MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

Școala Postliceală Sanitară

CENTRUL DE STUDII ,,Ștefan cel Mare și Sfânt” PAȘCANI

PROIECT
PENTRU EXAMENUL
DE CERTIFICARE
A CALIFICĂRII PROFESIONALE

Nivel: Postliceal
Domeniul: Sănătate și asistență pedagogică
Calificarea profesională: Asistent Medical Generalist

ÎNGRIJIREA PACIENTEI CU AVORT SPONTAN

Îndrumător, Maistru instructor,

GABRIELA AISSIOU
ABSOLVENT,
ARTENIE ANDREEA

2016
 CUPRINS

Argument...........................................................................................................4

CAPITOLUL I:

1.1.Noțiuni generale de anatomie a aparatului genital feminin..........................5

1.2.Noțiuni generale de fiziologie a aparatului genital feminin..........................11

1.3.Noțiuni generale despre avort spontan..........................................................19

CAPITOLUL II

2.1.Rolul asistentului medical în îngrijirea pacientei cu avort spontan........... 27

2.2.Tehnici folosite în îngrijirea pacientei cu avort spontan...............................30

CAPITOLUL III

3.1.Studiu de caz.................................................................................................38

Concluzii.............................................................................................................51

Bibliografie.........................................................................................................54

2
 MOTTO:

,,Medicina este cea mai nobilă și cea mai

dificilă dintre științe. „
BACON

3
 ARGUMENT

Medicina poate fi considerată o artă, și anume arta de a îngriji omul bolnav, dar și știința
de a păstra și promova o bunăstare fizică, psihică și morală a colectivității.
Asistența medico-chirurgicală înseamnă multă dăruire, seriozitate, conștiinciozitate și
competență profesională care să-i ofere siguranță maximă pacientului, a cărui viață depinde,
în cele mai multe cazuri, de promptitudinea cadrelor medicale.
Viața fiecărei femei poate fi amenințată, la un moment dat, de o suferință apărută brusc,
cum ar fi AVORTUL SPONTAN, acest lucru impunând fixarea unui diagnostic corect și
intervenția de urgență.
Cadrele medicale depun eforturi deosebite pentru a înlătura toate cauzele ce pot curma
viața unui om.

4
 CAPITOLUL I
1.1.Noțiuni generale de anatomie a aparatului genital feminin
Aparatul genital, la fel ca și cel urinar ia naștere din metanefros.
Aparatul genital feminin, ca și aparatul genital masculin, poate fi împărțit în două
grupuri de formațiuni, respectiv organe genitale interne și externe.
Organele genitale interne (fig 1.) sunt reprezentate prin: ovare, trompe uterine, uter și
vagin.

Fig.1. Alcătuirea aparatului genital feminin intern

OVARUL este glanda sexuală feminină, este un organ pereche situat în bazin, are forma
ovoidă și este unit prin ligamente cu peretele posterior al bazinului, cu uterul și cu trompa
uterină.
OVULUL (gametul feminin) este o celulă sferică, cea mai mare din organism, cu
diametrul de 0,2 mm, având în citoplasmă rezerve nutritive care hrănesc embrionul în primele
stadii de dezvoltare.
TROMPA UTERINĂ este un conduct pereche ce se întinde între ovar și uter, lung de
10-12 cm. Capătul său, în contact cu ovarul are o formă de pâlnie cu marginile franjurate și
servește pentru captarea ovulului ce a fost expulzat din foliculul matur.
UTERUL, reprezentat în fig.2. este un organ musculos cavitar, nepereche situat în bazin
între vezica urinară și rect. Este fixat de peretele bazinului prin ligamente.
VAGINUL este organul de copulație al femeii, este un organ cavitar, care se deschide la
exterior în regiunea vulvei și formează aparatul genital al femeii. Este un canal musculo-
membranos, turtit antero-posterior, lung de 8-12 cm. şi larg de 2,5 cm. Este continuarea
uterului, cu începere de la colul uterin și terminându-se la vulvă, în vestibulul vaginal, fiind
îndreptat oblic în jos și înainte, determinând un unghi față de uter.

5
 Organele genitale externe sunt situate la nivelul perineului, ele sunt cunoscute sub
denumirea de vulvă și sunt reprezentate prin: formațiunile labiale, spațiul interlabial și aparatul
erectil.
FORMAŢIUNILE LABIALE sunt niște pliuri ale pielii, care mărginesc părțile
laterale: labiile mari și labiile mici. Labiile mari mărginesc părțile externe ale vulvei și labiile
mici sunt așezate înăuntrul labiilor mari, fiind paralele, cu acestea, mai scurte și mai groase.
Ca anexe ale aparatului genital feminin se găsesc cele două glande mamare. Acestea
sunt glande cutanate și au rolul de elibera laptele necesar creșterii copilului. Glanda este
formată din lobi, aceștia din lobuli care au ca unitate secretorie, și anume acinul. Fiecare lob
are un canal de excreție care se deschide pe o proeminență a glandei numită mamelon. Pe
fiecare mamelon se găsesc orificiile a 12 - 30 canale de conducere a laptelui (galactofore).
Inervația glandei mamare provine din nervii intercostali, perechile a 2-a până la a 6-a din
ramura supra-claviculară a plexului cervical și din ramurile toracice ale plexului brahial.
Inervația vegetativă este constituită din fibre care merg de-a lungul vaselor.

Fig.2. Uterul

UTERUL (prezentat în fig.2) sau mitra este un organ musculos cavitar nepereche, așezat
în partea mediană a cavității pelvine, între rect și vezica urinară, în care au loc importante
fenomene legate de gestație și de naștere. Constituie totodată, segmentul intermediar dintre
vagin și trompe. El ia naștere din canalele lui Miller.
Formă : uterul are formă conică, turtită, comparată cu o pară cu porțiunea mai mare în sus, iar
cea mică în jos. A fost asemănat cu o ploscă sau cu o mitră.
DIMENSIUNE: are o lungime medie de 6 - 8 cm, iar lărgimea este de 4 cm. Este turtit antero-
posterior astfel încât cavitatea uterină este triunghiulară și virtuală. Are o capacitate de 3 - 4
cm³, la nulipare şi 5 - 6 cm³ la multipare.
În morfologia externă a uterului observăm:

6
-o față anterioară orientată spre vezica urinară;
-o față posterioară orientată spre rect și ansele intestinului subțire;
-o margine laterală stângă și alta dreaptă.
Diviziune : Uterul prezintă următoarele diviziuni:
 fundul uterului - extremitate superioară, loc de inserție a trompelor;
 corpul uterului - porțiune mijlocie;
 istmul - nu se poate distinge de corp; ajunge până la 1 cm deasupra orificiului intern
uterin, formează în ultimul trimestru al sarcinii segmentul inferior;
 colul uterin - pe circumferința sa se insera vaginul, care urcă mai sus pe fața
posterioară; i se descrie o porțiune supravaginală și alta vaginală.
Corpul uterului este puțin turtit antero- posterior, de aspect canoid, cu o față anterioară
plană și o față posterioară ușor bombată. Marginea dreaptă și cea stângă sunt convexe la
multipare și concave Ia nulipare. Corpul uterin este supus inflamației hormonilor ovarieni și
puerperalilății mai mult decât celelalte segmente ale aparatului genital. El este implantat oblic
față de vagin, axul uterului făcând cu axul vaginului un unghi deschis înainte, numit unghiul
de versiune. Această deschidere înainte a fost numită anteflexia fiziologică a uterului.
Înclinaţia uterului pe vagin poate varia în mod fiziologic sau patologic, astfel că : axul corpului
uterin face cu axul colului uterin un unghi deschis înainte denumit unghiul de flexiune.
În mod normal, uterul este situat în plan sagital, ușor anteversat și anteflectat. El are
o mare mobilitate și își menține poziția datorită ligamentelor sale largi, rotunde și utero-
sacrate. În afară de acestea, uterul mai este menținut și de țesutul conjunctiv pelvian, cât și de
sistemul de susținere constituit din planșeul pelviperineal.
Peretele colului uterin este constituit dintr-un strat muscular dens:
 miometru;
 endometru, tapetat între cavitatea peritoneală de peritoneu;
 perimetru.
Miometrul, din punct de vedere morfologic, prezintă importanță în înțelegerea
dezvoltării
în timpul gestației și a dinamicii uterine din travaliu. Uterul are două straturi musculare:
 unul exterior, longitudinal, numit perimiometru;
 unul circular, intern, numit arhimiometru;
 între ele se dezvoltă un al treilea strat ce derivă dintr-o întrețeserea unor unități
musculo- vasculare (metrom) - numit neomiometru.

