Cuprins

Introducere...........................................................................................................................2
Capitolul I: Definirea pieţei de capital şi a investiţiilor....................................................3
1.1.Piaţa de capital..................................................................................................................3
1.2.Instrumente specifice pieţei de capital..............................................................................4
1.3.Caracterisitici ale pieţei de capital....................................................................................7
1.3.1.Cererea şi oferta de capital.............................................................................................7
1.3.2.Alcătuirea pieţei de capital............................................................................................8
1.4. Investiţiile, principal factor al dezvoltării economice.....................................................10
Capitolul II: Evolutia pieţei de capital si a investiţiilor străine în România...................13
2.1.Evolutia pieţei de capital din ţara noastră în perioada actuală.........................................13
2.2.Politica invesţională în România.......................................................................................20
2.3.Evoluţia investiţiilor străine în România...........................................................................22
2.4. Strategii de atragere a investiţiilor străine în România.....................................................29
2.5.Aspecte analitice privind investiţiile străine în România...................................................32
Concluzii..................................................................................................................................33
Biblografie...............................................................................................................................35

1
 Introducere
Motivul alegerii temei Piaţa de capital şi Investiţiile străine în România, pentru
elaborarea lucrarii de licenţă a fost acela de a putea prezenta şi evidenţia rolul mecanismului
economiei de piaţă şi al investiţiilor străine directe în ţara noastră, şi a expune modul de acţiune
al acestor două componente majore asupra economiei ţării noastre .
Piaţa de capital are o atribuţie foarte importantă si bine definită în cadrul sistemului
economiei de piaţă. Acest aspect este deja un fapt foarte bine cunoscut şi de necontenit. Fară a
se ţine cont de perspectivele din care se poate privi acest subiect se consideră că, pentru o
desfăşurare satisfăcătoare a acestui mecanism, piaţa de capital reprezintă elementul care ia parte
la executarea a două scopuri considerabile: susţinarea finaciară a activităţilor economice şi
garantarea versatilităţii capitalului pe baza criteriilor de eficacitate din punct de vedere
economic şi reducerea la minimum a pericolelor cu privire la investiţii.
Odata ce economia ţării noastre a trecut de nivelul economiei de piaţă , şi a atins tot mai
puternic stadiul de economie de piaţă optimizată, previziunile ce ţin de consecinţa participării
pieţei de capital în sistemul de desfăşurare al economiei, acced spre noi orizonturi.
Agrenarea fară întarziere şi cu un consum scăzut al capitalurilor pentru executarea
proiectelor de amploare, face ca acesta să fie rolul de bază al pieţei romaneşti de capital. În
acest stadiu recent, piaţa de capital trebuie să îndeplinească o sarcină însemnată în susţinerea
economiei româneşti, prin mobilizarea economiilor interne şi atragerea pe un fundament stabil
a capitalurilor străine. Dupa accederea acestei ţinte se poate releva că piaţa de capital se
îndreaptă spre un nivel de stabilitate.
Ca şi metodoligie de redactare a acestei lucrări, s-a optat pentru folosirea documentării
în cadrul biblotecii penru o mai bună cercetare şi un acces mai facil al surselor de informaţii.
Aceasta este împarţită în două capitole, fiecare capitol fiind divizat de asemenea în alte
subcapitole care au rolul să prezinte într-o manieră clară si obiectivă, definirea şi acţiunea pieţei
de capital si a investiţiilor străine asupra economiei de piaţă.
Din prisma noţiunilor si teoriilor conţinute de fiecare capitol împarţirea acestora se
realizează dupa cum urmează:
Un prim capitol teoretic ce prezintă: definirea pieţei de capital, instrumentele ce
alcătuiesc piaţa şi acţiunea acestora asupra economiei româneşti, cererea şi oferta care intervin
în interorul pieţei, şi alcătuirea pieţei de capital în cadrul căreia se prezintă fiecare element
component al acesteia.
Al doilea capitol expune în primă instanţă evoluţia în perioada actuală a pieţei de capital
şi a investiţiilor. Un alt aspect prezent în al doilea capitol este legat de politica investiţională a
ţării noastre, acesta fiind un aspect foarte important deoarece atragerea de investiţii străine este
necesară pentru o bună dezvoltare a economiei şi a sectoarelor acesteia.
Dupa aceea continuându-se cu expunerea unor serii de aspecte ce privesc evoluţia
investiţiilor străine în ţara noastră în perioada actuală, şi cum un aflux ridicat de investiţii străine
are un efect pozitiv şi ajută la creşterea şi dezvoltarea sectoarelor industriei atat de necesare
economiei.
Urmând să se descrie strategiile de atragere a investiţiilor străine în ţara noastră
împreună cu aspectele ce relevă constituirea mediului juridic propice dezvoltării fluxului de
investiţii străine, acestea se întrepătrund, pentru că o strategie de atragere a investiţiţiilor străine
nu se poate fundamenta într-o investiţie în adevaratul sens al cuvantului fără constituirea unui
mediu juridic propice atragerii şi dezvoltării acestora.
Iar in finalul capitolul doi sunt expuse o serie de aspecte şi sugestii ce vizează urgentarea
refacerii din punct de vedere economic a ţării noastre, atingerea acestui obiectiv este benefic
pentru o bună dezvoltare a economiei ţării, dar şi pentru atragerea de investiţiţii străine prin
prisma optimizarii legislaţiei fiscale, dar şi prin schimabarea perioadei de achitare TVA.
Pe baza acestui fundament de idei dar şi pe baza unui material dezvoltat, din punct de
vedere faptic, cele două capitole ale lucrării relevă acţiunea şi implicarea pieţei de capital şi a
investiţiilor străine şi rolul acestora asupra mecanismului economiei romăneşti.
2
 CAPITOLUL I: DEFINIREA PIEŢEI DE CAIPTAL ŞI A
INVESTIŢIILOR
1.1. Piaţa de capital şi rolul său în mecanismul economic

Piaţa de capital descrie ansamblul legăturilor şi mecanismelor prin care are loc cu o mai
mare uşurinţă, orientarea capitalurilor răspândite în economie de agenţii economici, entităţile
publice sau private care au nevoie de finanţare1. Ca orice tip de piaţă în care se întâlneşte cererea
şi oferta pentru un anumit bun, piaţa de capital are ca scop vânzarea şi cumpărarea capitalurilor.
În funcţie de informaţiile de mai sus putem spune că piaţa de capital realizează un
mecanism de legătură, între posesorii unei cantităţi suplimentare de capital (finanţatorii sau
investitorii) şi cei care manifestă aceea nevoie de capital (finanţaţii sau emitenţii).
Fluxurile de capital dintre cele două clase sunt puse în legătură prin emisiunea şi
tranzacţionarea valorilor mobiliare.
Cele două părţi puse în legătură cu ajutorul acestui mecanism, urmăresc scopuri diferite:
rentabilitate şi lichiditate;
- prin rentabilitate înţelegându-se un nivel ridicat al fructificării capitalului.
- prin lichiditate se înţelege mijlocul de a recupera cât mai uşor şi mai rapid capitalurile
imobilizate.
Conceptul de piaţă de capital, este unul deosebit şi important2. Acesta este dezvoltat şi
cuprinzător, cu ample conotaţii. Potrivit literaturii de specialitate se pot prezenta, două moduri
de a privi piaţa de capital, în ansamblul său: concepţia anglo-saxonă şi concepţia continental
europeană. Privită din punct de vedere al concepţiei anglo-saxone, piaţa de capital împreună cu
piaţa monetară alcătuiesc în totalitatea lor piaţa financiară. În această privinţă, prin intermediul
noţiunii de piaţă de capital se face trimitere la piaţa valorilor mobiliare în ansamblul ei,
respectiv la modalităţile de finanţare pe termen mediu şi lung.
Concepţia continental europeană, faţă de cea anglo-saxonă,expune prin termenul de
„piaţă de capital” ansamblul format din piaţa monetară (sau finanţarea pe termen scurt), piaţa
financiară (respectiv finanţarea pe termen mediu şi lung) şi piaţa ipotecară (care este o piaţă
specifică finanţării construcţiilor imobiliare, deci sinonimă finanţării pentru termene foarte
lungi de timp).
Piaţa de capital este caracterizată, în cele mai multe situaţii ca fiind cea mai importantă
componentă a pieţei financiare, din următoarele puncte de vedere:
- al mărimii pieţei de capital;
- al faptului că piaţa de capital oferă şi asigură îndeplinirea nevoilor de finanţare, pe termen
mediu şi lung;
Rolul principal al pieţei de capital este acela de a finanţa economia, cu ajutorul atragerii
şi mobilizării de resurse financiare3.
Piaţa de capital are o serie de roluri dupa cum urmează:
- facilitarea circulaţiei capitalurilor, prin situaţia creată care asigură disponibilitatea titlurilor
financiare.
-contribuţia la restructurarea sau reorganizarea activităţilor sectoriale, privind resursele limitate
care pot fi antrenate în interiorul pieţei de capital, între firmele emitente de titluri financiare,
este prezentată o concurenţă corespunzătoare atragerii investitorilor.

1
Alina Daravanoia-Bazele Funcţionării Pieţelor de Capital; Editura Asem, Chişinău, 2005; pag5-6
2
Radu Sorin Claudiu-Pieţe de Capital, Manual de studiu individual; Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2012;
pag12
3
Adrian Mitroi, Andreea Semenescu, Andreea Stoian, Catalin Handorean, Cristina Morar Triandafil, Ingrid
Mihaela Dragota, Laura Obreja Brasoveanu, Victor Dragota- Piaţa de capital;Editura Ase Bucureşti, 2011; pag20
3
 Prin concentrarea capitalului prezent în economie are loc o redistribuire a fondurilor de
la companiile mai slabe către companiile mai puternice.
- importanţa preţului titlurilor financiare, în funcţie de care se poate aproxima valoarea de piaţă
a companiei, în funcţie de care investitorii îşi pot aprecia investiţia realizată.

1.2. Instrumente specifice pieţei de capital

Ansamblul instrumentelor unei pieţe de capital formează categoria produselor bursiere.
Din respectiva categorie fac parte şi valorile mobiliare. Acestea reprezintă instrumente care
sunt negociabile, concretizate sau înscrise într-un cont, care le aduc celor ce le deţin o serie de
drepturi faţă de emitent. Drepturile care izvorăsc din calitatea de a deţine aceste acţiuni sunt
stabilite prin intermediul contractului de emisiune al acestora. O primă precizare legată de ceea
ce reprezintă valorilor mobiliare a fost prezentată în “legea 52/1994 “ conform căreia, valorile
mobiliare pot fi: acţiunile, obligaţiunile precum şi instrumentele financiare derivate sau orice
alte titluri de credit, cuprinse de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare4*, în această
categorie. “Legea nr. 297/2004 “privind piaţa de capital caracterizează valorile mobiliare ca
fiind5:
• obligaţiuni şi alte titluri de creanţă, la un loc cu titlurile de stat cu scadenţă mai mare de
12 luni, ce se negociază în cadul pieţei de capital;
• acţiuni ce sunt puse în circulaţie de societăţi comerciale şi alte valori mobiliare
echivalente ale acestora, ce se negociază în interiorul pieţei de capital;
• orice alte titluri negociate în mod normal, care oferă dreptul de a achiziţiona respectivele
valori mobiliare prin subscriere sau schimb, oferind o decontare în bani, exceptând
instrumentele de plată.
Valorile mobiliare sunt definite de trei însuşiri extrem de importante6:
a) valorile mobiliare le oferă celor ce le deţin, drepturi patrimoniale faţă de cei ce le-au emis;
b) valorile mobiliare sunt instrumente negociabile, ceea ce admite probabilitatea schimbării
acestora între persoane pe fondul cererii şi a ofertei, mecanismului specific ansamblului ce
priveşte economia de piaţă liberă;
c) valorile mobiliare pot fi puse în circulaţie în formă materializată sau pot fi scoase în evidenţă
prin înregistrarea într-un cont;
Judecând după însuşirile valorilor mobiliare, acestea se împart în:
a) valori mobiliare primare, care pun la lucru capitalurile pe termen lung şi dau voie să se
producă fructificarea investiţiei prin primirea la intervale regulate a unei părţi din veniturile
create de emitent. Din structura valorilor mobiliare primare fac parte:
• instrumente financiare, puse în circulaţie cu scopul de a creşte propiile capitaluri,
corespunzătoare fiind acţiunile;
• instrumente financiare, puse în circulaţie cu scopul de a pune la lucru capitalurile de
împrumut, corespunzătoare fiind obligaţiunile;
1-Acţiunile pot fi caracterizate după mai multe însuşiri pe care acestea le posedă7:
a) După felul de stabilire a identităţii celui ce are în posesie acţiunea respectivă avem:
• acţiuni nominative
• acţiuni la purtător
Acţiunile nominative pot fi puse în circulaţie sub existenţă materializată, pe suport de
hârtie, sau fiind constituite dematerializat, sau prin înscrieri în cont. În situaţia acţiunilor ce
există dematerializat, sunt obligate să se realizeze anumite norme cu privire la: imprimare,
înscriere, securitate, ca să nu aibă loc falsificarea acestora.

