ar putea să treacă o săptămână
î�ntreagă, dar î�ț�i va lumina conș� tiinț�a ș� i vei ș� ti cu siguranț�ă
maximă că răspunsul adevărat a sosit. Odată ce ai trăit
această experienț�ă extrem de semnificativă, raț�iunea, logi-
ca ș� i cunoaș� terea vor fi detronate ca principali iniț�iatori ai
gândurilor ș� i acț�iunilor din viaț�a ta ș� i î�n locul lor va fi con-
sacrată acea î�nzestrare a intuiț�iei care depăș� eș� te ș� i trans-
formă toate situaț�iile ș� i circumstanț�ele, pentru că este
infinită ș� i eternă ș� i î�i vorbeș� te individului prin intermediul
celui de-al ș� aselea simț� .
12 ATITUDINEA MENTALĂ CARE
NU DĂ NICIODATĂ GREȘ
Sabia lui Zamolxe atârnă deasupra majorităț�ii oamenilor.

Au căzut î�ntr-o capcană psihologică î�n care ș� i-au creat pro-
bleme î�ncercând să le rezolve, făcându-ș� i griji pentru că se
î�ngrijorează, temându-se de frică. Î�n psihicul nostru există
o trăsătură capricioasă care ne refuză fiecare obiect pe
care î�ncercăm să punem mâna. Natura noastră egoistă care
gândeș� te greș� it ș� i acț�ionează greș� it ne face să alergăm după
lucruri dintr-o dorinț�ă orgolioasă. Acț�ionând ș� i gândind cu
partea mărginită a naturii noastre, vom fi inevitabil frus-
traț�i î�n privinț�a scopurilor pe care le avem.
ASIGURAREA SUCCESULUI
Atitudinea mentală care asigură succesul este una prin
care individul î�ș�i lasă munca ș� i rezultatele muncii sale î�n
mâinile divinităț�ii, fără ataș� ament sau dorinț�ă. Această eli-
berare psihologică de ț�elurile percepț�iei parț�iale î�i permite
să dea ascultare poruncii unei voinț�e călăuzitoare cu un
calm perfect. Nu va fi surprins de trasee ocolite, nu va fi
amărât din cauza unor î�nfrângeri aparente, nu va critica
obstacolele, deoarece ș� tie că scopul acț�iunilor sale se află
î�n mâinile unei ființ�e atotputernice care î�i asigură până la
324 Magia din minte
urmă dezvoltarea absolută ș� i succesul deplin. Un om ilu-

minat vede că scopurile Sinelui Secret sunt singurele scopuri
adevărate. Le adoptă ca ș� i cum ar fi ale lui, î�mbracă mantia
divinităț�ii î�n chip de ființ�ă interioară a sa adevărată. Toate
acț�iunile sale capătă o semnificaț�ie extinsă. El î�nț�elege că
există un scop secret î�n cea mai măruntă sarcină, că rezul-
tatul final al acestui scop se află dincolo de percepț�ia minț�ii
sale conș� tiente. Se dezvoltă î�n el o î�ncredere dominantă, o
certitudine pozitivă î�n privinț�a victoriei finale care î�l face
irezistibil ș� i de neî�nvins î�n mijlocul acț�iunii. Nu poate fi î�n-
frânt, deoarece î�nfrângerea este posibilă numai pentru o
ființ�ă constrânsă de spaț�iu ș� i timp, iar el ș� i-a luat locul î�n-
tr-un sine care este etern ș� i infinit. Vede că toate lucrurile
î�i revin pentru a se perfecț�iona la interior, că victoria ș� i î�n-
frângerea sunt doar capetele opuse ale scării sensibilităț�ii
prin care sufletul său ce aspiră poate să renunț�e să se mai
pretindă un ego separat, izolat ș� i să î�ș�i recunoască unitatea
absolută cu divinitatea.
Î�ntotdeauna este un semn de maturitate ș� i de ilumina-
re să nu fii descurajat ș� i panicat de orice capriciu al sorț�ii
pe care î�l î�ntâlneș� ti. O asemenea tărie de caracter este po-
sibilă numai pentru omul care s-a lepădat de dorinț�ele de
a fi mai bun, de a obț�ine mai mult, de a avea putere sau de
oricare alt defect egoist care î�l caracterizează pe individul
aflat î�n război cu semenii săi. Natura vitală ș� i animală tân-
jeș� te mereu după fructele muncii sale ș� i atunci când aces-
tea î�i sunt refuzate, aceasta rămâne neconsolată, î�ș�i pierde
credinț�a, poate chiar să renunț�e cu totul. Orice om legat de
natura sa animală este legat ș� i de foamea permanentă pen-
tru fructele muncii sale ș� i, prin urmare, se apucă de muncă
sub acea iluzie care î�l face să nu vadă posibilităț�ile de
Atitudinea mentală care nu dă niciodată greș 325
succes. Străduinț�a egoistă î�n vederea câș� tigului distruge