7
 Endometrul. Din punct de vedere morfologic, este format dintr-un epiteliu cilindric,
ciliat, unistratificat, care trimite în adâncime tubi glandulari. La nivelul colului acest epiteliu
secretă mucus. La nivelul orificiului exterior se continuă cu epiteliu pavimentos, care conferă
faţa intravaginală a colului, în zona de trecere apar cel mai adeseori neoplaziile colului uterin.
COLUL UTERIN este reprezentat de extremitatea inferioară a uterului, are o formă
conică, şi este separat de linia inserției vaginului într-o porțiune intravaginală și una
supravaginală. Are o lungime de 3 cm. Linia de inserţie a vaginei pe col este circulară, deci
situată mai mult posterior, decât anterior, astfel că fundul de sac vaginal posterior este mai
adânc decât cel anterior. Porţiunea vaginală prezintă în centrul ei deschiderea canalului
cervical prin orificiul extern. Canalul cervical se continuă în sus în porţiunea vaginală
deschizându-se în cavitatea uterină printr-un orificiu numit orificiul intern.
ISTMUL UTERIN este un șanț semicircular vizibil pe fața anterioară, situat între corp
şi colul uterin. La nivelul lui, întâlnim aceeași structură musculară, dar cu straturi mult mai
subțiri, cu o densitate scăzută a fasciculelor musculare şi dezvoltarea în schimb a unui țesut
conjunctiv- elastic. La nivelul colului uterin se constată o musculatură dezvoltată în contul
stratului plexiform, constituind un sfincter important la nivelul orificiului cervical interior.
Restul colului, ca și orificiul exterior prezintă numai o structură vasculo-conjunctivă, fibrele
musculare fiind foarte rare şi dispersate. In gestație și în evoluția ei, în stratul plexiform, alături
de fibrele musculare, unite între ele prin celule conjunctive, mezenchimale (elastice,
argentafile cu punți protoplasmatice), se găsesc numeroase vase venoase mari al căror perete
este redus, pe alocuri numai la un endoteliu, ce căptușește cavitățile dintre fibrele musculare.
În peretele muscular se găsesc fibre nervoase amielinice, frecvente și celule nervoase cu
capacitate neuro-endocrină ce eliberează mediatori chimici, cunoscute sub denumirea de
celule interstițiale. Din punct de vedere al capacității dinamice, la naștere, corpul uterin este
cel mai puternic, devenind singurul element activ, în timp ce istmul devenit segment inferior,
slab constituit muscular, este învins şi destins, la fel ca şi colul, în mod pasiv.
OSTIUL UTERIN este orificiul extern al colului ce variază ca forme la virgine,
nulipare sau multipare. în general, are forma unei depresiuni transversale, ce prezintă două
buze: una anterioară şi alta posterioară, unite prin două comisuri laterale. La multipare ostiul
este întredeschis.
Configurația interioară a uterului prezintă câteva particularități: cavitatea uterină - virtuală în
afara sarcinii, comunică cu trompele şi vaginul; are un aspect triunghiular la nivelul corpului
şi fusiform, la acela al colului; o mucoasa cervicală prezintă o serie de ridicături, comparate

8
cu nervurile unei frunze; orificiul intern al colului uterin are un diametru de 4 - 5 cm; acestea
diminua progresiv după menopauză.
STRUCTURA UTERULUI constă din 3 tunici care alcătuiesc pereții săi: tunica seroasă este
alcătuită din peritoneul care acoperă uterul, dublat de un strat de țesut conjunctiv ce formează
stratul subseros; tunica musculară este caracterizată de orientarea funcțională a fibrelor
musculare netede care se dispun în jurul istmului, fundului și a coarnelor uterine şi se continuă
cu fibrele musculare ale ligamentelor largi; tunica mucoasă sau endometrul care căptușește
toată suprafața internă a uterului.
VASCULARIZATIA UTERULUI este dată de artera uterină şi artera ovariană. Artera uterină
este o ramură a arterei hipogastrice, este în raport imediat cu uterul și ia naștere din trunchiul
anterior al arterei iliace interne, fie izolat, fie printr-un trunchi comun cu artera ombilicală la
nivelul fosei ovariene. Traiectul său prezintă 3 segmente: retroligamentar; subligamentar;
intraligamentar. Artera uterină descrie o curbă cu concavitate superioară, lungă de 15
cm. și se termină sub ovar prin anastomozare cu artera ovariană. în segmentul său parietal,
retroligamentar, merge oblic în jos şi înainte pe peretele pelvin, având raporturi:
- lateral, cu peretele pelvin de care se desprinde la nivelul spinei sciatice;
- medial cu ureterul satelit în segmentul său, subligamentar, transversal, artera se îndreaptă
median şi pătrunde în ligamentul larg, se îndreaptă înăuntru şi se încrucișează uterul la nivelul
istmului uterin, (la aproximativ 2 cm. de istm ). Străbate transversal baza ligamentului larg, în
porțiunea intraligamentară, se îndreaptă spre colul uterin şi se împarte în două ramuri
terminale anastomozându-se cu artera ovariană. Artera uterină prezintă o serie de spirale ce
permit întinderea ei în timpul gravidității. Artera uterină cu ureterul se încrucișează la nivelul
porțiunii supravaginale a colului uterin.
Venele se adună în sinusurile uterine, de unde drenează în plexurile venoase uterine,
de aici sângele merge fie spre venele uterine ce se varsă în vena iliacă internă, fie spre venele
tubei şi ovarului cu vena ovariană, care se va vărsa în dreapta, în vena cavă inferioară, iar în
stânga în vena renală.
Limfaticele corpului uterin sunt: o parte merg împreună cu cele ale ovarului în
ganglionii lombari; cele ale colului în ganglionii iliaci; altele ajung în ligamentele rotunde la
ganglionii inghinali.
Inervația uterului este dată în cea mai mare parte de plexul pelvic. Mai participă nervul
abdomino-genital și fileze din plexul ovarian. Fibrele aferente la plexul uterin provin din
plexul hipogastric şi o mică parte din plexul ovarian. Plexul pelvic are aspectul unei lame late,
situate pe laturile colului uterin. Plexul ovarian este alcătuit din fibre care vin din plexul

9
aortico- renal de-a lungul arterelor lombo-ovariene. Plexul hipogastric este o lamă
neuroganglionară așezată între viscere și pereții pelvisului. Inervația organovegetativă
simpatică și parasimpatică provine din plexul aortic caudal si nervii sacrali 3 și 4. Plexul aortic
caudal formează plexul uterovaginal la care mai ajung şi fibre parasimpatice din nervul pelvic.
Anexele primesc fibrele simpatice din plexul ovarian, iar fibrele nervului pelvic își au traiectul
în plică rectouterină.