4
Autoritatea de Supraveghere Financiară
5
https://conspecte.com/Bazele-Pietei-de-Capital/instrumente-ale-pietei-de-capital.html
6
Alina Daravanoia-Bazele Funcţionării Pieţelelor de Capital; Editura Asem, Chisinău, 2005; pag18
7
Radu Sorin Claudiu-Pieţe de Capital, Manual de studiu individual; Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2012;
pag31
4
 Acţiunile dematerializate sunt doar acţiuni nominative. Ele admit prezenţa unei
înregistrări electronice, pe suport magnetic. Demonstrarea calităţii acestora se efectuează cu
ajutorul unui extras de cont.
b) În funcţie de drepturile pe care acestea le creează se împart în acest mod:
• acţiuni comune
• acţiuni preferenţiale
Acţiunile comune sunt părţi distincte, egale ale capitalului social si oferă drepturi egale
celor ce le deţin. Ele sunt prezentate drept dovadă legată de participarea în cadrul societăţii.
Cele mai importante drepturi oferite de acţiunile comune sunt:
• dreptul la dividend
• dreptul la vot
Acţiunile preferenţiale îi oferă celui ce le deţine însuşirea de coproprietar şi îl ajută să
primească o minimă rentabilitate cuvenită în baza unui dividend prioritar, care, de cele mai
multe ori se plăteşte înaintea dividendelor , în cazul acţiunilor ordinare. Cel ce deţine acţiunile
preferenţiale nu se bucură de dreptul la vot (doar în cazul în care acest drept a fost dispus în
contractul preferenţial)
c) Privind din perspectiva celui ce pune în circulaţie acţiunile şi din punctul de vedere al
stadiului atins în execuţia rolului lor în interiorul autofinanţării, acţiunile trec prin următoarele
etape:
• acţiuni autorizate – se face referire la numărul maxim de acţiuni admise pe care
respectiva societate îl poate pune în circulaţie, pe perioada duratei sale de viaţă, număr
prezentat în actul de constituire.
Numărul respectiv de acţiuni este limitat , deoarece dacă societatea demonstrează nevoia
economică legată de creşterea sa, aceasta poate dobândi acordul adunării generale a acţionarilor,
de a pune în circulaţie un număr extra de acţiuni.
• acţiuni neemise – se referă la aceea porţiune din numărul total de acțiuni autorizate care
nu au fost puse in circulație încă, cu scopul de a fi comercializate, i reprezintă
potenţialul de autofinanţare al firmei.
• acţiuni puse în vânzare - sunt acţiuni puse în circulaţie şi prezente în procedeul vânzării
iniţiale, pentru care societatea nu a achitat până acum dividende a căror echivalenţă
financiară nu a fost încasată încă.
2-Obligaţiunile sunt prezentate drept valori mobiliare care fac referire la dreptul celui
ce deţine respectiva obligaţiune asupra celui ce o emite, luând naştere în urma unui împrumut,
care este lansat de acesta pe piaţă, recunoscându-şi sarcina de a plăti o dobândă, şi de a
răscumpăra respectivul titlu la o dată viitoare8. Obligaţiunea este un mijloc de învestire a
capitalului care aduce cu sine câştigarea unor venituri, a căror dimensiune depinde de stadiul
ratei dobânzii şi de cât va persista respectiva obligaţiune.
Însuşirile cele mai importante ale obligaţiunilor sunt prezentate după cum urmează:
• obligaţiunea reprezintă un instrument al investiţiei de capital;
• exprimă suma de bani ce o va primi acesta , rezultă din mulţimea activelor ce sunt
deţinute de emitent.
• exprimă obligaţia debitorului faţă de persoana care l-a creditat, şi care îi pune la
dispoziţie fondurile acestuia.
Punerea în circulaţie de obligaţiuni are loc ţinându-se cont de necesarul de creditare, la
fel şi de împrejurările pieţei.

8
Radu Sorin Claudiu-Pieţe de Capital, Manual de studiu individual; Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2012;
pag33

5
 Obligaţiunea este un titlu de credit, care dă celui ce include o serie de beneficii, după
cum urmează:
• dacă are loc un faliment, cei ce deţin obligaţiuni au întâietate în privinţa sumele ce iau
naştere atunci când societatea se lichidează, primesc o serie de beneficii în raport cu
acţionarii;
• cotaţia cuponului poate fi corelată în legătură cu creşterea ratei inflaţiei sau prin
raportarea la un alt indicator de edificare ce dă o apărare mai bună a investiţiei în raport
de alte active.
• aproximarea stadiului viitor al cupoanelor şi al preţului la care se va vinde în momentul
n, este mai uşor de îndeplinit, obligaţiunile fiind descrise printr-un stadiu mult mai mare
din punct de vedere al siguranţei.
• un pericol legat de neîndeplinirea obligaţiei de plată a cupoanelor şi a preţului de
restituire mai scăzut, decât în situaţia acţiunilor.
Desigur că posesia obligaţiunilor, la fel ca şi în cazul altor active, implică şi
inconveniente:
• nu oferă posibilitatea de vot, însemnând că cei ce deţin obligaţiunii, nu pot participa în
cadrul acţiunii de conducere a companiei ale cărei titluri le au în posesie;
• în legătură cu obligaţiunile „clasice”, necontând volumul profiturilor, pe care le-ar
înregistra întreprinderea ce pune în circulaţie respectivele obligaţiuni.
Pentru a minimiza acest inconvenient, în ultimii zeci de ani, au luat fiinţă noi feluri de
obligaţiuni, de pildă cele care îndeplinesc o creştere a stadiului cupoanelor, în circumstanţa în
care rata de dezvoltare a profitului întreprinderii ce pune în circulaţie obligaţiunile trece peste
un anumit prag.
b) valori mobiliare derivate, ce pot apărea ca urmare a combinării unor însuşiri bine cunoscute
corespunzătoare valorilor mobiliare primare, sau pot avea forma unor contracte la termen
standardizate sau nestandardizate9:
• contractele forward, sunt redate sub forma unor contracte nestandardizate şi aduc părţilor
îndatorirea de a vinde, sau de a cumpăra o marfă determinată la un preţ stabilit în intervalul de
timp încheierii tranzacţiei şi care se pune în practică prin livrarea propriu zisă a mărfii şi plata
preţului la o dată viitoare;
• contractele futures, sunt contracte standardizate care le aduc părţilor sarcina de a vinde sau de
a cumpăra respectivul activ suport când va avea loc scadenţa şi la un preţ stabilit în intervalului
de timp încheierii tranzacţiei;
• contractele options, sunt prezentate sub forma unor contracte standardizate care contra plăţii
unei prime, oferă celui ce cumpără opţiunea dreptul, dar nu şi sarcina de a achiziţiona sau de a
înstrăina proprietatea respectivului activ suport la un preţ stabilit înainte care poartă denumirea
de preţ de exercitare, până atunci sau în momentul datei de expirare;
c) valori mobiliare sintetice, ce iau naştere, prin combinarea mai multor tipuri de active care se
deosebesc, rezultând producerea unui nou tip de instrument financiar. O clasă caracteristică
pentru această categorie de valori mobiliare o reprezintă titlurile financiare care au ca şi bază
un coş de titluri financiare primare. Cele mai recunoscute titluri din această categorie sunt
contractele pe indici bursieri.
După modul de capitalizare al produselor primare ale pieţei de capital, se clasifică după
cum urmează:
• valori mobiliare ce au un venit care variază (acţiunile), care îi aduc celui ce le deţine venituri
sub aspectul unor dividende, nivelul lor este supus acţiunii directe ce depinde de ce i se
întâmplă celui ce le emite din punct de vedere economic, dar şi de politica lui cu privire la
distribuirea profitului rezultat;

9
Alina Daravanoia-Bazele Funcţionării Pieţelor de Capital; Editura Asem, Chişinău, 2005; pag 18
6
• valori mobiliare ce conţin un venit fix (obligaţiuni, titluri de stat, titluri de rentă etc.), ce îl
ajută pe cel ce le deţine să obţină venituri ce sunt reprezentate de dobânzi şi ele nu au legătură
cu evoluţia rezultatelor financiare ale celui ce le emite, care are sarcina să îndeplinească
obligaţia privind plata dobânzilor regulat. După împrejurările ce privesc punerea în circulaţie a
acestor valori mobiliare, dobânda este fixă sau variabilă.

1.3. Caracteristici ale pieţei de capital

Piaţa de capital este definită de o serie de aspecte după cum urmează10:
• piaţa de capital posedă o multitudine de trăsături, făcând să îşi piardă caracteristicile
materiale, în sensul că, valorile mobiliare care alcătuiesc tranzacţiile sunt puse în
circulaţie sub formă dematerializată, şi scoase în evidenţă prin înscriere electronică în
cont.
Aceste active financiare pun la dispoziţia celor ce le deţin, drepturi, asupra veniturilor
produse din fructificarea plasamentelor realizate (dividende şi dobânzi);
• piaţa de capital are o caracteristică liberă care nu este limitată, în sensul că oferă garanţii
privind confruntarea directă şi deschisă a cererii şi ofertei de capitaluri .
Scopul bursei este legat de acţiunea de a valorifica jocul liber al forţelor pieţei,
îndepărtând orice demers extra economic, precum şi orice înclinare, rezultată din exteriorul sau
interiorul pieţei, de manevrare a schimbărilor pieţei, în special preţurile.
• piaţa de capital există sub forma unei pieţe organizate; tranzacţiile au loc conform unor
legi, reguli ştiute de toată lumea, apreciate de participanţi, cu rolul de a asigura cadrul
pentru desfăşurarea concurenţei libere.
Prin reglementare se are în vedere aplicarea unei mulţimi de condiţii de asigurare
privind însuşirile nelimitate şi deschise, ale tranzacţiilor financiare avizate să garanteze o serie
de condiţii de nelipsit ale durabilităţii pieţei de capital:
▪ plauzibilitatea şi claritatea - ordonarea pieţei de capital are loc atât prin sistemul legal
fixat în orice ţară, cât şi prin regulamente bursiere puse în circulaţie de autoritatea de
reglementare şi supraveghere, şi alte organizaţii avizate pieţei de capital; exprimare a
regulilor şi practicilor stabilite în cadrul tranzacţiilor financiare.
▪ piaţa de capital este o piaţă caracteristică, îndeplinind o funcţie de etalon pentru
aprecierea firmelor care au pus în circulaţie instrumente financiare care se pot
tranzacţiona, şi se poate deduce o valoare echitabilă, prin raportarea la valoarea de piaţă;
▪ piaţa de capital este o piaţă descoperită, făcându-se referire la faptul că investirea este
realizată de majoritatea investitorilor, iar înţelegerile efectuate cu instrumente
financiare, au caracteristici publice;
▪ valorile mobiliare, ca bunuri ale pieţei, se definesc prin faptul că sunt negociabile şi
manevrabile. Acestea pot fi transferate de la un posesor la alt posesor, dând celui ce
investeşte premisele obiective de a vinde în orice situaţie acel produs caracteristic
condiţiilor pieţei, sau apar ca o consecinţă a negocierii la un anumit moment.
▪ produsele pieţei sunt instrumente financiare care se manifestă pe termen mediu şi lung.

