Capitol 3: Caracteristici şi factori de influenţă ai deciziei financiare1

Autor capitol: dr. Tudor Ciumara

3.1 Elemente ale finanţelor personale şi caracteristici ale acestora

Privim domeniul finanţelor personale ca pe un echivalent al finanţelor corporative (sau

finanţelor întreprinderii) în domeniul gospodăriilor. La fel cum finanţele întreprinderii au de-a face
cu deciziile băneşti ale firmelor, cu instrumentele şi analizele necesare pentru luarea acestor decizii,
finanţele personale aplică noţiuni specifice la nivel de individ sau gospodărie. Considerăm
insuficientă împărţirea domeniului general al finanţelor în finanţe publice şi finanţe private
(conform unei abordări frecvent utilizate; a se vedea, spre exemplu, Dumitru, 2006) în condiţiile în
care prin noţiunea de finanţe private sunt înţelese doar finanţele întreprinderii. Această viziune
incompletă este exemplificată de idei exprimate explicit precum „în situaţia finanţelor private se
urmăreşte gestionarea fondurilor întreprinderii...” (Stroe şi Armeanu, 2005) sau implicit, prin
neglijarea dimensiunii persoanle (de exemplu în Negrea, Tatu şi Braşoveanu, 2003).
Un model simplificat dar cuprinzător al fluxurilor veniturilor şi cheltuielilor presupune
trei categorii distincte de actori: statul (guvernele), întreprinderile (şi alte organizaţii) şi
gospodăriile. Gospodăriile obţin venituri de la întreprinderi şi stat, plătesc taxe şi impozite statului
şi au cheltuieli cu bunurile şi serviciile produse de întreprinderi. Întreprinderile, utilizând forţa de
muncă furnizată de gospodării, produc bunuri şi servicii pe care le vând gospodăriilor sau altor
întreprinderi. La rândul lor, plătesc taxe statului. Statul încasează taxe atât de la gospodării cât şi de
la întreprinderi dar realizează şi cheltuieli cu aceste entităţi. Diferenţele (economii, investiţii,
deficite) dintre veniturile şi cheluielile acestor actori din sfera economică sunt reglate prin
intermediul pieţelor financiare. În condiţiile în care, după cum am exemplificat anterior, fluxurile
financiare din economie se desfăşoară între întreprinderi, stat şi gospodării, apare ca fiind naturală
tratarea distinctă şi cuprinzătoare inclusiv a domeniului finanţelor personale. Astfel, considerăm că
o împărţire corectă a domeniului finanţelor apare ca fiind cea care conţine atât finanţele publice şi
finanţele întreprinderii cât şi finanţele personale (individuale sau ale gospodăriei).
Deşi denumirea utilizată, de finanţe personale, indică mai degrabă individul ca nivel de
concentrare a atenţiei, preferăm totuşi să ne concentrăm analiza asupra gospodăriile. Motivul

1
Material elaborat în cadrul proiectului de cercetare „Evaluarea finanţelor personale în perspectiva
dezvoltării sustenabile” (coordonator dr. Mihail Dimitriu), inclus în programul de cercetare pentru anul 2012 al
Centrului de Cercetări Financiare şi Monetare „Victor Slăvescu” .

1
principal pentru care în cursul acestui material obiectul discuţiei în domeniul finanţelor personale îl
constituie gospodăriile şi nu individul îl reprezintă faptul că gospodăriile, care pot fi alcătuite din
mai mulţi indivizi, aduc o dinamică suplimentară în domeniu. Deciziile financiare ale indivizilor nu
sunt rupte de orice context iar familia şi gospodăria reprezintă principalul loc de închegare a acestor
decizii. În esenţă, în cadrul acestei lucrări, privim gospodăria ca fiind principalul agent în sarcina
căruia sunt puse deciziile de natură financiară din viaţa privată a indivizilor. Desigur, în cadrul
gospodăriei, puterea de influenţă a indivizilor diferă, opiniile unora dintre aceştia urmând a fi mai
bine reprezentate decât ale altora.
O altă lămurire ce este necesară de la bun început este reprezentată de conturarea
limitelor noţiunii de finanţe personale aşa cum sunt acestea privite în cadrul lucrării. Privim
finanţele personale ca o sumă de fluxuri financiare şi acţiuni ce pun aceste fluxuri în mişcare. Pe de
o parte sunt fluxuri financiare ce vin către gospodării, sub forma de salarii, dobânzi, dividende,
chirii încasate, moşteniri etc. Pe de altă parte avem fluxuri financiare ce ies din gospodărie, sub
forma de cheltuieli şi investiţii. Aceste categorii de fluxuri pot fi segmentate suplimentar, după cum
prezentăm în tabelul de mai jos.
Tabelul 1 Tipologia fluxurilor financiare ale individului sau gospodăriei

3.2 Factori de influenţă ai deciziei financiare

Procesul decizional în domeniul financiar este diferit în cazul gospodăriilor faţă de

agenţii economici. Această situaţie se datorează unui cumul de factori, între care putem menţiona
tipologia diferită a obiectivelor celor două tipuri de entităţi, gradul de deţinere a cunoştinţelor

2
specifice necesare fundamentării deciziilor financiare sau diferenţele dintre vehiculele financiare
disponibile.

În acest subcapitol analizăm factorii de influenţă ai deciziei financiare la nivel de

individ/gospodărie. În acest scop propunem o tipologie a factorilor de influenţă ai deciziei
financiare care deşi poate nu este completă oferă totuşi un cadru simplu de analiză. În primul rând,
considerăm că este utilă împărţirea acestor factori de influenţă în două mari categorii: factori
interni, ce ţin de individ sau gospodărie şi factori externi, ce ţin de mediul în care activează aceştia.
Desigur, există un mare grad de interdependenţă între factorii menţionaţi şi pot exista interpretări
multiple cu privire la elementele propuse. În tabelul de mai jos prezentăm principalele categorii de
elemente pe care le percepem ca având un rol important în decizia financiară în domeniul finanţelor
personale. După aceea vom face o scurtă analiză a caracteristicilor acestor factori de influenţă,
inclusiv o sumară trecere în revistă a unor studii deja realizate cu privire la aceştia. Trebuie
menţionat faptul că uneori aceşti factori se suprapun parţial unii cu alţii, lăsând posibilitatea unei
viitoare îmbunătăţiri a acestei tipologii.

Tabelul 2 Tipologia factorilor de influenţă ai deciziei financiare a individului sau gospodăriei

3.1.1 Factori interni

o Poziţionarea individului sau gospodăriei în cadrul ciclului de viaţă

Ciclul de viaţă al individului conţine o serie de etape ce influenţează în mod distinct

comportamentul său financiar. Considerăm că ciclul financiar de viaţă al individului nici nu
3
coincide şi nici nu se suprapune cu ciclul financiar de viaţă al gospodăriei (aceasta deoarece în
cursul vieţii individul face cel puţin o tranziţie din gospodăria părintească către cea proprie). În
figura de mai jos prezentăm o perspectivă generală cu privire la fluctuaţiile veniturilor şi
cheltuielilor pe parcursul vieţii indivizilor.

Fig. 1 Ciclul de viaţă al individului

În prima etapă a vieţii, în copilărie, individul nu are venituri (cel puţin nu la un nivel
substanţial – ar putea totuşi fi luate în calcul alocaţiile financiare din partea statului) dar are nevoi
pentru a căror satisfacere sunt necesare cheltuieli constante. Apare astfel un deficit financiar ce este
acoperit printr-un sprijin financiar inter-generaţional: părinţii acoperă, în general, deficitele
financiare al copilului, care, la maturitate, va acoperi deficitele financiare ale propriilor copii.

În următoarea etapă a vieţii nevoile financiare ale individului cresc dar de regulă încep
să apară şi venituri. De obicei însă aceste venituri nu sunt suficiente pentru a acoperi integral
necesităţile „normale”. Aceste deficite sunt de cele mai multe ori acoperite prin intermediul
împrumuturilor şi/sau prin continuarea sprijinului inter-generaţional.