10
 1.2.Noțiuni generale de fiziologie a aparatului genital feminin
MUCOASA UTERINĂ este divizată în două straturi : - profund sau bazal ce nu suferă nici
o modificare în timpul ciclului menstrual.
Ciclul endometrial are mai multe faze: faza de liniște postmenstruală - durează 3 zile;
faza proliferativă : endometrul se dezvoltă, vasele se refac, glandele devin sinuoase, substanţa
fundamentală a corionului devine abundentă; faza secretorie: endometrul continuă să se
dezvolte, glandele se dilată, celulele glandulare produc glicogen, vasele se dezvoltă; corion
lax (2 zile după ovulaţie); faza de regresie (2-6 zile înaintea menstruaţiei) apar modificări:
stază, vasoconstricţie, ischemie, endometrul se reduce; cu 2 zile înainte de menstruaţie apar
leucocite în corion; hematiile extravazează şi ele; faza de menstruaţie: endometrul se reduce
şi mai mult, glandele devin mici, extravazarea leucocitară şi eritrocitară se intensifică.
Modificările histochimice ale endometrului sunt caracterizate prin bazofilie; activitate
enzimatică; producţie de mucopolizaharide şi de glicogen.
Mecanismul menstruației Sângele menstrual este incoagulabil; factorii de coagulare
arată: lipsa fîbrinogenului, scăderea accentuată a complexului protrobinic, scăderea numărului
de trombocite. Aceste două procese de coagulare și fibrinolizare se produc simultan.
Ciclul colului uterin. În faza proliferativă, epiteliul, glandele şi stroma cervicală prezintă
modificări histologice: glandele se hipertrofiază şi încep să secrete mucus; această secreție
este maximă în faza de ovulație, atingând 120 mg în 24 de ore. În faza secretorie, secreția de
mucus scade, devine mai consistentă, crește cantitatea rezidului uscat, a celulelor descuamate
şi a leucocitelor. începând din ziua a 17-a a ciclului, cristalizarea este dezagregată. După ziua
a 20-a mucusul devine impermeabil pentru spermatozoizi.

Fecundația și nidația

Fig3. Fecundația

11
 Fecundația (reprezentată in fig.3) sau fertilizarea reprezintă fenomenul prin care
spermatozoidul fuzionează cu ovocitul matur, producând oul sau zigotul, începutul unui nou
individ;
Fenomenele care preced fecundația :
a. maturația celulei sexuale feminine – ovulul - care devine apt pentru a fi fecundat : are loc
reducerea numărului de cromozomi la jumătate, de la 46 ( cât are ovocitul de gradul I), la
23 formându-se ovocitul de gradul II – secundar. Acest proces are loc deja din viața
intrauterină, se oprește la naștere și în copilărie și se reia la pubertate, cu fiecare ciclu
menstrual. Ovulul matur este o celulă de 150-200 de microni ( cea mai mare celulă din
organism),
b. maturația celulei sexuale masculine – spermatozoidul – care devine apt pentru a fecunda
ovulul. Evoluția spermatogenică, de la spermatogonie la spermatozoid apreciată în timp
de 74 de zile
c. (Heller și Clermont, 1963), se face în tubii seminiferi în valuri ceea ce îi asigură
continuitatea. Spermatogonia devine spermatidă sau spermatocit primar cu 46 de
cromozomi care se vor reduce la jumătate printr-o mitoză reducțională și se vor forma doi
spermatociți secundari, fiecare cu câte 23 de cromozomi. În stadiul final spermatozoidul
este o celulă de 60 microni, având un cap (cea mai voluminoasă care conține nucleul cu
cromozomii, deci materialul genetic), gâtul sau colul (partea flexibilă între cap și piesă
intermediară), piesă intermediară (reprezentând centrala energetică a spermatozoidului) și
coada (o piesă lungă și subțire care conferă mobilitate spermatozoidului). Un lichid
spermatic normal are o cantitate de 2-5,5 ml / ejaculat, de culoare opalescentă, lactescentă,
neomogen, cu un miros specific datorită sperminei și un pH alcalin. Există un număr de
40-250 milioane spermatozoizi/cm cub, dintre care forme normale peste 80%, forme
degenerate sub 20%. La temperatura camerei 60-90% sunt mobili cu mobilitate maximă
la 1-4 ore. Se poate congela lichidul spermatic la – 79 º C și se păstrează activ indefinit
(pentru fertilizare in vitro mai ales).
d. Ovulația și captarea ovulului - punerea în libertate a ovulului matur de către un folicul
ovarian se face sub influența secreției hormonale (când hormonul LH ajunge la un vârf
maxim), el este apoi captat de pavilionul trompei uterine prin 3 fenomene importante :
motilitatea specifică a trompei, dependentă de un echilibru hormonal estrogeno-
progestativ (estrogenii măresc peristaltismul tubar, adică contracțiile musculare, iar
progesteronul îl diminuează); curentul lichidian în direcția peritoneu-trompă rezultat din

12
 absorbția lichidului existent în mod normal aici de către trompa uterină, ceea ce explică
de ce trompa poate culege un ovul chiar din ovarul contralateral; procese biologice umoral-
hormonale necesare supraviețuirii și transportului ovular. Estrogenii și progesteronul
creează mediul favorabil de dezvoltare al oului. Sursele de energie variază pe măsură ce
dezvoltarea progresează. La început, oul utilizează doar piruvatul sau oxal acetatul, apoi
glucoza și proteinele (aminoacizi), toate furnizate de secrețiile tubare reglate de hormonii
menționați. În aceste secreții se găsesc inclusiv enzimele necesare digestiei proteinelor și
lipidelor;
e. Acuplarea sau copulația: act prin care lichidul seminal ce conține milioane de
spermatozoizi, este depus în organele genitale feminine, respectiv în vagin și un număr
destul de neînsemnat pe regiunea cervicală;
f. un complex de fenomene biologice care condiționează ascensiunea spermatozoizilor spre
treimea externă a trompei - locul fecundației unde întâlnesc ovulul apt fecundației.
Ascensiunea spermatozoizilor este favorizată de secreția unor hormoni (vasopresină și
ocitocină), motilitatea nervoasă a tractului genital declanșată de orgasm, prostaglandinele
(hormoni) resorbite din lichidul spermatic, etc. În vagin viabilitatea spermatică (mai ales la
mijlocul ciclului când pH-ul este cel mai scăzut), este limitată la câteva ore. Primele momente
ale ascensiunii sunt legate de calitatea spermatozoizilor, dar și de o serie de componente ale
lichidului spermatic cu rol în activarea spermatozoizilor.
Pătrunderea în căile superioare se face rapid: astfel în maxim 3 minute ei ajung deja în
uter, iar la 5 minute se află deja în trompele uterine dacă există mediu prielnic și tubele nu
sunt înfundate. Spermatozoizii înaintează în orice fază a ciclului menstrual, dar mijlocul
ciclului, în perioada ovulației, este mult favorizată ascensiunea lor de către vâscozitatea
redusă a glerei cervicale.
În această fază există o concentrație maximă a estrogenilor, un pH alcalin maxim. În
schimb progesteronul produce obstacole în ascensiunea spermatozoizilor : crește vâscozitatea
glerei cervicale care devine impermeabilă, acesta fiind de fapt unul din efectele contraceptive
ale progesteronului ! Motilitatea spermatozoidului este necesară pentru ascensiunea lui, dar
mai ales pentru fecundație. În timpul orgasmului uterul are mișcări de coborâre și aspirație a
lichidului spermatic.
Foarte importantă este, însă motilitatea trompelor uterine în ascensiunea
spermatozoizilor, motilitate condiționată hormonal, așa cum am arătat mai sus. În glera
cervicală, spermatozoizii au supraviețuit și 7 zile, iar în tuba uterină s-au găsit spermatozoizi
viabili după 85 de ore de la însămânțare, dar motilitatea nu se suprapune fecundității, aceasta