iniț�iativele î�ncă de la î�nceput, pentru că se bazează pe con-
vingerea falsă conform căreia o manifestare a divinităț�ii
este inerent mai bună decât alta ș� i merită mai mult, prin
urmare, o răsplată. O asemenea î�nț�elegere greș� ită la nivel
psihologic se bazează pe subiectivism, vede o lume de lu-
cruri diverse ș� i separate care trebuie cucerite ș� i asupra că-
rora trebuie obț�inută dominaț�ia. Sinele superficial separat
nu dobândeș� te dominaț�ie î�n nimic, nici măcar asupra pro-
priei naturi. Nu a luat ființ�ă, nu poate să se ferească de ui-
tarea finală, creș� terea ș� i dezvoltarea sa se bazează complet
pe reacț�ii ș� i toate lucrurile se găsesc î�n afara perspectivei
eficacităț�ii sale.
GHID EFICIENT PENTRU VIAȚĂ

Cu toate acestea, aproape pentru toată lumea, sinele
superficial dobândeș� te iluzia că poate să influenț�eze efici-
ent viaț�a. Î�n consecinț�ă, de-a lungul anilor î�n care corpul
său fizic este î�n floare, omul este legat din punct de vedere
mental ș� i spiritual de o iluzie î�n privinț�a a ceea ce este, de
unde provine ș� i care este relaț�ia sa cu lumea. Lipsa lui de
eficacitate î�n viaț�ă, faptul că nu a reuș� it să se dezvolte men-
tal ș� i spiritual, căderea sa treptată î�n cinism, ruperea din
vraja lumii materiale le atribuie uneori unui punct de ve-
dere psihologic greș� it ș� i este î�n general de părere că nu a
„câș� tigat jocul” deoarece nu a ajuns la apogeul succesului
material pe care ș� i l-a imaginat î�n tinereț�e. Ș� i mai grăitori
sunt aspiranț�ii la ego care î�ș�i ating obiectivele. Muntele pe
care î�l urcă cu atâta efort se ridică deasupra unui peisaj
arid. Atunci când stau î�n punctul cel mai î�nalt ș� i privesc
326 Magia din minte
panorama mohorâtă, sufletul lor este prins î�n strânsoarea

de menghină a fricii ș� i ei î�ș�i î�ntorc ochii către pământ ș� i nu
se mai uită niciodată la cer.
Oraș� ele ș� i statele noastre sunt populate de oameni care
nu pot să suporte să privească î�n propriul suflet pentru că
nu au descoperit niciodată cine sunt î�ntr-adevăr. Infinitul
ș� i eternitatea î�i î�nspăimântă pentru că le face egoul să pară
mai mic. Cel mai mult este nevoie de un ghid eficient pen-
tru viaț�ă, o relaț�ie umanistă dintre individ ș� i izvorul creaț�iei
sale, astfel î�ncât fiecare om să poată vedea cu claritate ab-
solută ș� i un calm perfect că viaț�a sa este nu numai o parte
a planului divin pentru dezvoltarea conș� tiinț�ei î�n univers,
ci ș� i că el î�nsuș� i este atât mental, cât ș� i spiritual unit cu
spiritul călăuzitor al cărui domeniu de desfăș� urare este lu-
mea. O asemenea iluminare spirituală î�i permite omului să
î�ș�i pună viaț�a ș� i munca î�n mâinile divinităț�ii, cu certitudinea
deplină că ambele vor fi folosite î�n cel mai bun scop. Odată
ce s-a realizat această deposedare de efortul ș� i victoria
personală, individul nu mai suferă niciodată î�nfrângerea.
Î�nfrângerea aparentă devine doar o cotitură a drumului;
toate devierile fuzionează î�ntr-un marș� triumfal către vic-
torie, ajung să facă parte din planul prin care este asigurat
succesul final.
Atunci când un om are revelaț�ia că divinitatea lucrează
prin intermediul lui, toată truda sa capătă o semnificaț�ie
spirituală cu o mare î�ncărcătură, alături de care răsplata
materială păleș� te. Un asemenea om nu mai munceș� te pen-
tru bani, pentru succes, ci numai pentru a exprima acea
minte ș� i conș� tiinț�ă din el despre care ș� tie acum că este Cel
Suprem care se manifestă pe Pământ. Face lucrarea Sinelui
Secret, niciodată pe cea a sinelui superficial. Supune sinele