1.3.1. Cererea şi oferta de capital

Mişcarea ansamblului mijloacelor băneşti în economie poate avea loc în două feluri
diferite:
• prin acumularea sumelor de bani în bănci şi folosirea de către acestea a mijloacelor
aduse împreună, pentru a-i credita pe cei ce deţin fonduri-finanţare directă;
• prin punerea în circulaţie de titluri financiare de cei ce utilizează fonduri, în cadrul pieţei
financiară-finanţare directă;

10
Radu Sorin Claudiu-Pieţe de Capital, Manual de studiu individual; Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2012;
pag13
7
 În situaţia finanţării directe se emit titluri financiare şi, odată cu emiterea acestora, se
decide cu privire la acţiunea de a forma o reţea de relaţii între cei ce pun în circulaţie aceste
titluri, care sunt prezentaţi drept cererea de fonduri şi cumpărătorii acestora, cei ce înfăţişează
oferta de fonduri.
Cererea de capital se află în proprietatea unor jucători care sunt: societăţi industriale şi
comerciale publice şi private, alte categorii de agenţi economici, instituţii financiar-bancare.
Cererea de capital se clasifică astfel:
a)Cererea structurală este cauzată de nevoia unei alocări de fonduri unor acţiuni economice în
anumite structuri de activitate, achiziţia bunurilor de investiţii şi alocarea de fonduri pentru o
serie de programe de dezvoltare, crearea şi creşterea fondurilor financiare ale instituţiilor şi
organismelor financiar-bancare naţionale şi internaţionale11.
Cererea conjuncturală este cauza lipsei posibilităţilor interne, limitărilor foarte mari în
punerea la dispoziţie a creditelor, necesităţilor financiare create de depăşirea veniturilor de către
cheltuieli în interiorul bugetului şi cel al balanţei care se ocupă de plăţile externe. Cererea este
tulburată de elemente cum sunt: modificarea preţurilor, dezvoltarea raţei dobânzii, nerestituirea
la momentul stabilit al împrumuturilor. Reprezentanţii cererii sunt datornicii pe piaţa financiară.
Aceştia pot fi împărţiţi astfel:
a) după ocupaţia desfăşurată:
• guverne centrale şi locale;
• întreprinderi din spaţial public în special fără aspect financiar;
• bănci comerciale şi alte instituţii bancare;
• instituţii monetare centrale etc.
b) după obiectivul urmarit:
• petrol şi gaze naturale;
• transport şi servicii publice;
• bănci şi finanţe;
• organizaţii internaţionale;
• scopuri generale.
Organizarea cererii a suportat însemnate schimbări sub acţiunea unor elemente care au
pus sub semnul neîncrederii legătura unor împrumuturi care au fost date anterior şi bonitatea
unor debitori.
Drept urmare, cererea unor ţări în curs de dezvoltare, lovite în mod special de creşterea
preţului la rezervele energetice, a fost acceptată cu neîncredere, odată cu consideraţia nevoii
împrumuturilor oferite pentru prevenirea riscului de neplată.
În acelaşi timp, nerambursarea unor împrumuturi acordate anumitor firme din ţări vest-
europene s-a răsfrâns asupra pieţei internaţionale de capital, de care majoritatea băncilor
afectate de această nerambursare erau puternic angajate.
Oferta de capital rezultă din acţiunea de economisire, adică din tot ceea ce le rămân
celor ce au în posesia lor venituri, după ce îşi îndeplinesc nevoile de consum12.
Oferta de capital se află în posesia celor ce deţin venituri: societăţi comerciale, bănci,
case de economii, societăţi de asigurare. Oferta este definită de sume de bani care sunt
momentan nefolosite căutându-se o investire cât mai satisfăcătoare. Stadiul ofertei este direct
modificat de acţiunea procesului de a economisi. Economiile ajung sub forma ofertei pe piaţa
de capital doar atunci când cei ce posedă aceste economii sunt mulţumiţi de metoda de
capitalizare folosită, adică dacă piaţa oferă rentabilitatea dorită de investitori.

1.3.2. Alcătuirea pieţei de capital

Piaţa de capital în totalitatea sa, ca urmare a varietăţii bunurilor ce au fost tranzacţionate,
a diferitelor mijloace de tranzacţionare, a felului de creare a preţului, poate fi împărţită după
mai multe caracteristici:
11
Alina Daravanoia-Bazele Funcţionării Pieţelor de Capital; Editura Asem, Chişinău, 2005; pag10-13
12
Alina Daravanoia, op.cit ; pag12-13
8
a) după felul în care se pun în circulaţie şi se încheie acorduri de vânzare-cumpărare privind
valorile mobiliare, piaţa de capital are în alcătuirea sa două categorii importante:
➢ piaţa primară, care exprimă aceea categorie a pieţei unde se pun în circulaţie valorile
mobiliare, adică se pun în vânzare in primă instanţă.
➢ piaţa primară trimite rezerve financiare de trebuinţă celor ce le emit. Respectiva
piaţă dă voie schimbării economiilor în rezerve financiare pe termen lung.
Piaţa primară este locul unde rezervele financiare libere cu ajutorul procesului de
economisire sunt modificate în capitaluri pe termen lung, pe care le vor folosi cei ce au nevoie
de fonduri.
Există trei categorii de persoane care iau parte la piaţa primară de capital:
• cei ce au nevoie de capital (societăţile publice sau private, statul);
• cei ce oferă capital (bănci, fonduri de pensii, societăţi de asigurări, societăţi de investiţii);
• cei ce realizează (societăţi de brokeraj, bănci, societăţi de investiţii financiare) împărţirea
titlurilor puse în circulaţie de către cei ce solicită aceste titluri.
Cei ce au nevoie de capital, se caracterizează drept aceia ce pun în circulaţie valorile
mobiliare, aceştia vor trebui să folosească serviciile unei persoane destinată să aibă grijă de
toate aspectele legate de îndeplinirea activităţii de vânzare a noilor acţiuni sau obligaţiunilor
puse în circulaţie. Astfel, cei emit titluri financiare vor duce la bun sfârşit atragerea de rezerve
financiare de pe piaţă, dar numai facând publice majoritatea informaţiilor legate de aceea ofertă,
înainte de a începe desfăşurării ei.
O altă caracteristică a pieţei primare este aceea că oferă cadrul necesar şi favorabil
societăţilor închise să se transforme în societăţi aflate în proprietate privată, prin crearea unei
oferte publice necesară pentru a vinde valori mobiliare (acţiuni, obligaţiuni convertibile)
➢ piaţa secundară, definită ca şi spaţiul unde are loc acţiunea de vânzare-cumpărare a
valorilor mobiliare puse în circulaţie în interiorul pieţei primare; piaţa secundară
oferă modalitatea de realizare a investitorilor, de a-şi schimba opţiunile de investiţii
ori de câte ori vor dori acest lucru13.
Piaţa secundară de capital oferă cadrul pentru o bună desfăşurare a pieţei primare, cu
ajutorul burselor de valori sau al pieţei extrabursiere. Deci ar fi de neînţeles, manifestarea pieţei
primare fără piaţă secundară sau invers. În prima situaţie nu s-ar manifesta foarte multe
persoane care se ocupă cu activitatea de a investi, care să se înţeleagă, să întreprindă activitatea
de a investi într-o serie de valori mobiliare, cărora nu ar mai reuşi să le înstrăineze proprietatea,
căci nu ar mai exista un spaţiu unde să aibă loc această acţiune , iar dacă nu ar mai exista piaţa
primară, nu ar mai fi scopul activităţii de vânzare-cumpărare pentru piaţa secundară.
Pe respectiva piaţă, cei ce investesc au opţiunea de a vinde în orice situaţie acţiunile,
obligaţiunile sau alte unelte financiare aflate în portofoliu sau de a cumpăra altele noi.
Un rol însemnat în cadrul respectivei pieţei îl au cei ce mijlocesc aceste acţiuni, definiţi
de societăţile de brokeraj sau societăţile de servicii de investiţii financiare – Respectivele
persoane au sarcini legate de:
• intermedierea în comerţul cu valori mobiliare, efectuând ordine de vânzare sau cumpărare în
portofoliul clienţilor;
• acţiunea de a vinde şi a cumpăra valori în nume propriu;
Obiectivele unei pieţe secundare sunt realizate, pentru început, de protecţia
investitorilor, care este efectuată prin supravegherea pieţei şi simultan garantarea unei lichidităţi
cât mai crescută pentru valorile mobiliare care constituite scopul tranzacţiilor.
Piaţa secundară este o piaţa organizată de capital şi aduce o succesiune de avantaje,
precum14:
• prezintă informaţii legate de stadiul şi deplasarea preţului în cadrul pieţei;
• informaţii despre titlurile financiare care se vând sau se cumpără şi despre cei ce le emit sunt
împărţite în marea masă a celor ce se ocupă cu investiţiile;
13
Alina Daravanoia-Bazele Funcţionării Pieţelor de Capital; Editura Asem, Chisinau, 2005; pag10-11
14
Alina Daravanoia- op.cit; pag11-12
9
b) după scopul tranzacţiilor se împart astfel:
• piaţa acţiunilor, cadrul unde se vând sau se cumpără acţiuni ordinare sau acţiuni preferenţiale
puse în circulaţie de societăţi comerciale, la fel şi valorile mobiliare ce denotă din ele.
Fluxurile financiare create de acţiunile ordinare sunt în acord cu efectele economice
realizate de cei ce pun în circulaţie titluri financiare.
• piaţa obligaţiunilor, unde au loc acţiuni de vânzare-cumpărare a multitudinii de instrumente
de credit. Ele fac referire la execuţia de plăţi regulate ale dobânzii (cuponului) şi plata totală a
împrumutului când care se va efectua scadenţa acestuia.
• piaţa contractelor futures, unde are loc acţiunea de vânzare-cumpărare a instrumentelor
financiare care au inclus momentul plăţii la o dată viitoare. Aceste instrumente financiare poartă
denumirea de contracte la termen. În situaţia când respectivele contracte se vând sau se cumpără
prin intermediul negocieri directe şi nu sunt standard, poartă denumirea de contracte forward;
• piaţa contractelor cu opţiuni (options), unde se discută despre instrumentele financiare cu
livrare condiţionată, respectivele instrumente financiare poartă numele de contracte cu
opţiuni(options). Acest fel de contract poate fi încheiat de opţiunea celui ce are în posesie
respectivele titluri, care achită o primă pentru respectivul privilegiu. Sunt două feluri de opţiuni:
de cumpărare (call option) sau de vânzare (put option). Opţiunea de cumpărare dă voie celui ce
o are în posesie să achiziţioneze activul bază al contractului de la vânzător. Opţiunea de vânzare
dă şansa celui ce o are în posesie să vândă activul bază al contractului către cel care a pus în
circulaţie aceea opţiune.
c) după modul de alcătuire al preţului valorilor mobiliare vândute sau cumpărate există două
feluri de pieţe15:
• pieţe de licitaţie, care de cele mai multe ori fac referire la prezenţa unei persoane ce se află în
fruntea licitaţiei. Aceasta poate fi prezentă sub forma unei persoane sau un calculator electronic.
În cadrul acestor pieţe, ordinele pentru executarea tranzacţiilor sunt transmise având in
componenţa lor informaţii legate de preţul şi cantitatea cerute.
O tranzacţie se execută atunci când este prezent un ordin de cumpărare şi un ordin de
vânzare care au în componența lor respectivul preţ de execuţie.
• pieţe de negociere, se referă la respectivele pieţe, unde preţul valorilor mobiliare vândute sau
cumpărate ia naştere prin negocierea dintre vânzători şi cumpărători. Ei se contactează unii pe
alţii, transmiţându-şi cantităţile şi preţul la care ei vor să se finalizeze aceea tranzacţie. Ţinând
cont de acest lucru, nu mereu legat de situaţia privind vânzarea sau cumpărarea se poate şti
numele contra părţii, căci cel ce intermediază această acţiune spune doar dacă realizează în
nume propiu sau sau pentru un client. Această categorie de piaţă mai poartă denumirea de
„Over-the-counter” din cauză că este situată la „ghişeele”; birourilor brokerilor sau dealerilor
care îşi desfăşoară acţiunea pe toată suprafaţa unei ţări, care ţin să ia legătura între ei prin
telefon, fax sau computer.

