MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN TIRASPOL

FACULTATEA PEDAGOGIE

Proiect de cercetare

Formarea și dezvoltarea competenței de exprimare orală la

studenții filologi în cadrul lecțiilor de limba franceză

Autor:
Conducător științific:

Chişinău 2018
 Actualitatea temei. Schimbările sociale actuale, restructurarea continuă a relațiilor
internaționale, internaționalizarea tuturor sferelor de activitate umană impun, față de
instituțiile de învățământ superior, cerința pregătirii nu doar a unor specialiști buni
cunoscători de limbi străine, ci și a unor profesioniști capabili să se orienteze în societatea
multiculturală, să înțeleagă valorile ei, să relaționeze cu reprezentanții altor culturi. La
etapa actuală, învățământul superior din Republica Moldova mai este în faza de racordare
la sistemul european și internațional al standardelor, care presupun ca accentul de bază în
instruirea lingvistică să se pună pe dezvoltarea competenței de exprimare orală de o
asemenea manieră încât absolventul să se poată orienta sigur și profesionist în orice
domeniu al activității socioprofesionale. Acest imperativ condiționează abordări noi în
predarea limbilor străine, reorientarea cercetărilor de didactică a limbilor spre problematica
dezvoltării, la cel instruit, a competenței de a participa eficient la comunicarea și, în
consecință, redimensionarea scopului predării limbilor străine în secolul XXI, prin
centrarea pe formarea competenței de exprimare orală, ca și componentă a competenței de
comunicare. Așadar, competența de exprimare orală deține un rol important în formarea și
dezvoltarea abilităților de comunicare, fiind necesară atât pentru activitatea cotidiană a
fiecăruia, cât și pentru devenirea unui specialist dezvoltat armonios.
Spre deosebire de competenţa lingvistică, care presupune cunoaşterea gramaticii şi
structurii limbii, competenţa comunicativă implică şi o dimensiune socială, care include
posedarea unor alte competenţe precum cea sociolingvistică, discursivă, strategică,
socioculturală. Reieşind din acestea, activităţile de exprimare orală vor avea ca scop să le
dezvolte studenţilor încrederea, dorinţa şi capacitatea de a utiliza limba străină nu numai
corect, dar şi potrivit şi eficient pentru realizarea comunicării. Obiectivele renovării
exprimării orale au implicaţii atât la nivel pedagogic (învăţarea studenţilor să se exprime
oral cu uşurinţă şi claritate, scoaterea în evidenţă a intereselor acestora), cât şi la nivel
psihologic (exprimându-se, studentul îşi demonstrează atât lui însuşi, cât şi celorlalţi
gândurile sale, aptitudinile; profesorul are posibilitatea de a-i observa mai bine pe studenţi,
exprimarea orală îi eliberează pe studenţi de frică, de complexe) şi social (studentul învaţă
să comunice cu egalii săi, înţelege că opiniile sale nu sunt întotdeauna cele mai bune, învaţă
toleranţa). În acest sens, se conturează necesitatea elaborării unui model de dezvoltare a
competenţei de exprimare orală la studenții filologi în cadrul lecțiilor de limbă franceză.
Astfel, în contextul ştiinţific general (teorii şi practici menţionate) şi în context special
(teoria competenţelor comunicative în domeniul educaţiei literar-artistice, teoria
competenţelor comunicative în domeniul educaţiei lingvistice, conceptul de competenţă de
comunicare, conceptul de conţinut în viziune curriculară, teoria curriculumului),
considerăm imperativă şi o cercetare aplicativă a competenţei de exprimare orală la
studenții filologi în cadrul lecțiilor de limba franceză, cercetare care să fie în concordanţă
cu studiile ştiinţifice recente şi cu demersurile practicii educaţionale din republică.
Problematica competenţei de comunicare este abordată de către mai mulţi autori: L.
Şoitu , L. Iacob, L. Ionescu – Ruxăndoiu, Б. В. Беляева, S. Pavlicenco, M. Cojocaru–
Borozan, И. А. Зимняя, Е. И. Пассов, Vl. Pâslaru, R. Dumbrăveanu, T. Callo, L. Sadovei,