În etapa de maturitate a vieţii veniturile de obicei cresc substanţial şi depăşesc nivelul

cheltuielilor normale. Astfel se reuşeste acoperirea deficitelor anterioare şi în cazurile fericite se
reuşeste şi realizarea unor economii sau investiţii. Tot în această etapă, la nivel individual se
inversează situaţia fluxurilor generate de sprijinului inter-generaţional.

În ultima etapă a vieţii în general scad atât veniturile cât şi cheltuielile. Veniturile scad
ca urmare a pensionării indivizilor iar cheltuielile scad ca urmare a unui proces de ajustare la
diminuarea veniturilor. În mod frecvent această ajustare se realizează astfel încât nivelul
cheltuielilor să nu depăşească nivelul veniturilor.
4
 Cu siguranţă, acest model al fluxurilor financiare nu prezintă în mod fidel toate situaţiile
ce se regăsesc în viaţa reală, dar acceptând aceste limitări, ne permite realizarea unor analize şi
interpretări utile. Dincolo de impactul direct asupra deciziei financiare, prin modificarea nivelului şi
structurii veniturilor şi cheltuielilor, poziţionarea în cadrul ciclului de viaţă are efecte şi prin prisma
maturităţii intelectuale şi emoţionale a individului. În fond, este evident faptul că într-un fel sunt
luate deciziile financiare de către un adolescent şi în alt fel sunt luate de aceeaşi persoană ajunsă la
bătrâneţe. Agarwal, Driscoll et al. (2007) indică faptul că există o legătură puternică între vârstă şi
sofisticarea financiară a persoanelor, care în jurul vârstei de 50 ani par a fi capabile să plătească cele
mai scăzute dobânzi şi taxe în activităţile lor pe pieţele financiare.Aceste elemente vor fi însă
discutate ulterior.

În general, etapele ciclului de viaţă menţionate anterior pot constitui baza anticipării
principalelor modificări cu privire la veniturile şi cheltuielile individului. Pot exista desigur şi
excepţii, cum ar fi de exemplul carierelor în care maturitatea profesională (şi de obicei şi veniturile
maxime) se atinge în tinereţe (cazul multor sportivi) sau la vârste mai înaintate (cercetarea
ştiinţifică). Aceste anticipări constituie baza principalelor decizii financiare din viaţa indivizilor şi
familiilor: cheltuieli privind educaţia, achiziţionarea unei locuinţe, întemeierea unei familii,
realizarea de economii şi investiţii etc.

Fig. 2 Ciclul de viaţă al gospodăriei

Menţionam mai devreme faptul că ciclul financiar de viaţă al individului nici nu
coincide şi nici nu se suprapune cu ciclul financiar de viaţă al gospodăriei, principalul motiv fiind
acela că în cursul vieţii individul face cel puţin o tranziţie din gospodăria părintească către cea
proprie. În figura de mai sus prezentăm o perspectivă generală cu privire la fluctuaţiile veniturilor şi
5
cheltuielilor financiare pe parcursul vieţii gospodăriei. Un potenţial moment ce dă naştere unei noi
gospodării este acela în care un tânăr decide să părăsească gospodăria părintească şi să locuiască pe
cont propriu. Ulterior, acesta va forma un cuplu împreună cu o altă persoană, pot rezulta copii şi la
un moment dat aceşti copii se desprind la rândul lor de gospodăria părintească. Ulterior, ciclul de
viaţă al gospodăriei se apropie de final, prin decesul unuia şi ulterior şi al celuilalt partener. Şi aici
există numeroase situaţii care să fie substanţial diferite de acest model generalist (există gospodării
în care nu apar copii, există persoane care preferă celibatul etc.).

La fel ca şi în cazul ciclului de viaţă al individului, în cazul gospodăriei parcurgerea

primelor etape generează în mod tipic cheltuieli mai mari decât veniturile. Pentru a compensa
deficitele astfel rezultate se utilizează şi acel sprijin inter-generaţional despre care am vorbit în
etapa de tinereţe a individului, numai că în acest caz, la nivel de gospodărie la un moment dat se
poate remarca o dualitate a acestui sprijin: membrii unei familii tinere pot primi sprijin de la părinţii
lor, la rândul lor însă trebuind să-şi sprijine copii. De multe ori este necesară reglarea deficitelor şi
prin utilizarea de diferite forme de împrumut. Merită menţionat, măcar pe scurt, şi un alt mecanism
de sprijin financiar dezvoltat la nivelul societăţii. Se obişnuieşte cu ocazia căsătoriei (considerată ca
fiind momentul formal al apariţei unei noi familii) să se acorde un anumit sprijin material sau
financiar din partea celor invitaţi să ia parte la eveniment. În mod tradiţional există reguli destul de
clare cu privire forma şi substanţa acestui sprijin, pe care familia nou-formată urmează să îl
returneze în timp comunităţii, prin participarea la alte evenimente similare. Aceasta este în fond o
formă de ajutorare reciprocă a membrilor unei comunităţi.

o Atitudinile şi abilităţile personale

Această categorie de factori interni de influenţă ai deciziei financiare poate conţine

elemente diverse. Ca şi în cazul celorlalţi factori menţionaţi, dincolo de prezenta trecere în revistă,
sumară dealtfel, rămâne suficient loc pentru analize punctuale detaliate. În categoria atitudinilor
putem menţiona un element căruia în general i se atribuie o importanţă deosebită în domeniul
finanţelor personale şi anume atitudinea faţă de risc, care joacă un rol foarte important în opţiunile
privind investiţiile şi economiile.

Poate fi pusă în discuţie şi atitudinea generală a persoanei faţă de bani. Există medii
sociale în care atenţia individului şi familiilor este permanent concentrată asupra banilor şi există
medii în care discuţiile sau preocupările de natură financiară sunt considerate ca fiind neplăcute sau
chiar înjositoare.

Există studii care confirmă ipoteza potrivit căreia persoanele cu toleranţă mai scăzută la
risc preferă investiţiile mai puţin riscante, astfel încât “diferenţele în atitudinea faţă de risc se
6
dovedesc a fi determinanţi semnificativi ai compoziţiei portofoliului investiţional” (Guiso, Paiella,
2005). Un alt studiu (Carroll, 1994), legat de impactul anticipărilor cu privire la evoluţia veniturilor
personale asupra consumului, relevă faptul că la un nivel similar de bunăstare, consumatorii care au
o mai mare nesiguranţă a veniturilor consumă mai puţin şi economisesc mai mult.

Înclinaţia către planificare financiară este indicată de Ameriks, Caplin şi Leahy (2003b)
ca un factor cu mare importanţă în bunăstarea gospodăriilor pe care îl putem încadra în această
categorie a atitudinilor şi abilităţilor personale.

o Limitele individuale

De multe ori comportamentul financiar individual se bazează pe erori de percepţie sau

de analiză a contextului. Neatenţia, lipsa de informare, incapacitatea de a procesa corect informaţiile
disponibile, teama de nou sau alte asemenea elemente duc uneori la alegerea unor soluţii nepotrivite
din punct de vedere financiar.