1.4. Investiţiile, principal factor al dezvoltării economice

Investiţiile reprezintă cadrul material al creşterii economice şi al evoluţiei, luând parte

la oferirea garanţiei legată de funcţionarea în parametrii normali ai economiei, la dezvoltarea
mecanismului de creare al activităţilor socio-culturale16.
Investiţiile au în alcătuirea lor un ansamblu de însuşiri ce le aduc o poziţie importantă
în multitudinea cheltuielilor firmelor dintre acestea cele mai însemnate sunt:
➢ investiţiile reprezintă cheltuieli sigure, se înfăptuiesc în prezent şi de cele mai multe ori
nu pot fi modificate;
➢ veniturile şi avantajele, care iau fiinţă după încheierea investiţiilor, legat de viitor, sunt
nesigure şi pot cădea sub acţiunea riscurilor;

15
Alina Daravanoia -Bazele Funcţionării Pieţelor de Capital; Editura Asem, Chişinău, 2005; pag12
16
Alina Avrigeanu, Andreea Munteanu, Daniela Zirra, Mihai Nedelescu, Radu Despa; -Eficienţa Investiţiilor;
Editura Universitară, Bucureşti, Anul 2010, pag8-9-10-11
10
 ➢ efortul legat de investiţii este în cele mai multe cazuri complicat, atrăgând rezerve
materiale, financiare şi umane care se concretizează în obiective legate de investiţii;
➢ investiţiile se finalizează sub forma unor valori de durată, având un preţ mare, în baza
cărora se previzionează realizarea de rezultate de lungă durată;
➢ resursele investiţionale nu îşi modifică poziţia, rămânând blocate până la încheierea
investiţiei sau până în clipă obţinerii câştigurilor dorite;
➢ actiunea privind încheierea investiţiei admite o cercetare amănunţită a capacităţii firmei
şi a cadrului de afaceri;
Investiţiile pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere:
1) după “naţionalitatea” capitalului investit:
a) investiţii locale, care au în alcătuirea acestora capital românesc;
b) investiţii străine, care au în alcătuirea lor capital străin;
c) investiţii mixte, care au în alcătuirea lor atât capital românesc cât şi capital străin.
2) după sursa de provenienţă a capitalului respectiv:
a) investiţii efectuate din propriile surse, care pot fi formate din capitalul propriu (din profit,
din încasările obţinute prin vânzarea unor active);
b) investiţii efectuate din surse atrase, de fapt credite bancare interne şi externe, alocaţii
bugetare;
3) după sectorul investiţiilor:
a) investiţii de modificare a capitalului fix uzat din punct de vedere moral şi/sau fizic;
b) investiţii de schimbare şi dezvoltare a productivităţii;
c) investiţii de dezvoltare, creştere treptată sau creare de obiective noi;
d) investiţii de modificare şi de cercetare ştiinţifică, efectuate pe motivul dezvoltării puterii
concurenţiale a firmei prin micşorarea costurilor legate de crearea de noi produse şi tehnologii
etc.;
e) investiţii din punct de vedere strategic, care sunt după cum urmează:
• ofensive, efectuate prin atingerea următoarelor ţeluri:
- Stabilizării locului pe piaţă;
- Dezvoltării unei anumite fracţiuni de piaţă;
- Penetrarea de noi pieţe;
• defensive, efectuate cu scopul:
- Menţinerii clasării în cadrul pieţei;
- Apărarea împotriva apariţiei unei noi competiţii;
4) după mărimea riscului17:
a)investiţii cu un nivel redus de risc (investiţii strategice, de importanţă naţională, executate cu
garanţia statului, reprezentativă fiind producţia de automobile.);
b)investiţii cu un nivel de risc mai mic (se definesc printr-un interval de timp ce priveşte
redobândirea capitalului mult mai mic (2-3 ani), mărime scăzută, spre exemplu investiţiile de
schimbare a utilajelor ce au atins perioada maximă de folosinţă, etc.);
c)investiţii cu un nivel de risc moderat sau mediu (de dezvoltare, ce se definesc printr-un
interval de timp ce priveşte redobândirea capitalului de 3-4 ani);
d)investiţii cu un nivel de risc crescut (ce vin la pachet cu o multitudine de cheltuieli importante
şi pot avea ca scop modificarea tipului de fabricaţie sau extindere a capacităţii de producţie cu
peste 50%, intervalul de existenţă al obiectivului legat de aceste investiţii este de peste 25 ani
iar intervalul de timp ce priveşte redobândirea capitalului de 6-7 ani)
Evoluţia economică şi socială a unei ţări este determinată în mod principal de acţiunea,
mărimea şi calitatea investiţiilor efectuate.
Însemnătatea şi nevoia executării de investiţii, la fel şi scopul însemnat al lor în
economia naţională reiese din numeroasele consecinţe ale executării de investiţii, ce pot fi
împărţite în două grupe principale.
17
Alina Avrigeanu, Andreea Munteanu, Daniela Zirra, Mihai Nedelescu, Radu Despa; -Eficeinţa Investiţiilor;
Editura Universitară,Bucuresti,Anul 2010; pag12-13-14
11
 Crearea de investiţii aduce efecte economice astfel18:
➢ dezvoltarea cererii de bunuri şi servicii;
➢ dezvoltarea şi varierea ofertei agenţilor din domeniul economic;
➢ mărirea cifrei de afaceri, a veniturilor şi profitului;avantajarea mişcării capitalurilor;
➢ mărirea indicelui de participare a ţării la cadrul economic internaţional;
➢ creşterea, dezvoltarea tehnică, şi retehnologizarea mijloacelor de producţie existente;
➢ aducerea unui imbold legat de dezvoltarea randamentului în toate domeniile;
➢ modificarea într-un sens mai bun a cadrului economic, etc.
Dintre numeroasele efecte sociale ale investiţiilor avem următoarele:
➢ dezvoltarea situaţiei vieţii şi a gradului de trai;
➢ mărirea numărului de locuri de muncă şi a nivelului de ocupare a puterii de muncă;
➢ scăderea şomajului;
➢ mărirea treptată a culturii şi educaţiei;
➢ dezvoltarea nivelului pozitiv al forţei de muncă;
➢ protejarea sănătăţii;
➢ ocrotirea mediului, etc.
Cuprinderea investiţiilor în orarul firmei şi adoptarea hotărârii de efectuare a acestora
trebuie executate după o analiză meticuloasă ce priveşte necesitatea, conjuctura şi eficacitatea
lor.
Nevoia investiţiilor este dată de circumstanţa în care o firmă nu îşi poate îndeplini
planul de producţie şi desfacere într-un mediu normal de lucru şi cu capacitatea de producţie
aflată în posesie.
Posibilitatea legată de efectuarea investiţiilor este apreciată într-o legătură strânsă
împreună cu nevoia, eficacitatea şi timpul ideal de efectuare şi cedarea pentru a fi utilizată, a
capacităţii de producţie, cu constituirea posesiunilor financiare şi prevederilor de alimentare şi
desfacere. La fundamentul activităţilor de investiţii trebuie să existe o cercetare analitică, o
informare atentă. Această documentaţie cuprinde: studiul tehnico-economic, proiectul şi
devizele.
Studiul tehnico-economic conţine informaţii economice, tehnice şi financiare cu
trasături comune prin care este dovedită nevoia şi oportunitatea investiţiei, sunt întemeiate
probabilităţile de executare şi valorificare în circumstanţe de eficacitate optimă a activităţilor.
În documentaţia de proiect se fixează indicii tehnico-economici şi se rezolvă unele
dificultăţi specifice. Aceasta este elaborată de institute de cercetare, inginerie tehnologică şi
proiectare, pentru că cuprinde soluţionarea unor chestiuni foarte complicate.
Prin documentaţia de deviz se fixează mărimea consumurilor pentru efectuarea
acţiunii de investiţie. Devizele pot fi:
• pe clase de lucrări – prezintă explicaţii cu privire la lucrări cum sunt cele de săpături,
fundaţii, construcţii, şi scot in evidenţă consumurile rezultate din efectuarea acestora;
• pe obiecte – prezintă o reamintire a devizelor pe clase de lucrări care se întrec la
efectuarea unui obiect. Prin obiect se face referie la o cladire clar delimitată, spre
exemplu o hală, un depozit, etc.
• devizul general – redă numarul total al consumurilor pentru efectuarea investiţiilor.
Respectivul deviz se efectuează prin intermediul fragmentărilor care indică destinaţia
consumurilor.
Eficacitatea investiţiilor se redă sub forma legăturii dintre consecinţele dobândite din
valorificarea eforturilor sau consumurilor legate de acţiunea de investiţie.

18
Alina Avrigeanu, Andreea Munteanu, Daniela Zirra, Mihai Nedelescu, Radu Despa; -Eficeinţa Investiţiilor;
Editura Universitară,Bucuresti,Anul 2010; pag14-15-16-17
12
 Capitolul II: Evolutia pieţei de capital si a investiţiilor străine in România
2.1.Evolutia pieţei de capital din ţara noastră în perioada actuală
Prima perioadă a anului 2016 a fost una definită de o instabilitate foarte mare în cadrul
pieţelor financiare, evidenţiindu-se trei intervale de reducere importante19. Două perioade de
agitaţie s-au manifestat în intervalul de timp ianuarie-februarie, pe baza noutăţilor şi dezvoltării
pieţelor financiare din China. Al treilea interval de agitaţie s-a întâmplat în luna iunie, în primă
instanţă ca si efect al îndoielii privind plecarea Marii Britanii din UE (cercetarea şi pieţele de
previziune prezentând în aceea clipă că posibilitatea ca votul la referendum să fie în beneficiul
plecării sporise destul de mult, eveniment ce a provocat extinderea instabilităţii în cadrul tuturor
pieţelor de active financiare). După aceea,diminuările s-au efectuat pe baza înregistrării
concluziei pro Brexit.
În acest cadru, indicatorul de turbulenţă măsurat pentru luna iunie 2016 se poziţionează
în preajma valorii de 50, fiind cel mai crescut stadiu consemnat în intervalul ianuarie 2012 –
iunie 2016.
Figura 2.1.
Indicele de turbulenţă

Sursa: Datastream,calcule Asf

Prima parte a anului 2016 a produs reduceri importante ale indicatorilor de informare
pentru pieţele cercetate. Tabelele de mai jos prezintă valorile de încheiere din ultima zi de
tranzacţionare din luna iunie care au fost la un stadiu redus pe baza diminuărilor consemnate
ca efect al votului britanicilor pentru părăsirea UE. Valorile cele mai reduse s-au consemnat
în data de 27 iunie, după aceea cei mai importanţi indicatori revenind la un trend de apreciere,
la data de 30 iunie bursele nu au putut sa recâştige diminuările consemnate.
Tabelul 2.1.
Evoluţia burselor internaţionale în semestrul I 2016

Sursa: Tomson Reuters Data Stream,calcule Asf

19
Autoritatea de Supraveghere Financiară-Evoluţia Pieţei de Capital din România; Semestrul I, 2016; pag2
13
 Tabelul 2.2.
Evoluţia indicilor BVB in semestrul I 2016

Sursa: BVB,calcule Asf

Aşa cum s-a prezentat anterior, semestrul I 2016 a fost definit în cea mai mare parte
de instabilitate, nu doar pe pieţele bursiere, ci şi pe pieţele valutare, pieţele obligaţiunilor
suverane. În aceeaşi manieră, se relevă că piaţa valutară şi piaţa bursieră din România au
prezentat o instabilitate mai scazută în raport cu alte pieţe în dezvoltare din aceeaşi arie şi
şi cu o serie de pieţe mature.

Figura 2.2.
Volatilitatea condiţionată zilnică a burselor de acţiuni (1ianuarie-28 iunie 2016)

Sursa: Tomson Reuters Data Stream, calcule Asf

Dezvotarea instabilităţii a fost nuanţată în cadrul pieţelor internaţionale, dar la

BVB mărimea ei a fost mai diminuată faţă de cea normală ca urmare a unor întamplari şi
incidente de turbulenţă din trecutul recent20. Manifestarea distinctă a instabilităţii poate fi
cercetată în cele două grafice care prezintă că, în situaţia României instabilitatea exprimată a
fost mai diminuată în raport de alte evenimente distincte din trecut, dar în acelaşi timp nu s-a
manifestat diferit faţă de ceea ce s-a reuşit a fi cercetat în cadrul altor pieţe din apropiere sau la
stadiu global în Europa.

20
Autoritatea de Supraveghere Financiară-Evoluţia Pieţei de Capital din România; Semestrul I , 2016; pag4
14
 Figura 2.3.
Volatitatea indicelui BET

Sursa: Tomson Reuters Data Stream, calcule Asf

Dezvoltarea indicatorilor BVB în prima parte a anului 2016 a fost intens afectată de
înclinaţia pieţelor financiare internaţionale21.
Tabelul 2.3.

Evoluţia indicilor Bursei de Valori Bucureşti

Sursa: BVB, calcule ASF

21
Autoritatea de Supraveghere Financiară-Evoluţia Pieţei de Capital din România; Semestrul I , 2016; pag4-10
15
 Pe baza totalităţii primelor şase luni din anul 2016, indicatorii comuni ai bursei
româneşti au avut dezvoltări nefavorabile, pe baza reducerii evidenţiate a costului petrolului şi
a instabilităţii de pe pieţele de capital internaţionale. Cea mai imporantă micşorare a fost
consemnată de indicatorul ROTX, creat de BVB alături de bursa din Viena, care s-a micşorat
faţă de sfârşitul anului 2015 cu 12,13%.
Figura 2.4.
Evoluţia indicilor BVB in semestrul I 2016(30 iunie 2015=100%)

Sursa: BVB

Suma completă a operaţiunilor financiare efectuate la BVB s-a redus în prima parte
a anului 2016 cu aproape 28% faţă de valoarea consemnată în acelaşi interval de timp
asemănător anului precedent22. S-a consemnat pe de altă parte dezvoltarea operaţiunilor
financiare cu acţiuni (cu 6,5% faţă de suma tranzacţionată în prima parte a anului 2015),
operaţiunile financiare cu acţiuni fiind peste 89% din suma totală tranzacţionată în prima parte
a anului 2016. Se stabileşte în acest mod dezvoltarea preocupării investitorilor la BVB privind
acţiunile. Deopotrivă, se remarcă şi o preocupare mai mare afirmată pentru operaţiunile cu
produse structurate, a căror sumă totală tranzacţionată în prima partea anului 2016 s-a mărit cu
aproape 11% comparativ cu acelasi interval de timp al anului precedent.

