Sddafdaf

Auditul financiar si auditul intern
1.1. Definitii:
Auditul financiar reprezinta activitatea de examinare, în vederea exprimarii, de

catre auditorii financiari, a unei opinii asupra situatiilor financiare, în
conformitate cu standardele de audit.
Auditorul financiar este persoana fizica/juridica ce dobândeste calitatea de

auditor.
Auditul intern reprezinta activitatea de examinare obiectiva a activitatilor

entitatii economice în scopul furnizarii unei evaluari independente a
managementului riscului, controlului si proceselor de conducere a acestuia.
1.3. Obiectivele auditului intern
a) verificarea conformitatii activitatilor din entitatea economica auditata cu

politicile, programele si managementul acesteia;
b) evaluarea gradului de adecvare si aplicare a controalelor financiare si

nefinanciare dispuse si efectuate de catre conducerea unitatii;
c) evaluarea gradului de adecvare a datelor/informatiilor financiare si

nefinanciare destinate conducerii;
d) protejarea elementelor patrimoniale bilantiere si extrabilantiere si identificarea

metodelor de prevenire a fraudelor si pierderilor de orice fel.
1.4. Responsabilitati
Responsabilii pentru organizarea activitatii de audit intern, coordonarea

lucrarilor/angajamentelor si semnarea rapoartelor de audit intern trebuie sa
aiba calitatea de auditor financiar.
Camera Auditorilor Financiari din România elaboreaza norme de audit intern

aliniate la standardele internationale în domeniu.
1.5. Entitati economice ale caror situatii financiare vor fi auditate includ:
 entitatile economice care aplica reglementarile contabile armonizate cu

Directiva a IV-a 78/660 CEE si cu Standardele Internationale de Contabilitate si
cele care nu au aceasta obligatie, dar opteaza pentru auditarea situatiilor
financiare;
 societatile cotate pe pietele secundare de valori mobiliare, sunt auditate
numai de auditori financiari.
 entitatile economice ale caror situatii financiare anuale sunt

supuse, potrivit legii, auditului financiar
1.6. Sanctiuni
Auditorii financiari, persoane juridice, raspund daca unul dintre asociati,

administratori sau angajati, care nu are calitatea de auditor, intervine în exercitarea
independenta a profesiei de auditor financiar, prejudiciind independenta
persoanelor fizice care actineaza în numele persoanei juridice.
Cursul nr. 2
Profesia de auditor financiar
2.1. Camera Auditorilor Financiari din

România organizeaza, coordoneaza si
autorizeaza desfasurarea activitatii de audit financiar în
România.
Printre atributii sale, Camera:
a) atribuie calitatea de auditor financiar si emite autorizatii pentru exercitarea

acestei profesii;
b) organizeaza si urmareste programul de pregatire continua a auditorilor
financiari;
c) controleaza calitatea activitatii de audit financiar;
d) retrage temporar sau definitiv dreptul de exercitare a profesiei de auditor
financiar în conditiile prevederilor Regulamentului de organizare si functionare
a Camerei;
e) asigura reprezentarea internationala a profesiei de auditor financiar.
Nu pot fi auditori financiari activi urmatoarele categorii de persoane:
a) rudele sau afinii pâna la gradul al patrulea inclusiv sotii administratorilor;
b) persoanele care primesc, sub orice forma, pentru alte functii decât aceea de
auditor financiar activ un salariu sau o remuneratie de la administratori ori de la
entitatea economica auditata;
c) persoanele carora le este interzisa functia de administrator, potrivit legii;

d) persoanele care pe durata exercitarii profesiei de auditor financiar activ au
atributii de control financiar în cadrul MFP sau al altor institutii publice, cu
exceptia situatiilor prevazute expres de lege.
2.2. Reguli de atribuire a calitatii de auditor financiar
Persoanele fizice:
a) sa îndeplineasca cumulativ conditiile:
- sunt licentiate ale unei facultati cu profil economic si au o vechime în

activitatea financiar-contabila de minimum 4 ani sau au calitatea de expert
contabil, respectiv de contabil autorizat cu studii superioare economice;
- au promovat testul de verificare a cunostintelor în domeniul financiar -

contabil;
- au satisfacut pe parcursul stagiului cerintele Codului privind conduita etica si

profesionala în domeniul auditului financiar;
b) au efectuat un stagiu practic de 3 ani în activitatea de audit financiar;
c) au promovat examenul de aptitudini profesionale.
Persoanele juridice:
a) persoanele fizice care efectueaza auditul financiar al situatiilor financiare în

numele societatilor de audit trebuie sa satisfaca conditiile prevazute pentru
pers.fiz.;
b) majoritatea drepturilor de vot trebuie detinuta, direct sau indirect, de

persoane fizice ori societati de audit care satisfac conditiile prevazute pentru
pers.fiz.;
c) majoritatea membrilor Consiliului de administratie al unei societati de audit

trebuie sa fie persoane fizice sau societati de audit care satisfac conditiile pentru
pers.fiz..
Calitatea de auditor financiar se atribuie pe baza de examen de aptitudini

profesionale (organizat de Camera).
2.3. Exercitarea independenta a profesiei de auditor financiar
Auditorul financiar poate exercita independent profesia daca îndeplineste

cumulativ urmatoarele conditii:
a) este membru al Camerei, ca persoana activa;
b) îndeplineste conditiile stabilite prin Regulamentul de organizare si

functionare a Camerei.
2.4. Independenta si integritate profesionala
Persoanele carora li s-a atribuit calitatea de membru persoana activa a Camerei nu

pot angaja sau desfasura activitati care prejudiciaza ori care pot prejudicia
integritatea, obiectivitatea, independenta sau reputatia profesionala.
Cursul nr. 3
Principii fundamentale ale auditului intern
în domeniul bancar
Auditul intern în sistemul bancar are la baza 5 principii

fundamentale, si anume:
3.1. Permanenta auditului intern
Auditul intern reprezinta o activitate cu caracter permanent.
Conducatorii institutiilor de credit sunt responsabili pentru asigurarea

unei activitati de audit intern adecvate, corespunzatoare dimensiunii si naturii
operatiunilor lor.
3.2. Independenta auditului intern
Institutiile de credit trebuie sa asigure independenta activitatii de audit intern

de activitatile auditate si de activitatile zilnice pe care le implica controlul
intern.
Activitatea de audit intern este subordonata Consiliului de administratie.
Coordonatorul activitatii de audit intern trebuie sa aiba competenta de a

comunica, direct si din proprie initiativa, cele constatate în cadrul activitatii
desfasurate, Consiliului de administratie, Comitetului de audit, precum si
auditorilor financiari ai institutiilor de credit.
3.3. Obiectivitatea si impartialitatea auditului intern
Auditorii interni trebuie sa fie obiectivi si impartiali, astfel încât sa fie evitat
orice conflict de interese.
Orice situatie prin care se prejudiciaza obiectivitatea si impartialitatea
auditului intern, trebuie adusa imediat la cunostinta conducerii institutiei de
credit.
Persoanele care sunt soti, rude sau afini pâna la gradul al patrulea inclusiv cu
conducatorii unei institutii de credit nu pot fi auditori interni ai institutiei de
credit.
Auditorii interni nu vor putea audita activitati sau functii desfasurate si,
respectiv, detinute decât dupa trecerea unei perioade de cel putin un an si
nu vor putea fi angrenati în operatiuni ale institutiilor de credit ori în proiectarea
sau implementarea oricaror proceduri de control.
La cererea conducatorilor institutiei de credit, auditorul intern poate sa exprime

opinii legate de modul în care principiile de control intern sunt
respectate în unele situatii specifice.
Fara a prejudicia obiectivitatea si impartialitatea auditului intern, auditorii interni

vor putea acorda consultanta asupra unor operatiuni pentru care au avut anterior
responsabilitati.
3.4. Integritatea si competenta profesionala
Auditorii interni trebuie sa fie corecti, onesti si incoruptibili, sa respecte

prevederile legale si ale Codului privind conduita etica în activitatea de audit
intern.
Institutiile de credit trebuie sa se asigure ca auditorii interni sunt competenti

din punct de vedere profesional; la evaluarea competentei profesionale a
acestora trebuie avute în vedere complexitatea activitatilor institutiei de
credit ce fac obiectul auditului intern, iar acestia raspund din punct de vedere
profesional obiectivelor prevazute de statutul auditului intern.
3.5. Confidentialitatea
Auditorii interni trebuie sa fie prudenti în utilizarea informatiilor colectate si sa

asigure protejarea acestor informatii, totodata, nu vor utiliza informatiile
colectate pentru obtinerea unor avantaje personale.
Cursul nr. 4
Obiective specifice auditului intern în domeniul bancar

Conform standardelor internationale de audit
intern, obiectivul unui angajament de audit al situatiilor
financiare este de a da posibilitatea auditorului sa exprime o
opinie cu privire la situatiile financiare, daca acestea sunt
întocmite potrivit cadrului aplicabil de raportare financiara.
Expresiile folosite pentru exprimarea opiniei auditorului

sunt "ofera o imagine fidela" sau "prezinta în mod fidel,
sub toate aspectele semnificative".
Utilizatorul nu trebuie sa considere opinia de audit drept

o garantie a viabilitatii viitoare a entitatii sau a eficientei ori
productivitatii cu care managementul a condus activitatile
entitatii.
Principala reglementare legala referitoare la auditul intern în

domeniul bancar este Norma BNR nr. 17/2003 privind
organizarea si controlul intern al activitatii institutiilor de credit
si administrarea riscurilor semnificative, precum si organizarea
si desfasurarea activitatii de audit intern a institutiilor de
credit.
Potrivit prevederilor acestei reglementari legale, institutiile de

credit trebuie sa organizeze auditul intern ca o componenta
a activitatii de monitorizare a sistemului de control intern si
a evaluarii gradului de adecvare a nivelului fondurilor proprii în
functie de riscurile la care institutiile de credit sunt expuse, în
vederea asigurarii unei evaluari independente a adecvarii
politicilor si procedurilor stabilite si a modului în care acestea
sunt respectate.
Obiectivul auditului intern îl reprezinta, dupa caz, îmbunatatirea

activitatii institutiilor de credit.
Auditul intern trebuie sa acopere toate activitatile institutiilor de credit, inclusiv

activitatile sediilor secundare din tara si din strainatate.
Auditul intern al institutiilor de credit va include, în principal,

urmatoarele activitati:
a) evaluarea eficientei si a gradului de adecvare a sistemului de control intern;

b) evaluarea modului de aplicare si a eficacitatii procedurilor de administrare
a riscurilor si a metodologiilor de evaluare a riscurilor semnificative;
c) analizarea relevantei si integritatii datelor furnizate de sistemele

informationale financiare si de gestiune;
d) evaluarea acuratetei si credibilitatii înregistrarilor contabile si situatiilor

financiare;
e) evaluarea modului în care se asigura protejarea elementelor patrimoniale

bilantiere si extrabilantiere si identificarea metodelor de prevenire a fraudelor
si pierderilor de orice fel;
f) evaluarea gradului de adecvare a nivelului fondurilor proprii ale

institutiilor de credit în functie de riscurile la care acestea sunt expuse;
g) testarea atât a operatiunilor, cât si a functionarii procedurilor specifice de

control;
h) evaluarea eficientei operatiunilor institutiilor de credit;
i) evaluarea modului în care sunt respectate dispozitiile cadrului legal,

cerintele codurilor de conduita, precum si evaluarea modului în care sunt
implementate politicile si procedurile institutiei de credit;
j) testarea integritatii, credibilitatii si, dupa caz, a oportunitatii raportarilor,

inclusiv a celor destinate utilizatorilor externi.
Auditul intern va urmari si eficacitatea procesului de administrare a riscurilor

si a sistemului de control intern.
Cursul nr. 5
Statutul auditului intern. Comitetul de audit
5.1. Statutul auditului intern
Institutiile de credit trebuie sa elaboreze statutul auditului intern, care va