13
din urmă scade în 24-48 de ore. O mare parte din spermatozoizi sunt fagocitați (« înghițiți »)
de către leucocite, astfel după 10-12 ore de le contactul sexual apare un număr mare de
leucocite în canalul cervical. Astfel, spermatozoizii pot constitui un material antigenic ( femeia
creează anticorpi împotriva spermatozoizilor și îi distruge) - cauza sterilității în infertilități
imunologice !
Etapele fecundației :
1. Capacitaţia, prin care spermatozoizii, în timpul ascensiunii lor spre trompă, suferă un ultim
proces de maturație; este un fenomen spontan, dar este mediat și de către celulele foliculare
din jurul ovulului, celule care au fost stimulate de hormoni ;
2. Contactul spermatozoidului cu ovulul: cel mai apropiat spermatozoid va penetra ovulul,
reacția de cuplare fiind una imunologică (cu receptorii ovulari), dar există și o atracție
chimică;
3. Atașarea spermatozoidului la membrana ovulului (zona pelucida) , înainte de a o pătrunde.
La 3 ore de la însămânțare se văd mai mulți spermatozoizi în jurul ovulului, dar numai
unul va pătrunde zona;
4. Reacția acrozomului, adică eliberarea unor enzime de către spermatozoid care vor ușura
pătrunderea în ovul;
5. Pătrunderea zonei pelucidă a ovulului (membrana ovulului);
6. Penetrația ovulului : comportă trei faze: atașarea, fuziunea, și încorporația
spermatozoidului în ovul;
7. Reacția corticală – blocarea polispermiei : după pătrunderea unui spermatozoid în ovul,
acesta NU mai permite o altă penetrare ;
8. activația: fenomene ce duc la formarea pronucleilor;
9. formarea pronucleilor :materialul cromozomial ce intră odată cu capul spermatozoidului
în citoplasma ovulară este complet (23 de cromozomi), cromozomii se derulează, nucleul
spermatozoidului este transformat într-un pronucleu cu un număr de 23 de cromozomi; în
același timp și în același mod nucleul ovocitului formează un pronucleu femel ;
10. Syngamsia sau Concepția propriu-zisă: amândoi pronuclei (masculin și feminin) cresc în
mărime, migrează către centrul oului, își pierd membranele și își pun pe linia ecuatorială
în comun seturile cromozomiale ( 23 + 23 ). Din acest moment se formează o nouă ființă
umană cu număr diploid de cromozomi (46), dar cu genoame diferite!
11. Segmentarea, reprezentată în fig.4. : noua celulă diploidă se segmentează prin mitoză
(diviziune) care are loc după 35-38 ore de la penetrația spermatozoidului în ovul, ducând

14
 la 2 celule, mitozele următoare succedându-se rapid: la 45 de ore va avea 4 celule/ la 66
de ore 8 celule/la sfârșitul celei de a 3-a zi va avea 16 celule.

Fig.4. Segmentarea
Metodele contraceptive și abortive acționează în fazele c.) și e.) premergătoare
fecundației (captarea ovulului de către trompă și ascensiunea spermatozoizilor): progesteronul
scade motilitatea trompelor și reduce secreția tubei care hrănește embrionul și astfel acesta va
muri (efectul abortiv al contraceptivelor), atât datorită lipsei de hrană cât și datorită opririi în
tuba uterină, unde nu se poate nida ( încuibări) sau, dacă o face va rezulta o sarcină
extrauterină, respectiv tubară, care va pune în pericol viața mamei . Sarcinile extrauterine
reprezintă o mare urgență chirurgicală !
Ascensiunea spermatozoizilor este, de asemenea, încetinită sau oprită de către
progesteronul administrat ca și contraceptiv (efectul contraceptiv al contracepției hormonale).
Fenomenele care preced nidația:
a) Transportul oului: acesta rămâne în 1/3 externă a trompei uterine (ampulă) aproximativ
72 de ore, după care începe să migreze spre uter. La sfârșitul zilei a 3-a este în fază de
morulă, având 8-16 celule, când ajunge la cavitatea uterină. Trecerea oului prin trompă (3-
4 zile) este favorizată de către secreția hormonilor estrogeni care cresc peristaltismul, adică
contracțiile trompelor uterine și grăbesc transportul oului spre uter; la transportul oului
contribuie mult niște cili ai mucoasei trompelor precum și lichidul secretat la acest nivel,
unele prostaglandine ( hormoni) etc. În timpul trecerii prin trompă oul se hrănește prin

15
 schimburi nutritive de la acest nivel ( glicogen care se descompune în aminoacizi și
glucide).
b) Oprirea oului: în condiții necorespunzătoare, respectiv concentrație mare de estrogeni,
sterilet etc. oul poate fi expulzat.
c) Orientarea oului: la femeie se păstrează filogenetic situarea oului pe linia mediană a
uterului;
d) Adeziunea: oprit la un anumit nivel al tubului uterin, oul nu se implantează imediat, el stă
lipit de endometru, înconjurat de lichidul secretat de către glandele mucoasei uterine (
endometriale), timp de 3-4 zile, timp în care evoluția lui continuă de la stadiul de morulă
la blastocist – în a 6-a, -7-a zi de la fecundație. Această atașare la mucoasă înainte de
implantare, este un fenomen fizico-chimic realizat prin alcalinizarea mediului local. Prin
alcalinizare, respectiv creșterea pH-ului local, învelișul oului devine lipicios, aderent,
fenomen demonstrat și « in vitro ».
În orice loc al traseului pe care îl urmează oul spre uter pot să apară « condiții
neprielnice », adică abortive, care să ducă la expulzia lui, de fapt la avort ! Acest lucru se poate
întâmpla când există o concentrație mare de hormoni estrogeni și asta se întâmplă în urma
consumului de contraceptive hormonale combinate sau doar cu estrogen (când îl numim avort
hormonal) sau dacă în uter există un sterilet care, atât din punct de vedere mecanic va
împiedica nidația, cât și datorită hormonilor atașați de el (avort hormonal și mecanic)! Cum
acționează cele două metode contraceptive și mai ales abortive asupra oului și îl avortează este
descris mai jos.
Etapele nidației (reprezentată în fig.4)

Fig.5. Etapele nidației

Penetrația : oul pătrunde printr-o zonă redusă a endometrului unde va căpăta legăturile
vasculare necesare hrănirii « hemotrofe », adică prin intermediul sângelui , până la acest
moment el hrănindu-se « histiotrof », adică prin intermediul secrețiilor. Zona de penetrare se

16
vindecă și embrionul încorporat în mucoasă uterină determină o modificare a aspectului
mucoasei la acest nivel care devine o parte din viitoarea placentă.
Răspândirea: se referă, de fapt, la invazia endometrului;

Fig.6. Nidația Fig.7. Placentația

Fuziunea trofoblastului (placentei) cu mucoasă uterină : nucleii a două țesuturi diferite,
respectiv a copilului și al mamei, împart aceeași citoplasmă fără a produce un rejet cum se
întâmplă la un transplant al unui țesut străin. Există în mod paradoxal o toleranță imunologică
a mamei față de un țesut străin !
Migrația : Blastocistul migrează prin mucoasă uterină, vor fi erodate vasele sanguine
materne, iar primele conexiuni cu vasele sanguine se petrec la aproximativ 10-14 zile de la
fecundație.
Oprirea invaziei : Stabilirea unui echilibru între și mediul matern opresc invazia endometrului,
pH-ul mediu se normalizează, etc.
În condiții prielnice are loc nidația, realizându-se un echilibru perfect între copil și
mamă care nu îl va respinge, deși este un țesut « străin » din punct de vedere histologic.
Tot în acest timp se avortează majoritatea embrionilor implantați prin metoda
fertilizării in vitro.
Avortul hormonal produs de către pilula contraceptivă, cu estrogen sau combinată
(estrogen și progesteron), este provocat de reacțiile pe care le produc acești hormoni la nivelul
trompelor uterine și a uterului :
 distrofia, respectiv uscarea mucoasei uterine (în special pilulele minidozate), prin atrofia
glandelor și al arterelor spiralate care hrănesc embrionul după nidație ;
 distrofia mucoasei trompelor uterine: nu se mai secretă substanțele necesare hrănirii oului
în cele 3 zile de migrare prin trompe;
 încetinirea transportului oului prin inhibarea mișcărilor peristalticii trompelor uterine ; oul
nu va ajunge la timp și se va usca , deci va fi avortat.