Tabelul 2.4
Structura tranzacţiilor derulate la BVB (Piaţa principală şi ATS) în primul semestru al anului 2016, după
valoarea corespunzătoare fiecărui tip de instrument

Sursa: BVB

22
Autoritatea de Supraveghere Financiară-Evoluţia Pieţei de Capital din România; Semestrul I, 2016; pag10-11
16
Figura 2.5
Structura tranzacţiilor derulate pe secţiunea BVB în fiecare trimestru din perioada 01.01.2015-30.06.2016

Sursa: ASF
În primul semestru al anului 2016, cea mai ridicată sumă a operaţiuniilor financiare
privind titlurile de capital a fost consemnată în luna aprilie (1,13 miliarde lei), iar în luna
februarie a fost consemnată cea mai scazută sumă privind operaţiunile financiare (529 milioane
lei) 23. Cea mai crescută frecvenţă a tranzacţiilor s-a consemnat în luna ianuarie (66.831 de
operaţiuni financiare), acest interval de timp fiind definit printr-o instabilitate destul de mare.

Figura 2.6.
Evoluţia lunară a valorii şi numărului tranzacţiilor cu titluri de capital, derulate pe secţiunea BVB în perioada
ianuarie 2015 – iunie 2016

Sursa: BVB

23
Autoritatea de Supraveghere Financiară-Evoluţia Pieţei de Capital din România; Semestrul I ,2016; pag 11-12
17
 Acumularea BVB s-a redus in timpul lunii ianuarie 2016 şi a primelor zece zile ale lunii
februarie, dar a avut parte de o recâştigare în luna martie (ca rezultat al trendurilor asemănătoare
afirmate de indicatorii bursieri).
Deasemenea, în ianuarie 2016 acumularea de capital a consemnat o reducere destul de
importantă până spre data de 20 ale lunii (de la 150 mld. lei spre 130 mld. lei). Reîntoarcerea
din martie nu a dus însă la devansarea stadiului de 140 mld.lei. Lunile aprilie-iunie au înregistrat
acumulări de capital sub 133 mld lei.

Figura 2.7.
Capitalizarea BVB (acţiuni) în semestrul I 2016

Sursa: BVB

În prima parte a anului 2016, s-a înregistrat o reducere a operaţiunilor cu titluri de

credit (Tabelul 2.11) pe sectorul BVB comparativ cu a doua parte a anului 201524. În raport cu
acelaşi interval de timp al anului precedent, reducerea sumei operaţiunilor financiare cu titluri
de credit a fost însemnată, pentru că în prima parte a anului 2015 s-a înregistrat punerea in
circulaţie de obligaţiuni în sumă de 2,2 miliarde lei efectuată de Primăria Municipiului
Bucureşti. În prima parte a anului 2016, cele mai numeroase operaţiuni financiare cu titluri de
credit s-au întâmplat în luna ianuarie, în luna respectivă tranzacţionându-se cea mai mare sumă
(aproximativ 100 milioane lei). Suma totală a operaţiunilor financiare cu titluri de credit pe
setorul BVB a fost efectuată la finalul primei părţi a anului 2016 în valoare de 282,6 milioane
lei.
În intervalul de timp 4 ianuarie – 30 iunie 2016 în ierarhizarea celor mai lichide 20
companii (Tabelul 2.12), la BVB în fruntea acestora se regăseşte Banca Transilvania (TLV),
fiind urmată de Romgaz (SNG), ele având cu 23% însemnătate conform expresiei monetare
privind operaţiunile financiare din prima parte a anului 2016 în cadrul pieţei principale (doar
acțiuni). Fondul Proprietatea (FP) se regăseşte pe poziţia trei cu peste 17 %, succedându-se
Electrica (EL) şi BRD Group Société Générale (BRD). În clasificarea companiilor cu cel mai
mare cash flow, cele mai adecvat prezentate sectoare sunt cel bancar şi cel energetic. În
clasamentul expus sunt prezentate şi cele cinci societăţi de investiţii financiare.

24
Autoritatea de Supraveghere Financiară-Evoluţia Pieţei de Capital din România; Semestrul I , 2016; pag12-13
18
Tabelul 2.5.
Evoluţia lunară a valorii şi a numărului tranzacţiilor cu titluri de credit derulate pe secţiunea BVB în perioada
ianuarie 2015 – iunie 2016

Sursa: BVB
Tabelul 2.6.
Top 20 emitenţi după valoarea tranzacţionată în perioada 4 ianuarie – 30 iunie 2016 pe piaţa principală25 (doar
acţiuni)

Sursa: BVB

25
Autoritatea de Supraveghere Financiară-Evoluţia Pieţei de Capital din România; Semestrul I ,2016; pag13-14
19
2.2. Politica invesţională în România

În anul 2016, investiţiile directe au consemnat fluxuri nete în valoare de 4 513 milioane
euro, cu peste 50 la sută mai ridicate decât în anul 2015 (2 955 milioane euro), atât pe
fundamentul câstigurilor reinvestite de companiile ce posedă capital străin din România,
înfăţisate în aceeaşi măsură de autorităţile monetare financiare şi de domeniul nebancar, cât şi
al creditelor primite în interiorul grupului investiţional26.

Tabelul 2.7.
Investiţii directe

Sursa: BNR
Tabelul 2.8.
Investiţii directe-prezentate pe principiul direcţional

Sursa: BNR

26
Banca Naţională A României, Balanţa de plăţi şi poziţia investiţională internaţională a României, Raport anual
2016; pag 22-23-24
20
 Investiţiile persoanelor care nu au domiciliul în România(Tabelul 2.8) au însumat 4 517
milioane euro reprezentând efectul totalizării contribuţiilor la capital (stabilizate cu profitul
reinvestit net) în sumă de 4 341 milioane euro, cu creditele intragrup în sumă netă de 176
milioane euro.
Investiţiile celor ce au domiciliul în afara ţării au consemnat o sumă netă neimportantă
(4 milioane euro), participaţiile la capital fiind eliminate de ieşirile de profit şi de restituirea
unor împrumuturi conferite de cei ce au domiciliul în ţara noastră.
Subvenţionarea din afară a perpetuat alcătuirea pe instrumente financiare din anul
anterior, investiţiile directe (participaţia la capital, credite de la investitorii direcţi) fiind
succedate de „alte investiţii” (împrumuturi şi depozite) şi de investiţiile de portofoliu
(instrumente de forma datoriei pe termen lung sub aspectul titlurilor de valoare; ). Investiţiile
directe şi cele de portofoliu au înregistrat procente în dezvoltare, faţă de elementul „alte
investiţii”, a cărui participare în cadrul finanţării şi-a prelungit curentul în scădere.
Tabelul 2.9.

Structura pe instrumente a activelor şi pasivelor externe

Sursa: BNR

Aportul la finanţare a debitelor financiare şi a depozitelor persoanelor care nu au

domicilul în ţară a continuat să scadă, contribuţia de roll-over în situaţia societăţilor care
primesc depozite, exclusiv banca centrală scazând la doar 26 la sută la instrumentele pe termen
lung şi înregistrând 84 la sută în situaţia celor pe termen scurt. Organizarea valutară a activelor
externe a evidenţiat, în anul 2016, predominarea monedei euro şi a dolarului SUA, a căror
valoare, în reducere, a însumat77,8 la sută27. Pasivele externe ale poziţiei investiţionale au fost
transformate, în principal, în euro şi în lei, acestea însumând 91 la sută, repartizate aproape
proporţional (46,7 la sută euro şi 44,3 la sută lei).
Tabelul 2.10.

Structura valutară a activelor şi pasivelor externe

Sursa: BNR

27
Banca Naţională A României, Balanţa de plăţi şi poziţia investiţională internațională a României, Raport anual
2016; pag 23- 28-29
21
 Investiţiile directe sub aspectul creditelor intragrup au avut aceeaşi direcţie către
domeniile importante ale economiei, în industria prelucrătoare, construcţii şi tranzacţii
imobiliare, comerţ, intermedieri financiare şi asigurări, precum şi activităţi profesionale,
administrative şi servicii suport28.
Investitorii străini şi-au mărit portofoliul de acţiuni neevaluate regăsite în interiorul
companiilor nefinanciare, bănci, asigurări şi alte instituţii de intermediere financiară, astfel
că la finalul anului 2016 ele au totalizat 44,4 miliarde euro. Acţiunile evaluate pe piaţa de
capital autohtonă, aflate in posesia investitorilor direcţi nerezidenţi, s-au redus la 3,9
miliarde euro şi au avut ca persoane importante care le-au pus in circulaţie, companiile
nefinanciare şi societăţile care admit depozite, exclusiv banca centrală. La sfârşitul anului
2016, plasările de capital ale celor care nu domiciliază în ţara noastră în fonduri de investiţii
rezidente s-au perpetuat în cadrul anului precedent.
Alcătuirea geografică a capitalului străin de forma investiţiei directe şi-a menţinut
strucura, investitorii fiind originari din ţări cu posibilităţi financiare ridicate precum Olanda,
Germania, Austria, Franţa, Cipru, Italia, Luxemburg şi Elveţia. Soldul plasamentelor de capital
străine directe pe regiuni de dezvoltare scoate in evidenţă răspândirea cu predilecţie în regiunea
Bucureşti-Ilfov, succedată de Centru şi Vest, Sud-Muntenia, Nord-Vest, Sud-Est şi Sud-Vest-
Oltenia. Regiunea Nord-Est a obţiunut cele mai scazute avantaje de pe urma plasamentelor
străine de capital pe durata anului 2016.
La sfârşitul anului 2016, procentul investiţiilor de portofoliu în total pasive externe s-a
mărit cu 0,4 puncte procentuale. Soldul investiţiilor sub aspectul contribuţiilor la capital şi
acţiuni ale fondurilor de investiţii a consemnat o slabă reducere până la 3 034 milioane euro,
iar cel corespunzător instrumentelor de forma datoriei pe termen lung (obligaţiuni şi titluri de
stat) a fost de 19 766 milioane euro (majorare cu 0,6 puncte procentuale).
Evoluţia solidă în legătură cu plasamentele de capital a fost perpetuată de agenţiile de
rating, garantând, o continuitate legată de deschiderea pentru pieţele externe de capital, în acest
mod Ministerul Finanţelor Publice a efectuat punerea în circulaţie de noi de titluri de stat în
cadrul pieţei de capital din România, dar şi în cadrul celei din străinătate, la valori reduse, cu
dezvoltări durabile, asigurând mărirea termenului de plată mediu, prin ocolirea vârfurilor ale
ogligaţiilor de plată şi diminuarea soldului acesteia pe o perioadă redusă.

2.3.Evoluţia investiilor străine în România

Fluxul net de investiţii în anul 2016 a consemnat stadiul de 4 517 milioane euro, fiind
alcătuit după cum urmează29 :
▪Contribuţie la capitalurile proprii ale investitorilor străini direcţi în întreprinderile de investiţii
străine directe din România, în sumă de 4 341 milioane euro. Contribuţia la capitalurile proprii
este alcătuită din cotizaţiile la capitalul întreprinderilor ISD, în valoare de 3 203 milioane euro,
la care se adună câştigul reinvestit, în sumă de 1 138 milioane euro.
Profitul reinvestit a apărut ca urmare a scăderii din profitul realizat după impozitare în anul
2016 de către întreprinderile ISD rentabile, în valoare de 7 410 milioane euro, a dividendelor
distribuite în anul 2016 de către întreprinderile ISD, în valoare de 3 149 milioane euro, la fel şi
a situaţiei diminuărilor consemnate de întreprinderile ISD care au finalizat anul 2016 cu
reduceri, în sumă de 3 123 milioane euro
▪Creditul net al întreprinderilor de investiţii străine directe în raportul cu investitorii străini
direcţi şi companiile din interiorul grupului lor, totalizând valoarea de 176 milioane euro.
Creditul net are în componenţa lor împrumuturi pe termen mediu şi lung, cât şi pe termen scurt.