stabili cel putin urmatoarele:
a) obiectivele si sfera de cuprindere ale auditului intern;
b) pozitia auditului intern în cadrul institutiei de credit, competentele si

responsabilitatile acestuia;
c) responsabilitatile coordonatorului activitatii de audit intern;
d) termenii si conditiile în care auditorii interni pot furniza servicii de

consultanta sau pot îndeplini alte sarcini speciale.
Statutul auditului intern trebuie:
 sa fie revizuit periodic si comunicat întregului personal al institutiei de

credit;
 aprobat de Consiliul de administratie si de conducatorii institutiilor de

credit, cu avizul Comitetului de audit.
Statutul auditului intern trebuie sa prevada dreptul de initiativa al auditorului

intern si autoritatea acestuia de a comunica, cu orice membru al personalului
institutiei de credit, de a examina orice activitate, compartiment sau sediu secundar
al institutiei de credit, precum si accesul acestuia la orice înregistrari si informatii
interne, inclusiv la cele destinate conducerii etc.
5.2. Comitetul de audit
Institutiile de credit trebuie sa dispuna de un comitet de

audit, care este permanent, independent de conducatorii
institutiilor de credit, subordonat direct Consiliului de
administratie, având functie consultativa.
Functionarea si atributiile Comitetului de audit sunt reglementate atât

prin norme emise de Banca Nationala a României, cât si prin statutul fiecarei
institutii de credit.
Institutiile de credit trebuie sa dispuna de un regulament al Comitetului de

audit.
Comitetul de audit este format din membri ai Consiliului de administratie al

institutiei de credit, care nu au si nu au avut calitatea de conducator, si au
o experienta corespunzatoare atributiilor ce le revin.
Institutiile de credit trebuie sa asigure accesul Comitetului de audit la orice

date sau înregistrari necesare îndeplinirii atributiilor ce îi revin.
Comitetul de audit va avea cel putin urmatoarele atributii:
a) încurajarea comunicarii dintre membrii Consiliului de administratie,

conducatorii institutiei de credit etc.;
b) avizarea statutului auditului intern, planului de audit si necesarului de resurse
aferente acestei activitati;
c) asigurarea relatiei cu auditorul financiar al institutiei de credit;
d) analiza constatarilor si recomandarilor auditului intern si a planurilor

conducerii institutiei de credit.
În cadrul sedintelor Comitetului de audit se va pune accentul cel putin pe

urmatoarele aspecte:
a) functionarea sistemului de control intern si a activitatii de audit intern;
b) activitatile afectate de riscuri ce urmeaza a fi analizate în anul respectiv în

cadrul angajamentelor de audit;
c) corectitudinea si credibilitatea informatiilor financiare furnizate conducerii

si utilizatorilor externi;
d) conformarea institutiei de credit cu prevederile cadrului legal.
Comitetul de audit poate formula recomandari adresate Consiliului de

administratie privind strategia si politica bancii în domeniul controlului intern,
auditului intern si auditului financiar, precum si pentru numirea auditorului
financiar al institutiei de credit.
Cursul nr. 6
Externalizarea activitatii de audit intern
Potrivit cadrului legal aplicabil, Consiliul de administratie al

institutiilor de credit, cu avizul Comitetului de audit, poate lua
decizia externalizarii totale/ partiale a activitatii de
audit intern, dar numai unui auditor financiar specializat.
Principiile fundamentale ale auditului intern ramân aplicabile si în cazul

externalizarii acestei activitati. Acestea se refera la:
a) Permanenta auditului intern
 Auditul intern reprezinta o activitate cu caracter permanent.
 Conducatorii institutiilor de credit sunt responsabili pentru asigurarea

unei activitati de audit intern adecvate.
b) Independenta auditului intern
 Institutiile de credit trebuie sa asigure independenta activitatii de audit

intern de activitatile auditate.
 Activitatea de audit intern este subordonata functional Consiliului de

administratie.
 Coordonatorul activitatii de audit intern trebuie sa aiba competenta de a

comunica, cele constatate în cadrul activitatii desfasurate Consiliului de
administratie, Comitetului de audit, precum si auditorilor financiari ai
institutiilor de credit, dupa caz.
c) Obiectivitatea si impartialitatea auditului intern
 Auditorii interni trebuie sa fie obiectivi si impartiali, astfel încât sa fie

evitat orice conflict de interese.
 Orice situatie de conflict de interese va fi adusa la cunostinta partilor

interesate.
 Orice situatie de limitare a sferei de cuprindere a auditului intern va fi adusa

la cunostinta Consiliului de administratie si Comitetului de audit.
 Orice situatie prin care se prejudiciaza obiectivitatea si

impartialitatea auditului intern, trebuie adusa imediat la cunostinta conducerii
institutiei de credit.
 Persoanele care sunt soti, rude sau afini pâna la gradul al patrulea inclusiv
cu conducatorii unei institutii de credit nu pot fi auditori interni ai institutiei
de credit.
 Auditorii interni pot formula recomandari cu privire la procedurile de

control.
 La cererea conducatorilor institutiei de credit, auditorul intern poate sa

exprime opinii legate de modul în care principiile de control intern sunt
respectate.
 Auditorii interni vor putea acorda consultanta asupra unor

operatiuni pentru care au avut responsabilitati.
d) Integritatea si competenta profesionala

 Auditorii interni trebuie sa fie corecti, onesti si incoruptibili, sa respecte
prevederile legale si ale Codului privind conduita etica în activitatea de audit
intern, si trebuie sa fie competenti din punct de vedere profesional.
 La evaluarea competentei profesionale a auditorilor interni trebuie avuta

în vedere complexitatea activitatilor institutiei de credit, respectiv
capacitatea acestora de a solicita si obtine informatii, de a le sintetiza, evalua si
raporta.
 Institutiile de credit trebuie sa se asigure ca, pe ansamblu, auditorii interni

raspund din punct de vedere profesional obiectivelor prevazute de statutul
auditului intern.
e) Confidentialitatea
 Auditorii interni trebuie sa fie prudenti în utilizarea infor-matiilor

colectate în exercitarea activitatii si sa asigure protejarea acestor informatii.
 Auditorii interni nu vor utiliza informatiile colectate pentru obtinerea unor

avantaje personale sau în orice mod care ar fi contrar prevederilor legale ori în
detrimentul obiectivelor institutiei de credit.
Coordonatorul activitatii de audit intern are cel putin urmatoarele atributii pe

linia externalizarii activitatii de audit intern:
a) elaborarea fundamentarii necesitatii externalizarii activitatii de audit intern;
b) evaluarea furnizorului/ furnizorilor extern/externi de servicii în domeniul

auditului intern;
c) prezentarea spre aprobarea Consiliului de administratie, cu avizul

Comitetului de audit a propunerilor de la lit. a) si b).
Cursul nr. 7
Desfasurarea activitatii de audit intern
7.1. Etapele activitatii de audit intern
În institutiile de credit, desfasurarea activitatii de audit intern presupune

parcurgerea unor etape, diferentiate în functie de obiectivul urmarit, astfel:
1. pentru desfasurarea angajamentelor de audit, se vor parcurge cel putin

urmatoarele etape:
a) planificarea activitatii de audit intern;
b) examinarea si evaluarea informatiilor;
c) comunicarea rezultatelor;
d) monitorizarea implementarii
recomandarilor date.
2. pentru desfasurarea unui angajament de consultanta, se vor parcurge cel

putin urmatoarele etape:
a) planificarea unor întâlniri cu beneficiarul serviciului de consultanta;
b) confirmarea faptului ca beneficiarul întelege si este de acord cu tipul de

consultanta;
c) evaluarea angajamentului de consultanta sub raportul compatibilitatii cu

planul de audit;
d) stabilirea printr-un acord a conditiilor si cerintelor generale;
e) comunicarea rezultatelor;
f) monitorizarea implementarii
recomandarilor date.
7.2. Responsabilitati în activitatea de audit intern
Coordonatorul activitatii de audit intern raspunde de:
1. dezvoltarea si mentinerea unui program de asigurare a calitatii si

îmbunatatire a activitatii de audit intern, prin care sa se asigure
ca, activitatea de audit intern se desfasoara:
a) pe baza unor norme solide de audit intern, transpuse în proceduri;
b) în conformitate cu Codul privind conduita etica în activitatea de audit intern.
2. monitorizarea si evaluarea eficientei programului de asigurare a calitatii

activitatii de audit intern. Evaluarea va urmari cel putin:
a) conformitatea cu normele de audit intern si Codul privind conduita etica
în activitatea de audit intern;
b) adecvarea activitatii de audit intern la statutul auditului intern,

obiectivele, politicile si procedurile aferente;
c) contributia activitatii de audit intern la îmbunatatirea procesului de

administrare a riscurilor etc.;
d) modul în care activitatea de audit intern a contribuit la îmbunatatirea

activitatii institutiei de credit.
Coordonatorul activitatii de audit intern este responsabil pentru/de:
1. asigurarea competentei si pregatirii profesionale a auditorilor interni;
2. stabilirea politicilor si procedurilor aferente activitatii de audit intern;
3. coordonarea activitatilor desfasurate de auditorii interni din cadrul

institutiei de credit cu cele ale altor furnizori externi de servicii în domeniul
auditului intern.
4. informarea, Consiliului de administratie al institutiei de credit si a

Comitetului de audit asupra activitatii desfasurate în raport cu planul auditului
intern.
7.3. Forme de audit intern
In functie de obiectivul urmarit, se poate utiliza una dintre urmatoarele forme de

audit:
a) audit financiar;
b) audit de conformitate;
c) audit operational;
d) audit al conducerii.
Auditul intern poate oferi, în limita statutului auditului

intern, urmatoarele tipuri de servicii de consultanta:
a) angajamente oficiale de consultanta ;

b) angajamente neoficiale de consultanta;
c) angajamente speciale de consultanta;
d) angajamente de consultanta.
Coordonatorul activitatii de audit intern va elabora un plan de audit, care:
a) va include termenele si frecventa angajamentelor de audit;
b) cuprinde situatia referitoare la resursele necesare;
c) include metodologia de evaluare a riscurilor,
d) se va derula pe un numar de ani;
e) va avea în vedere si evolutiile prognozate, gradul de risc, aferent noilor

activitati;
f) trebuie aprobat de catre Consiliul de administratie si de conducatorii

institutiei de credit,
Pentru fiecare angajament de audit trebuie elaborat un program, care descrie

obiectivele si etapele acestuia.
Procedurile de audit aferente angajamentului de audit trebuie documentate

în fise de lucru.
Fisele de lucru trebuie aprobate de catre coordonatorul activitatii de audit

intern.
Coordonatorul activitatii de audit intern trebuie sa

stabileasca politici privind pastrarea datelor aferente fiecarui angajament,
precum si furnizarea acestora unor terte persoane.
Pentru fiecare angajament de audit din planul de audit trebuie întocmit

un raport de audit. Acesta trebuie sa prezinte:
- scopul si întinderea angajamentului;
- perioada auditata;
- constatarile si recomandarile;
- planul de actiuni pentru punerea în practica a recomandarilor;

- raspunsurile structurii auditate;
- stadiul îndeplinirii recomandarilor aferente angajamentelor anterioare.
Auditul intern va urmari modul de implementare a recomandarilor sale si va

raporta în acest sens.
Cursul nr. 8
Proceduri de audit
Principalele tipuri de proceduri de audit sunt procedurile analitice în care se

compara:
a) relatiile între informatiile financiare si cele nefinanciare;
b) rezultatele prevazute cu cele reale;
Comparatiile care se efectueaza includ:
 bugetele cu rezultatele obtinute efectiv;
 perioada curenta cu cea anterioara;
 elemente informative conexe;
 diferite departamente;
 diferite organizatii.
Procedurile analitice depind de:
- calitatea sistemului de control intern;
- experienta si cunostintele auditorilor;
Procedurile analitice faciliteaza legatura dintre obiectivele de audit si evidentele

care pot fi obtinute si presupun un anumit nivel de precizie a concluziilor.
În procedurile analitice sunt incluse testele de audit detaliate, care:
- permit testarea informatiei;
- se bazeaza pe esantioane si elemente statistice.
Principalele tipuri de proceduri de audit presupun:

a) observarea (de exemplu, participarea la procesul de numarare a
numerarului);
b) studii (procesul de autoevaluare în ceea ce priveste controalele);
c) repetarea procedurii (scrisori de confirmare de la clienti).