Într-un studiu edificator în acest sens, Chen şi Rao (2007) indică o serie de erori făcute
de consumatori atunci când sunt nevoiţi să proceseze modificări procentuale multiple (ale preţurilor,
salariilor etc.). Într-o altă lucrare, Agarwal, Chomsisengphet et al. (2007) analizează rezultatele unui
experiment bazat pe alegerea tipului potrivit de card de credit de către clienţii unei mari bănci şi
observă că un număr ridicat dintre aceştia au făcut o alegere greşită, care a condus la realizarea unor
plăţi mai mari decât cele optime. O parte dintre aceştia, constatând eroarea, la un moment dat au
remediat-o, optând pentru tipul de card mai potrivit, dar un procent minoritar dintre ei au persistat
în greşeală menţinând cardul de credit defavorabil. Pentru un al treilea exemplu, Ameriks, Caplin şi
Leahy (2003a) observă că un număr ridicat de persoane (denumite de ei “distrate”) nu reuşesc să-şi
amintească prea precis pe ce îşi cheltuie banii.

o Educaţia financiară individuală

Educaţia financiară este un element extrem de important al comportamentului financiar

al populaţiei. În general, toate problemele legate de calitatea activităţii financiare a indivizilor este
pusă pe seama educaţiei financiare (sau mai frecvent a lipsei acesteia). Considerăm că acest fapt nu
este corect dar totuşi poate fi acceptată ideea că o sumă de factori de influenţă ai deciziei financiare,
pe care aici îi tratăm distinct, pot fi consideraţi dependenţi de educaţia financiară (atitudinile,
abilităţile şi limitele individuale în domeniul financiar pot fi modificate prin intermediul educaţiei).
Spre exemplu, educaţia şi cunoştinţele financiare pot fi legate şi de percepţia riscului. Persoanele
mai neinformate cu privire la un domeniu financiar pot percepe riscuri mai mari decât persoanele
informate; sau, invers, pot ignora riscuri evidente altora. În orice caz, consecinţa modificării

7
gradului de informare sau educare financiară fiind o schimbării a comportamentului individual în
domeniu. Conexiunea dintre cunoştinţe şi comportament, în ceea ce priveşte finanţele gospodăriei
este studiată şi de Hilgert şi Hogarth (2003).
Legătura dintre educaţia financiară şi bunăstarea indivizilor a fost analizată de mai mulţi
cercetători. Dintre aceştia menţionăm studiul lui Behrman et al. (2010) în care se concluzionează că
erudiţia financiară (engl. Literacy), definită ca abilitatea de a interpreta informaţia economică şi de a
lua decizii informate cu privire la finanţele gospodăriei, contribuie la acumularea bogăţiei.
Activitatea financiară a oricărei persoane este limitată de educaţia sa financiară, de
nivelul cunoştinţelor specifice deţinute. Bazele aceastei educaţii se pun desigur încă din copilărie,
familia jucând un rol important în acest sens. Prin educaţie se dezvoltă capacitatea individului de a
înţelege noţiunile financiare cu care poate să opereze iar nivelul acumulat al acestor cunoştinţe
conturează domeniul în care se poate extinde decizia financiară.
Atunci când se pune în discuţie problematica educaţiei financiare trebuie ţinut cont de
creşterea complexităţii mediului financiar. În ultimii ani setul de cunoştinţe necesar desfăşurării
unei activităţi financiare “moderne” de către o persoană s-a dezvoltat foarte mult. În urmă cu 25 ani
tipurile de operaţiuni financiare cu care trebuiau să lucreze persoanele din România erau limitate:
salariile erau primite sub formă de numerar, tot numerar erau făcute şi plăţile pentru achiziţionarea
de bunuri şi servicii (cu foarte puţine excepţii), puteau fi făcute depozite la o singură bancă (Casa de
Economii şi Consemnaţiuni) şi puteau fi obţinute împrumuturi de la aceeaşi bancă (pentru achitarea
apartamentelor) sau de la Casele de Ajutor Reciproc (pentru utilizări diverse). În prezent, lucrurile
s-au schimbat mult. Salariile sunt de regulă plătite în conturi bancare. Plăţile la comercianţi sau
furnizorii de servicii pot fi făcute prin intermediul diverselor tipuri de carduri de debit sau credit.
Există diferite forme de economisire şi creditare bancară, alegerile individuale trebuind să ţină cont
de ofertele diferitelor instituţii bancare ce operează în prezent. Există desigur posibilitate realizării
unei game destul de variate de investiţii (şi speculaţii) pe burse. În plus, cea mai mare parte a
acestor operaţiuni poate fi făcută inclusiv online. Din această sumară comparaţie devine evident
faptul că o persoană care stăpânea perfect cunoştinţele financiare necesare pentru a-şi desfăşura
activitatea în urmă cu 25 de ani, în prezent, dacă nu şi-a actualizat cunoştinţele, poate fi considerată
“analfabetă” din punct de vedere financiar.
Forţând puţin definiţia educaţiei, putem include şi experienţele individuale de natură
financiară în această categorie de factori de influenţă. Considerăm că în general persoanele care au
trecut prin experienţe de viaţă cu impact financiar puternic, precum reformele monetare (1947 şi
1952), inflaţia galopantă (anii ’90), criza financiară curentă etc. îşi modifică semnificativ şi durabil
comportamentul financiar. Această ipoteză este confirmată şi de Lusardi şi Mitchell (2011), studiul

8
lor relevând faptul că oamenii din fiecare ţară stăpânesc mai bine noţiuni financiare care au legătură
cu istoria economică recentă a ţării: în ţări care au avut episoade cu inflaţie ridicată, oamenii au o
capacitate mai mare de a calcula impactul inflaţiei asupra propriilor resurse financiare.
o Sexul indivizilor
Factori biologici, precum sexul indivizilor, au la rândul lor impact asupra deciziei
financiare. Explorarea acestui domeniu poate presupune şi expunerea la o serie de stereotipuri, ceea
ce nu este însă în mod obligatoriu un lucru negativ. Spre exemplu, în general se presupune că
bărbaţii sunt mai impulsivi iar femeile mai echilibrate. La fel, se consideră că bărbaţii sunt mai
dispuşi să-şi asume riscuri decât femeile. Deseori femeile sunt privite ca fiind mai “cheltuitoare”.
Este însă destul de cert faptul că pot fi observate diferenţe în comportamentul financiar al bărbaţilor
şi femeilor şi rolurile jucate de aceştia în gospodărie în domeniul financiar. Făcând o legătură şi cu
unul din elementele de influenţă descrise anterior amintim studiul lui Lusardi şi Mitchell (2011) în
care se afirmă faptul că în general în lume femeile par a avea dificultăţi mai mari cu privire la
înţelegerea conceptelor financiare.
o Religia
Există analize ce indică faptul că religia joacă un rol important şi în ceea ce priveşte
comportamentul financiar. Acest element ar putea fi inclus în categoria mai largă a factorilor
culturali, analizaţi separat, dar considerăm că este suficient de autonom şi cu o importanţă suficient
de mare pentru a fi tratat ca factor de influenţă în sine.
Rennebook şi Spaenjers (2011), spre exemplu, indică faptul că gospodăriile în care
religia joacă un rol important sunt mai înclinate să facă economii sau că gospodăriile catolice
investesc mai puţin pe piaţa de capital. Ei îi citează şi pe Barsky et al. (1997) care raportează că cei
de religie catolică sunt mai toleranţi faţă de risc decât protestanţii dar mai puţin decât evreii. Nu
avem informaţii despre studii care să includă şi ortodoxia în analiză dar o astfel de preocupare ar fi
oportună.
o Starea de sănătate
Starea de sănătate a individului joacă desigur un rol important în felul în care acesta ia
decizii de natură financiară, pe mai multe planuri. O stare de sănătate precară poate conduce la
diminuarea veniturilor prin scăderea capacităţii de muncă dar poate duce în acelaşi timp şi la
creşterea nivelului şi structurii cheltuielilor, prin includerea costurilor cu diferite tratamente şi
intervenţii medicale. În aceste condiţii nu numai situaţia curentă a individului dar şi planificarea şi
orizontul financiar pot fi afectate.
Rosen şi Wu (2004) observă existenţa unei relaţii strânse între starea de sănătate a
indivizilor şi deciziile financiare ale acestora. Astfel, persoanele cu probleme de sănătate tind să

9
aibă portofolii investiţionale cu grad mai ridicat de siguranţă. Şi domeniul asigurărilor de viaţă şi
accidente este influenţat de starea de sănătate a indivizilor şi de perspectivele acesteia. Poate cel mai
vizibil şi mediatizat aspect ce ilustrează relaţia dintre starea de sănătate şi comportamentul financiar
al persoanelor este cel legat de realizarea de contracte de asigurare pentru unele părţi ale corpului cu
rol esenţial în activitatea unor celebrităţi (mâinile în cazul unor instrumentişti, picioarele în cazul
unor sportivi etc.).

o Structura şi caracteristicile gospodăriei

Structura şi caracteristicile gospodăriei prezintă desigur o importanţă deosebită în ceea

ce priveşte deciziile cu caracter financiar ale acesteia. Între elementele foarte importante pot fi
considerate numărul de persoane care formează gospodăria, numărul de persoane ce au venituri şi
numărul celor dependenţi, numărul de generaţii din gospodărie, componenţa etnică etc.