28
Banca Naţională A României, Balanţa de plăţi și poziţia investiţională internaţională a României Raport anual
2016;pag33
29
Banca Naţională A României, Investiţiile Străine directe în România în anul 2016; pag7
22
Tabelul 2.11
Fluxul net de ISD în anul 2016 şi componentele acestuia pe domenii de activitate ale întreprinderilor ISD

Sursa:BNR

În (Tabelul 2.11.) este expus fluxul net de ISD şi elementele lui (contribuţiile la
capital, profitul reinvestit şi creditul net primit de la investitori), distribuit pe domenii de
acţiune ale întreprinderilor ISD30. Din cercetarea respectivelor date, se relevă o serie de
aspecte astfel:
fluxul net de ISD din anul 2016 s-a direcţionat dominant spre ramura producţiei legată
de prelucrare (2 021 milioane euro); în interiorul ei, cele mai importante activităţi care au avut
parte de câştiguri de pe urma investiţiilor străine directe au fost mijloace de transport (928
milioane euro), prelucrarea de ţiţei, produse chimice, cauciuc şi mase plastice (352 milioane
euro) şi metalurgie (242 milioane euro). Alte activităţi care au captat o cantitate însemnată de
investiţii directe au fost: intermedierile financiare şi asigurările (800 milioane euro), dar şi
comerţul (609 milioane euro).
cele mai însemnate contribuţii la capital (creşteri de capital) sunt prezente în domeniile:
energie electrică, gaze şi apă (1 302 milioane euro), construcţii şi operaţiuni financiare privind
imobiliarele (597 milioane euro) şi în ramura industriei legată de activitatea de prelucrare (397
milioane euro). Contribuţiile la capital în domeniul energetic au fost efectuate în mod special
prin preschimbarea în capital a creditelor intragrup captate în perioadele trecute.

30
Banca Naţională A României, Investiţiile Străine directe în România în anul 2016; pag7-8-19
23
– Profitul reinvestit a obţinut cel mai ridicat stadiu în comerţ (669 milioane euro); un stadiu
crescut al profitului reinvestit s-a consemnat şi în industria prelucrătoare (650 milioane euro) şi
în intermedierile financiare şi în asigurări (552 milioane euro).
– După 2 ani succesivi în care participaţia creditului net al întreprinderilor de investiţii directe
în raport cu investitorii străini direcţi şi companiile din interiorul grupului lor a fost prezentată
ca fiind negativă, în 2016 creditul net intragrup este expus ca având iar o participaţie pozitivă
(176 milioane euro) 31. Privind amănunţit pe domeniile de acţiune ale întreprinderilor ISD, cele
mai însemnate activităţi care au obţinut finanţări de pe urma creditului net mama-fiică, mai
ridicate de 100 milioane euro, au fost după cum urmează : mijloacele de transport (640 milioane
euro), metalurgia (222 milioane euro) şi prelucrarea ţiţeiului, produsele chimice, cauciuc şi
mase plastice (148 milioane euro), din structura industriei prelucrătoare, dar şi activităţile
profesionale, ştiinţifice, tehnice şi administrative (218 milioane euro).
Conform orientării pe domenii de activitate economică, soldul ISD este regăsit cu
precădere în ramura producţiei însărcinată cu prelucrarea (32,0 la sută din soldul total al ISD).
În interiorul respectivei industrii cele mai bine definite domenii de activitate activitate
sunt: industria mijloacelor de transport (6,7 la sută din soldul total al ISD), prelucrarea ţiţeiului,
produse chimice, cauciuc şi mase plastice (6,4 la sută), metalurgia (4,1 la sută), alimente,
băuturi, tutun (3,4 la sută), producţia calculatoarelor, altor produse electronice, optice şi
electrice (2,5 la sută). Tot în interiorul industriei, energia electrică, gazele şi apa au captat 9,6
la sută din soldul ISD. În afară de industrie, alte domenii de activitate care au captat însemnate
investiţii directe sunt reprezentate de: construcţii şi tranzacţii imobiliare (sunt 14,0 la sută din
soldul ISD), comerţul (12,8 la sută), intermedierile financiare şi asigurările (12,6 la sută),
precum şi activităţile profesionale, ştiinţifice, tehnice şi administrative (5,6 la sută).

Tabelul 2.12.
Repartizarea pe baza principalelor activităţi economice ale soldului ISD la 31 decembrie 2016

Sursa: BNR

31
Banca Naţională A României, Investiţiile Străine directe în România în anul 2016; pag 8-9
24
 Conştientizând scopul însemnat pe care îl au imobilizările corporale şi cele necorporale
în dezvoltarea economică, dar şi comportamentul durabil pe care acestea îl transmit ISD, analiza
statistică şi-a dorit să stabilească procentul respectivelor scopuri finale ale investiţiilor în
interiorul întreprinderilor ISD în soldul ISD la sfârşitul anului 2016 şi distribuirea acestora către
cele mai importante domenii ecoonomice de activitate.
Se determină că imobilizările corporale şi necorporale, cu un sold final al anului 2016
în sumă de 31 930 milioane euro, totalizează 45,5 la sută din soldul total al ISD, ceea ce
stabileşte un nivel însemnat de durabilitate al investiţiilor străine directe32.
Domeniile economice de activitate în care ISD sunt prezente în imobilizări corporale şi
necorporale la un stadiu important sunt: industria (24,9 la sută din total ISD; în interiorul ei
industria prelucrătoare posedă 17,4 la sută din total ISD), construcţiile şi tranzacţiile imobiliare
(7,0 la sută), dar şi comerţul (6,5 la sută).

Tabelul 2.13.
Repartizarea pe baza principalelor activităţi economice a soldului imobilizărilor corporale
şi necorporale la 31 decembrie 2016

Sursa: BNR

La acest stadiu, este prezentată distribuirea ISD (Tabelul 2.14) cu predilecţie spre
regiunea de dezvoltare Bucureşti-Ilfov (59,9 la sută), alte regiuni de dezvoltare care au captat o
cantitate însemnată de ISD între care regiunea Centru (9,1 la sută), regiunea Vest (8,0 la sută),
regiunea Sud-Muntenia (6,9 la sută) şi regiunea Nord-Vest (5,9 la sută).
*Este precizat că că ISD au fost identificate teritorial pe baza sediul social al
întreprinderilor de investiţii directe, ceea ce nu este conform de fiecare dată cu locul de
executare al activităţii economice.

32
Banca Naţională A României, Investiţiile Străine directe în România în anul 2016; pag9-10-11
25
 Tabelul 2.14.

Repartizarea pe regiuni de dezvoltare a soldului ISD la 31 decembrie 2016

Sursa: BNR

Fluxul de contribuţii la capital în cadrul întreprinderilor ISD, în sumă de 3 203 milioane

euro, ca şi element constituent al participaţiilor la capitalurile proprii, este structurat în:
greenfield, fuziuni şi cumpărări, extindere de întreprinderi, dar şi reorganizarea de întreprinderi.
În anul 2016, investiţiile greenfield şi cele din clasa fuziuni şi achiziţii au luat parte la curentul
din anii anteriori, consemnând un stadiu foarte scăzut.
Astfel, investiţiile greenfield au participat cu numai 78 milioane euro la fluxul
investiţional în cadrul contribuţiilor la capitalul social al întreprinderilor ISD, iar fuziunile şi
cumpărările cu 184 milioane euro33. Procentul preponderent în fluxul participaţiilor la capital
în 2016 este garantat de reorganizările de întreprinderi cu o valoare de 2 168 milioane euro,
fiind 68 la sută din contribuţii, şi de extinderile de întreprinderi cu 773 milioane euro,
reprezentând 24 la sută din contribuţii.
Pentru a determina acţiunea pe termen lung a investiţiilor greenfield asupra economiei,
au fost prezentate şi concentrările de investiţii străine directe (solduri) în interiorul
întreprinderilor create cu ajutorul investiţiilor greenfield, numite întreprinderi greenfield.
Soldul investiţiilor străine directe în cadrul întreprinderilor greenfield, în sumă de 39
652 milioane euro, totalizează 56,6 la sută din soldul ISD.
Conform distribuirii pe baza celor mai însemnate ocupaţii economice, investiţiile străine
directe în întreprinderile greenfield şi-au stabilit direcţia cu predilecţie spre industria
prelucrătoare (31,6 la sută din soldul ISD se regăseşte în întreprinderile greenfield). Alte
sectoare în care acest tip de investiţii posedă un procent important sunt: comerţ (16,8 la sută),
construcţii şi operaţiuni financiare privind imobiliarele (15,9 la sută) şi activităţi profesionale,
ştiinţifice, tehnice şi administrative şi servicii suport (8,9 la sută).
Cel mai ridicat procent al investiţiilor străine directe în cadrul întreprinderilor greenfield
se regăseşte, ca şi totalitate a ISD, în regiunea Bucureşti-Ilfov (56,3 la sută din soldul ISD în
întreprinderi greenfield); urmează regiunea Centru cu 12,6 la sută, regiunea Vest cu 10,6 la sută
şi Nord-Vest cu 6,4 la sută din soldul ISD în cadrul întreprinderilor greenfield.
Relevată pe baza procentului investiţiilor străine directe în cadrul întreprinderilor
greenfield, succesiunea ţărilor de origine a acestora, nu se diferenţiază într-o pondere însemnată
de organizarea determinată ţinând cont de provenienţa soldului total al ISD. De aceea, cele mai
ridicate investiţii în cadrul întreprinderilor greenfield sunt originare din: Olanda (20,5 la sută),
succedate de cele din Germania (18,6 la sută), Austria (10,0 la sută) şi Italia cu 7,9 la sută din
soldul ISD în întreprinderile greenfield (Figura 2.8.)

33
Banca Naţională A României, Investiţiile Străine directe în România în anul 2016; pag13-14
26
Figura 2.8.
Structura pe baza principalelor activităţi economice la 31 decembrie 2016, Investiţiile Străine directe în
Întreprinderi Greenfield*(Solduri)

Sursa: BNR

Veniturile nete câştigate de investitorii străini direcţi în anul 2016 au totalizat suma de
5 069 milioane euro. Veniturile nete sunt alcătuite din veniturile nete provenite din contribuţii
la capital dar şi din veniturile nete provenite din dobânzi.
Veniturile nete din contribuţii la capital au totalizat suma de 4 287 milioane euro şi au
fost determinate ca un raport de scădere între profiturile după impozitare câştigate de
întreprinderile ISD care au consemnat profit, în sumă de 7 410 milioane euro, şi diminuări
consemnate de întreprinderile ISD care au avut pierderi, în valoare de 3 123 milioane euro34.
Prin reducerea veniturilor nete din contribuţii la capital cu suma dividendelor distribuite în anul
2016 investitorilor străini direcţi (în sumă de 3 149 milioane euro) rezultă suma profitului
reinvestit în cadrul totalităţii întreprinderilor ISD, în sumă de 1 138 milioane euro, obţinută pe
baza metodologiei internaţionale de determinare a profitului reinvestit.
Veniturile nete din dobânzi, derminate ca raport de scădere între dobânzile recepţionate
de investitorii străini direcţi pe baza creditelor oferite întreprinderilor acestora din România,
direct, dar şi prin intermediul altor companii nerezidente din interiorul grupului, şi dobânzile
achitate de ei pentru creditele recepţionate de la întreprinderile lor din România, direct, dar şi
prin intermediul altor companii nerezidente din interiorul grupului, au totalizat un nivel de 782
milioane euro.

34
Banca Naţională A României, Investiţiile Străine directe în România în anul 2016; pag14-15-25
27
 Funcţonalitatea întreprinderilor de investiţii străine directe, în totalitatea ei, are un real
efect asupra comerţului exterior al României. Aportul lor în cadrul vânzării de bunuri în afara
graniţelor ţării este de 74 la sută, comparativ cu situaţia cumpărării de peste graniţă a bunurilor
care totalizează 66,3 la sută, iar procentul în exporturile şi importurile de servicii este regăsit la
valoarea de 58,8 la sută accedând la valoarea de 59,9 la sută din ansamblul exporturilor,
raportându-se la importurile de servicii.