Cursul nr. 9
Documente de lucru
Documentele de lucru sunt importante deoarece:
1. sunt principalele documente justificative ale raportului de audit intern;
2. permit revizuirea activitatilor efectuate;
3. constituie baza asigurarii calitatii activitatii de audit intern.
În activitatea de audit intern, trebuie documentate urmatoarele procese/etape:
 planificarea;
 analiza si evaluarea controalelor interne;
 informatiile primite;
 testele de audit;
 orice alte evidente necesare auditarii;
 problemele identificate pe parcursul auditarii si solutionarea acestora;
 concluziile activitatii de audit;
 raportul final.
Documentele de lucru trebuie sa includa, nelimitativ:
- documentatia de planificare si programele de activitate;
- descrierea controalelor interne si evaluarile scrise aferente;
- procesele-verbale aferente întâlnirilor;
- copii ale documente relevante (contracte, facturi semnificative etc.);

- descrierea activitatilor desfasurate;
- rapoartele destinate conducerii si raspunsul acesteia;
- corespondenta aferenta concluziilor finale.
Documentele de lucru trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele elemente:
- identificarea entitatii auditate;
- perioada auditata;
- data întocmirii documentelor de lucru;
- identificarea documentelor de lucru;
- referinte la alte documente de lucru;
- descrierea unor procese specifice de audit, documentate corespunzator;
- explicatii aferente unor sublinieri ale auditorului;
- data aprobarii documentelor de lucru.
Redactarea documentelor de lucru trebuie concentrata pe aspectele esentiale.
Documentele de lucru trebuie sa ofere suficiente detalii necesare întelegerii lor

de catre un utilizator rezonabil si trebuie sa evite prezentarea unor detalii
suplimentare.
Fisierele documenelor de lucru au un continut specific:
1. Cuprins;
2. Raportul de audit;
3. Documentatia de audit;
4. Rezumatul constatarilor si raspunsurile conducerii;
5. Masurile ulterioare raportului de audit;
6. Documentatia aferenta.
În activitatea practica, sunt pastrate distinct doua fisiere ale documenelor de

lucru:
- Fisierul documenelor aferente angajamentelor specifice;
- Fisierul documenelor cu utilizare permanenta.
Cursul nr. 10
Cunoasterea clientului
Auditorul trebuie sa aiba/obtina cunostinte suficiente referitoare la client, care

sa-i permita sa identifice sau sa
înteleaga evenimentele, tranzactiile si practicile, care pot avea un efect
semnificativ asupra situatiilor financiare sau asupra examinarii sau a raportului
de audit.
Auditorul trebuie sa cunoasca, la modul general, mediul economic si sectorul de

activitate în care opereaza clientul, precum si specificul modului de operare al
acestuia.
10.1. Obtinerea informatiilor
Înaintea acceptarii unui angajament, auditorul va obtine

informatii preliminare cu privire la:
- sectorul de activitate;
- structura proprietatii;
- conducerea;
- operatiunile entitatii.
Dupa acceptarea angajamentului, se vor obtine informatii

suplimentare, detaliate.
Sursele prin care auditorul poate obtine informatii includ:
 experienta anterioara în raport cu entitatea si sectorul de

activitate al acesteia;
 discutii cu:
- personalul din cadrul entitatii (de exemplu, cu directori

si personalul operativ superior);
- personalul de audit intern si analiza rapoartelor de audit
intern;
- alti auditori, juristi si alti consultanti care au prestat

servicii entitatii sau în cadrul sectorului de activitate;
- persoane din afara entitatii, aflate în cunostinta de cauza

(de exemplu, economisti din sectorul de activitate, autoritati
de reglementare, clienti etc.).
 publicatii legate de sectorul de activitate (de ex., statistici,

sondaje, publicatii de specialitate, rapoarte întocmite de banci
etc.);
 legislatie si reglementari care afecteaza în mod

semnificativ entitatea;
 vizitarea cladirilor, constructiilor si instalatiilor la sediul

firmei;
 documentele emise de entitate (de ex., procese-verbale

ale întâlnirilor, materiale transmise actionarilor sau la
autoritatile de reglementare, planul de conturi, rapoarte
financiare, etc.).
10.2. Utilizarea informatiilor
Întelegerea activitatii si utilizarea informatiilor despre client

în mod adecvat ajuta auditorului la:
a) evaluarea riscurilor si identificarea problemelor;
b) planificarea si efectuarea auditului în mod eficient;
c) evaluarea probelor de audit;
d) furnizarea de servicii mai bune clientului.
Pe parcursul auditului, auditorul emite rationamente în

legatura cu mai multe aspecte în care cunoasterea activitatii
este importanta, de genul:
 evaluarea riscului inerent si a riscului de control;

 luarea în considerare a riscurilor activitatii si raspunsul
conducerii la acestea;
 dezvoltarea planului general de audit si a programului de
audit;
 determinarea pragului de semnificatie si verificarea
daca nivelul pragului de semnificatie ales ramâne adecvat;
 evaluarea probelor de audit în vederea determinarii
gradului de adecvare;
 evaluarea estimarilor contabile si a declaratiilor
conducerii;
 identificarea domeniilor în care sunt necesare consideratii
si cunostinte speciale de audit;
 identificarea partilor afiliate si a tranzactiilor cu partile
affiliate;
 recunoasterea informatiilor conflictuale;
 recunoasterea circumstantelor neobisnuite;
 efectuarea de investigatii documentate si determinarea
caracterului rezonabil al raspunsurilor;
 luarea în considerare a politicilor contabile adecvate si a
prezentarilor din situatiile financiare.
Pintre aspectele ce trebuie luate în considerare pentru

cunoasterea clientului, mentionam:
a) Factori economici generali: (nivelul general al activitatii

economice; rata dobânzii; inflatia, reevaluarea
monedei; politicile guvernamentale în domeniul: monetar, fiscal,
al stimulentelor financiare, tarifelor, cursul valutar etc.);
b) Sectorul de activitate, vor fi urmarite conditiile importante ce pot afecta

afacerea clientului, printre care:
piata si concurenta; specificul activitatii; riscul afacerii; starea

activitatii etc.
c) Entitatea. Se vor urmari aspecte referitoare la:
- caracteristici importante ale managementului si formei

de proprietate;
- activitatea entitatii;
- rezultatele financiare;
- mediul de raportare;
- legislatie;
- cerintele de raportare privind auditul.
Cunoasterea activitatii bancii presupune ca auditorul sa

înteleaga cel putin aspectele referitoare la:
a) structura de guvernanta corporativa a bancii;
b) mediul economic si de reglementare dominant pentru

principalele tari în care banca îsi desfasoara activitatea;
c) conditiile de piata existente în fiecare dintre sectoarele

importante în care opereaza banca.
Auditorul trebuie sa înteleaga structura de guvernanta corporativa a

bancii.
Auditorul trebuie sa obtina o cât mai buna informare referitoare

la produsele si serviciile pe care le ofera banca.
Auditorul trebuie sa înteleaga natura serviciilor prestate prin intermediul unor

produse bancare în vederea întelegerii riscurilor inerente si a implicatiilor
contabile.
Auditorul ia în considerare restrictiile legale si cele

impuse de reglementare.
Cursul nr. 11
Auditul situatiilor financiare
11.1. Aspecte generale
La întocmirea unui plan general pentru auditul situatiilor

financiare ale unei banci, auditorul trebuie sa acorde o atentie
deosebita urmatoarelor aspecte:
- complexitatea tranzactiilor derulate de banca si
documentatia aferenta acestora; considerente legate de
reglementare;
- dimensiunea sistemelor IT; evaluarile preconizate ale

riscului inerent si evaluarea pragului de semnificatie;
- activitatea auditului intern; dispersia geografica a

operatiunilor bancii si coordonarea activitatilor între
diferite echipe de audit;
11.2. Continutul principalelor situatii financiare ale institutiilor de credit
Principalele situatii financiare într-o institutie de credit, în baza

carora auditorul poate obtine informatii, sunt:
a) Situatia soldurilor la alte banci:
 permite verificarea confirmarilor de sold venite de la

terti;
 se verifica daca soldurile la alte banci sunt expresia

unor tranzactii comerciale de buna credinta (bona fide)
sau daca orice variatie semnificativa fata de nivele normale sau
preconizate.
b) Situatia instrumentelor pe piata monetara:
 permite reconcilierea sumelor confirmate de bancile custode

externe cu înregistrarile contabile;
 permite verificarea existentei sarcinilor asupra titlului

instrumentelor.
c) Situatia titlurilor detinute în scopul tranzactionarii:
 permite reconcilierea sumelor confirmate de bancile

custode externe cu înregistrarile contabile;
 permite verificarea existentei sarcinilor asupra titlului

instrumentelor;
d) Situatia altor active financiare
(Acele elemente care presupun investitii curente de fonduri, de

exemplu, pachete de credite cumparate în vederea revânzarii,
achizitii de active titlurizate)
 ofera informatii cu privire la activele financiare

detinute, permitând astfel auditorului sa examineze
documentatia de baza care sustine cumpararea acestor active,
pentru a stabili daca toate drepturile si obligatiile au fost corect
contabilizate.
e) Situatia investitiilor de portofoliu
 pe baza acestei situatii, se verifica daca:
 relatia dintre tipurile de titluri detinute si venitul aferent

este una rezonabila;
 toate câstigurile si pierderile semnificative din vânzari si

reevaluari au fost raportate în conformitate cu cadrul de
raportare financiara.
f) Situatia investitiilor în filiale/sucursale si entitati

asociate
Auditorul apreciaza daca s-au efectuat ajustari

corespunzatoare în situatiile în care politicile contabile ale
filialelor/ sucursalelor/ companiilor, contabilizate pe baza punerii
în echivalenta sau consolidate, nu sunt conforme cu
politicile contabile ale bancii.
g) Situatia împrumuturilor
Permite urmarirea unor aspecte legate de activitatea de

creditare a bancii, printre care: calitatea portofoliului de
credite; gradul de adecvare a provizioanelor pentru
pierderi aferente creditelor;
h) Situatia conturilor deponentilor
- Depozite ale clientilor

 se evalueaza sistemul de control intern asupra conturilor
deponentilor;
 se determina daca obligatiile aferente depozitelor sunt

clasificate în conformitate cu normele de reglementare si
cu principiile contabile;
- Sume aflate în tranzit
i) Situatia contului de capital si rezerve
Se urmareste daca, potrivit scopurilor de reglementare:
- capitalul si rezervele sunt adecvate;
- informatiile prezentate au fost luate corect în calcul si

daca acestea sunt corespunzatoare si conforme cu cadrul
de raportare financiara aplicabil;
- reglementarile aplicabile prevad restrictii asupra

repartizarii profiturilor raportate, auditorul are în
vedere prezentarea adecvata a restrictiilor respective;
- cerintele cadrului de raportare financiara aplicabil, cu

privire la prezentarea rezervelor ascunse, au fost
respectate.
j) Situatia provizioanelor, activelor si datoriilor

contingente
(în afara instrumentelor derivate si instrumentelor financiare
extrabilantiere - angajamente de creditare de fonduri si
garantare a rambursarii fondurilor de catre clienti pentru terti
etc.).
Se au în vedere aspecte de natura celor prezentate în continuare:
 identificarea activitatilor care au potentialul de a genera