superficial spiritului călăuzitor, care î�l foloseș� te ca pe o
unealtă pentru î�ndeplinirea scopului divin î�n lume. Credin-
ț�a care creș� te din faptul că el ș� tie asta î�l susț�ine î�n timpul
celor mai aprige ș� i mai potrivnice momente. Ceva superior
inimii sau intelectului î�l sprijină î�n ocolurile cele mai lungi
ș� i î�n bâjbâielile la î�ntâmplare. Sinele său egoist a găsit acel
stăpân suprem ș� i acea filosofie superioară prin care nu nu-
mai că se î�nț�elege pe sine î�nsuș� i, locul ș� i scopul său î�n lume,
dar prin care este de asemenea primit î�ntr-un loc secret al
luminii, păcii ș� i î�nț�elegerii. Omul luminat ș� tie î�n adâncul
inimii sale că nu este niciodată la mila aparenț�elor imedia-
te, că are î�n el puterea să schimbe totul prin identificarea
cu divinitatea, ș� tiind că mintea din el este mintea din toț�i
ceilalț�i.
SĂ ȘTII PERFECT ȘI SĂ NU VEZI BINE

Această renunț�are la o identitate ș� i asumarea alteia re-
prezintă mult mai mult decât o simplă schimbare psiho-
logică a punctului de vedere. Omului deș� teptat î�i moare o
părticică a naturii umane pentru a renaș� te î�ntr-o conș� tiinț�ă
extinsă. Pentru privitor, schimbarea poate fi imperceptibi-
lă. Ar putea să facă aceeaș� i muncă, să trăiască la fel, să nu
renunț�e nici la prieteni, nici la distracț�ie, dar toate acț�iuni-
le vor fi unificate acum sub conș� tientizarea spirituală, ast-
fel î�ncât din el emană o bucurie interioară, o acceptare
absolută a vieț�ii. Ar putea să ajungă la o poziț�ie importantă
î�n lume sau nu; î�i este indiferent. El nu slujeș� te cauzele oa-
menilor, numai voinț�a ș� i scopul divinităț�ii. „Suntem aici ca
să vedem cu ce putem să î�mbogăț�im Viaț�a, nu să vedem ce
328 Magia din minte
putem să obț�inem de la ea”, a scris William Osler*. Omului

iluminat i-a fost retrasă natura egoistă atât de departe din
partea vizibilă a personalităț�ii, î�ncât impresia pe care o
lasă celorlalț�i este aceea că dă î�n permanenț�ă, că niciodată
nu ia. Devine un corn al abundenț�ei prin care divinitatea î�ș�i
revarsă resursele infinite. Celui cu care intră î�n contact î�i
lasă un sentiment de iubire, î�nț�elegere ș� i siguranț�ă, care
coboară prin el la celălalt, de la Sinele Secret.
Cei a căror conș� tiinț�ă este concentrată î�n sinele super-
ficial trăiesc î�ntr-un orizont î�ngust de conș� tientizare, sunt
marionete conduse de senzaț�ii. Lumea li se face cunoscută
prin micuț�a fereastră a simț�urilor ș� i ei reacț�ionează la ea,
nu exercită niciodată o influenț�ă mentală sau spirituală asu-
pra ei. Eș� ecurile lor sunt datorate faptului că nu văd bine. Nu
văd nici cine sunt, nici care este adevărata natură a unei
situaț�ii; prin urmare, acț�iunile lor se bazează î�ntotdeauna
pe o cunoaș� tere parț�ială. Un număr prea mare de eș� ecuri
care rezultă din această funcț�ionare imperfectă î�l î�nving
complet pe individ ș� i frustrarea sa se anunț�ă prin boli ale
corpului fizic. Blocajele emoț�ionale ș� i reprimarea î�mpiedică
circulaț�ia î�n anumite zone ale corpului, astfel că se insta-
lează bolile ș� i funcț�ionarea defectuoasă. Ostilitatea repri-
mată, agresivitatea, nesiguranț�a ș� i frica sunt cauze de bază
pentru artrită, boli de inimă, scleroză arterială, cancer, ulcer.
O societate care le cere membrilor săi să se conformeze va
aduce cu siguranț�ă frustrări multora dintre ei, iar asta se
manifestă sub forma unei creș� teri treptate a maladiilor
* Sir William Osler (1849-1919), primul baronet, a fost un medic ca-