Tabelul 2.15.
Exporturile şi importurile de bunuri ale întreprinderilor ISD

Sursa: BNR

Din cercetarea soldului balanţei comerţului international cu bunuri a întreprinderilor

ISD din structura variatelor activităţi economice se relevă că ramura producţiei însărcinată cu
prelucrarea este cea mai însemnată activitate cu surplus comercial (7 862 milioane euro), şi ea
în special din cauza subdomeniilor mijloace de transport (surplus de 4 118 milioane euro),
metalurgie (surplus de 1 502 milioane euro), produse din lemn, împreună cu mobila (surplus
de 1 146 milioane euro), textile, confecţii şi pielărie (surplus de 896 milioane euro), dar şi
maşini, utilaje şi echipamente, cu un surplus de 878 milioane euro35. De asemenea se expune
că cele mai multe activităţi industriale au consemnat surplusuri în cadrul comerţul cu bunuri.
Întreprinderile ISD din interiorul totalităţii celorlalte categorii de activităţi au consemnat
pierdere comercială.

35
Banca Naţională A României, Investiţiile Străine directe în România în anul 2016; pag16-17
28
2.4. Strategii de atragere a investiiţilor străine în România

Investiţiile directe sunt un izvor de capital, de know-how, tehnologie, aptitudini de

management care antrenează dezvolatarea economică, participă la creşterea şi îmbunătăţirea
infrastructurii economice a României, creează un rezultat pozitiv de stimulare în economie şi
produce noi locuri de muncă.
Popularizarea şi captarea capitalului strain se va efectua prin36:
• popularizarea imaginii Romaniei ca ţintă atrăgătoare pentru investitorii străini prin
oferirea unei documentări complete si corecte asupra posibilităţilor de investiţii;
• oferirea de asistenţă de specialitate după cum urmează:
• partenerilor străini care se regăsesc în etapa de informare, iniţiere, implementare si post-
implementare a proiectelor de investiţii, în aşa fel încât să diminueze la minim greutăţile
de care ar putea avea parte la creearea societăţilor si accederea acestora în cadrul pieţei
româneşti;
• investitorilor străini care deja sunt prezenţi în Romania, în aşa fel încât ei să fie încurajaţi
să îşi crească afacerile prin replasarea profitului sau prin noi plasamente.
Pentru optimizarea volumui de atragere a investiţiilor directe,o atribuţie însemnată îi
este desemnată Agenţiei Române pentru Investiţii Străine (ARIS), instituţie publică care este
parte componentă a administraţiei centrale,aceasta îşi exercită atribuţia desemnată prin:
• Elaborarea unei tactici de popularizare a investiţiilor directe, într-o cooperare strânsă cu
sectorul privat dar şi cu autorităţile centrale si locale/regionale.
• Popularizarea unei legi noi de creştere a investiţiilor, care să corecteze legea din prezent
Lege 332/2001 prin caracterizarea priorităţilor investitionale la nivel national, regional,
judetean sau local.
• Amplasarea ARIS ca punct central de legătură pentru investitorii posibili sau cei care
sunt prezenţi deja în România.
Pentru a dezvolta investitiile straine directe dar şi ca investitorii străini sa perceapă
România o probabilă zonă pentru creşterea afacerilor acestora, România acordă o serie
de benficii după cum urmează:
benefiiciile resurselor
• puterea de muncă certificată, cu puternice cunoştinţe in tehnologie, IT şi inginerie;
• resurse naturale valoroase, având în componenţă terenuri agricole fertile, petrol si gaze
naturale;
• capacitate turistică însemnată.
beneficiile economice
• dezvoltare economică durabilă;
• statutul de economie de piaţă care se desfăşoară în parametri optimi;
• diminuarea inflaţiei;
• extinderea preocupării din partea investitorilor straini.
beneficiile sociale
• înţelegeri între Guvern si Sindicatele importante;
• absenţa unor manifestaţii sindicale însemnate;
• discuţii neîntrerupte între puterea executivă şi societăţile sindicale;
• piata muncii şi raporturile de muncă reglementate printr-un Cod al muncii

36
http://www.rasfoiesc.com/business/marketing/MODALITATI-DE-ATRAGERE-A-INVES17.php
29
 Reducerea şi înlăturarea riscului de ţară, reprezintă un alt element tactic în cadrul
politicii de captare a investiţiilor straine37. Riscul de ţară ţinteşte probabilitatea unor diminuări
financiare ale investitorilor străini, ca şi consecinţă a unor dificultăţi apărute în ţara care
primeşte investitiile, în legătură cu unele probleme politice si macroeconomice; este reperul
fundamental al investitorilor străini în adoptarea hotărârilor de a investi într-o ţară străină.
Componentele care alcătuiesc acest risc de ţară sunt: politica macroeconomică, tactica
comercială, priorităţile de investiţii, politica şi durabilitatea financiară, stabilitatea monetară
sunt componente cărora investitorii străini le oferă o atenţie însemnată.
Un alt avantaj al României în cursa de atragere a investiţiilor străine îl reprezintă
resursele naturale semnificative si potentialul turismului deoarece ţara noastră este prosperă din
punct de vedere al resurselor naturale iar dintre acestea cele mai însemnate sunt: terenurile
agricole şi importantele depozite minerale (de exemplu de petrol, gaze naturale, sare, etc).
Pamantul este roditor în cele mai multe zone ale ţării, cernoziomurile si pământurile
negre utile culturilor de cereale sunt preponderente în sudul şi estul ţării.
Este o ţară cu un mare potenţial turistic. Este înzestrată cu superbe dispuneri între
câmpii, munţi, dealuri şi coasta mării, toate locuite de oameni plini de ospitlitate. Peisajele
variate ale munţilor, satele calme, oraşele într-o continuă mişcare, manăstirile medievale,
nisipurile fine şi frumoasele peisaje ale mării sunt doar o parte din avuţiile României.
Investitiile straine directe pot avea o atribuţie însemnată în perfecţionarea economiei
naţionale şi în popularizarea dezvoltării economice ca urmare a rezultatelor valoroase pe care
ele le exercită asupra productivităţii, înregistrarea informaţiilor manageriale, modernizarea
forţei de muncă, accederea spre noi piete, etc.
Pe baza acestor argumente, autorităţile publice au alcătuit o multitudine de privilegii
pentru atragerea investiţiilor străine; făcându-se referire la cele ale pieţei, ale resurselor, ale
relaţiilor internaţionale dar şi beneficiile politice, sociale şi legislative. Ca urmare a acestor
posibilităţi acordate de ţara noastră, se doreşte ca România să fie privită ca un partener de afaceri
apt să ducă la îndeplinire solicitările viitorilor investitori. Exemple sigure ale felului pozitiv în
care este văzut climatul investiţional din România sunt demonstrate, de firme ce sunt situate pe
o serie de poziţii însemnate în cadrul pieţei în care îşi desfăşoară activitatea şi care au decis să
plaseze o parte din capitaluri în ţara noastră.
Pot fi expuse o serie de exemple astfel: Yazaki, unul dintre liderii mondiali din sectorul
productiei de cablaje electrice care a investit 14 milioane de euro în creearea unei fabrici în
parcul industrial din Ploieşti. În fruntea clasamentului investitorilor străini pe fondul capitalului
social subscris este regăsită în compania franceză Renault SA ce a plasat o sumă de capital în
compania românească Automobile-Dacia SA.
Investiţiile străine directe sunt însemnate pentru ţara noastră din cauza"importului de
know-how" şi a tehnologiilor aduse de investitori din ţările de provenienţă.
S-a stabilit că, investiţiile străine directe s-au mărit anual dar nu mereu atât cât trebuie
ca să completeze pierderea balanţei de plăţi.
Investiţiile străine directe creează avantaje adiţionale secundare pentru ţările ce le
recepţionează dar nu neapărat cele ce privesc exact realizarea de bunuri şi servicii. Ele aduc
tehnologii din afara graniţelor ţării, împreună cu echipament şi fabrici in sine, ca şi metode noi
de producţie, dar şi capital nou şi locuri de muncă în ţarile ce au o cerinţă puternică în legătură
cu aceste lucruri.
Investiţiile directe străine sprijină în mod sigur economia locală, creând situaţia
oportună dezvoltării productivităţii şi a producţiei în respectivele domenii de activitate,
crescând simultan venitul naţional pe baza diminuării preţurilor şi optimizării caracteristicilor
şi ofertei serviciilor dar şi a produselor destinate consumatorilor. Investiţiile străine nu s-au
dovedit a fi benfice doar pentru industria în care s-a investit direct, dar au produs şi rezultate
pozitive secundare pentru toată economia.

37
http://www.rasfoiesc.com/business/marketing/MODALITATI-DE-ATRAGERE-A-INVES17.php
30
 Constituirea mediului juridic propice dezvoltării fluxului de investiţii străine

Actul de dinamizare a investiţiilor străine în România prin acţiuni de natură financiară,

fiscală etc, este limitat de acte normative care legalizează organizarea juridică a investiţiilor
străine38.
Într-o etapă incipientă, Legea nr. 35/1991 legată de organizarea invesţitiilor străine,
înregistra urmatoarele beneficii:
➢ maşinile, utilajele, instalaţiile, echipamentele, mijloacele de transport şi orice alte
utilări din afara ţării necesare investiţiei, instituite ca şi contribuţie a investitorului
străin, sunt execeptate de la plata taxelor vamale şi a taxei pe valoarea adaugată;
➢ materiile prime, materialele şi subansamblele achiziţionate din afara ţării,utile
producţiei, pe o durată de 2 ani de funcţionare a investiţiei, măsurată de la data începerii
activităţii obiectivului, sunt exceptate de plata taxelor vamale şi a taxei pe valoarea
adaugată;
➢ exceptare de la plata impozitul pe profit pentru un interval de timp de la 2 la 5 ani,
ţinându-se cont de obiectul activitaţii.
Legea nr. 57/1993, Legea nr. 31/1994, OUG nr. 31/1997, OUG nr. 92/1997 sunt
documente normative care au avut ca şi scop legiferarea activităţii privind investiţiile în ţara
noastră. Ţinta acestor din urmă clarificări era de a lămuri şi de a integra beneficiile oferite
investitorilor. Această manifestare a fost efectuată sub constrângerea investitorilor naţionali
care nu primiseră, până în acel moment, beneficiile care fuseseră acordate investitorilor străini.
Ca urmare a acestor încercări, legislaţia se fundamentează pe baza unor concepţii
generale, care relevă că investitorul primeşte:
➢ premisa de a investi în orice sector de activitate şi sub orice mod ratificat de
legislaţie;
➢ comportament identic şi nediferenţiat pentru români sau străini, investitori care
au domiciliul în ţara noastră sau nu; asigurări contra deprivatizării, preluării
bunurilor de către stat în virtutea utilităţii publice sau altor acţiuni de natură
asemănătoare , făcând excepţie unele cazuri ,spre exemplu : construţia de utilităţi
publice, situaţii în care compensaţiile oferite investitorilor trebuie să totalizeze
obiectiv pagubele provocate;
➢ calitatea de a primi o exceptare de la achitarea obligaţiilor fiscale ratificate de
lege;
➢ premisele investitorilor - persoane juridice – de a obţiine privilegii autentice în
legătură cu bunurile mobile sau fixe folosite în desfăşurarea ocupaţiei acestora,
fiind exceptate terenurile care pot fi obţinute doar de persoane fizice sau juridice
române.
Investitorii care nu au domiciliul în ţara noastră dobândesc şi alte facilităţi distincte:
➢ Libertatea neîngrădită de a vira, în străinătate, după achitarea impozitelor şi taxelor
corespunzătoare, veniturile dobândite dintr-o investiţie efectuată în România.
Viramentul se va efectua în moneda străină în care a fost realizată invesţitia incipientă.
Respectivele venituri sunt prezentate sub următoarele aspecte: dividende, profit
dobândit de o filială, sumele câştigate din vanzarea de acţiuni, din insolvenţa unei
societăţi comerciale, etc.
➢ Libertatea de a opta în selectarea instanţelor judecătoreşti sau arbitrare, abilitate
necesară pentru finalizarea unor încălcări provocate de posibile abaterii ale legislaţiei
României. Investitorii ce nu au domiciliul în ţara noastră pot decide pentru: Legea nr.
29/1990 legată de conteciosul administrativ; Legea nr. 105/1992 ce priveşte legiferarea
relaţiilor de drept internaţional privat;