active sau datorii contingente (de exemplu, titlurizarile);
 daca cifrele privind activele si datoriile contingente, de la
finele perioadei, sunt rezonabile potrivit experientei si
cunostintelor detinute despre activitatile din anul curent;
 daca activele sau datoriile au fost titlurizate sau se
încadreaza altfel, pentru un tratament contabil care conduce
la eliminarea lor din bilantul bancii, se are în vedere daca
daca au fost constituite provizioane corespunzatoare.
k) Situatia instrumentelor derivate si a instrumentelor financiare

extrabilantiere
 Se examineaza documentatia care sta la baza acestor

tranzactii pentru a stabili daca au fost contabilizate corespunzator toate
drepturile si obligatiile.
 Se verifica existenta confirmarilor din partea tertilor asupra soldurilor
înregistrate.
1) Situatia veniturilor din dobânzi si a cheltuielilor cu

dobânzi
De regula, veniturile si cheltuielile cu dobânda sunt doua

dintre principalele elemente ale contului de profit si
pierdere al unei banci. Se vor avea în vedere urmatoarele
aspecte:
 existenta unor proceduri satisfacatoare

pentru contabilizarea corespunzatoare a
veniturilor realizate si a cheltuielilor angajate (cumulate)
la finele anului;
 evaluarea adecvarii sistemului de control intern aferent;
 verificarea caracterului rezonabil al sumelor raportate,

prin metode ce vizeaza compararea randamentelor dobânzii
cu ratele de piata; cu ratele bancii centrale; cu ratele date
publicitatii.
m) Situatia provizioanelor pentru pierderi din credite
Exista doua forme de provizioane:
1) provizioane specifice cu privire la pierderile identificate la creditele

individuale;
2) provizioane generale care acopera pierderi care sunt considerate ca

exista, dar nu au fost identificate expres.
Se evalueaza adecvarea provizioanelor specifice si generale astfel încat
acestea sa poata absorbi pierderile estimate din credite, asociate
portofoliului de credite.
n) Situatia veniturilor din comisioane si speze
 Se verifica daca valoarea înregistrata este completa,

respectiv, daca toate elementele individuale au fost
înregistrate.
o) Situatia provizioanelor pentru impozitul pe profit
În functie de reglementarile fiscale speciale aplicabile bancilor în cadrul

jurisdictiei în care este situata banca asupra careia se face raportarea, se
constituie provizioane pentru impozitul pe profit.
p) Situatia tranzactiilor partilor afiliate
Raportarile financiare cer evidentierea partilor afiliate

(persoane aflate în relatii speciale cu banca) si a tranzactiilor
derulate cu acestea.
q) Situatia notelor la situatiile financiare
Auditorul stabileste daca notele la situatiile financiare ale bancii sunt în

concordanta cu cadrul aplicabil de raportare financiara.
Cursul nr. 12
Riscul operational. Fraudele
12.1. Riscul operational
Rriscul operational este definit, prin reglementarile legale în vigoare, drept

riscul înregistrarii de pierderi sau al nerealizarii profiturilor estimate, care este
determinat de factori interni (derularea neadecvata a unor activitati interne,
existenta unui personal sau unor sisteme necorespunzatoare etc.) sau de factori
externi (conditii economice, schimbari în mediul bancar, progrese tehnologice
etc.).
Evenimente generatoare ale unui astfel de risc:
a) frauda interna (ex. raportarea cu rea-credinta a pozitiilor, furtul etc.);
b) frauda externa (ex., tâlharia, falsificarea, spargerea unor coduri);

c) conditiile aferente efectuarii angajarilor de personal si siguranta locului de
munca;
d) practici defectuoase legate de clientela, produse si activitati;
e) punerea în pericol a activelor corporale (de exemplu, acte de terorism sau

vandalism, incendii, cutremure);
f) întreruperea activitatii si functionarea defectuoasa a sistemelor;
g) tratamentul aplicat clientilor si contrapartidelor comerciale, precum si

procesarea defectuoasa a datelor legate de acestia;
h) securitatea sistemului "electronic banking".
12.2. Fraudele
Auditorul intern trebuie sa dispuna de suficiente notiuni si cunostinte, pentru a

putea fi în masura sa identifice indiciile fraudelor, fara a detine pregatirea si
experienta unei persoane specializate în detectarea si investigarea fraudelor.
Fraudele se refera la nereguli si acte ilegale caracterizate prin inducerea

intentionata în eroare.
Fraudele comise de angajati includ, fara a fi limitative, aspecte de natura celor

mentionate mai jos:
- sustragerea de numerar;
- întocmirea de facturi frauduloase;
- utilizarea neautorizata a activelor;
- înregistrarea unor cheltuieli care nu se asociaza operatiunilor

organizatiei;
- utilizarea resurselor organizatiei;
- stabilirea unor preturi neautorizate;
- declararea unor ore suplimentare;
- vânzarea neautorizata a unor active;
- sustrageri de stocuri.
Un pas premergator detectarii fraudelor îl constituie semnalele de alarma, in
categoria carora pot fi incluse, fara a fi limitative, urmatoarele indicii:
 lipsa de documentatie;
 forme neobisnuite de documentare;
 utilizarea unor copii sau a unor documente în facsimile;
 refuzul de a furniza documente si informatii;
 aceleasi semnaturi pe scrisorile de aprobare;
 aceleati adrese ale unor clienti si furnizori diferiti;
 erori frecvente;
 reactii negative la întrebarile auditorului;
 diferente în ceea ce priveste rezultatele.
Cursul nr. 13
Auditul portofoliului de imprumuturi
Riscul de credit, definit ca posibilitatea ca debitorul sau co-

contractantul bancii sa nu-si poata îndeplini obligatiile în
conformitate cu conditiile agreate.
Creditele reprezinta sursa primara a riscului de

credit pentru banci.
Factorul determinant în acordarea unui credit este cuantumul

riscului de credit asociat cu procesul de creditare.
Pentru creditele individuale, riscul de credit se refera la

capacitatea si disponibilitatea debitorului de a plati.
Alte surse de risc de credit sunt scrisorile de garantie bancara.
Riscul de credit reprezinta o cauza majora a problemelor

bancare grave si este direct legat de:
- lipsa unei competente profesionale calificate în creditare;
- gestionarea slaba a riscului de portofoliu;
- neglijarea schimbarilor privind circumstantele economice si
de alta natura care pot conduce la deteriorarea bonitatii
clientilor bancii.
Activitatea de creditare poate fi împartita pe urmatoarele

categorii:
a) analiza si acordare;
b) monitorizare;
c) incasare;
d) revizuire si evaluare periodica.
a) Analiza si acordarea presupun clarificarea urmatoarelor

aspecte:
- obtine banca solicitari de credit complete si documentate,
care sa includa situatiile financiare ale clientului, sursa de
rambursare a creditului si destinatia vizata a fondurilor?
- obtine banca rapoarte de credit sau dispune de investigatii
independente asupra clientilor potentiali?
- sunt limitele de aprobare (competenta) a creditului bazate
pe competenta profesionala a ofiterului/inspectorului de
credite?
- exista o segregare corespunzatoare a sarcinilor între
compartimentul de aprobare a creditelor si compartimentele
de monitorizare a debursarii, încasare si revizuire?
- sunt garantiile examinate pentru a se asigura ca ele sunt
executabile?
- exista un sistem de control care sa asigure, în masura
posibilitatilor, utilizarea fondurilor de catre client conform
destinatiei creditului?
b) Monitorizarea presupune urmarirea unor aspecte precum:

- sunt balantele de verificare întocmite si reconciliate cu
conturile de control de catre angajati care nu proceseaza sau
înregistreaza operatiunile de creditare?
- se întocmesc la timp rapoarte despre creditele a caror
rambursare sau plata a dobânzii este întârziata?
- sunt aceste rapoarte analizate de angajati independenti de
functia de creditare?
- sunt implementate proceduri care sa faca necesara
reevaluarea periodica a garantiilor?
c) Încasarea este categoria in care se urmarescaspecte de
natura celor de mai jos:
- sunt evidentele încasarilor de capital si dobânda si
actualizarea soldurilor conturilor de împrumut operate de
angajati independenti de compartimentul de acordare a
creditelor?
- exista un sistem de control care sa asigure urmarirea
eficienta a creditelor restante pentru plata?
d) Revizuirea si evaluarea periodica vizeaza urmatoarele

aspecte:
- sunt implementate proceduri pentru analizarea
independenta a tuturor creditelor, în mod regulat, inclusiv:
 analizarea rezultatelor procedurilor de monitorizare
mentionate mai sus;
 analizarea problemelor curente care afecteaza clientii-
debitori din sectoarele geografice si industriale
relevante?
- sunt în vigoare politici scrise corespunzatoare care sa
stabileasca criterii pentru:
 constituirea provizioanelor pentru pierderi din credite;
 evaluarea garantiilor în vederea constituirii de provizioane
pentru pierderi;
 reluarea (stornarea) provizioanelor constituite anterior;
 reducerea la zero a soldului creditelor neperformante?
- sunt implementate proceduri care sa asigure înregistrarea
în timp util în evidentele contabile a tuturor provizioanelor
necesare?
Auditorul trebuie sa cunoasca si sa înteleaga metoda
bancii de controlare a riscului de credit. Aceasta include
aspecte precum:
 procesul de monitorizare a expunerii la risc apartinând
bancii si sistemul sau prin care se asigura identificarea si
agregarea tuturor creditelor acordate partilor afiliate;
 metoda bancii pentru determinarea valorii garantiei
pentru expunerea la risc si pentru identificarea
pierderilor potentiale si determinate;
 practicile de creditare si baza de clienti ale bancii.
 portofoliul de expuneri la risc si diversele caracteristici
ale expunerilor;
 documentatia privind expunerile, folosita de banca;
 procedurile bancii si nivelurile de competenta pentru
acceptarea unei expuneri la risc.
Auditorul analizeaza politicile de creditare si are în vedere:

 daca politicile sunt revizuite si actualizate periodic pentru
a se asigura relevanta lor fata de conditiile în schimbare
ale pietei si noile linii de activitate ale bancii; si
 daca cei însarcinati cu guvernanta au aprobat politicile si
daca banca le respecta ;
 daca rapoartele cuprind:
- identificarea creditelor-problema;
- informatii curente privind riscul de portofoliu;
- informatii privind aparitia unor trenduri în cadrul
portofoliului si domeniilor de creditare?
Auditorul are în vedere eficienta administrarii creditelor si

gestionarea portofoliilor prin examinarea:
 filozofiei generale de creditare a conducerii într-o astfel de
maniera încât sa se obtina raspunsurile conducerii.
 efectului creditelor care nu sunt sustinute de informatii
financiare curente si complete si analiza capacitatii de
rambursare.
 efectului creditelor pentru care documentatia privind
expunerea la risc si garantiile este deficienta.
 adecvarii transferurilor de credite de slaba calitate catre
sau de la o alta entitate afiliata.
 exactitatii si integralitatii rapoartelor.
Auditorul are în vedere daca exista politici si proceduri pentru

creditele-problema si solutionarea acestora.
Pe lânga evaluarea adecvarii provizioanelor pentru

expunerile individuale, auditorul verifica daca trebuie
constituite si alte provizioane pentru anumite categorii sau
clase de expuneri si evalueaza adecvarea provizioanelor pe
care banca le-ar fi putut constitui prin discutii cu conducerea.
Cursul nr. 14
Auditul lichiditatii societatilor bancare
Lichiditatea poate fi considerata stiinta de a gasi acel punct de echilibru

sensibil între maturitatea resurselor si cea a plasamentelor, care sa permita
bancii sa dispuna permanent de bani atunci când are nevoie de ei.
Functiile lichiditatii bancare constau în:
- fluidizarea procesului de intermediere bancara;
- protejarea intereselor clientilor si ale actionarilor;
- asigurarea capacitatii rezonabile de rambursare a depozitelor catre clienti

si asigurarea independentei bancii fata de sursele de împrumut marginale de
pe piata si evitarea împrumuturilor de la Banca Centrala.
Prin banda de lichiditate se întelege o anumita perioada de timp (o luna, 3

luni etc.) ramasa de scurs pâna la scadenta unui plasament (activ) sau a
unui depozit atras (pasiv).
Benzile de lichiditate sunt stabilite pe urmatoarele intervale de timp:
 pâna la o luna inclusiv;
 între o luna si 3 luni inclusiv;
 între 3 luni si 6 luni inclusiv;
 între 6 luni si 12 luni inclusiv;

 peste 12 luni.
Dupa stabilirea benzilor de lichiditate, banca efectueaza repartizarea activelor

si pasivelor pe benzi de lichiditate, tinând cont de scadenta reziduala
(intervalul de timp ramas de scurs de la data analizei pâna la expirarea unui
depozit sau pâna la scadenta unui credit/rate de credit).
Repartizarea activelor/pasivelor bilantiere pe scadente si respectiv, pe benzi

de lichiditate se efectueaza cu respectarea urmatoarelor reguli:
 la repartizarea pe scadente a activelor si pasivelor bilantiere se au în

vedere termenele ramase de scurs pâna la expirarea scadentei;
 pe lânga activele/pasivele bilantiere, se repartizeaza pe scadente si se