17
 Antihormonul RU 486 acționează în acest interval de timp după concepție, dar el își
prelungește acțiunea abortivă până la 49 de zile ! Acest RU 486 de fapt blochează hormonul
progesteron de care are nevoie copilul și placenta care îl hrănește și astfel, se va « usca »
placenta, se va desprinde de pereții uterini, iar copilul, în timp de 48 de ore moare .
Modificările pe care le produce sunt următoarele :
 la mucoasă uterină: separă placenta de embrion ( corionul de trofoblast), rupe practic
copilul de sursă lui de hrană ;
 la nivelul musculaturii uterine : provoacă contracții uterine, favorizând eliminarea
embrionului ;
 la nivelul colului uterin : îl înmoaie și îl dilată, asemenea unei pregătiri pentru un avort (
sau naștere) ;
Trebuie menționat faptul că este posibilă distrugerea embrionului până la vârsta de 49 de
zile, deci o lună și jumătate.
Pregătirea mucoasei uterine
Pregătirea mucoasei uterine pentru implantarea embrionului se face începând din momentul
ciclului menstrual astfel :
- după fecundare, mucoasă uterină se pregătește acum de implantare. Astfel au loc mai
multe modificări la nivelul endometrului : crește secreția unor hormoni necesari
implantării (gonadotrofine coriale), hormoni care vor forma așa zisul « corp galben de
sarcină » care va secreta hormoni estrogeni și progesteron absolut necesari implantării ;
- în continuare, mucoasa uterină, sub influența hormonilor estrogen și progesteron (secretați
de corpul galben de sarcină), secretă și proteine, enzime, prolactină, etc. toate
indispensabile protecției, nutriției și implantării embrionului ;
- în timpul implantării au loc și procese imunologice : toleranța copilului de către mamă,
embrionul fiind considerat ca o « grefă », dar secretul acestei toleranțe imunologice încă
nu a putut fi elucidat; se crede că există o relativă supresie a răspunsului imun din partea
mamei.

18
 1.3.Noțiuni generale despre avortul spontan
Definiția

Avortul spontan reprezintă eliminarea produsului de concepție generată de cauze

naturale și care se poate produce în primul trimestru de sarcină (85%) sau tardiv în trimestrul
al II-lea (15%).

Simptomatologie

Semnele și simptomele avortului spontan includ:

 sângerări vaginale mici sau abundente, care pot apare constant sau neregulat; deși
sângerarea vaginală este primul semn de avort, acestea pot apare fiziologic în primele trei
luni de sarcină; totuși, asocierea sângerărilor cu durerile abdominale (crampe) reprezintă
primele semne de avort;
 durerea sub forma de crampe la nivel pelvin (în abdomenul inferior), durere abdominală sau
durere surdă lombară (de spate); durerea poate apare în primele ore sau zile după debutul
sangerării vaginale;
 cheaguri de sânge sau eliminări de țesut fetal de culoare gri la nivel vaginal.

Etiologie

Cauzele care duc la apariția avortului spontan pot fi împărțite în :

1. cauze ovulare
2. cauze externe.
Cauze ovulare. Dintre cauzele ovulare, cele mai importante sunt : anomaliile genetice,
anomaliile gameților, tulburările endocrine, anomaliile de placentație.
Anomaliile genetice sunt cele mai frecvente cauze ale avortului spontan. Zigotul
anormal apare ca urmare a unei anomalii în procesul de meioză, secundar superfecundației de
către doi spermatozoizi, sau ca urmare a diviziunii cromozomiale, în absența diviziunii
citoplasmaticii.

19
 Anomaliile cromozomiale cele mai frecvent întâlnite sunt : trisomia autosomală,
triploidia, monosomnia X, teraploidia, rearanjarea structurală a cromozomilor.
Anomaliile gameților. Anomaliile morfofiziologice ale gameților determinate de diverși
factori (fizici, chimici, infecțioși, metabolici) determină apariția unui produs de concepție
neviabil, care mai apoi este expulzat.
Tulburările endocrine. O serie de interacțiuni hormonale asigură suportul necesar
dezvoltării sarcinii. Tulburările endocrine care pot fi responsabile de apariția avortului sunt :
deficiența progesteronică, deficiența tiroidiană, diabetul zaharat, hipersecreția androgenică.
Anomaliile de placentație. În timpul formării placentei normale arteriolele spiralate suferă
modificări adaptive caracterizate prin pierderea structurii musculo-elastice normale a peretelui
arterial și înlocuirea cu un material fibrinoid ce conține celule trofoblastice. Absența acestor
modificări fiziologice sunt frecvent asociate cu avortul spontan cu embrion cu cariotip normal
sau anormal.
Cauze externe
Factorii de mediu extern pot determina o serie de modificări în organismul gravidei, ce
pot determina moartea fetală sau care pot declanșa contracții uterine. Dintre acești factori
enumeram:
Carențele alimentare ;
Intoxicațiile exogene: saturnanismul, alcoolismul, tabagismul, consumul de droguri;
Traumatismele.

Diagnostic

Diagnosticul de avort spontan este pus cu ajutorul următoarelor examene:

 examenul clinic al regiunii pelvine, prin care ginecologul pune în evidentă dilatația
colului uterin sau a unor sângerări la nivelul vaginului;
 măsurarea nivelului sanguin al HCG (gonadotropina corionică umană) care pune
diagnosticul de sarcină; nivelul HCG va fi măsurat în decursul mai multor zile pentru a
se determina dacă sarcină mai este în evoluție;
 ecografia abdominală inferioară, poate da o imagine clară despre bunul mers al sarcinii:
daca sacul amniotic este intact, daca fătul prezintă activitate cardiaca (dacă sunt
detectate bătăile cardiace) sau se estimează vârsta fetală;

20
 În cazul unor avorturi repetate (mai mult de 3) există mai multe metode de a depista cauzele
și de pune în evidentă agentul patogen responsabil de producerea avortului:
 detectarea serologică a anticorpilor antifosfolipidici;
 efectuarea cariotipului pentru evidențierea anomaliilor cromozomiale ale genitorilor;
 măsurarea nivelelor de hormoni;
 histeroscopie sau ecografie vaginala prin care sunt depistate anomaliile anatomice
uterine.
Etapele avortului spontan
Etapele avortului spontan sunt :
- amenințarea de avort,
- iminența de avort,
- avort în curs,
- avort incomplet, avort reținut.
Amenințarea de avort
Se caracterizează prin:
- Pierderi mici de sânge roșu, care uneori pot persista zile sau săptămâni (fig.6).
- Contracții uterine dureroase exprimate prin dureri colicative lombare, asemănătoare
celor de la menstruație sau dureri suprasimfizare.
- Prima data apare sângerarea si apoi durerile abdominale.
- Colul este lung, cu orificiul extern închis, iar uterul are dimensiunile amenoreei.
- Vizualizarea ecografica (transabdominal sau transvaginal) a sacului gestațional și a
ecoului embrionar.
- Valori ale HCG-ului seric mai mari de 1000m U.I./ml si ale progesteronului seric mai
mare de 10 ng/ml demonstrează o sarcină în evoluție.