Există studii (spre exemplu Friedberg şi Webb, 2006) ce se concentrează asupra felului
în care diferenţele de putere de decizie în interiorul gospodăriei influenţează deciziile luate în cadrul
acesteia. Friedberg şi Webb (2006) găsesc că într-o gospodărie, partenerul cu venituri mai mari are
şi o putere de decizie mai mare (concluzie sprijinită şi de Browning [2000]). Studiul găseşte că
deciziile luate într-o gospodărie tind să reflecte perspectiva asupra ciclului de viaţă personal al
partenerului cu putere de decizie mai mare. Acest fapt devine mai relevant atunci când apar
diferenţe mai mari de vârstă între parteneri, care îi plasează în poziţii diferite în ciclul individual de
viaţă (aici devine mai clară şi diferenţa dintre ciclul de viaţă al persoanei şi cel al gospodăriei). Cu
cât partenerul care are cea mai mare putere de decizie în gospodărie este mai în vârstă decât celălalt,
cu atât, afirmă studiul, creşte nivelul de bunăstare al gospodăriei. Impactul diferit al partenerului cu
putere de decizie mai mare se manifestă şi prin prisma preferinţelor ce ţin de sexul acestora: dacă
bărbaţii au putere de decizie mai mare, resursele financiare ale gospodăriei tind să fie direcţionate
într-o proporţie mai mare către investiţii cu grad mai ridicat de risc (cum ar fi cazul investiţiilor
bursiere).

O altă abordare interesantă a problemei în literatura de specialitate este şi a lui

Browning (2000), care realizează un studiu pornind de la ipoteza că dat fiind faptul că soţiile fiind
în mod tipic mai tinere decât soţii şi că au în acelaşi timp şi o speranţă mai mare de viaţă, au deci şi
un stimulent mai mare de a economisi pentru bătrâneţe. Din această situaţie decurg o serie de
comportamente diferite în cadrul aceleiaşi gospodării.

10
 o Cultura individuală

Utilizarea noţiunii de cultură individuală poate fi contestată cu argumentul unei lipse de

rigurozitate, cultura fiind de obicei considerată ca fiind specifică unui grup sau categorii de
persoane. Pentru claritate, prin cultură individuală ne referim în această tipologie la acele elemente
din ceea ce Hofstede et al. (2010) denumeau “software-ul minţii” care nu sunt determinate la
individ de cultura (în definiţie clasică) din care acesta face parte sau care nu sunt reprezentate în
mod notabil în aceasta. Pentru a lărgi perspectiva, cultura naţională (luăm acest exemplu deoarece
vom vorbi ulterior şi de aceasta ca element de influenţă al deciziei financiare) poate fi “măsurată”
prin studiul anumitor categorii de populaţie. Uneori însă, ceea ce poate fi acceptabil ca generalizare
la nivel naţional, poate reprezenta o abatere semnificativă de la situaţia concretă a unui individ. Pot
exista diferenţe major pe una sau mai multe caracteristici ale unui individ faţă de ceea ce ar putea fi
considerat normal la nivel naţional. În astfel de cazuri pot fi mai utile analize mai amănunţite a ceea
ce am denumit cultura individuală.

3.1.2 Factori externi

o Cultura naţională

Menţionând cultura naţională intrăm într-un domeniu care poate fi atât vast cât şi
controversat. Recent, Breuer şi Quinten (2008) au sugerat chiar dezvoltarea unei noi discipline,
intitulată Finanţe Culturale (engl. Cultural Finance), care să integreze aspecte culturale în analiza
problemelor financiare. Aplicabilitatea acestei abordări la domeniul finanţelor personale este
subliniată de Breuer şi Salzmann (2009), potrivit cărora “cultura naţională este un indicator puternic
al structurii portofoliului gospodăriilor, deoarece prezice foarte eficient utilizarea anumitor clase de
active, dar este mai puţin puternic atunci când se au în vedere caracteristici mai generale ale
finanţelor gospodăriei” (cum ar fi consumul sau îndatorarea). Într-o altă lucrare, Breuer et al. (2011)
evidenţiază cultura naţională ca factor important în anticiparea orizontului de timp al planificării
financiare şi al preferinţelor legate de timp în domeniul financiar la nivelul gospodăriei.

Considerăm că acesta este un factor de influenţă ce poate avea o importanţă deosebită în

analiza comportamentului financiar2. Pentru a putea face observaţii concrete şi a trage unele
concluzii, folosim în primă instanţă modelul cultural al lui Hofstede (2010), care a analizat un
număr ridicat de culturi naţionale, pe 6 dimensiuni. De la bun început admitem faptul că analizele

2
O analiză care utilizează parțial același set de idei cu această secțiune, cu abordare și completări diferite a fost
prezentată în cadrul Conferinței “Creșterea economică în condițiile globalizării”, Chișinău, 18-19 octombrie 2012
(Ciumara, T., Lupu, I., Rolul culturii naționale în decizia financiară la nivel individual – cazul României)
11
lui Hofstede au primit critici importante de-a lungul timpului, dar considerăm că acest fapt nu le-a
anulat totuşi valoarea. Un element important în selecţia acestui model cultural îl reprezintă şi faptul
că în studiile sale Hofstede şi ceilalţi coautori au inclus şi România, ceea ce ne permite să analizăm
şi specificul local (într-o etapă ulterioară intenţionăm şi integrarea altor modele culturale, precum
cel al lui Schwartz).

Pentru a analiza impactul culturii asupra comportamentului financiar al românilor, la

nivel individual sau de gospodărie, utilizăm, după cum spuneam, modelul cultural al lui Hofstede
(2010), cu cele 6 dimensiuni măsurate de acesta: distanţa faţă de putere (sau într-o traducere
alternativă, preferată de Mihuţ şi Lungescu [2006], ecartul puterii), individualism v. colectivism,
feminitate v. masculinitate, evitarea incertitudinii, atitudinea faţă de timp şi hedonism v. cumpătare.

Conform măsurătorilor (şi, parţial, interpretării) lui Hofstede, România se poziţionează

în următorul fel pe aceste 6 dimensiuni:

a) Distanţa faţă de putere

Fig. 3 Distanţa faţă de putere: România – comparaţii internaţionale (prelucrare din Hofstede
et al., 2010)

Scorul ridicat înregistrat de România pe această dimensiune indică faptul că indivizii

acceptă în foarte mare măsură poziţionarea fiecăruia conform unei ordini ierarhice, cu prezenţa unor
inegalităţi inerente, a centralizării, a unei atitudini conform căreia subordonaţii aşteaptă să li se
spună de către superiori ce să facă. Scorul României o poziţionează în acelaşi grup cu de ţări cu

12
Rusia, Serbia sau China. Din punct de vedere al vecinătăţii, scorul este apropiat de al Serbiei, relativ
apropiat de al Bulgariei si diferit de al Ungariei.

Ca impact asupra deciziilor financiare, apreciem că această caracteristică are

următoarele influenţe:

- Sunt preferate sau acceptate cu uşurinţă elementele ce ţin de domeniul finanţelor

personale impuse de stat sau angajator – pensiile de stat, asigurările obligatorii.