înscriu pe benzi de lichiditate si angajamentele/obligatiile evidentiate în
afara bilantului;
 activele si pasivele bilantiere pentru care banca a constituit

provizioane de risc se înscriu pe benzi de lichiditate, în functie de valoarea
lor neta, respectiv valoarea contabila diminuata, dupa caz, cu
provizioanele constituite;
 o serie de active bilantiere se înscriu pe benzi de lichiditate la valoarea

neta, diminuata cu un coeficient de ajustare (1-K).
Calculul indicatorului de lichiditate se efectueaza pe baza compararii

activelor/pasivelor bilantiere si extrabilantiere, grupate pe benzi de
lichiditate, astfel:
Lichditatea efectiva (Le) rezulta din însumarea activelor bilantiere si

extrabilantiere, repartizate pe benzi de scadenta, si exprima sumele pe care
banca le are de primit de la clientela ne(bancara) si intervalele de timp
respective.
Lichiditatea necesara (Ln) rezulta din însumarea pasivelor si obligatiilor

bilantiere si extrabilantiere si exprima sumele pe care banca trebuie sa le
restituie clientilor sai în perioadele de timp respective.
Prin compararea lichiditatii efective cu lichiditatea necesara se obtine:
 excedentul de lichiditate - când Le > Ln;
 deficitul de lichiditate - când Le < Ln. Aceasta situatie este

inacceptabila pentru banca, întrucât nu poate face obligatiilor de plata,
fiind practic în încetare de plati (cvasi faliment);
 indicatorul de lichiditate (L) trebuie sa fie întotdeauna supraunitar, atât
pe fiecare banda, cât si pe total;
Le
L = ________ >1
Ln
Gruparea elementelor de activ si de pasiv în scopul calcularii indicatorilor de

lichiditate se efectueaza astfel :
INDICATORI Benzi de scadenta
< 1 luna luna < D < 3 luni < D 6 luni < D 12 luni < D TOTAL
3 luni < 6 luni < 12 luni
0 1 2 3 4 5 6 7
Total active bilantiere 1
Total angajamente în 2
afara bilantului
primite
Lichiditatea efectiva 3
(Rd3 = Rd1 + Rd2 +
Rd7 din coloana
precedenta)
Total obligatii 4
bilantiere
Total angajamente în 5
afara bilantului date
Lichiditatea necesara 6
(Rd6 = Rd4 + Rd5)
Excedent de 7
lichiditate
(Rd7 = Rd3 - Rd 6),
daca Rd7 > 0,
Deficit de lichiditate
(Rd7 = Rd3 - Rd 6),

daca Rd7 < 0.
Indicator de lichiditate 8
(Rd8 = Rd3/Rd6)
 lichiditatea imediata sau acida (La) - reprezinta raportul dintre activele

lichide si obligatiile imediate, fiind exprimat prin indicatorul de lichiditate
calculat pentru prima banda de scadenta (0 - 30 zile);
Le1
La = _________ , unde 1 reprezinta prima banda de scadenta;
Ln1
 lichiditatea în functie de total active se calculeaza ca raport între

activele lichide si totalul activelor, si exprima gradul în care banca îsi
poate converti în lichiditati creditele si celelalte active;
 lichiditatea în functie de total depozite si disponibilitati se determina

prin raportarea activelor lichide la total depozite si disponibilitati, si
exprima proportia în care depozitele si disponibilitatile atrase au fost
plasate în active lichide sau posibil de transformat rapid în lichiditati, si în
active cu maturitati mai îndelungate (peste 3 luni);
 lichiditatea în functie de totalul depozitelor si împrumuturilor se

calculeaza ca raport între activele lichide si totalul depozitelor si
împrumuturilor;
 lichiditatea în functie de activele lichide si depozitele

(disponibilitatile) la vedere se calculeaza ca raport între cele doua
elemente componente si variaza în functie de gradul de dezvoltare a
pietelor financiare, de volatilitatea depozitelor, de gradul de cultura
bancara etc.;
 rata bresei se calculeaza ca raport între dobânda încasata minus

dobânda platita, pe de o parte, si diferenta între active si pasive, pe de
alta parte.
Analiza de tip Gap se realizeaza de banca pentru evidentierea decalajului
dintre active (plasamente) si pasive (resurse), pe baza duratei reziduale
pâna la scadenta a acestora grupate pe intervale de timp.
In cazul analizei Gap se pot stabili si alte benzi de lichiditate (o zi, 2 zile, o
saptamâna etc.), iar încadrarea activelor si pasivelor pe scadente nu este
atât de riguroasa.
Scopul analizei Gap : identificarea din timp, proiectare eventualelor pericole

la care se expune banca, determinate de necorelarea corespunzatoare a
maturitatii plasamentelor cu cea a resurselor.
Analiza de tip Gap poate oferi managementului bancii posibilitati de

cunoastere si masurare a riscului de lichiditate la care este supusa banca, pe
baza urmatorilor indici, astfel:
Gap i = Active scadente în - Pasive scadente în
intervalul de timp i intervalul de timp i
(Asi) (Psi)
Gap pozitiv: Asi > Psi
Gap negativ: Asi < Psi
Gap-ul negativ este semnalul de alarma pentru eventuale probleme de

lichiditate, mai ales când intervalul de timp (i), pentru care este calculat, este
scazut (o zi, o saptamâna, o luna).
Gap cumulat = Σ Gap i
i =1
Reprezinta posibilitatea bancii de a trece valoarea Gap-ului pozitiv/negativ de

pe un interval de scadenta pe altul.
Gap cumulat
Indicele Gap i = ____________ x 100
Total active
Cursul nr. 15
Auditul rezervelor si provizioanelor
Bancile sunt obligate ca, în scopul protejarii capitalului propriu, precum si a
depozitelor persoanelor fizice si juridice si a acoperirii eventualelor credite pe
termen scurt, mediu si lung, care prezinta incertitudini în recuperare, sa
constituie anumite rezerve denumite provizioane specifice de risc de credit si
de dobânda.
In acest sens, creditele si plasamentele bancilor trebuie clasificate lunar, prin

aplicarea simultana a criteriilor privind serviciul datoriei, performanta
financiara si initierea de proceduri judiciare, în urmatoarele categorii:
- standard;
- în observatie (numai pentru creditele acordate clientelei din afara

sectorului institutiilor de credit);
- substandard (numai pentru creditele acordate clientelei din afara

sectorului institutiilor de credit);
- îndoielnic (numai pentru creditele acordate clientelei din afara sectorului

institutiilor de credit);
- pierdere.
Serviciul datoriei reprezinta capacitatea debitorului de a-si onora datoria la

scadenta (rate de credit si/sau dobânzi), exprimata ca numar de zile de
întârziere la plata de la data scadentei.
Termenele de plata ale ratelor de credit si dobânzilor se stabilesc prin

documente contractuale încheiate de banca cu împrumutatii.
Performanta financiara este un indicator care reflecta potentialul economic si

soliditatea financiara a unei entitati economice, obtinut în urma analizarii
unui ansamblu de factori cantitativi si calitativi.
Initierea de proceduri judiciare este reprezentata de cel putin una dintre

urmatoarele masuri luate în scopul recuperarii creantelor:
- darea de catre instanta a hotarârii de deschidere a procedurii

falimentului;
- declansarea procedurii de executare silita fata de persoanele fizice sau

juridice.
Corespondenta dintre categoriile de clasificare si cele 3 criterii se

stabileste astfel:
a) criterii de încadrare pe categorii de clasificare pentru creditele

acordate clientilor din afara sectorului institutiilor de credit:
Performan A B C D E Nu
ta
s-au
0 - 15 zile Standard In observatie Substandar Idoielnic Pierdere initiat

d
Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere proceduri
Pierdere
judiciare
16 - 30 In Substandard Indoielnic Pierdere Pierdere S-au

zile observatie
Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere initiat
Pierdere
proceduri
31 -60 zile Substandard Indoielnic Pierdere Pierdere Pierdere judiciare
Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere
61 - 90 Indoielnic Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere

zile
Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere
Minim Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere
91 zile Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere Pierdere
b) criterii de încadrare pe categorii de clasificare a creditelor si

plasamentelor, pentru sectorul înstitutiilor de credit:
Performanta A
Financiara
Serviciul
Datoriei
Banci Organizatii
cooperatist
e de credit
0 - 7 zile 0 - 30 zile Standard Nu s-au

lucratoare lucratoare Piredere initiat proceduri
juduciare
Minim 8 Minim 31 Piredere
zile zile S-au initiat
Piredere
lucratoare lucratoare proceduri
judiciare
Determinarea necesarului de provizioane specifice de risc de credit aferent

unui credit sau plasament se face parcurgând urmatoarele etape:
 determinarea bazei de calcul pentru provizioanele specifice de risc de

credit, astfel:
- prin deducerea, din expunerea bancii fata de debitor, garantiilor

acceptate a fi luate în considerare în cazul unui credit clasificat în
categoria "standard", "în observatie", "substandard", "îndoielnic" si
"pierdere", în situatia în care nu s-au initiat proceduri judiciare si în situatia
în care toate sumele respectivului credit înregistreaza un serviciu al datoriei
de cel mult 90 de zile;
- prin luarea în considerare a întregii expuneri, indiferent de garantii, în

cazul unui credit clasificat în categoria "pierdere", în situatia în care s-au
initiat proceduri judiciare sau în situatia în care cel putin una dintre sumele
respectivului credit înregistreaza un serviciu al datoriei mai mare de 90 zile;
 aplicarea coeficientului de provizionare asupra bazei de calcul obtinute;

corespondenta dintre categoriile de clasificare si coeficientii de
provizionare este urmatoarea:
Categoria de clasificare Coeficient
Standard 0
In observatie 0,05
Substandard 0,2
Indoielnic 0,5
Pierdere 1
Urmatoarele categorii de garantii primite pot diminua expunerea bancii fata

de entitatea de risc:
- garantii personale, care se refera la garantii furnizate de terti (ex.:
cautiunea, avalul etc.);
- garantii reale, care se refera la bunuri corporale sau necorporale primite