Fig.6. Sângerarea vaginală

21
Iminenta de avort
Se caracterizează prin :
- Sângerare abundenta cu sânge roșu, uneori cheaguri.
- Contracții uterine dureroase, frecvente si intense.
- Colul este lung, cu orificiul extern deschis, iar uterul are dimensiunile amenoreei.
Avortul în curs
Se caracterizează prin :
- Sângerare abundenta sau moderata.
- Contracții uterine dureroase exprimate prin dureri colicative.
- ștergerea colului si dilatarea acestuia, uneori apariția în aria colului a unor parți ovulare sau
chiar expulzia produsului de concepție.
- Ruptura membranelor.
Avortul în curs se poate desfășura într-un timp (în primele doua luni, eliminându-se oul în
întregime) sau în doi timpi (în luna a treia sau a patra, realizându-se avortul incomplet).
Avortul incomplet :
Consta doar în eliminarea embrionului, placenta și resturile placentare rămânând în uter.
Se caracterizează prin :
- Sângerare abundenta cu cheaguri;
- Dureri colicative de intensitate redusă;
- Colul cu orificiul extern deschis;
- Uterul cu dimensiuni mai mici decât pe durata amenoreei;
În general, după avort spontan sunt reținute în uter fragmente placentare sau membranare.
Avortul reținut :
Constă în retenția produsului de concepție mort în uter pentru o perioada de câteva
săptămâni (4-8 săptămâni sau mai mult). Se caracterizează prin :
- Dispariția semnelor subiective caracteristice sarcinii normale;
- Stoparea creșterii în dimensiuni a uterului sau este mai mic decât vârsta amenoreei;
- Sângerarea vaginala poate să fie prezenta sau nu;
- Oul poate fi expulzat spontan sau poate fi reținut timp îndelungat cu macerație
embriofetală sau calcifiere.
Avortul spontan recurent (habitual) consta în trei sau mai multe avorturi spontane consecutive.

22
 Diagnosticul diferențial

Diagnosticul diferențial se face cu :

 Sarcină extrauterina
 Fibrom uterin
 Mola hidatiforma sau cariocarcinom
 Distrofie chistica ovariana
 Metroragii disfuncționale
 Cancer de corp sau de col.

Evoluție și prognostic

De cele mai multe ori, în stadiul incipient, evoluția este favorabilă și sarcina ajunge la
termen. În stadiile avansate, hemoragia duce la anemie de diferite grade și poate provoca șoc
hipovolemic în cazul lipsei intervenției medicale.
De temut, este și infecția endouterină ce apare în cazul retenției de fragmente ovulare și
resturi placentare, Complicațiile ce deriva din aceasta pot fi: pelviperitonita, tromboflebita
pelvină, socul septic.
Sechelele tardive ce urmează avortului spontan, în special cel repetat, sunt consecințe ale
chiuretajelor uterine repetate: menstre reduse cantitativ, sinechii uterine, aderențe anormale
placentare, incompetența cervico-istmică etc.
Este importantă evaluarea preconceptuală a femeii, cu atât mai mult dacă ea are istoric
de avorturi recurente. Se vor corecta, dacă există anomaliile uterine; se vor trata afecțiunile
endocrine, cardiovasculare, metabolice. Cuplul ce a experimentat eșecul unei sarcini, trebuie să
beneficieze de un suport psihologic.
Prognosticul pentru succesul unei viitoare sarcini este dependent de factorii cauzali și de
numărul anterior de sarcini pierdute. Succesul depinde de rapiditatea prezentării la consultul
ginecologic a pacientelor, atât preconceptual, cât și timpuriu în sarcină.
Studiile epidemiologice indică șansa de a naște un făt viu în peste 60% cazuri, chiar și
după 4 avorturi spontane.

23
 Tratament

TRATAMENTUL PROFILACTIC
Profilaxia avortului constă în :
 Depistarea precoce a gravidității;
 Dispensarizarea corecta a gravidelor;
 Asanarea diverselor focare morbide (tuberculoza, inflamații);
 Tratarea deficientelor hormonale;
 Corectarea condițiilor de viață și muncă, de mediu extern;
 Activitate intensă de educație sanitară;
 Măsuri imediate în faza de amenințare de avort.
TRATAMENTUL MEDICAMENTOS
Tratamentul trebuie să se adreseze cauzei. Dificultatea constă tocmai în depistarea
cauzei care sta la baza avortului. Tratamentul avortului spontan depinde și de forma clinică.
La amenințarea de avort și iminenta de avort tratamentul este simptomatic, urmărind să
diminuam contracțiile uterine, care pot duce la dezlipirea oului, și să asiguram un suport trofic
dezvoltării și funcției trofoblastului. Pentru anularea condițiilor uterine se recomanda repaos la
pat pentru administrarea de tocolitice (Papaverina, Scobutil, Lizadon, B-mimetice de tipul
Duvalidan), inițial administrate injectabil în amestec litic (trei fiole de Papaverina, trei fiole de
Scobutil și o fiola de Diazepam administrate câte 2 ml la 6 ore). Duvadilanul este administrat
injectabil în perfuzie endovenoasă. Ulterior, administrarea tocoliticelor se poate face oral.
Tratamentul hormonal are la baza administrarea de derivate progesteronice de sinteză cum ar
fi: caproat de 17 alfa hidroxioprogesteron, acetat de 17 alfa hidroxioprogesteron,
medroaxiprogesteron, alilestrenol. Acești derivați au rolul de a menține sarcină prin inhibarea
activității miometrului și simularea dezvoltării placentare. Medroaxiprogesteronul se poate
administra 2-4 comprimate pe zi în 2-3 prize. Gravibinonul (derivat de hidroxioprogesteron
caproat) se administrează fiole de 2 ml, de doua ori pe săptămâna, până la oprirea sângerării iar
în continuare câte una pe săptămâna. Se mai pot administra gonadotrofine coriale care sunt
esențiale în dezvoltarea si funcția corpului galben scăzând si tonusul uterin, administrându-se
5000 U.I. HCG la 4-5 zile din momentul în care s-a diagnosticat sarcină. Gonadotrofinele se
pot administra asociate cu progesteron.
Acest tratament se face după stabilirea cu certitudine a unei sarcini normale
intrauterine. Ecografia transabdominală vizualizează sacul gestațional intrauterin la 5,5

24
săptămâni iar ecografia transvaginală la 4,5 săptămâni. Nivelul seric de B HCG sub 1000 m
U.I./ml este caracteristic unei sarcini neviabile. Totodată nivelul de progesteron seric sub 10
ng/ml este asociat unei sarcini uterine neviabile, deci vizualizarea ecografica a unui sac
gestațional intrauterin dar cu B HCG mai mic de 1000m U.I. /ml si cu progesteronul seric mai
mic de 10 ng/ml semnifica o sarcină neviabila. Daca nu sunt posibile dozările hormonale atunci
ecografia se poate repeta peste 7-10 zile pentru a urmări aspectul sacului gestațional si apariția
oului embrionar.
TRATAMENTUL CHIRURGICAL
În cazul avortului în curs și al avortului incomplet, terminarea avortului se face foarte
rar într-un timp. De cele mai multe ori, după expulzia produsului de concepție, rămân resturi
ovulare sau de membrane placentare care vor necesita golirea cavitații uterine prin chiuretaj.
În cazul avortului reținut se impune golirea cavității uterine prin chiuretaj, în cazul
sarcinilor mici (de prim trimestru), sau prin metode de inducție a avortului.
În cazul avortului habitual trebuie adoptata o atitudine profilactica, înainte de apariția
simptomelor de amenințare de avort sau chiar în afară sarcinii. Se vor corecta intoxicațiile
voluntare sau profesionale, carentele alimentare, se vor trata chirurgical malformațiile uterine
sau alte elemente de patologie uterina, se vor trata infecțiile cronice (sifilis, toxoplasmoză,
listeroză). Se va corecta insuficienta cervico-istmică prin efectuarea cerclajului, care
restabilește un echilibru anatomic si funcțional. Cerclajul se face în trimestrul doi, iar uneori se
practică în momentul în care sunt depistate modificări cervicale (cerclaj la cald).