- În general sunt mai uşor acceptate acele instrumente financiare “recomandate” de

persoanele cu autoritate.

- Această dimensiune nu favorizează asigurările de viaţă (Chui şi Kwok, 2008) –

persoanele dintr-o societate cu o ierarhie strictă se bazează într-o mai mare măsură pe
superiori şi se aşteaptă ca aceştia să le ofere soluţii şi în situaţii de criză.

- Un rol important, inclusiv de natură financiară, îl are sprijinul inter-generaţional despre

care am mai discutat în prezentarea ciclului de viaţă individual şi al gospodăriei.

b) Individualism v. colectivism

Fig. 4 Individualism versus colectivism: România – comparaţii internaţionale (prelucrare din

Hofstede et al., 2010)

Scorul înregistrat de România pe această dimensiune indică o societate colectivistă, cu

legături puternice între membrii diverselor grupuri. Ca urmare, o importanţă deosebită este acordată
loialităţii între membrii grupurilor. Din nou, scorul României o poziţionează în acelaşi grup cu

13
Rusia, Serbia sau China. Din punct de vedere al vecinătăţii, scorul este apropiat de al Serbiei şi al
Bulgariei şi diferit de al Ungariei.

Apreciem că această caracteristică poate avea următoarele consecinţe în

comportamentul financiar:

- Mimetism financiar – folosirea aceloraşi instrumente financiare utilizate de familie,

prieteni sau alţi apropiaţi

- Şi această dimensiune favorizează sprijinul inter-generaţional.

- Această dimensiune nu favorizează asigurările de viaţă (Chui şi Kwok, 2008) –

persoanele dintr-o societate colectivistă se bazează într-o mai mare măsură pe ceilalţi
şi de aceea nu se simt foarte obligaţi să se îngrijească de astfel de aspecte.

c) Feminitate v. masculinitate

Fig. 5 Feminitate versus masculinitate: România – comparaţii internaţionale (prelucrare din

Hofstede et al., 2010)

Cu un scor aproape neutru pe această dimensiune, România poate fi totuşi consderată ca

fiind o societate relativ feminină, ce acordă prioritate consensului, egalităţii, solidarităţii, calităţii
mediului de lucru. Din nou, scorul României o poziţionează în acelaşi grup cu Rusia şi Serbia, dar
diferit de această dată de China. Din punct de vedere al vecinătăţii, scorul este apropiat de al Serbiei
şi al Bulgariei şi din nou diferit de al Ungariei.

14
 Apreciem că această caracteristică poate avea următoarele consecinţe în
comportamentul financiar:

- În general oamenii nu caută să ia acele decizii financiare care i-ar putea diferenţia net de
ceilalţi.

- Asigurările de viaţă pot fi favorizate deoarece în societăţile cu o cultură mai feminină oamenii
sunt mai interesaţi de nevoile celor care depind de ei (Chui şi Kwok, 2008).

- Sunt preferate situaţiile în care ambii parteneri dintr-o gospodărie aduc venituri.

- Este alocată o importanţă mai mare timpului liber, în detrimentul câştigurilor sporite.

În orice caz, apreciem că este corectă observaţia făcută de Mihuţ şi Lungescu (2006, p. 24) conform
cărora pe această dimensiune există o lipsă accentuată de omogenitate în cultura locală. Scorul
general, apropiat de un nivel mediu, este totuşi obţinut prin alăturarea unor atitudini extreme.

d) Evitarea incertitudinii

Fig. 6 Evitarea incertitudinii: România – comparaţii internaţionale (prelucrare din Hofstede

et al., 2010)

Scorul foarte ridicat al României pe această dimensiune indică o preferinţă puternică

pentru evitarea incertitudinii. Aceasta se poate traduce prin menţinerea unor maniere de
comportament stricte, lipsă de toleranţă faţă de nou sau ceea ce se îndepărtează de normă, nevoia de
securitate şi de reguli. Din nou, scorul României o poziţionează în acelaşi grup cu Rusia şi Serbia,

15
dar diferit şi de această dată de China. Din punct de vedere al vecinătăţii, scorul este apropiat de al
Serbiei şi al Bulgariei şi pe această dimensiune şi de al Ungariei.

Apreciem că această caracteristică poate avea următoarele consecinţe în

comportamentul financiar:

- Resingerea sau adoptarea cu greutate a noutăţilor în domeniul financiar (pentru exemplificare

amintim faptul că la 5 ani de la denominarea leului o mare parte dintre locuitorii României nu s-
au obişnit să-şi facă integral calculele în moneda oficială, denominată, ceea ce le diminuează
considerabil capacitatea acestora de a lua decizii financiare corecte).

- Sunt preferate instrumentele financiare ce implică un grad de risc mai scăzut.

- Sunt preferate investiţiile în active tangibile (metale sau pietre preţioase) în detrimentul celor
bursiere.

- Există condiţii de fond pentru dezvoltarea industriei asigurărilor deşi Chui şi Kwok, 2008
observă că influenţa acestei dimensiuni este surprinzător de scăzută.

Merită mentionat faptul că Guiso şi Paiella (2005) concluzionează într-un studiu privitor
la rolul atitudinii faţă de risc asupra comportamentului individual că diferenţele în atitudinea faţă de
risc sunt cel puţin la fel de importante în explicarea diferenţelor în venitul mediu al indivizilor
precum variabile ca vârsta, sexul, locul naşterii sau familia de origine. Cei cu toleranţă mai scăzută
faţă de risc acceptă venituri mai scăzute în schimbul unei expuneri mai scăzute la risc.

e) Orientarea pe termen lung

Fig. 7 Orientarea pe termen lung: România – comparaţii internaţionale (prelucrare din

Hofstede et al., 2010)
16
 În ceea ce priveşte atitudinea faţă de timp, România înregistrează un scor neutru, în care
s-ar putea spune că sunt echilibrate necesităţile prezentului cu perspectiva viitorului. Balanţa înclină
totuşi către orientarea pe termen lung, ceea ce indică un anumit pragmatism, un interes către
economisire, investiţii, perseverenţă în atingerea obiectivelor. Continuând comparaţiile
internaţionale, pe această dimensiune scorul României nu mai este apropiat de a Rusiei şi al Chinei,
doar de cel al Serbiei. Din punct de vedere al vecinătăţii, scorul este apropiat de al Serbiei, relativ
apropiat de al Ungariei şi destul de diferit de al Bulgariei. De asemenea, sunt diferenţe mari faţă de
Moldova şi mai ales Ucraina.

Apreciem că această caracteristică poate avea următoarele consecinţe în

comportamentul financiar:

- O preferinţă pentru deţinerea de proprietăţi imobiliare (aspect sugerat şi de Hofstede).

- Tendinţa de a economisi o parte mai mare a veniturilor.

Trebuie totuşi menţionat cel puţin un studiu (Breuer et al., 2011) care concluzionează că
modelul lui Hofstede nu este potrivit pentru a previziona o corelare între această dimeniune şi
orizontul de planificare al gospodăriilor dintr-o ţară. Se afirmă însă existenţa unei astfel de corelaţii
în cazul modelului cultural al lui Schwartz.

f) Hedonism v. cumpătare

Fig. 8 Hedonism versus cumpătare: România – comparaţii internaţionale (prelucrare din

Hofstede et al., 2010)

17
 Pe această dimensiune, scorul României este foarte mic. Acest fapt semnifică existenţa
unei preferinţe puternice pentru cumpătare, satisfacerea unor dorinţe sau sentimente, în special în
legătură cu timpul liber şi distracţia, petrecerea timpului cu prietenii, cheltuielile şi consumul fiind
mult mai puţin acceptată decât în alte ţări. Pe această dimensiune România revine aproape de Rusia
şi China, şi relativ aproape de Serbia. Din punct de vedere al vecinătăţii, scorul este foarte apropiat
de al Moldovei şi Bulgariei, relativ apropiat de al Serbiei şi Ucrainei (în sens invers faţă de Serbia)
şi oarecum apropiat de al Ungariei.