în garantie pentru operatiunile realizate cu alte banci sau cu clientela din
sectorul nebancar (ex.: ipoteca, garantii reale mobiliare cu deposedare
inclusiv depozitul colateral, garantii reale mobiliare fara deposedare etc.);
- garantii intrinseci, care se refera la garantii incluse în caracteristicile

operatiunii însasi si care nu fac obiectul înregistrarii în posturile din afara
bilantului (de exemplu: valorile primite în pensiune simpla etc.).
Garantiile care vor putea fi luate în considerare de catre banca în vederea

deducerii din expunerea fata de entitatea de risc sunt prezentate în tabelul
urmator:
Nr. Tipul de garantie Coeficientul

pentru
Crt. deducere din
expunerea
bancii fata de
entitatea de
risc
1. Garantii exprese, irevocabile si neconditionate ale 1

administratiei publice centrale de specialitate a statului
român sau ale Bancii Nationale a României
2. Titluri emise de administratia publica centrala de 1

specialitate a statului român sau de Banca Nationala a
României
3. Garantii exprese, irevocabile si neconditionate ale 1

administratiilor centrale, bancilor centrale din tarile din
categoria A sau ale Comunitatii Europene
4. Titluri emise de administratiile centrale, bancile centrale 1

din tarile din categoria A sau ale Comunitatii Europene
5. Depozite colaterale plasate la banca 1

6. Certificate de depozit sau instrumente similare emise de 1
banca si incredintate acesteia
7. Garantii exprese, irevocabile si neconditionate ale 0,8

bancilor de dezvoltare multilaterala sau ale Bancii
Europene de Investitii
8. Titluri emise de catre bancile de dezvoltare multilaterala 0,8

sau de Banca Europeana de Investitii

administratiilor locale din România

bancilor din România

administratiilor regionale sau locale din tarile din
categoria A

bancilor din tarile din categoria A
Orice alta garantie reala (mai putin gajul general) decât cele mentionate mai
sus va putea fi luata în considerare, pentru deducere din expunerea bancii
fata de entitatea de risc la valoarea sa justa (suma la care poate fi
tranzactionat un activ, de bunavoie, între parti aflate în cunostinta de cauza,
în cadrul unei tranzactii în care pretul este determinat obiectiv).
In acest sens, asupra valorii admise în garantie se vor aplica coeficienti de

ajustare a caror variatie medie este cuprinsa între:
 0,2 - 0,8, în cazul ipotecilor;
 0,4 - 0,6, în cazul gajurilor;
 0,1 - 0,7, în cazul cesiunilor de creanta si al altor garantii.
Ratingul de credite
Evaluarea performantei financiare a unei entitati economice din afara

sectorului institutiilor de credit, care conduce la încadrarea acesteia într-una
din cele cinci categorii de performanta financiara, se realizeaza pe baza
ratingurilor de credite.
Ratingul de credite îmbina analiza factorilor cantitativi (solvabilitate,

rentabilitate etc.) cu cei calitativi (aspecte legate de calitatea
managementului, de garantiile primite, de istoricul relatiei de creditare etc.).
Ratingul de credite reprezinta un calificativ exprimat numeric utilizat atât la

nivel individual (pentru fiecare client beneficiar de credite), cât si pentru
evaluarea calitatii portofoliului de împrumuturi al unei banci.
Nivelul cel mai bun al ratingului de credit este 1, iar cel mai slab 5, practic un
credit cu ratingul 5 este considerat pierdere, nivelul acceptabil fiind de
regula pâna la 3.
Sistemul de rating de credit este de tip bi-dimensional, coroborând

rezultatele analizei caracteristicilor clientului cu cele ale creditului.
Caracteristicile clientului se fundamenteaza pe analiza aspectelor generale,

financiare, pozitia în (sub)ramura de activitate, de management si strategie.
Analiza caracteristicilor creditului se bazeaza pe istoricul relatiei de credit,

îndeplinirea conditiilor de eligibilitate, administrarea si monitorizarea
creditului, serviciul datoriei, sursa de rambursare si natura colateralelor.
Ratingul de credite se calculeaza pentru toti clientii beneficiari de credite,

aflati în portofoliu, pe baza bilanturilor anuale, iar în cursul anului pe baza
situatiilor contabile periodice.
Ratingul de credite se bazeaza atât pe comparatia de ordin statistic (istoric),

cât si pe analiza si prognoza.
Scopul implementarii ratingului de credite este acela de a diferentia nivelurile

de risc în cadrul portofoliului de împrumuturi al bancii.
Cursul nr. 16
Evaluarea rezultatelor si comunicarea concluziilor. Raportul de

audit
16.1. Evaluarea rezultatelor si comunicarea

concluziilor
Auditul nu este un scop în sine, activitatea de audit pentru

care beneficiarii platesc firmelor de audit si expertiza
specializate sume importante, trebuie sa se încheie cu rezultate
si concluzii corecte si relevante care sa foloseasca
managementului executiv si celui de supraveghere
(administratie) la identificarea aspectelor neconforme, a
diferentelor, neregulilor si riscurilor pentru luarea
masurilor eficiente de eliminare si prevenire a acestora.
Ca urmare, concluziile auditului trebuie sa aiba un grad

ridicat de acuratete si corectitudine, de aceea în cazul
auditurilor mai mari se obisnuieste ca un angajat cu
experienta, din cadrul firmei de audit, sa reverifice foile si
situatiile de lucru ale echipei înante de formularea concluziilor
si rezultatelor auditului.
În toate cazurile verificarea finala urmareste:
a) evaluarea activitatilor personalului cu mai putina

experienta din cadrul echipei de audit;
b) asigurarea ca auditul desfasurat corespunde standardelor

de performanta;
c) caracterul obiectiv, nepartinitor al opiniilor si concluziilor

exprimate cu ocazia auditului.
O grija deosebita se acorda concordantei dintre datele

(probele) obtinute si concluziile formulate.
Pe baza acestor evaluari se emite apoi Raportul de audit.
16.2. Raportul de audit
Raportul de audit este un document standardizat, care

cuprinde într-o forma sintetica si clara rezultatele procesului de
audit.
Multe firme de audit au publicat (electronic) formatul

standard al unui Raport de audit.
Raportul de audit nu reprezinta finalul procesului de audit,

raportul nu ar folosi la nimic daca nu ar fi comunicat si
dezbatut cu factorii de decizie si de supraveghere ai firmei
supuse auditarii.
Procesul logic de parcurs în aceasta faza finala a
activitatii de audit este urmatorul:
Colectarea datelor (probelor) finale
Evaluarea rezultatelor
Emiterea Raportului de audit
Comunicarea cu Comitetul de Audit si

Managementul
Auditorul trebuie sa ia decizia privind Raportul de audit

adecvat de emis numai dupa colectarea si evaluarea atenta si
obiectiva a tuturor datelor (probelor) si terminarea tuturor
verificarilor.
Raportul de audit este practic, singurul element care poate

fi vazut de utilizatorii situatiilor financiare, iar caracterul sau,
fie prea optimist, ori dimpotriva, prea critic, cu multe rezerve în
raport cu situatia reala a firmei supusa auditarii, este la fel de
daunator, putând induce în eroare partenerii de afaceri,
actionarii etc.
Raportul de audit poate fi emis:
a) fara rezerve, în sensul ca situatiile financiare,

starea porto-foliului de împrumuturi, nivelul provizioanelor de risc
etc. reprezinta în mod fidel realitatea, sunt întocmite cu
respectarea legislatiei si reglementarilor în domeniu;
b) cu rezerve formulate în legatura cu realitatea situatiilor

financiare, nivelul neadecvat al provizioanelor de risc etc.
Desigur ca, Raportul de audit emis cu rezerve reprezinta

o bila neagra pentru activitatea si credibilitatea firmei supuse
auditarii, putând avea consecinte pe termen scurt/mediu si
lung asupra acesteia.
Cursul nr. 17
Beneficiile autoevaluarii în activitatea de audit intern
Caracteristicile autoevaluarii
Autoevaluarea, din perspectiva controalelor,

reprezinta implicarea membrilor conducerii si ai personalului în procesul de
evaluare a riscurilor si controalelor interne aferente operatiunilor pentru care
sunt aplicate.
Autoevaluarea este efectuata de cei implicati în managementul

operatiunilor si este un proces continuu, structurat si documentat, prin care se
examineaza riscurile si eficienta controalelor interne.
Autoevaluarea stimuleaza cresterea nivelului de pregatire, a cunostintelor

colective si a experientei, constituind o abordare flexibila a implementarii.
Toate aceste aspecte confera autoevaluarii principalele caracteristici.
Beneficiile autoevaluarii la nivelul conducerii
Din perspectiva controalelor, beneficiile autoevaluarii, la nivelul

conducerii, constau în:
a) relevanta ridicata la nivelul conducerii executive;
b) optimizeaza cunoasterea riscurilor si controalelor;
c) clarifica responsabilitatile managementului în ce priveste proiectarea,

functionarea si mentinerea controalelor interne;
d) proceduri simplificate de implementare;
e) colaborare (parteneriat) între conducere si functia de audit intern;
f) crearea posibilitatii conducerii de a determina, într-o anumita masura

propria evolutie.
Beneficiile autoevaluarii la nivelul functiei de audit intern
La nivelul functiei de audit intern, beneficiile autoevaluarii constau în:
a) implicarea activa în proces (prin dezvoltarea cunostintelor si experientei

personale, contacte cu personalul);
b) identificarea riscurilor majore, a avantajelor fundamentale si a celor
legate de directiile de evolutie;
c) identificarea riscurilor majore înainte de atingerea pragului critic;
d) implicarea conducerii în determinarea rolului sau în sistemul de control

intern;
e) colaborare (parteneriat) între functia de audit intern si management;
f) permite orientarea principalelor obiective ale auditului intern;
g) constituie baza raportarii cu privire la controale si, implicit a informarii

Consiliului de Administratie.
Cursul nr. 18
Comunicarea cu Comitetul de Audit si cu Managementul
Comunicarea cu Comitetul de Audit si cu

Managementul
Raportul de audit reprezinta, astfel cum am aratat într-un

capitol precedent, rezultatul sintetic al muncii echipei de audit
ce trebuie adus la cunostinta beneficiarului auditului.
Comunicarea Raportului de audit catre beneficiar este

obligatorie si are drept scop asigurarea ca managementul
executiv si de supraveghere sunt pe deplin informate despre
constatarile auditorului si recomandarile formulate de acesta.
Exista practica instituita ca, în cadrul întâlnirilor oficiale ale

colectivului de conducere executiva a beneficiarului auditului, si
la sedintele Comitetului de Audit, ca organism specializat al
Consiliului de Supraveghere (administratie) al institutiei de
credit sa fie invitati reprezentantii auditorului pentru a
prezenta:
- concluziile raportului de audit;
- recomandarile auditorului.
Cu ocazia comunicarii concluziilor Raportului de audit nu

trebuie sa lipseasca:
a) Comunicarea catre Management si catre Comitetul de
Audit a faptelor ilicite, neconforme eventualelor fraude
descoperite cu ocazia auditului în scopul de a ajuta
Managementul si, mai ales, Comitetul de Audit sa-si
îndeplineasca rolul de supraveghere în sensul de a asigura
întocmirea unor situatii financiare care sa corespunda si sa
reeflecte realitatea.
b) Comunicarea catre Management si catre Comitetul de

Audit a modului de functionare a controlului intern, carentele,
lipsurile în activitatea acestuia, vizând:
- separarea adecvata a responsabilitatilor (sarcinilor);
- autorizarea adecvata a operatiunilor si activitatilor;
- întocmirea de documente si evidente contabile corespun-zatoare si în

acord cu cerintele legale;
- controlul (verificarea) efectiva a documentelor, operatiunilor,

activitatilor;
- verificarea independenta a aplicarii si a rezultatelor controlului.
Un accent deosebit trebuie pus si pe supervizarea activitatii de control

intern de la o entitate independenta (auditul intern).
c) alte comunicari specifice catre Comitetul de Audit care

vizeaza:
- rectificarile semnificative ale situatiilor financiare, unde

este cazul;
- dezacordurile cu managementul executiv privind unele

aspecte/formulari din Raportul de audit;
- dificultati întâlnite pe parcursul procesului de audit

(lipsa de disponibilitate a personalului clientului,
nefurnizarea, neprezentarea unor informatii si
documente etc.
Probleme propuse
1. AUDITUL LICHIDITATII BANCARE