D. Patraşcu, N. Silistraru, V. Botnari – care o examinează din perspectivă epistemologică
şi socială. Elaborările în acest sens reflectă schimbările de viziune în ceea ce priveşte
conceptualizarea noţiunii de competenţă (L. Şoitu, S. Moirand, D. Coste), aceasta
(competenţa) fiind înţeleasă drept o cunoaştere de care au nevoie specialiştii şi pe care ei o
pun în aplicare pentru a comunica eficient unul cu altul. În Republica Moldova,
problematica competenţei de comunicare a fost studiată de către Vl. Pâslaru, T. Callo, M.
Hadârcă, A. Solcan, L.Sadovei. Aspectele reformei curriculare în perspectiva dezvoltării
curriculare sunt abordate în studiile semnate de C. Callo, N. Silistraru, Vl. Pâslaru, Vl.
Guţu, L. Botnarciuc, A. Solcan, A. Afanas, L. Sadovei, S. Titica, A. Ixari, M. Pruteanu,
autori care au elaborat un concept al curriculumului în baza obiectivelor educaţionale şi pe
care l-au promovat în contextul construcţiei şi dezvoltării curriculare.
Pornind de la aceste realități, au fost evidențiate următoarele contradicții între:
- cerințele existente față de formarea la studenții-filologi a competenței de
exprimare orală într-o limbă străină și situația reală în procesul educațional la
nivelul învățământului universitar;
- cererea de specialiști competitivi, nu doar buni cunoscători de limbi, dar și
capabili să perceapă informația prin prisma valorilor socioculturale, și tratarea
insuficientă a metodelor de formare a competenței de exprimare orală la studenți,
în vederea antrenării lor în dialogul intercultural;
- cerințele tot mai mari ale societății moderne în privința dezvoltării competenței
de exprimare orală și lipsa unui sistem de optimizare a procesului de formare a
acestei competențe.
 Actualitatea cercetării, justificată prin contradicțiile evidențiate, ne-a permis
formularea problemei științifice propuse spre soluționare, dictată și de necesitatea de a
oferi răspunsuri la întrebarea: Care este funcționalitatea modelului de formare și dezvoltare
a competenței de exprimare orală la studenții-filologi?
Scopul cercetării consistă în fundamentarea teoretico-metodologică a competenței
de exprimare orală și implementarea modelului pedagogic de formare a abilităților de
exprimare orală la studenți prin intermediul orelor de limba franceză.
Obiectivele cercetării:
- studierea lucrărilor științifice cu privire la fenomenul studiat;
- descrierea genezei, a structurii și a conținutului competenței de exprimare orală;
- elaborarea și validarea Modelului pedagogic de formare și dezvoltare a
competenței de exprimare orală la studenții-filologi în cadrul orelor de limba
franceză;
- analiza calitativă și cantitativă a rezultatelor experimentului pedagogic și
deducerea concluziilor.
Metodologia cercetării ştiinţifice: metode teoretice: analiza surselor
metodologice, pedagogice şi metodice la problema de cercetare, analiza comparativă,
sinteza, generalizarea, modelarea, sistematizarea, clasificarea; metode de cercetare
empirică: observarea, testarea, chestionarea, conversația; metode statistice de prelucrare
și diagnosticare a datelor.
Semnificaţia teoretică a cercetării constă în prezentarea structurii și a conținutului
competenței de exprimare orală; descrierea caracteristicilor ale acestei competențe;
stabilirea reperelor de bază în formarea competenței de exprimare orală prin intermediul
lecțiilor de limba franceză; elaborarea Modelului pedagogic de formare a competenței de
exprimare orală a studenţilor-filologi în baza lecțiilor de limba franceză.
Valoarea aplicativă a cercetării rezidă în validarea experimentală a eficienţei
Modelului pedagogic de formare a competenței de exprimare orală a studenților-filologi
prin intermediul lecțiilor de limba franceză; elaborarea sistemului complex de sarcini
specifice, orientat spre formarea aptitudinilor de exprimare orală; optimizarea şi inovarea
experinței de formare profesională a competenței de exprimare orală studenţilor facultăţilor
filologice în procesul studierii limbii franceze.