nadian, unul dintre cei mai iubiți și influenți și unul dintre cei patru
profesori fondatori ai Spitalului Johns Hopkins. (n.ed.)
fizice. Deoarece este imposibil ca individul să schimbe sis-

temul social î�n care trăieș� te, soluț�iile acestei dileme trebu-
ie să ofere libertate spirituală, permiț�ându-i î�n acelaș� i timp
să se conformeze din punct de vedere fizic. Faptul că ajungi
să î�ț�i dai seama că divinitatea sălăș� luieș� te î�n tine exact aș� a
cum ș� i tu sălăș� luieș� ti î�n ea distruge grijile ș� i frustrările na-
turii noastre egoiste. Odată ce ai reuș� it să te identifici cu
spiritul călăuzitor al eternităț�ii este posibil să priveș� ti exis-
tenț�a pe termen lung, să te desprinzi de obiectivele fizice.
EȘECUL ESTE O STARE DE SPIRIT

Existenț�a este î�n esenț�ă o luptă. Omul este pus la î�ncer-
care î�n creuzetul conflictului din leagăn ș� i până î�n mor-
mânt, iar momentul celor mai dure î�ncercări este acela î�n
care se dezvoltă cel mai mult. Natura nu este interesată de
câș� tigători. Mult prea adesea victoria este un semn al î�nce-
tării efortului. Natura este interesată de dezvoltare, iar
aceasta este posibilă numai pentru cel care lucrează î�n
permanenț�ă pentru a-ș� i extinde abilităț�ile ș� i talentele. Î�n
orice domeniu de activitate, omul care s-a realizat o ia la vale.
Talia ne rămâne î�ngustă ș� i mintea alertă atunci când conti-
nuăm să muncim de nevoie. Sinele superficial găseș� te adesea
î�n victorie sau câș� tig ocazia să se răsfeț�e ș� i suntem prinș� i
î�ntr-o capcană din care s-ar putea să nu mai ieș� im nicioda-
tă ca indivizi ce aspiră. Havelock Ellis a scris: „Cucerirea
aduce trufie ș� i intoleranț�ă, î�ngâmfare nesăbuită ș� i risipă de
energie. Î�nfrângerea aduce prudenț�ă ș� i concentrare; î�nno-
bilează ș� i fortifică”. Î�nfrângerea, bineî�nț�eles, nu este nicio-
dată reală dacă nu este acceptată ca fiind finală. Omul care
î�ș�i dă seama că toate posibilităț�ile de dezvoltare se află î�n
330 Magia din minte
el nu acceptă niciodată î�nfrângerea. Ș� tie că poate să se

descurce mult mai bine decât a arătat-o, deoarece se află î�n
contact secret direct cu sursa î�ntregii energii ș� i a talentului.
Eș� ecul este o stare de spirit, niciodată o realitate fizică.
Î�ncercăm să realizăm ceva ș� i, dacă rezultatele nu ies cum
vrem, după o anumită perioadă de timp ne punem mâinile
î�n cap ș� i spunem că nu putem să o facem. Dacă această ab-
dicare psihică de la a î�ncerca este realizată fără î�ncetarea
efortului fizic, s-ar putea să ne trezim că obț�inem brusc re-
zultate, deoarece la nivel inconș� tient ne-am lăsat munca ș� i
acț�iunile î�n mâinile Sinelui Secret, iar ele au devenit efici-
ente. Dar dacă individul î�ncetează să mai facă orice efort
fizic, atunci munca nu va fi terminată niciodată pentru că
omul i-a î�ntors spatele.
CUTEZANȚA
Fiecare dintre noi se î�mplineș� te cel mai bine ș� i î�mpli-
neș� te scopurile naturii atunci când î�ndeplineș� te misiunea
de purtător de făclie î�ntr-un domeniu al activităț�ilor sale.
Cutezanț�a generează propriul succes eliberând energii re-
primate prin inhibiț�ie. Dacă un om găseș� te î�n el curajul de
a se apropia de marginea prăpastiei, aceasta nu se va pră-
buș� i niciodată sub greutatea lui, î�l va susț�ine indiferent cât
de fragilă pare ș� i el va vedea din această perspectivă o
lume cu totul diferită. Nu este decât un pas î�ntre timiditate
ș� i curaj ș� i acesta este primul. Animalele sălbatice atacă pra-
da care fuge, dar, dacă rămâi neclintit, ele sunt intimidate
de cei care le î�nfruntă. Dacă omul va găsi î�n el resursele
spirituale să facă primul pas către pericol, nu să fugă de el,
va descoperi că pericolul dispare. Dar dacă cedează î�n faț�a
impulsului fricii ș� i face primul pas pentru a se feri de peri-