Probabil că aspectele comportamentale evidenţiate de această dimensiune ar necesita o

explorare suplimentară dar interpretarea curentă ar veni să spijine unei tendinţe de a economisi o
parte mai mare a veniturilor.

o Situaţia demografică
În primul rând aici ne concentrăm atenţia asupra îmbătrânirii populaţiei ce are ca efect
pe termen lung apariţia unor multiple modificări în societate (o serie de contribuţii academice în
acest sens pot fi găsite în Balling, Gnan şi Lierman, 2006). Contribuţiile la pensiile private, spre
exemplu, sunt încurajate, cu argumentul că fondul de pensii de stat nu va putea face faţă pe termen
lung. După cum am indicat mai devreme, toleranţa faţă de risc este diferită în cazul persoanelor mai
vârstnice faţă de persoanele mai tinere, influenţând deci deciziile financiare. Pe măsură ce populaţia
în ansamblu îmbătrâneşte, se crează condiţiile unor schimbări majore din această cauză. Acelaşi tip
de explicaţie poate fi aplicat şi în cazul ciclului de viaţă al indivizilor. Un raport mai mare al
numărului de persoane aflat în etapele de maturitate târzie sau bătrâneţe implică o altă structură a
veniturilor şi cheltuielilor, deci decizii financiare diferite.
Există şi alte aspecte ale evoluţiilor demografice care prezintă un interes deosebit şi care
merită atenţie. Migraţia temporară induce unele fluxuri financiare atipice. La fel, evoluţia structurii
gospodăriilor, apariţia de modificări în rolul membrilor acestora sau creşterea speranţei de viaţă sunt
elemente de mare complexitate care interferează inclusiv cu domeniul finanţelor personale.
Poate fi anticipat faptul că schimbările demografice vor duce la schimbări substanţiale
şi durabile în structura pieţelor financiare, influenţând astfel şi domeniul de manifestare a deciziei
financiare individuale. Am menţionat mai devreme faptul că apetitul pentru risc al individului scade
pe măsură ce acesta înaintează în vârstă. O exemplificare ar fi scăderea ponderii investiţiilor
bursiere în portofoliul personal şi creşterea depozitelor bancare. Introducând în discuţie tendinţa
generală de îmbătrânire a populaţiei, poate fi anticipată o tendinţă generală de scădere a preferinţei
pentru acţiuni şi creştere a celei pentru depozite bancare. În paralel se poate anticipa o scădere a
cererii pentru credite imobiliare. Astfel de tendinţe au între consecinţele directe, deşi pe termen mai

18
lung, modificări ale ofertelor instituţiilor financiare, ceea ce va avea impact şi asupra persoanelor
luate individual, indiferent de vârstă sau de alte caracteristici demografice.
o Caracteristici ale mediului economic
Cu siguranţă, încadrarea în etapele ciclului economic joacă un rol important în decizia
financiară individuală. Chiar menţinând constante alte elemente cu impact asupra deciziei financiare
(poziţionarea în cadrul ciclului individual de viaţă, factorii culturali etc.) comportamentul financiar
individual este substanţial diferit într-o perioadă de expansiune economică faţă de cel dintr-o
perioadă de recesiune, de exemplu.
Acest aspect este exemplificat şi de Lusardi şi Mitchell (2011) care subliniază în studiul
lor că persoanele care au suferit un şoc economic sunt mai predispuse să realizeze o planificare
financiară (a pensionării). Ţinând cont de contextul economic curent este posibil şi relativ facil de
verificat validitatea rezultatelor acestui studiu.
Dincolo de etapele ciclurilor economice sunt şi alte elemente ale mediului economic de
natură să influenţeze decizia financiară individuală. Astfel, nu trebuie neglijate “modele” care
favorizează anumite comportamente (tranzacţiile imobiliare din perioada anterioară crizei, spre
exemplu) sau situaţiile atipice (privatizarea în masă din anii ‘90).
o Dezvoltarea infrastructurii financiare
Decizia financiară este limitată de posibilităţile concrete de exercitare a opţiunilor
financiare. Varietatea şi accesibilitatea practică a vehiculelor financiare limitează posibilităţile de
manifestare în plan financiar. Am menţionat mai devreme, în descrierea importanţei educaţiei
financiare, unele transformări importante ce au avut loc în ultimii ani. Este o certitudine faptul
pieţele financiare locale se dezvoltă şi este previzibilă continuarea acestei situaţii. Dezvoltarea
extensivă trebuie însă de la un anumit punct să fie dublată şi de o dezvoltarea calitativă.
În categoria dezvoltării infrastructurii financiare putem include ca o dimensiune
separată şi dezvoltarea “funcţională” a acesteia. Astfel, este posibil să existe o ofertă formală relativ
bine dezvoltată din partea instituţiilor financiar-bancare, dar produsele şi serviciile acestora să nu fie
suficient de bine adaptate necesităţilor clienţilor sau capacitatea instituţională de prezentare şi
susţinere a ofertei să fie limitată.
o Cadrul legislativ
Cel puţin parţial, comportamentul financiar individual este modelat de cadrul legislativ
în general şi de cel fiscal în special. Această influenţă este importantă atât în ceea ce priveşte
obţinerea veniturilor cât şi în utilizarea lor. Deseori indivizii aleg să-şi obţină veniturile într-o
manieră pe care o percep ca fiind preferabilă din punct de vedere fiscal. Utilizarea firmelor
înregistrate în paradisuri fiscale nu se limitează, în fond, la operaţiuni între companii ci şi la evitarea

19
plăţii de taxe şi impozite de către persoane fizice. Acesta este desigur doar un exemplu, existând
multe alte posibilităţi, legale sau nu, de diminuare a plăţii acestor impozite şi taxe.
Cheltuielile, în structură şi volum, sunt şi ele influenţate de cadrul legislativ, cu
precădere de cel fiscal. Aceeaşi este situaţia şi în cazul vehiculelor de investire sau economisire,
existând variante care permit plata unor impozite mai mici sau deducerea anumitor sume din
cuantumul impozitelor plătite (exemple locale pot fi contribuţiile la fondurile de pensii, economii la
băncile pentru locuinţe etc). Toate aceste elemente duc la modificarea comportamentului financiar
în funcţie de reglementările fiscale existente. Nu este acesta prilejul cel mai potrivit pentru a
introduce în discuţie şi problema predictibilităţii legislative, care merită o abordare mai amplă, deşi
în mod evident aceasta are un rol deosebit în facilitarea planificării financiare atât la nivel de
companie cât şi la nivel individual.
o Mediul geografic
Importanţa geografiei devine evidentă în domeniul finanţelor personale imediat ce
încercăm o comparaţie internaţională. Câştigurile, cheltuielile şi posibilităţile de investire sau
economisire diferă în funcţie de locul în care o persoană trăieşte. Este foarte clar faptul că veniturile
ce pot fi obţinute pentru o muncă relativ similară diferă de la regiune la regiune, de multe ori chiar
foarte mult.
Elementele sistemului financiar diferă de la o ţară la alta, pe unele dimensiuni sunt
diferenţe chiar între regiuni sau localităţi ce aparţin aceleiaşi ţări (cazul taxelor şi impozitelor
locale). Pentru exemplificare, în regiunile cu acces mai restrâns la internet posibilitatea de a efectua
tranzacţii online este şi ea mai limitată. La fel, în regiunile rurale sau mai puţin dezvoltate, în care
sunt prezenţi mai puţini actori bancari, accesul persoanelor la produse bancare este de asemenea
limitat la ofertele prezente în apropiere.
Mediul geografic în care trăieşte individul are o influenţă importantă asupra resurselor
sale financiare şi prin intermediul cheltuielilor specifice. Distanţele ce trebuie străbătute pentru
realizarea principalelor activităţi afecteză costurile de transport ale persoanei. Condiţiile climatice
influenţează categorii importante de cheltuieli precum cele legate de construcţia locuinţei şi
încălzirea acesteia sau achiziţionarea îmbrăcămintei.
o Contextul istoric
Noţiunea de context istoric poate fi destul de vagă atunci când în discuţie este problema
comportamentului financiar individual. Ea poate fi însă folosită ca termen generic pentru o sumă de
alte elemente cum ar fi situaţia politică sau diverse perspective de dezvoltare naţională. În ceea ce
priveşte situaţia politică, simpla comparaţie a prezentului cu perioada comunistă permite observarea
clară a importanţei acestui factor de influenţă. Referindu-ne la perspectivele de dezvoltare naţională

20
putem lua ca exemplu potenţiala intrare a României în zona euro pentru a căuta surse de influenţă
asupra deciziei financiare individuale.