 În concluzie am putea afirma că profesorul de limbă străină trebuie să fie conştient
de faptul că, în mare parte, competenţa de exprimare orală nu derivă automat din
cunoaşterea sistemului limbii, adică din competenţa lingvistică. Succesul în ceea ce
priveşte exprimarea orală liberă este rezultatul unui antrenament continuu şi îndelungat.
Pentru ca studentul să comunice liber, profesorul trebuie să multiplice activităţile de
exprimare orală, favorizând, în primul rând dorinţa de exprimare. Chiar dacă aceşti
declanşatori ai exprimării orale sunt aproape artificiali, ei trebuie totuşi să motiveze
exprimarea, să creeze necesitatea şi dorinţa de a spune ceva. Așadar, formarea competenţei
de comunicare în limba străină se axează pe: conştientizarea de către student a importanţei
şi necesităţii studierii unei limbi străine; competenţa cadrului didactic implicat în
activitatea profesională a studenţilor, justificată de interpretarea corectă a principiilor de
cunoaştere a limbii străine; schimbările din societate, progresele ştiinţei şi tehnicii din acest
mileniu, reflectate nemijlocit în vocabular.
Modelul pedagogic de formare a CSC la studenții-filologi din anii mari se bazează
pe abordarea socioculturală și reprezintă o totalitate de componente interdependente:
principii, scop, sarcini și metodologie a procesului de formare a CSC, orientate spre
formarea CSC și a valorilor socioculturale. 6. Sistemul complex de exerciții cu orientare
socioculturală, înscriind exerciții de formare a componentelor geostatală, lingvogeostatală
și sociopsihologică a CSC, elaborat și verificat experimental, contribuie eficient la
formarea CSC la studenți, fapt confirmat de compararea rezultatelor experimentelor de
constatare, formare și control. Fundamentarea teoretică și metodologică a procesului de
formare a CSC la studenți în baza TPLG constituie problema științifică soluționată în
cadrul tezei de doctor.
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE:
1. Afanas A. Metodologia dezvoltării competenţei de comunicare a elevilor în limba
străină. Ch., 2013, 174 p.
6. Callo T. Funcţiile instructive educative ale situaţiei de vorbire în procesul comunicării
didactice. Ch.: ISPP, 1997, 89 p.
13. Dumbrăveanu R., Pâslaru Vl., Cabac V. Competenţe ale pedagogilor: interpretări. Ch.:
2014, 192 p.
18. Eşanu-Dumnazev D., Oltu D. Conversaţia euristică-model de învăţare a limbii străine
de către studenţi. În: Acta et commentationes. Ştiinţe ale Educaţiei. nr.2(3) Ch.: UST, 2013,
p. 90-94.
22. Gorea S., Eşanu D. Problematica comunicării în pedagogia moderna. Ch.: Revista de
Știinţe socioumane, 2015, p. 73-84.
24. Iacob L. Comunicarea didactică. În: Psihopedagogie. Iaşi: Editura Spiru Haret, 1994,
p.237-252.
1. Cuq, J. P., Cours de didactique du français langue étrangère et seconde, Grenoble,
Presses Universitaires de Grenoble, 2003.
2. Mureşanu, M., Didactique du français langue étrangère ,Iaşi, Univrsitatea „A. I. Cuza ’’,
1987.
3. Nica, T., Ilie, C., Tradition et modernité dans la didactique du français , langue
étrangère, Oradea, Celina, 1995.
4. Roman, D., La didactique du français langue étrangère, Baia Mare, Umbria, 1994.
5. Sheils, J ., La communication dans la classe de langue, Strasbourg, Les éditions du
Conseil de l’Europe, 1993
28. Mîslițchi V. Unele repere teoretice ale competenței lingvistice: delimitări conceptuale
și faze de formare. În: Formarea competenței de învățare la elevi. Materialele Conferinței
științifico – practice. Chișinău, 2013, p. 176.
Silistraru N., Afanas A. Formarea competenţelor comunicative la elevi în cadrul citirii unui
text de limbă străină. În: Artă şi educaţie artistică. Revista de cultură, ştiinţă şi practică
educaţională. Bălţi, 2007, nr. 1(4), 163-172 p.
Solcan A. Problematizarea – strategie didactică de dezvoltare a competenţelor
comunicative la studenţi (în procesul predării/învăţării limbii franceze). Autoref. tezei de
dr. în pedagogie. Ch., 2003, 23 p