col, viaț�a va fugi după el, î�l va devora sigur.
De omul arată lumii că se teme

De al său lătrat, aceasta pe urmele sale va fugi.
Neînfricat de-o va-nfrunta, nu-i va crea probleme,
Dar la picioarele lui s-ar gudura, dacă un os i-ar azvârli.
– Edward Bulwer-Lytton*
Frica generează frică. Când te fereș� ti de pericol, primul

pas se transformă î�n mers rapid, apoi î�ntr-o fugă ș� ovăielni-
că, ulterior î�ntr-o cursă panicată pe parcursul căreia ai im-
presia că potaia inofensivă care te urmăreș� te este un
monstru. Î�n mod similar, curajul generează curaj. Primul
pas către pericol ne permite să vedem limpede adversarul.
Î�i examinăm chipul ș� i vedem că nu este nici pe departe atât
de ameninț�ător pe cât ne-am imaginat. Î�ncepem să găsim
strategii ș� i mijloace de a-i face faț�ă ș� i, pentru că l-am î�nfrun-
tat direct, acesta î�ncetează acț� iunea agresivă î�mpotriva
noastră ș� i se mai gândeș� te dacă prezentăm sau nu vreun
pericol pentru el. Este valabil atât pentru evenimente, cât
ș� i pentru ființ�e vii. Ș� i evenimentele ș� i oamenii au o aură
psihologică. Dacă ceva pare să ne ameninț�e, atunci sigur ne
va urmări dacă fugim, dar dacă avansăm curajoș� i spre acel
lucru, î�ncetează să se mai miș� te către noi. Bate î�n retragere
ca să se mai gândească ș� i î�n cele din urmă cedează. Nimic
nu se opune efortului continuu ș� i nimic nu poate să reziste
î�n faț�a omului care persistă î�n ciuda tuturor piedicilor.
* Edward George Earl Bulwer-Lytton (1803-1873), primul baron de

Lytton, a fost romancier, dramaturg și om politic britanic. (n.ed.)
332 Magia din minte
Atitudinea mentală care nu dă greș� niciodată este cea î�n

care individul se lipseș� te de egoul care urmăreș� te obiecti-
vele ș� i î�ș�i stabileș� te ferm psihicul î�ntr-o conș� tiinț�ă a divini-
tăț�ii, privindu-ș� i propria viaț�ă ca pe o ocazie de manifestare
a spiritului călăuzitor, considerând că munca pe care o face
este munca Sinelui Secret.
PERSEVERENȚA
Oamenii a căror perseverenț�ă depăș� eș� te simpla răbda-
re omenească realizează tot ce este extraordinar. Galileo
la telescopul său, Newton sub mărul său, Einstein î�n labo-
ratorul său, Columb pe corabia sa, toț�i sunt exemple ale
iluminării după o perioadă prelungită de perseverenț�ă. Ni-
ciun om care acț�ionează la porunca dorinț�ei sale egoiste
nu ar fi putut să realizeze isprăvile acestor pionieri luminaț�i;
cu mult î�nainte să apară iluminarea, el ș� i-ar î�nceta căuta-
rea ș� i ar trece mai departe la alte domenii. Divinitatea î�i
foloseș� te pe descoperitor ș� i pe creator î�n scopul cel mai po-
trivit pentru fiecare. Asemenea oameni nu pot să dea greș�
pentru că fac activitatea care le-a fost destinată de la naș� -
tere. Prin urmare, viaț�a le este complet absorbită î�n misiu-
nea lor, astfel î�ncât munca ș� i omul sunt inseparabile de om
ș� i î�ntr-un anumit sens mistic omul este aruncat î�n spaț�iu ș� i
timp ș� i perpetuat ca realitate creatoare. Atunci când are
loc acea schimbare psihologică la 180 de grade prin care
viaț�a individuală este cedată Sinelui Secret, î�n acea persoa-
nă apare o hotărâre ieș� ită din comun care o î�mpinge să î�ș�i
facă munca î�n ciuda tuturor sorț�ilor, î�n pofida celor mai
sumbre aparenț�e. Este î�ndemnată de lumina din interior ș� i
poate să schimbe aura psihologică a lucrurilor aducând î�n
miezul evenimentelor propria-i determinare pozitivă ș� i de-