Societatea bancara BETA BANK inregistra conform situatiilor financiare la 31
decembrie 2005 urmatoarea situatie a resurselor si plasamentelor. (TABEL
ANEXA).
A. Se solicita sa se efectueze auditul lichiditatii societatii bancare BETA BANK

prin luarea in considerare a urmatoarelor:
1. Definirea notiunii de lichiditate si intelegerea importantei acesteia pentru

societatile bancare.
2. Benzile de lichiditate si tehnica de repartizare a resurselor si

plasamentelor pe aceste benzi.
3. Stabilirea lichiditatii efective/lichiditatii necesare.
4. Calculul excedentului de lichiditate/Deficientului de lichiditate.
5. Determinarea indicatorilor de lichiditate. Lichiditatea imediata (acida).
6. Analiza de tip GAP.
7. Riscul de lichiditate.
8. Politicile si strategia bancii privind lichiditatea.
B. Pe baza concluziilor desprinse din auditul lichiditatii, se cere sa formuleze

o scrisoare catre managementul BETA BANK care sa cuprinda :
1. Principalele constatari.
2. Amenintarile posibile.
3. Recomandarile auditorului pentru imbunatatirea si consolidarea lichiditatii

la societatea bancare auditata.
ANEXA
TABEL
Societatea bancara BETA BANK inregistra la 31 dec. 2005
urmatoarea situatie a plasamentelor si resurselor :
- RON -
A) Plasamente Suma Data
constituirii
- Depozite la BNR pe 1 luna 1.200.000 05.12.2005
- Plasamente in Certificate de 1.000.000 15.12.2005
depozit emise de BNR
cu maturitate 3 luni
- Plasamente in titluri de stat 500.000 15.11.2005
cu scadenta 3 luni
cu scadenta 6 luni
cu scadenta 12 luni
- Credit acordat societatii 200.000 15.08.2005
TRIDENT pe termen 12 luni
- Credit acordat societatii 700.000 10.05.2005
CAMI SRL pe termen de 11 luni
- Credit de factoring pe 10 luni 100.000 15.12.2005
- Credit acordat IMM SRL pe 250.000 10.12.2005
2 ani
- Credit ipotecar pe 5 ani 150.000 15.12.2005
____________________________________
TOTAL 5.450.000
B) Resurse Suma Data
constituirii
- Disponibilitati la vedere 200.000 31.12.2005
- Depozite atrase de la pers. 1.100.000 10.12.2005
fizice cu maturitate 1 luna

- Depozite atrase de la pers. 1.200.000 01.12.2005
fizice cu maturitate 3 luni
- Depozite atrase de la pers. 500.000 15.11.2005
- Depozite constituite de firma 650.000 01.10.2005
AVAT SRL pe 9 luni
- Depozit constituit de firma 400.000 01.08.2005
LOCO SRL pe 1 an si jumatate
FAR pe 1 an
AZUR pe 6 luni
______________________________________
TOTAL 5.450.000
Rezolvare:
1. In vederea repartizarii pe benzi de lichiditate a activelor si pasivelor bancii

se determina scadenta reziduala:
A. Plasamente (active) Data Termen Scadenta Scadenta reziduala

constituirii
de referinta
Total 5.450.000
1.200.000 05.12.2005 31.12.2005 05.01.2006 5 zile
1.000.000 15.12.2005 31.12.2005 15.03.2006 2 luni si 1/2
500.000 15.11.2005 31.12.2005 15.02.2006 1 luna si 1/2
750.000 15.09.2005 31.12.2005 15.03.2006 2 luni si 1/2
600.000 01.07.2005 31.12.2005 01.07.2006 6 luni si 1 zi
200.000 15.08.2005 31.12.2005 15.08.2006 7 luni si 1/2
700.000 10.05.2005 31.12.2005 10.04.2006 3 luni si 10 zile
100.000 15.12.2005 31.12.2005 15.10.2006 9 luni si 1/2
250.000 10.03.2005 31.12.2005 10.11.2007 1 an 2 luni si 10 zile
150.000 15.03.2005 31.12.2005 15.03.2010 4 ani 2 luni si 10 zile
B. Resurse (pasive) Data Termen Scadenta Scadenta reziduala

constituirii
de referinta
Total 5.450.000
200.000 31.12.2005 31.12.2005 01.01.2006 1 zile
1.100.000 10.12.2005 31.12.2005 10.01.2006 10 zile
1.200.000 01.12.2005 31.12.2005 01.03.2006 2 luni si 1 zi

500.000 15.11.2005 31.12.2005 15.05.2006 4 luni si 1/2
300.000 01.10.2005 31.12.2005 01.07.2006 6 luni si 1 zi
250.000 15.09.2005 31.12.2005 15.09.2006 8 luni si 1/2
650.000 01.10.2005 31.12.2005 01.07.2006 6 luni si 1 zi
400.000 01.08.2005 31.12.2005 01.02.2007 1 an 1 luna si 1 zi
600.000 15.11.2005 31.12.2005 15.11.2006 10 luni si 1/2
250.000 15.09.2005 31.12.2005 15.03.2006 2 luni si 1/2
2. Repartizarea activelor si pasivelor bancii pe benzi de lichiditate in functie de

scadenta reziduala.
Benzi de lichiditate
Pana la 31 - 90 zile 91 - 180 zile 181 - 365 zile Peste 365

inclusiv inclusiv inclusiv zile
30 zile
Total plasamente
5.450.000 1.200.000 2.250.000 700.000 900.000 400.000
1.200.000 1.200.000
1.000.000 1.000.000
500.000 500.000
750.000 750.000
600.000 600.000
200.000 200.000
700.000 700.000
100.000 100.000
250.000 250.000
150.000 150.000
Pana la 31 - 90 zile 91 - 180 zile 181 - 365 zile Peste 365

inclusiv inclusiv inclusiv zile
30 zile
Total resurse
5.450.000 1.300.000 1.450.000 500.000 1.800.000 400.000
200.000 200.000
1.100.000 1.100.000
1.200.000 1.200.000
500.000 500.000
300.000 300.000
250.000 250.000
650.000 650.000
400.000 400.000
600.000 600.000
250.000 250.000
3. Calculul indicatorilor de lichiditate
Banda 1 L. efectiva: 1.200.000
L. necesara 1.300.000 => deficit de

lichiditate
1.200.000 - 1.300.000 = - 100.000 lei
Banda 2 L. efectiva: 2.250.000
L. necesara 1.450.000 => excedent de
lichidit
ate
2.250.000 - 1.450.000=800.000 lei
Banda 3 L. efectiva: 700.000
L. necesara 500.000 => excedent de
lichidit
ate
700.000 - 500.000 = 200.000 lei
L. necesara 1.800.000 => deficit de lichiditate
900.000 - 1.800.000= - 900.000 lei

L. necesara 400.000 => excedent/deficit de
lichiditate
400.000 - 400.000 = 0 lei
Indicatorul de lichiditate = L. efectiva > 1
L. necesara
Indicatorul de lichiditate banda 1 = 1.200.000 = 0,9
1.300.000
Indicatorul de lichiditate banda 2 = 2.250.000 = 1,6
1.450.000
Indicatorul de lichiditate banda 3 = 700.000 = 1,4
500.000
1.800.000
400.000
Lichiditatea imediata (acida) =
L. efectiva banda 1 = 1.200.000 = 0,9
L. necesara banda 1 1.300.000
4. Analiza tip GAP
Total Banda 1 Banda 2 Banda 3 Banda 4 Banda 5
1 Plasamente 5.450.000 1.200.000 2.250.000 700.000 900.000 400.000
2 Resurse 5.450.000 1.300.000 1.450.000 500.000 1.800.000 400.000

3 GAP (1-2) - -100.000 +800.000 +200.000 -900.000 -
4 GAP Cumulat - -100.000 +700.000 +900.000 - -
5. APRECIERI SI COMENTARII DIN PARTEA AUDITORULUI
- Plasamentele BETA Bank sunt in principal pe termen scurt (92,6%) si

numai 7,4% pe termene mai mari de un an;
- Plasamentele pe termen mediu si lung sunt acoperite cu resurse de egala

valoare (400.000 lei) pe termen de 1 an si 1 luna, in timp ce unele
plasamente au maturitati peste 4 ani, de aici putand rezulta unele probleme
de lichiditate;
- Distributia plasamentelor si resurselor pe benzi de lichiditate arata o

concentrare a plasamentelor pe primele 2 benzi de lichiditate (63,3%), in
timp ce resursele care se plaseaza pe primele 2 benzi reprezinta 50,4% din
totalul resurselor, aceasta constituind premiza unui excedent de lichiditate
cumulat pe primele 2 benzi. Totodata, pe banda 1 se inregistreaza un deficit
de lchiditati (100.000 lei), aspect care trebuie avut serios in vedere fiind
vorba de lichiditatea imediata (acida), foarte importanta pentru banca.
De remarcat echilibrul plasamentelor cu resursele pe ultima banda de

lichiditate;
- Indicatorii de lichiditate sunt necorespunzatori pe banda 1 (lichiditate

acida) si banda 4 (181- 365 zile) unde deficitul de lichiditate este substantial
(900.000 lei, respective 16,5% din totalul resurselor). Acest lucru este
reflectat si de indicatorul de lichiditate relativa, care pentru benzile 1 si 4 are
valori subunitare (0,9 si respectiv 0,5);
- Analiza GAP scoate, de asemenea, in evidenta un GAP negativ pe benzile

1 si 4, care este atenuat de GAP-ul cumulat, prin care banca isi poate utiliza
excedentul de lichiditate de pe o banda inferioara pentru acoperirea
deficitului de lichiditate de pe banda urmatoare, cum este cazul benzii 4 al
carei deficit de lichiditate (-900.000 lei) este acoperit cu excedentul de
lichiditate de pe benzile 2 si 3.
2. AUDITUL PORTOFOLIULUI DE IMPRUMUTURI SI PROVIZIOANELOR

DE RISC
Societatea bancara BETA BANK inregistra, conform bilantului la 31.12.2005,

urmatoarea situatie a creditelor. (TABEL ANEXA)
A. Se solicita sa se efectueze auditul portofoliului de credite si provizioanelor
societatii bancare BETA BANK prin luarea in considerare a urmatoarelor:
1. Definirea notiunii de credit si clasificarea acestora, precum si intelegerea

importantei acesteia pentru societatile bancare.
2. Performanta financiara a imprumutatilor.
3. Serviciul datoriei clientilor fata de banca.
4. Notiunea de clasificare a creditelor.
5. Garantiile acceptate de banca pentru deducerea din expunere.
6. Expunerea bruta si expunerea neta.
7. Determinarea calitatii creditelor si a nivelului provizioanelor de risc.
B. Pe baza concluziilor desprinse din auditul portofoliului de credite si

provizioanelor de risc, sa se formuleze:
1. Principalele constatari.
2. Amenintarile posibile.
3. Recomandari pentru imbunatatirea calitatii portofoliului de credite la

societatea bancare auditata.
ANEXA
TABEL
Credit acordat : Suma Performanta Serviciul Garantii Mentiuni
(RON) financiara datoriei
200.000 B
1. S.C. Trident
pe 12 luni 10.000 Certificat de

restanta de 20 depozit
zile
2. SC CAMI SRL 25.000
restanta
pe 11 luni 700.000
de 10 zile
C Garantie
bancara
3. SC MIRA
pe 90 zile (factoring) 100.000 A - Depozit

colateral
4. IMM SRL
pe 2 ani
250.000 B - Gaj pe bunuri
5. IMM - 3A
pe 5 ani (credit ipotecar) 150.000 C - Ipoteca
6. SC DAN
pe 3 ani (credit ptr. investitii) 500.000 D 100.000 Ipoteca

restanta
de 3 luni
Declansat
procedura
7. SC ALBA juridica
(credit ptr. facilitati de cont) 800.000 C 100.000 Cesiune de

restanta creanta
de 3 zile
8. SC BIRO (credit de 300.000 D - Ipoteca

investitii)
20.000 Gaj pe bunuri
restanta
9. SC ARVICA (credit ptr. 500.000 A
nevoi temporare) de 25 zile
10. SC Constructii (credit

promotor)
450.000 A - Ipoteca
NOTA : In cazul garantiilor reale se vor lua in calcul coeficientii de ajustare la

valoarea maxima prevazuta.
Rezolvare:
1. Aprecieri generale ale auditorului asupra portfoliului de credite al BETA