38
http://www.rasfoiesc.com/business/economie/finante-banci/Politici-privind-atragerea-inv61.php
31
2.5 . Perspective analitice în legătură cu investiţiile străine în România
Anumite dereglări sesizate de investitorii străini, care altminteri nu sunt caracterisitice
doar României, dar şi altor economii în tranziţie trebuie să fie luate în considerare şi prin măsuri
adecvate să fie eliminate. Dintre acestea amintim39:
• Libertatea de a poseda terenuri în cadul cărora sunt situate ISD reprezintă o chestiune
îndelung imputată atât legislaţiei româneşti, dar şi celei bulgare, în special în cazurile
unor investiţii ce prezintă100% capital străin. Cedarea cu scopul exploatării pe o
perioadă de 99 ani sau pe baza intervalului de funcţionare a investiţiei, este văzută ca o
rezolvare convenabilă, de concesie. Dialogurile cu numeroşi investitori străini de talie
medie şi mică evidenţiază că ei nu prezintă o atracţie ridicată în achiziţionarea
terenurilor; care este un consum previzionat cu o perioadă mare de recâştigare, faţă de
cedarea cu scopul exploatării care este un consum actual, înregistrat de îndată pe costuri
şi recâştigat în acest fel într-o într-un interval de timp redus .
• Formalităţile administrative în exercitarea unor legi nu sunt imputate doar României,
dar şi Poloniei, Cehiei, Bulgariei, fiind alcăuitătuite în special dintr-o vastă succesiune
de documentări, aprobări, justificări şi, nu în cele din urmă, atunci când se face referire
chiar la creşteri de capital, prin reinvestirea profitului, dezvoltarea zonei de activităţi
etc.
Situaţia de volatilitate economică şi valutară este deopotrivă, o problemă severă prin
absenţa securităţii cu privire la rezultatele analizei de fezabilitate, în special cu privire la
redobândirea investiţiei, şi asigurarea dobândirea profitului prevăzut.
O chestiune cosiderabilă şi cu consecinţe însemnate, atât pe o perioadă redusă , cât şi pe
o periadă lungă de timp , o reprezintă banca de informaţii şi reducerea informaţiilor în legătură
cu situaţia economică ce serveşte ca şi fundament decizional în legătură cu acţiunea
investiţională. În situaţia României, investitorii străini denunţă chiar un blocaj a fuxului de
informaţii şi caracterul neconform al acestuia. Respectiva circumstanţă este evidentă chiar şi
la stadiul celor mai accesibile informaţii acordate pieţei de către organismele şi autorităţile
autorizate în România cu acest obiectiv.
Absenţa materialelor documentare în legătură cu ţara noastră, în interiorul bibliotecilor
unor institute de cercetări economice din Europa, trebuie eradicată cât mai repede, ca studiile
despre România să nu se mai fundamenteze pe informaţii greşite şi câteodată intenţionat
denaturate, distribuite de persoane sau instituţii din exteriorul ţării, şi nu de cele mai multe ori
bine intenţionate.
Cu privire la refacerea economică, pot fi recomandate o serie de aspecte după cum
urmează:
1) Optimizarea legislaţiei fiscale, materializată în diminuarea gradului general de fiscalitate,
reprezintă o primă prevedere a acestor aspecte.
2) O altă înlesnire poate fi rezentată de schimbarea perioadei de achitarea TVA. Plata lui la
furnizarea mărfii şi recâştigarea la primirea mărfii reprezintă de fapt o împrumutare a
statului de către întreprinzător.
3) Prin reexaminarea unor aspecte din legislaţia cu privire la impozitele şi taxele locale, s-ar
garanta întreprinzătorilor circumstanţe crescute de manifestare.
4) Un sector însemnat al punctului de pornire referitor la refacerea economică şi al
implementării economiei de piaţă îl poate reprezenta durabilitatea monetară şi ajutorul de
stat în asigurarea creditelor în special a celor pentru investiţii, care pot avea mereu susţinere
asigurată, însăşi investiţia în sine.

39

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Strategii%20de%20atragere%20a%20investitiilor%20straine.pd
f
32
 Concluzii

Analizată prin perspectiva a ceea ce redă activitatea acesteia, piaţa de capital descrie
ansamblul legăturilor şi mecanismelor prin care are loc cu o mai mare uşurinţă, orientarea
capitalurilor răspândite în economie de agenţii economici sau entităţile publice sau private
care au nevoie de finanţare.
Ca orice tip de piaţă în care se întâlneşte cererea şi oferta pentru un anumit bun, piaţa
de capital are ca scop vânzarea şi cumpărarea capitalurilor. Piaţa de capital este
caracterizată, în cele mai multe situaţii ca fiind cea mai importantă componentă a pieţei
financiare, din următoarele puncte de vedere:
- al mărimii pieţei de capital;
- al faptului că piaţa de capital oferă şi asigură îndeplinirea nevoilor de finanţare, pe termen
mediu şi lung;
Pentru o bună evoluţie în parametrii normai ai activităţii acesteia, piaţa de capital este
asistată în această prestaţie, de instrumentele speficice necesare, regasite în componenţa
ei; dintre acestea pot fi amintite ca şi exemplu valorile mobiliare.
În funcţie de însuşirile pe care le posedă valorile mobiliare se împart astfel:
a) valori mobiliare primare, care pun la lucru capitalurile pe termen lung şi dau voie să se
producă fructificarea investiţiei prin primirea la intervale regulate a unei părţi din veniturile
create de emitent.
Valorile mobiliare, împarţindu-se deasemenea în:
• instrumente financiare, puse în circulaţie cu scopul de a creşte propiile capitaluri,
corespunzătoare fiind acţiunile;
• instrumente financiare, puse în circulaţie cu scopul de a pune la lucru capitalurile de
împrumut, corespunzătoare fiind obligaţiunile.
b) valori mobiliare derivate, ce pot apărea ca urmare a combinării unor însuşiri bine
cunoscute corespunzătoare valorilor mobiliare primare, sau pot avea forma unor contracte
la termen standardizate sau nestandardizate:
• contractele forward, sunt redate sub forma unor contracte nestandardizate şi aduc părţilor
îndatorirea de a vinde, sau de a cumpăra o marfă determinată la un preţ stabilit în intervalul
de timp încheierii tranzacţiei şi care se pune în practică prin livrarea propriu zisă a mărfii şi
plata preţului la o dată viitoare;
• contractele futures, sunt contracte standardizate care le aduc părţilor sarcina de a vinde
sau de a cumpăra respectivul activ suport când va avea loc scadenţa şi la un preţ stabilit în
intervalului de timp încheierii tranzacţiei;
• contractele options, sun prezentate sub forma unor contracte standardizate care contra
plăţii unei prime, oferă celui ce cumpără opţiunea dreptul, dar nu şi sarcina de a achiziţiona
sau de a înstrăina proprietatea respectivului activ suport la un preţ stabilit înainte care poartă
denumirea de preţ de exercitare, până atunci sau în momentul datei de expirare;
Desigur sunt bine cunoscute şi trăsăturile pieţei de capital, necesare în caracterizarea şi
prezentarea rolului acesteia în cadrul economiei de piaţă.
Piaţa de capital este definită de o serie de aspecte după cum urmează:
• piaţa de capital posedă o multitudine de trăsături, făcând să îşi piardă caracteristicile
materiale, în sensul că, valorile mobiliare care alcătuiesc tranzacţiile sunt puse în circulaţie
sub formă dematerializată, şi scoase în evidenţă prin înscriere electronică în cont.
Aceste active financiare pun la dispoziţia celor ce le deţin, drepturi, asupra veniturilor
produse din fructificarea plasamentelor realizate (dividende şi dobânzi);
• piaţa de capital are o caracteristică liberă care nu este limitată, în sensul că oferă garanţii
privind confruntarea directă şi deschisă a cererii şi ofertei de capitaluri .
• piaţa de capital există sub forma unei pieţe organizate;tranzacţiile au loc conform unor
legi, reguli ştiute de toată lumea, apreciate de participanţi, cu rolul de a asigura cadrul pentru
desfăşurarea concurenţei libere.
33
 Din informaţiile mai sus prezentate reiese că piaţa de capital are în componenţa sa o
multitudine de elemente ce conlucră la buna desfăşurare a economiei din ţara noastră.
O altă parte componentă ce acţionează alături de piaţa de capital cu efecte puternice
asupra mecanismului economiei ţării noastre este reprezentată de către investiţiile străine.
Investiţiile reprezintă cadrul material al creşterii economice şi al evoluţiei, luând parte
la oferirea garanţiei legată de funcţionarea în parametrii normali ai economiei, la
dezvoltarea mecanismului de creare al activităţilor socio-culturale.
Investiţiile pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere:
1) după “naţionalitatea” capitalului investit:
a) investiţii autohtone, care au în componența lor capital românesc;
b) investiţii străine, care au în componenţa lor capital străin;
c) investiţii mixte, care au în componența lor atât capital românesc cât şi capital străin.
2) după sursa de origine a respectivului capital:
a) investiţii efectuate din propriile surse, care pot fi formate din capitalul propriu (din profit,
din încasările obţinute prin vânzarea unor active);
b) investiţii efectuate din surse atrase, de fapt credite bancare interne şi externe, alocaţii
bugetare;
3) după domeniul investiţiilor:
a) investiţii de schimbare a capitalului fix uzat din punct de vedere moral şi/sau fizic;
b) investiţii de înnoire şi dezvoltare a productivităţii;
c) investiţii de dezvoltare, creştere treptată sau crearea de obiective noi;
Pentru atragerea acestor gen de investiţii, şi implementarea lor ca şi elemente
componente fiabile necesare dezvoltării economie; este nevoie de parcurgerea unor etape
premergatoare dintre care putem aminti: strategii de atragere a investiiţilor străine în ţara
noastră, constituirea unui mediu juridic propice dezvoltării fluxului de investiţii străine.
Popularizarea şi captarea capitalului străin se va efectua prin:
•popularizarea imaginii României ca ţintă atrăgătoare pentru investitorii străini prin oferirea
unei documentări complete şi corecte asupra posibilităţilor de investiţii;
•oferirea de asistenţă de specialitate după cum urmează:
•partenerilor străini care se regăsesc în etapa de informare, iniţiere, implementare si post-
implementare a proiectelor de investiţii, în aşa fel încât să diminueze la minim greutăţile de
care ar putea avea parte la creearea societăţilor şi accederea acestora în cadrul pieţei
româneşti
•investitorilor străini care deja sunt prezenţi în România, în aşa fel încât ei să fie încurajaţi
sa isi crească afacerile prin replasarea profitului sau prin noi plasamente.
Următoare acţiune premergătoare implementării investiţiilor străine este reprezentată de
constituirea unui mediu juridic propice dezvoltării fluxului de investiţii străine.
O primă acţiune, într-o formă incipientă întreprinsă de statul român în această direcţie,
s-a materializat sub forma Legii nr. 35/1991 legată de organizarea invesţitiilor străine. Ea
cuprindea următoarele beneficii:
• maşinile, utilajele, instalaţiile, echipamentele, mijloacele de transport şi orice alte utilări
din afara ţării utile investiţiei, instituite ca şi contribuţie a investitorului străin, sunt
execeptate de la plata taxelor vamale şi a taxei pe valoarea adaugată;
• materiile prime, materialele şi subansamblele achiziţionate din afara ţării, utile
productiei, pe o durată de 2 ani de funcţionare a investiţiei, măsurată de la data începerii
activităţii obiectivului, sunt exceptate de plata taxelor vamale şi a taxei pe valoarea
adaugată;
• exceptare de la plata impozitul pe profit pentru un interval de timp de la 2 la 5 ani,
ţinându-se cont de obiectul activitaţii.

34
 Bibliografie

1. Avrigeanu Alina, Despa Radu, Munteanu Andreea, Nedelescu Mihai, Zirra Daniela;
-Eficeinţa Investiţiilor; Editura Universitară,Bucuresti, 2010
2. Braşoveanu Laura Obreja, Dragotă Victor, Dragotă Mihaela Ingrid, Hândorean
Cătălin, Mitroi Adrian, Morar Triandafil Cristina, Semenscu Andreea, Stoian
Andreea;- Piaţa de capital;Editura Ase Bucureşti, 2011
3. Dărăvănoia Alina-Bazele Funcţionării Pieţelor de Capital; Editura Asem, Chişinău,
2005
4. Radu Sorin Claudiu-Pieţe de Capital, Manual de studiu individual; Editura Pro
Universitaria, Bucureşti, 2012
5. Autoritatea de Supraveghere Financiară-Evoluţia Pieţei de Capital din România;
Semestrul I, 2016
6. Banca Naţională A României, Balanţa de plăţi şi poziţia investiţională
internaţională a României, Raport anual 2016
7. Banca Naţională A României, Investiţiile Străine directe în România, în anul 2016
8. https://conspecte.com/Bazele-Pietei-de-Capital/instrumente-ale-pietei-de-
capital.html
9. http://www.rasfoiesc.com/business/marketing/MODALITATI-DE-ATRAGERE-A-
INVES17.php
10. http://www.rasfoiesc.com/business/economie/finante-banci/Politici-privind-
atragerea-inv61.php
11. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Strategii%20de%20atragere%20a
%20investitiilor%20straine.pdf

Andreea

35