Complicații

Complicațiile avortului spontan sunt imediate și tardive, date de retenția totală sau
parțială de resturi ovulare.
Complicațiile imediate sunt:
 hemoragia
 infecțiile
Hemoragia poate fi puțin abundentă dar persistentă sau se poate instala brusc, poate fi
abundentă în scurt timp ducând la șoc hemoragic.
Infecțiile sunt provocate de microbii din vagin ce infectează resturile ovulare ducând la
putrefierea lor, manifestată prin scurgeri vaginale hematice, purulente, urât mirositoare, având

25
ca manifestare clinică febra și creșterea pulsului. Forma clinică cea mai frecventă a infecției din
avortul spontan este endometrita post avort.
Complicațiile tardive ale avortului spontan sunt:
 metrita cronică, manifestată prin tulburări menstruale, scurgeri vaginale mucoase și uter
mărit în volum;
 anexita cronică și sterilitate secundară.

26
 CAPITOLUL II

2.1. Rolul asistentului medical în îngrijirea pacientelor cu avort

spontan
Între profesia de asistent medical și societate este o relație reciprocă: asistenții medicali
dăruiesc îngrijire continuă tuturor ființelor umane, fără a avea în vedere boala sau statutul social,
iar societatea recunoaște profesia în care membrii acționează responsabil și conform unui cod al
eticii.
Codul internațional de etică pentru asistentele medicale de obstetrică ginecologie respectă
dreptul femeilor de a lua o decizie, favorizează acceptarea responsabilității pentru consecințele
deciziilor lor și le sprijină dreptul de a participa la luarea deciziilor privind propria persoană,
încurajându-le să vorbească în interesul lor despre problemele care le afectează sănătatea. În
același timp acordă îngrijiri femeilor și familiilor care așteaptă copii, încurajându-le speranțele
realiste legate de naștere, astfel ca nici o femeie să nu fie lezată prin concepție sau naștere,
răspunzând nevoilor psihologice, fizice, emoționale și spirituale ale femeilor.
Problemele sarcinii sunt relatate a fi: facilitarea, prevenirea și normalitatea. Facilitarea a
prezentat interes pentru cercetătorii în domeniu, știința modernă rezolvând situații de sterilitate
cauzate de căsătoria și nașterea târzie la femeile independente, active, sau cu carieră. Unele femei
amână încercarea de a rămâne însărcinate până la vârsta când fertilitatea este scăzută. Multe femei
nu realizează posibilele implicații la luarea acestor decizii, dorința de a-și controla viața, de a fi
independente le fac să creadă că infertilitatea este o problemă a altora. În timp ce știința a făcut
mari progrese în facilitarea sarcinii, în abilitatea de a induce sarcina prin fertilizarea in vitro, fără
a putea însa controla posibilitatea unor nașteri multiple, tehnica de fertilizare a ovarelor in vitro
ridică probleme etice ca, acceptarea metodei de către femei sau abilitatea mamei cu disfuncții
ovariene de a accepta un ovar donat, etc.
Unul din rolurile asistentei medicale în această problema este cel de educator, educația
ajutând cuplurile să depășească starea de anxietate și dificultățile emoționale. Consilierea în
această sensibilă și unică problemă: educație, raport emoțional, asistență și responsabilități clinice,
ridică multiple probleme etice asistentelor medicale.
Problema prevenirii este centrată în jurul evitării concepției pentru prevenirea sarcinilor
nedorite. Controlul reproducerii este o problemă atât socială, cât și una personală, care variază de
la sterilizare permanentă, contraceptive temporare, la avort. Aceste metode au creat dileme etice

27
asistenților medicali cu ocazia consilierilor, în situații când sarcina, deși era dorită, situația
financiară, familiară, socială etc. nu o permitea. Sterilizarea creează, de asemenea, dileme etice
privind autonomia femeii, situația ei socială, până la falsificarea genetica a omului.
Datorita contraceptivelor tradiționale, femeile au fost responsabile de controlul nașterii.
De curând, în controlul sarcinii sunt implicați și bărbații, prin recent acceptată vasectomie. Acum
sterilizarea masculină este o procedură simplă, dar care ridică probleme legate de responsabilitatea
contracepției. Deși metoda este greu acceptată de bărbați, sterilizarea masculină le dă șansa de a
participa vizibil și permanent în controlul sarcinii. Introducerea unor contraceptive ca spirala
uterină a pus o barieră între problemele contraceptive și avort, asemenea unui mecanism de
interferare cu sarcina.
Inițierea cu valorilor profesionale pentru cele mai multe asistente medicale de obstetrică
ginecologie se produce în timpul adolescenței târzii sau la începuturile maturizării. În acest
moment, multe persoane s-ar putea să nu aibă un moral dezvoltat. Având însă responsabilități
profesionale se pot forma, dezvolta etic, atâta timp cât realizarea profesională este înțeleasă ca un
proces de dezvoltare de-a lungul vieții.
Responsabilitatea începe cu cuplul conjugal, cu problemele sterilității și fertilității și se
termină cu lăuzia, perioada în care, de asemenea, pot apărea complicații față de care este necesară
o conduită etică. Asistenta medicală de obstetrică ginecologie va trebui să respecte cu strictețe
indicațiile terapeutice, cuplul ca existentă, calitatea vieții mamei, care include, de regulă, și fătul,
chiar daca prin educație, vârstă, situație familială, femeia se comportă diferit față de concepție și
sarcină. Obiectivele din cadrul menținerii sănătății femeii includ informarea ei despre importanța
controlului ginecologic regulat pentru a putea promova sănătatea și a detecta orice problemă în
timp util.
Rolul asistentei medicale este să asigure asistența în probleme ginecologice și funcțiile
reproductive, să lămurească pacienta în legătură cu întrebările și îngrijorările ei referitoare la
funcțiile sexuale și sexualitate. Pe lângă problemele de etică cu care se confruntă asistentele
medicale, acestea susțin, prin munca lor, condiția umană în lupta cu eșecul, boala sau moartea, nu
numai prin multă pricepere, prudență, devotament pentru om, ci și prin multă omenie, pasiune de
a se dedica sănătății oamenilor.
Rolul propriu:
- preia pacienta nou internată, verifică identitatea, toaleta personală, ținuta de spital și o
repartizează în salon, după informarea prealabilă asupra structurii secției și drepturile ce îi
revin ca pacientă;

28
- prezintă medicului pacienta pentru examinare și dă informații asupra stării și simptomelor
manifestate de aceasta, rezultatul monitorizării, tratamentul și îngrijirile acordate conform
indicațiilor din foaia de observație;
- identifica problemele de îngrijire a pacientei, monitorizează funcțiile vitale, stabilește
prioritățile pentru planul de îngrijire, evaluează rezultatele obținute pe care le înregistrează în
dosarul de îngrijiri;
- pregătește pacienta pentru tehnici specifice, pentru investigații speciale sau chirurgicale;
- pregătește materialul și instrumentarul în vederea sterilizării;
- pregătește echipamentul, instrumentarul și materialele sterile necesare intervenției;
- efectuează în scris și verbal preluarea-predarea fiecărei paciente și a activității desfășurate în
timpul serviciului, în cadrul raportului de tură;
- respectă reglementările privind prevenirea, controlul și combaterea infecțiilor nosocomiale, a
condițiilor igienico-sanitare, a circuitelor sanitare;
- organizează și desfășoară programe de educație pentru sănătate;
- participă și/sau inițiază activității de cercetare în domeniul medical și al îngrijirilor pentru
sănătate

Rolul delegat
- stă lângă gravidă asigurându-i confortul psiho-afectiv, oferindu-i siguranță;
- urmărește TA, T, CUD, BCF-urile și în general, evoluția travaliului;
- administrează medicația prescrisa de medic, recoltează produse biologice pentru examene
de laborator;
- ajută gravida să se așeze pe masa ginecologică;
- pregătește câmpul operator după ce face o dezinfecție largă suprapubiană, vulvoperineală
și a fețelor posterointerne ale coapsei, cu soluție de alcool iodat;
- așează câmpurile sterile, izolând regiunea vulvoperineală;
- ajuta medicul la efectuarea tratamentului chirurgical.