Bank:
 Structura portofoliului de imprumuturi pe maturitati :
Pondere
in total
Total credite ........ 3.950.000 lei 100 %
din care:
- pe termen scurt
(pana la 12 luni) ...... 2.300.000 lei 58,2 %
(pozitia 1, 2, 3, 7 si 9 din tabel)
- pe termen mediu
(1- 5 ani) ...................... 900.000 lei 22,8 %
(pozitia 4, 5 si 6 din tabel)
- pe termen lung
(peste 5 ani) ........... 750.000 lei 19,0 %

(pozitia 8 si 10 din tabel)
 Structura portofoliului de imprumuturi dupa serviciul datoriei :
Pondere
in total
Total credite ....... 3.950.000 lei 100 %
din care:
- curente ........ 3.695.000 lei 93,5 %
- restante .............................. 255.000 lei 6,5 %
din care:
- pana la 30 zile .... 155.000 lei
- peste 30 zile ..... 100.000 lei
 Structura portofoliului de imprumuturi in functie de declansarea

procedurilor juridice:
Pondere
in total
Total credite ....... 3.950.000 lei 100 %
din care:
- in administrare normala . 3.150.000 lei 79,8 %
- pentru care s-au declansat
proceduri juridice
de executare ........ 800.000 lei 20,2 %
Aprecieri:
BETA Bank inregistreaza un portofoliu de impumuturi echilibrat pe

maturitati, in care ponderea (58,2%)revine imprumuturilor pe termen scurt,
in acelasi timp creditele pe termen mediu si lung detin impreuna aproape
40% din total portofoliu, ceea ce poate antrena probleme de liciditate daca
nu sunt acoperite cu resurse corespunzatoare ca maturitate.
Creditele restante detin o pondere ridicata in structura portofoliului

(6,5%) mai mult decat media pe sistem bancar (3 - 4 %), insa majoritatea
lor sunt sub 30 zile (60,7%).
De asemenea, banca inregistreaza si imprumuturi fata de debitorul

SC ALBA pentru care au fost declansate procedurile juridice de recuperare
(20,8%) din total portofoliu de imprumuturi, ceea ce reprezinta foarte mult.
2. Determinarea expunerii nete prin deducerea din expunerea bruta a

valorii ajustate a garantiilor.
Expunere Garantii Coef. Valoare Expunere

bruta
de ajustare efectiva neta
garantata
Tip Suma
0 1 2 3 4 5 6(6=4x5) 7(7=2-6)
1 SC Trident 200.000 Dep. colat. 200.000 1 200.000 0
2 CAMI SRL 700.000 Garan. banc. 700.000 0.8 560.000 140.000
3 SC MIRA 100.000 Dep. colat. 100.000 1 100.000 0
4 IMM SRL 250.000 Gaj 250.000 0.6 150.000 100.000
5 IMM 3A 150.000 Ipoteca 150.000 0.8 120.000 30.000
6 SC DAM 500.000 Ipoteca 500.000 0.8 400.000 100.000
7 SC ALBA 800.000 Proced judic. 800.000 - - 800.000
8 SC BIRO 300.000 Ipoteca 300.000 0.8 240.000 60.000
9 SC ARVICA 500.000 Gaj 500.000 0.6 300.000 200.000
10 SC Constructii 450.000 Ipoteca 450.000 0.8 360.000 90.000

3.950.000 3.950.000 x 2.430.000 1.520.000
Aprecieri:
De remarcat gradul bun de acoperire cu garantii al portofoliului de

imprumuturi (100%) ceea ce face ca expunerea bruta de 3.950.000 lei sa
corespunda unei expuneri nete de 1.520.000 lei (38,5%).
In cazul SC ALBA pentru care s-au declansat procedurile juridice de

recuperare, intreaga expunere bruta se considera expunere neta si trebuie
previzionata 100%.
3. Determinarea calitatii portofoliului de imprumuturi utilizand matricea

dintre performanta financiara si serviciul datoriei.
1 SC Trident 200.000 B 16 - 30 zile Substandard
2 CAMI SRL 700.000 C 0 - 15 zile Substandard
3 SC MIRA 100.000 A 0 - 15 zile Sandard
4 IMM SRL 250.000 B 0 - 15 zile In observatie
5 IMM 3A 150.000 C 0 - 15 zile Substandard
6 SC DAM 500.000 D 61 - 90 zile Pierdere
7 SC ALBA 800.000 C Proc. juridica Pierdere
8 SC BIRO 300.000 D 0 - 15 zile Indoelnic
9 SC ARVICA 500.000 A 16 - 30 zile In observatie

10 SC Constructii 450.000 A 0 - 16 zile Standard
Aprecieri:
Structura pe calitati a portofoliului de imprumuturi al BETA Bank se

prezinta astfel:
Pondere in total
(%)
Total portofoliu de imprumuturi 3.950.000 lei 100
din care:
- standard 2 clienti 550.000 lei 13,9
- in observatie 2 clienti 750.000 lei 19,0
- substandard 3 clienti 1.050.000 lei 26,5
- indoelnice 1 client 550.000 lei 7,6
- pierdere 2 clienti 550.000 lei 33,0
Din punct de vedere al calitatii portofoliului de imprumuturi, banca

are o problema deosebita intrucat creditele neperformante (indoelnice si
pierdere) repezinta impreuna 40,6% din totalul imprumuturilor, in timp ce
creditele cu o calitate corespunzatoare (standard si in observatie) detin doar
32,9% din totalul portofoliului de imprumuturi, iar creditele cu o calitate
medie (substandard) detin 26,5% din total.
4. Stabilirea nivelului de provizioane de risc necesare pentru acoperirea

eventualelor pierderi provenite din creditele care nu mai pot fi recuperate:
1 SC Trident 0 Substandard 0,2 0

2 CAMI SRL 140.000 Substandard 0,2 28.000
3 SC MIRA 0 Sandard 0 0
4 IMM SRL 100.000 In observatie 0,05 5.000
5 IMM 3A 30.000 Substandard 0,2 6.000
6 SC DAM 100.000 Pierdere 1 100.000
7 SC ALBA 800.000 Pierdere 1 800.000
8 SC BIRO 60.000 Indoelnic 0,5 30.000
9 SC ARVICA 200.000 In observatie 0,05 10.000
10 SC Constructii 90.000 Standard 0 0
1.520.000 979.000
Aprecieri:
Pentru acoperirea eventualelor pierderi din credite banca are nevoie

de constituirea unor provizioane de risc in suma de 979.000 lei, ceea ce
reprezinta un grad ridicat de provizionare (24,7%) de aproape 5 - 6 ani mai
mare decat gradul mediu pe total sistem bancar.
Avand in vedere ca dobanda medie practicata la credite a fost de cca

20% pe an, rezulta ca, practic toate veniturile obtinute din dobanzi vor fi
"consumate" cu constituirea provizioanelor de risc, extind posibilitatea ca
BETA Bank sa inregistreze pierderi din activitatea desfasurata.
http://www.scritub.com/economie/finante/AUDITUL-IN-SISTEMUL-BANCAR241121711.php

Sddafdaf

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sddafdaf

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Auditul financiar si auditul intern

Auditul financiar reprezinta activitatea de examinare, în vederea exprimarii, de

Auditorul financiar este persoana fizica/juridica ce dobândeste calitatea de

Auditul intern reprezinta activitatea de examinare obiectiva a activitatilor

1.3. Obiectivele auditului intern

a) verificarea conformitatii activitatilor din entitatea economica auditata cu

b) evaluarea gradului de adecvare si aplicare a controalelor financiare si

c) evaluarea gradului de adecvare a datelor/informatiilor financiare si

d) protejarea elementelor patrimoniale bilantiere si extrabilantiere si identificarea

Responsabilii pentru organizarea activitatii de audit intern, coordonarea

Camera Auditorilor Financiari din România elaboreaza norme de audit intern

 entitatile economice care aplica reglementarile contabile armonizate cu

 entitatile economice ale caror situatii financiare anuale sunt

Auditorii financiari, persoane juridice, raspund daca unul dintre asociati,

2.1. Camera Auditorilor Financiari din

Printre atributii sale, Camera:

a) atribuie calitatea de auditor financiar si emite autorizatii pentru exercitarea

Nu pot fi auditori financiari activi urmatoarele categorii de persoane:

a) rudele sau afinii pâna la gradul al patrulea inclusiv sotii administratorilor;

c) persoanele carora le este interzisa functia de administrator, potrivit legii;

2.2. Reguli de atribuire a calitatii de auditor financiar

a) sa îndeplineasca cumulativ conditiile:

- sunt licentiate ale unei facultati cu profil economic si au o vechime în

- au promovat testul de verificare a cunostintelor în domeniul financiar -

- au satisfacut pe parcursul stagiului cerintele Codului privind conduita etica si

b) au efectuat un stagiu practic de 3 ani în activitatea de audit financiar;

c) au promovat examenul de aptitudini profesionale.

a) persoanele fizice care efectueaza auditul financiar al situatiilor financiare în

b) majoritatea drepturilor de vot trebuie detinuta, direct sau indirect, de

c) majoritatea membrilor Consiliului de administratie al unei societati de audit

Calitatea de auditor financiar se atribuie pe baza de examen de aptitudini

2.3. Exercitarea independenta a profesiei de auditor financiar

Auditorul financiar poate exercita independent profesia daca îndeplineste

b) îndeplineste conditiile stabilite prin Regulamentul de organizare si

2.4. Independenta si integritate profesionala

Persoanele carora li s-a atribuit calitatea de membru persoana activa a Camerei nu

Principii fundamentale ale auditului intern

Auditul intern în sistemul bancar are la baza 5 principii

3.1. Permanenta auditului intern

Auditul intern reprezinta o activitate cu caracter permanent.

Conducatorii institutiilor de credit sunt responsabili pentru asigurarea

3.2. Independenta auditului intern

Institutiile de credit trebuie sa asigure independenta activitatii de audit intern

Activitatea de audit intern este subordonata Consiliului de administratie.

Coordonatorul activitatii de audit intern trebuie sa aiba competenta de a

3.3. Obiectivitatea si impartialitatea auditului intern

La cererea conducatorilor institutiei de credit, auditorul intern poate sa exprime

Fara a prejudicia obiectivitatea si impartialitatea auditului intern, auditorii interni

3.4. Integritatea si competenta profesionala

Auditorii interni trebuie sa fie corecti, onesti si incoruptibili, sa respecte

Institutiile de credit trebuie sa se asigure ca auditorii interni sunt competenti

Auditorii interni trebuie sa fie prudenti în utilizarea informatiilor colectate si sa

Obiective specifice auditului intern în domeniul bancar

Expresiile folosite pentru exprimarea opiniei auditorului

Utilizatorul nu trebuie sa considere opinia de audit drept

Principala reglementare legala referitoare la auditul intern în

Potrivit prevederilor acestei reglementari legale, institutiile de

Obiectivul auditului intern îl reprezinta, dupa caz, îmbunatatirea

Auditul intern trebuie sa acopere toate activitatile institutiilor de credit, inclusiv

Auditul intern al institutiilor de credit va include, în principal,

a) evaluarea eficientei si a gradului de adecvare a sistemului de control intern;

c) analizarea relevantei si integritatii datelor furnizate de sistemele

d) evaluarea acuratetei si credibilitatii înregistrarilor contabile si situatiilor