3.3 Impactul factorilor de influenţă asupra deciziei financiare

Fiecare dintre factorii de influenţă prezentaţi anterior influenţează în mod diferit decizia
financiară personală. În unele cazuri o parte dintre aceşti factori pot să nu aibă nicio influenţă,
uneori unii factori pot fi foarte importanţi iar alteori relativ neimportanţi. Poate fi realizat şi un
model care să surprindă felul în care diferiţi factori de influenţă interacţionează cu variatele forme
de manifestare a finanţelor personale, scopul acestui demers fiind acela de a identifica unele zone de
interes major, în care ar fi necesare analize aprofundate ulterioare3.

Pentru a analiza cu mai multă atenţie importanţa factorilor de influenţă asupra deciziei
financiare a unui individ/gospodării este utilă determinarea unui caz cât mai concret şi mai bine
specificat. Astfel, pentru exemplificare, putem încerca să înţelegem impactul acestor factori asupra
unei persoane cu următoarele caracteristici: bărbat de 30 ani, necăsătorit, studii superioare,
corporatist, bucureştean.

1. Poziţionarea în cadrul ciclului de viaţă – este vorba de un adult tânăr care a început să
dobândească o oarecare independenţă financiară. Datorită activităţii profesionale relativ bine
plătite poate trăi pe cont propriu, deşi ocazional mai primeşte sprijin financiar din partea
părinţilor. Atât veniturile cât şi cheltuielile sale se află pe o traiectorie ascendentă. Are o
motivaţie puternică de a realiza economii pe termen scurt şi mediu pentru a putea finanţa
unele cheltuieli semnificative iminente (căsătorie, achiziţionarea unei locuinţe etc.).

2. Atitudinile şi abilităţile personale – datorită vârstei se poate presupune că persoana în cauză

are o mai mare toleranţă faţă de risc, acceptând mai uşor investiţii cu grad ridicat de risc ce
promit şi randamente mai mari.

3. Limitele individuale – datorită pregătirii academice şi ocupaţiei există premisele unor limite
mai largi în ceea ce priveşte comportamentul financiar. Vârsta are un efect contrar,
presupunând lipsa acumulării substanţiale de cunoştinţe specifice.

4. Educaţia financiară individuală – şi în acest caz studiile superioare pot duce la existenţa unei
educaţii financiare mai bune, deşi nu în mod obligatoriu. Vârsta tânără favorizează, în acest
3
O prezentare focalizată pe aceste aspecte, dar cu o abordare și completări parțial diferite, a fost realizată și pentru
conferința “Sociologia europeană: noi provocări și oportunități”, Oradea, 27-29 septembrie 2012 (Ciumara, T., Analiza
unor factori de formare a deciziei financiare la nivel individual)
21
 caz adaptarea la complexitatea mediului financiar actual, fiind deci de presupus că persoana
în cauză va fi relativ bine familiarizată cu diferite instrumente şi operaţiuni financiare şi de
asemenea va fi mai deschisă către noutăţi.

5. Sex – utilizând argumentele teoretice prezentate în secţiunea anterioară a capitolului, sexul

poate determina în acest caz o mai mare impulsivitate şi acceptare a riscurilor financiare
decât dacă ar fi fost vorba de o tânără cu aceleaşi caracteristici.

6. Religia – cu privire la cazul de faţă, am putea presupune că persoana în cauză este de religie
ortodoxă, fără a avea în prezent informaţii cu privire la felul în care acest fapt îi influenţează
comportamentul financiar.

7. Starea de sănătate – în special datorită vârstei putem presupune o bună stare de sănătate a
persoanei, ceea ce înseamnă că aceasta poate lucra şi obţine venituri la capacitate maximă,
fără a avea cheltuieli asociate unor probleme de sănătate. Eventual, în special datorită
mediului corporatist de lucru, putem lua în calcul existenţa unor cheltuieli cu abonamente la
clinici medicale şi asigurări de sănătate, care să aibă ca efect limitarea impactului potenţial
al unor evoluţii nedorite.

8. Structura şi caracteristicile gospodăriei – în principiu este vorba de o gospodărie formată

dintr-o singură persoană, dar această stare este percepută ca tranzitorie. Legăturile financiare
cu gospodăria părintească nu sunt eliminate total (înregistrându-se venituri din această
direcţie), în acelaşi timp existând perspectiva căsătoriei şi a apariţiei copiilor. Această
situaţie poate genera o preocupare pentru economisire în perspectiva iminenţei unor
cheltuieli semnificative.

9. Cultura individuală – acest factor de influenţă poate include diferenţe mari de la un individ
la altul, ca urmare generalizările fiind greu de făcut. În condiţiile în care în descrierea
iniţială sumară a cazului nu au fost făcute referiri concrete care să ajute la determinarea
corectă a caracteristicilor culturale, lăsăm astfel de analize pentru situaţiile mai bine
determinate.

10. Cultura naţională – sintetizând impactul financiar al culturii naţionale, aşa cum a fost aceasta
descrisă în secţiunea anterioară, putem spune că este de aşteptat ca individul în cauză să îşi
respecte obligaţiile financiare, aşa cum sunt ele impuse de reglementările în vigoare, să
acorde importanţă exemplelor şi sfaturilor venite din partea persoanelor percepute ca având
autoritate, să primească sprijin financiar din partea părinţilor, să îşi caute un partener de
viaţă care să obţină de asemenea venituri salariale, să realizeze economii, să ia în serios

22
 ideea achiziţionării unei locuinţe. Acestea sunt desigur doar câteva dintre comportamentele
care pot fi favorizate sau inhibate de cultura naţională.

11. Situaţia demografică – accesul individului la informaţii, produse şi servicii financiare

specifice va fi modelat de situaţia demografică a ţării. Astfel, spre exemplu, datorită faptului
că o proporţie importantă a populaţiei este în prezent la o vârstă care stimulează dorinţa de
achiziţionare a unei locuinţe proprii, consecinţa este că şi ofertele bancare în domeniu sunt
dezvoltate. Presupunând că persoana în cauză are înclinaţie către planificarea financiară,
evoluţia situaţiei demografice (tendinţa de îmbătrânire a populaţiei) o poate conduce, pe de o
parte, la modificarea orizontului de timp pentru care ia în calcul pensionarea şi de altă parte,
la realizarea unor contribuţii relativ substanţiale pentru un fond privat de pensii.

12. Caracteristicile mediului economic – perioada de criză prin care trece economia în prezent
are un impact important asupra comportamentului financiar al persoanei în cauză. Spre
exemplu, este de aşteptat ca aceasta să manifeste o prudenţă financiară mai ridicată decât ar
fi făcut-o în urmă cu câţiva ani, dacă toate celelalte elemente în afară de mediul economic
extern ar fi fost identice.

13. Dezvoltarea infrastructurii financiare – deciziile financiare ale persoanei în discuţie trebuie
să ţină cont de gradul prezent de dezvoltare a infrastructurii financiare. Chiar dacă şi-ar dori
să utilizeze un serviciu financiar întâlnit poate în altă ţară, dacă acesta nu se regăseşte în
oferta instituţiilor financiare locale, acest fapt nu este posibil.