votamentul absolut pentru realizarea sarcinilor sale. Im-
pactul său asupra evenimentelor nu provine din dorinț�e
superficiale sau obiective egoiste, doar pentru că realizea-
ză acele sarcini care sunt fireș� ti pentru ea.
Frica de eș� ec descurajează acț�iunea la toț�i cei prinș� i î�n
capcana conș� tiinț�ei egoului. Sinele superficial nu posedă
acel sentiment al egalităț�ii necesar î�ntreprinderii sarcinilor
riscante. El este preocupat î�ntotdeauna de aparenț�e ș� i nu
se poate hotărî� să î�ntreprindă o acț�iune aventuroasă, pen-
tru că, î�n cazul î�n care aceasta iese dezastruos sau comic,
va părea incapabil sau neghiob. Milioane de oameni se tem
să î�ncerce pentru că se tem să nu dea greș� , iar asemenea
inhibiț�ii nu î�i lasă să î�ș�i realizeze capacităț�ile decât î�ntr-o
foarte mică măsură. O asemenea concentrare mioapă a
conș� tiinț�ei î�n sinele superficial menț�ine atenț�ia individului
asupra unor obiective trecătoare. Se apucă să cânte un cân-
tec, de exemplu, nu pentru că are î�n el un cântec care tre-
buie cântat, ci pentru că î�ș�i doreș� te atenț�ia ș� i admiraț�ia
celorlalț�i. Cu această opinie greș� ită, î�i este dificil până ș� i să
se ridice î�n faț�a publicului, deoarece poartă î�n el o imagine
a ruș� inii ș� i î�nfrângerii pe care le va simț�i dacă î�ncercarea sa
de a câș� tiga admiraț�ia are ca rezultat ridiculizarea. Prin ur-
mare, cântecul nu este cântat ș� i dacă este, este cântat prost.
Individul nu a devenit lucrul pe care î�l face, ci î�l foloseș� te
doar pentru satisfacț�ia naturii sale superficiale.
334 Magia din minte
NU TE TEME SĂ DAI GREȘ

Atitudinea mentală care nu dă niciodată greș� este una
care nu se teme să dea greș� . Omul trebuie să fie dispus să
accepte situaț�iile care urmează eș� ecului î�nainte să aibă
vreo ș� ansă să î�ncerce o iniț�iativă nouă. Chiar dacă e ceva
foarte simplu, cum ar fi să sară î�n piscină de la trambulină,
trebuie să fie dispus să accepte durerea care î�nsoț�eș� te o
aterizare pe burtă, î�nainte de a se hotărî� să sară. Odată ce
teama dispare, nu se va mai plesni de apă; săritura va fi
agilă ș� i precisă. O execută pentru că o are î�n el ș� i săritura î�l
execută pe el î�n aceeaș� i măsură î�n care el o execută pe ea.
Dacă dă la o parte sinele superficial ș� i permite psihicului
să fie stăpânit de un spirit călăuzitor, va î�ntreprinde orice
acț�iune fără nici cea mai mică teamă de eș� ec, deoarece acum
nu numai că are un sentiment de egalitate faț�ă de ceilalț�i,
dar ș� tie că o putere superioară lui î�i călăuzeș� te paș� ii î�n cel
mai bun mod posibil. Trebuie să ne dăm seama că totul este
rezultatul schimbării ș� i că nimic nu este permanent î�n lume,
cu excepț�ia Sinelui Secret din care am apărut.
Editura ACT și Politon
Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România,
C.P. 050202.
tel: 0723.150.590, e-mail: office@actsipoliton.ro
www.actsipoliton.ro | www.blog.actsipoliton.ro