14. Cadrul legislativ – mediul corporativ de lucru menţionat pentru persoana în cauză face ca
posibilităţile acesteia de optimizare fiscală să fie ceva mai reduse, fiind obligată să respecte
cadrul mai rigid de funcţionare al angajatorului. Este de aşteptat însă ca, probabil chiar cu
sprijinul angajatorului, persoana să utilizeze facilităţile şi stimulentele fiscale existente. Este
astfel posibil ca aceasta să contribuie la o pensie privată, cu o anumită deductibilitate fiscală,
să facă economii şi la o bancă pentru locuinţe şi alte asemenea elemente.

15. Mediul geografic – localizarea menţionată la începutul acestui exemplu, şi anume

Municipiul Bucureşti, îi permite acesteia accesul la cele mai bune produse şi servicii
financiare la nivel naţional.

16. Contextul istoric – cu certitudine, persoana despre care discutăm în exemplul de faţă trebuie
să-ţi modeleze comportamentul în funcţie de contextul istoric în care trăieşte. Unul dintre
elementele importante ale acestui context îl reprezintă şi calitatea de cetăţean al U.E. precum

23
 şi perspectiva renunţării într-un viitor relativ apropiat la moneda naţională în favoarea
monedei euro.

Exemplul prezentat reprezintă o variantă simplificată (şi perfectibilă) a portretului

financiar al unei persoane. Imaginea este doar schiţată, lipsa de detalii venind chiar din lipsa de
detalii din informaţiile prezentate iniţial, privitoare doar la vârsta, ocupaţia şi domiciliul persoanei.
În măsura în care sunt adăugate detalii suplimentare cu privire la un anumit caz şi portretul financiar
poate fi clarificat. Sau, invers, cu cât renunţăm la detalii cu atât analiza devine mai generală. Ideea
de bază este însă aceea că este posibilă realizarea unui astfel de imagini a dimensiunii financiare a
individului, acesta fiind scopul pentru care am propus tipologia factorilor de influenţă discutaţi în
acest material.

Dincolo de realizarea unei imagini financiare a unei persoane sau categorii de persoane
credem că sunt posibile multe alte analize demne de atenţie. O opţiune interesantă ar fi cea în care
să se suprapună ciclul financiar individual sau al gospodăriei cu ciclul economic. În orice moment
al ciclului economic există gospodării aflate în poziţii diferite ale ciclului financiar individual, ceea
ce influenţează modul de luare a deciziei financiare, după cum am argumentat în secţiunile
anterioare. Ca o dimensiune suplimentară, cu rol important, putem să ne gândim desigur la situaţia
demografică. În fond, pentru a analiza situaţia la nivel naţional nu este suficient să determinăm
parametrii generali ai gospodăriilor aflate în diferite momente ale ciclului de dezvoltare şi să vedem
cum interacţionează cu influenţele provenind din evoluţia generală a economiei ci ar fi util să luăm
în calcul şi ponderea fiecărei categorii în totalul gospodăriilor. Astfel ar putea fi determinate
adevăratele curente care modelează comportamentul financiar naţional.

24
Bibliografie

Agarwal, S., Chomsisengphet, S., Liu, C., Souleles, S., 2007, Do Consumers Choose the Right
Credit Contracts ?, Working Paper 2006-2011, Federal Reserve Bank of Chicago.
Agarwal, S., Driscoll, J.C., Gabaix, X., Laibson, D., 2007, The age of reason: Financial decisions
over the lifecycle. NBER Working Paper Series, (13191).
Ameriks, J., Caplin, A., Leahy, J., 2003a, The Absent-Minded Consumer, NBER Working Paper
Series, (10216).
Ameriks, J., Caplin, A., Leahy, J., 2003b, Wealth accumulation and the propensity to plan, The
Quarterly Journal of Economics, vol. 118 (3).
Baling, M., Gnan, E., Lierman, F. (eds.), 2006, Money, Finance and Demography: The
Consequences of Ageing, 26th SUERF Colloquim, Lisabona, 12-14 octombrie.
Barsky, R.B., Juster, F.T., Kimball, M.S., Shapiro, M.D., 1997, Preference parameters and
behavioral heterogeneity: an experimental approach in the Health and Retirement Study,
Quarterly Journal of Economics, vol. 112 (2).
Behrman, J.R. Mitchell, O.S., Soo, C., Bravo, D., 2010, Financial Literacy, Schooling, and Wealth
Accumulation, PARC Working Paper Series, WPS 10-06.
Breuer, W., Quinten, B., 2008, Cultural Finance, SSRN Working Paper.
Breuer, W., Salzmann, A.J., 2009, National Culture and Household Finance, SSRN Working
Paper.
Breuer, W., Hens, T., Salzmann, A. J., Wang, M., 2011, Time Preferences, Culture , and Household
Debt Maturity Choice, NCCR FINRISK working paper no. 674.
Browning, M., 2000, The Saving Behaviour of a Two-person Household. Scandinavian Journal of
Economics, vol. 102 (2).
Carroll, C., 1994, How Does Future Income Affect Current Consumption ? The Quarterly Journal
of Economics, vol. 109 (1).
Chen, H.A., Rao, A.R., 2007, When Two Plus Two Is Not Equal to Four: Errors in Processing
Multiple Percentage Changes, Journal of Consumer Research, vol. 34.
Chui, A.C.W., Kwok, C.C.Y., 2008, National culture and life insurance consumption. Journal of
International Business Studies, vol. 39(1).
Ciumara, T., 2012, Analiza unor factori de formare a deciziei financiare la nivel individual. Lucrare
prezentată la Conferinţa Internaţională “Sociologia europeană: noi provocări şi oportunităţi”,
Oradea, 27-29 septembrie.
Ciumara, T., Lupu, I., 2012, Rolul culturii naţionale în decizia financiară la nivel naţional – cazul
României. Lucrare prezentată la Conferinţa Internaţională Ştiinţifico-Practică “Creşterea
economică în condiţiile globalizării”, Institutul de Economie, Finanţe şi Statistică, Chişinău,
18-19 octombrie.
Dumitru, M., 2006, Finanţele întreprinderii, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti.
Friedberg, L., Webb, A., 2006, Determinants and consequences of bargaining power in households,
NBER Working Paper Series (12367).
Guiso, L., Paiella, M., 2005, The Role of Risk Aversion in Predicting Individual Behaviour, Bank of
Italy Economic Working Paper No. 546.
25
Hilgert, M.A., Hogarth, J.M., 2003, Household Financial Management: The Connection between
Knowledge and Behavior, Federal Reserve Bulletin, 89.
Hofstede, G., Hofstede, G.J., Minkov, M., Cultures and organizations: software of the mind:
intercultural cooperation and its importance for survival, McGraw-Hill, 2010.
Lusardi, A., Mitchell, O.S., 2011, Financial literacy around the world: an overview, Journal of
Pension Economics and Finance, vol. 10 (04).
Mihuţ, I., Lungescu, D., 2006, Dimensiuni culturale în managementul românesc, Management &
Marketing, nr. 1.
Negrea, E., Tatu, L., Braşoveanu, I. 2003, Finanţe generale şi de întreprindere, Editura ASE,
Bucureşti.
Renneboog, L., Spaenjers, C., 2011, Religion, economic attitudes, and household finance, Oxford
Economic Papers, vol. 64 (1).
Rosen, H.S., Wu, S., 2004, Portfolio choice and health status, Journal of Financial Economics, vol.
72 (3).
Schwartz, S.H., Bardi, A., 2001, Value hierarchies across cultures: taking a similarities perspective,
Journal of Cross-Cultural Psychology, 32 (3).
Stroe, R., Armeanu, D., 2005, Finanţe, Editura ASE, Bucureşti.

26