Magia Din Minte

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Magia Din Minte

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MAGIA DIN MINTE

The Magic in Your Mind

Editura ACT și Politon

Traducător: Dana Dobre

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a

Traducere din limba engleză de

1. Cauza ascunsă a tuturor lucrurilor  13

Această carte dezvăluie un miracol mental care asigură suc-

Î�n această carte vei găsi un program de antrenare a pu-

Î�n celebrul său monolog, Hamlet al lui Shakespeare a re-

ACȚIUNE VERSUS REACȚIE

egoului, cu toată durerea, suferinț�a, limitarea, decăderea ș� i

Ceea ce este important de reț�inut din această repre-

Lumea î�n care trăim este una mentală, nu fizică. Aspectul

materialul din care sunt alcătuite toate lucrurile. Este alfa

Ascuns î�n spatele acestei fantome, pus î�n umbră de lup-

necunoscute, prinș� i î�n vârtejul vieț�ii ca niș� te bucăț�ele de

că acesta este domeniul consacrat al religiei. Este posibil

î�ncrezător, eliberat de orice frică ș� i orice ghinion graț�ie

acestuia produce un efect anume asupra lui, cum ar fi frica,

Imaginaț�ia este mijlocul prin care putem să ne elibe-

aflată î�n fiecare dintre noi, nu egoul, nu experienț�a, nu timpul

iar omul trebuie să î�nveț�e să le tolereze pentru a prospera”.

GÂNDURILE DEVIN LUCRURI

de mult ca î�ntotdeauna”. Mai presus de toate nu s-a vizua-

„Aha”, se ridică strigătul, „găsiț�i-mi un hipnotizator bun.

CASEY „GAURĂ SEACĂ”

* Marea diviziune continentală a Americii este diviziunea principală, în

imaginea perfectă a unui anticlinal* faliat, un tip predomi-

* Parte a unei cute geologice ridicate în formă de boltă. (n.ed.)

î�ndeaproape cu privire la viziunea pe care o avusese pe

DIZOLVAREA MĂȘTII VANITĂȚII

milioane de hectare de pământ fără petrol. Î�n orice caz, in-

psihică, Sinele Secret a putut să străpungă masca vanităț�ii,

MINTEA MAI PRESUS DE MATERIE

* În original: It is computed that eleven thousand persons have at seve-

poduri, se construiesc turnuri, se forează după petrol, se

PUTEREA ASUPRA DESTINULUI

creeze imagini mentale după propria dorinț�ă, să le păstre-

entităț�ii infinite ș� i eterne din care a izvorât viaț�a lui indivi-

CUNOAȘTEREA – MARELE AVANTAJ

* Opere complete, Iuliu Cezar, traducere de Tudor Vianu, Editura Uni-

Meș� terul a lovit-o o dată cu ciocanul ș� i aceasta a î�nceput să

eforturilor ș� i aspiraț�iilor umane ca inteligenț�ă ce ghidează

URIAȘUL DIN INTERIOR

Poț�i să fii tot ce vrei, poț�i să faci orice vrei, să urmezi

toate cele cu care se confruntă. Nu cunoaș� te deloc noț�iu-

Sinele Secret a păș� it omul cu fermitate pe singura cale care

minț�ii tale superficiale ș� i să cauț�i adânc î�n propria conș� ti-

Atunci când lupta începe înlăuntrul său,

Personalitatea umană este extrem de complexă. O persoană

SINELE NOSTRU MULTIPLU

persoana sănătoasă din punct de vedere psihic trebuie să

Nicio retorică nu triumfă î�n faț�a neî�ncrederii; niciun

sale î�n timpul vieț�ii. Î�ntrebarea este: cine e adevăratul lo-

PARTEA NEROSTITĂ A VIEȚII

* Este un instrument de divinație, folosit în spiritism, dar și ca joc de

Thomas Carlyle a scris: „Partea rostită a vieț�ii unui om,

ELIBERAREA DIN ROBIE

decât oricare dintre ele, se află mintea subconș� tientă uni-

CEALALTĂ PERSOANĂ DIN TINE

fiecărei miș� cări pe care o faci, ș� i dacă mintea ta conș� tientă

1. Cauza ascunsă a tuturor lucrurilor 13