29
 2.2. Tehnici folosite în îngrijirea pacientelor cu avort spontan

EXAMENUL ORGANELOR GENITALE INTERNE

Se realizează prin tactul vaginal și prin examenul cu specului și valvele.

TEHNICA TACTULUI VAGINAL
Medicul se va așeza alături de bolnavă, sau între gambele acesteia, bolnava fiind în
poziție ginecologică. Tactul vaginal se face întotdeauna cu măsuri de asepsie atât pentru medic,
cât și pentru asistentă (mănuși sterile, câmp steril). În prealabil, a fost realizată toaleta organelor
genitale externe.
Cu policele și indexul mâinii stângi se îndepărtează labiile și se pătrunde în vagin cu
indexul și mediusul mâinii drepte. Degetele examinatoare vor fi lubrifiate în săpun lichid sau
ulei de vaselină steril. Se pătrunde mai întâi cu indexul si apoi cu mediusul. Medicul nu va
întreba dacă tactul vaginal este dureros, deoarece cele mai multe paciente vor răspunde
afirmativ, numai pentru că examenul genital în sine este neplăcut. Pacienta va indica durerea
fără a fi întrebată în cazul inflamațiilor utero-anexiale sau în sarcina ectopică. Tactul vaginal
trebuie să fie blând, progresiv și să nu se prelungească inutil, examinându-se metodic vaginul,
colul și fundurile de sac vaginale.
Tactul vaginal combinat, numit și examenul bimanual permite o bună explorare clinică
a uterului și anexelor, îmbinând tactul vaginal cu palparea abdominală. Astfel, cealaltă mână,
liberă, cu degetele întinse, se așează orizontal pe tegumentele hipogastrice și prin apăsare
blândă se apropie organele genitale interne de degetele vaginale.
TUȘEUL RECTAL
Se practică cu indexul drept îmbrăcat în mănușă de cauciuc și uns cu vaselină, putând fi
combinat cu palparea abdominală. Este indicat, în special la virgine pentru precizarea situației
organelor genitale interne sau în atrofiile vaginale, sau atunci când există alte malformații,
tumori sau abcese ale fundului de sac Douglas.
EXAMENUL CU SPECULUI SI VALVELE
Completează întotdeauna tactul vaginal. Specului bivalv, prezentat în fig.7 este un
instrument ginecologic care permite examinarea vizuala a vaginului și a porțiunii vaginale a
colului uterin. Valvele, prezentate în fig.8 sunt instrumente ginecologice din metal de forme și
dimensiuni diferite. Prima valva care se introduce este valva posterioară care se aplică pe

30
peretele posterior al vaginului, apoi se introduce valva anterioară pentru îndepărtarea peretelui
anterior de col.

Fig.7. Specului

Fig.8. Valvă
Prin examenul cu valvele se investighează starea vaginului și a colului uterin. În stare
normală, vaginul are o colorație roz uniformă. La femeia adultă normală vaginul este extensibil
datorită elasticității și numeroaselor pliuri ale epiteliului. La menopauza aceste pliuri au
tendința să dispară și epiteliul devine subțire și catifelat. În vaginite, pereții sunt foarte
hiperemiați și acoperiți de secreții abundente, prezentând uneori și ulcerații, eroziuni sau
granulații.

31
EXAMEN ECOGRAFIC
Ecografia este o metodă modernă și eficientă de investigare, neinvazivă, lipsită de efecte
secundare, ce a revoluționat imagistica medicală și a adus un plus de certitudine în punerea unui
diagnostic. Ecografia este astăzi o metodă accesibilă pe scară largă, prezentă în orice unitate
sanitară, iar examenul ecografic face parte dintre investigațiile de rutina. Ecografia utilizează
un fascicul de ultrasunete emis de sonda pe care medicul o mișcă pe corp, fascicul care străbate
cu viteze diferite, țesuturi diferite. În contact cu țesuturile și organele explorate, fascicolul emis
este reflectat, recaptat de sondă și tradus cu ajutorul unui program în imagini afișate pe un
monitor. Deoarece folosește în explorarea organelor ultrasunete, ecografia nu produce practic
nici un efect secundar, indiferent de organul analizat sau de durata examinării. Este o metoda
ieftină, neinvazivă, nedureroasă, nu este iradianta și este o metoda rapida - examenul ecografic
durează 20 - 30 de minute și nu necesită o pregătire specială a pacientului.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE VAGINALĂ

OBIECTIVELE PROCEDURII
- Aplicarea pe mucoasa vaginală a unor medicamente cu efect local.
PREGĂTIREA MATERIALELOR
- Medicamentele prescrise: globule, ovule, tablete;
- Materiale pentru spălătura vaginală (dacă este recomandată);
- Mănuși de cauciuc;
- Paravan;
- Comprese de tifon.
PREGĂTIREA PACIENTULUI
a) PSIHICĂ:
- Explicați necesitatea și eficacitatea procedurii;
- Explicați efectul terapeutic;
- Asigurați pacienta de inofensivitatea procedurii şi de respectarea intimităţii;
- Obțineți consimțământul;
b) FIZICĂ:
- Asigurați poziția ginecologică (decubit dorsal cu coapsele flectate sau eventual decubit
lateral);
- Efectuați spălătura vaginală dacă aceasta este recomandată de medic înainte de
începerea tratamentului;

32
EFECTUAREA PROCEDURII:
- Pregătiți materialele pe o tavă sau un cărucior pentru medicamente;
- Verificați prescripția medicală;
- Identificați pacienta;
- Duceți medicamentele în salon;
- Explicați manevra;
- Asigurați intimitatea;
- Spălați mâinile și îmbrăcați mănuși de cauciuc;
- Așezați pacienta în poziție ginecologică;
- Scoateți medicamentul din ambalaj;
- Cu o mână îndepărtați labiile folosind două comprese și evidențiați orificiul vaginal;
- Introduceți medicamentul în canalul vaginal împingându-l ușor cu degetul îmbrăcat în
mănușă pană în fundul de sac;
- Instruiți pacienta să stea în decubit 15' pentru a favoriza topirea și absorbția.
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
- Reveniți după 15' pentru a vedea starea pacientei;
- Așezați pacienta în poziție comodă;
- Asigurați un tampon de vată pentru a preveni disconfortul;
- Instruiți pacienta cum să procedeze dacă se va continua tratamentul la domiciliu.
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ
- Plasați medicamentele rămase in locul de păstrare adecvat;
- Îndepărtați ambalajele;
- Spălați mâinile.
NOTAREA PROCEDURII
Notați:
- Data, ora, medicamentul, doza, numele nursei;
- Existența iritației, a scurgerilor vaginale, leziuni, vegetații, eventual ruptură de perineu.
EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII
Rezultate așteptate/dorite:
- Medicamentul este introdus fără incidente;
- Pacienta respectă recomandările;
- Pacienta exprimă starea de confort;
- Pacienta este cooperantă, înțelege informațiile primite;
Rezultate nedorite / Ce faceți ?

33
 - Pacienta acuză durere in timpul introducerii medicamentului;
- Lucrați cu blândețe;
- Pacienta este incapabilă să rețină medicamentul;
- Se recomandă prelungirea repausului;
- Se anunță medicul pentru a schimba eventual calea de administrare;
- Pacienta acuză senzații locale neplăcute;
o Se anunță medicul.

SPĂLĂTURA VAGINALĂ

Reprezintă introducerea în vagin a unui curent de lichid - apă sau soluții

medicamentoase care, după ce spală pereții vaginali, se evacuează pe lângă canulă.
SCOP
Terapeutic: - îndepărtarea conținutului vaginal (produse normale sau patologice), eventual
dezlipirea exudatelor patologice de pe mucoasă, dezinfecția locală înaintea intervențiilor
chirurgicale, ginecologice și obstetricale, reducerea proceselor inflamatoare, calmarea
durerilor.
MATERIALE NECESARE
- paravan pentru izolarea bolnavei de restul salonului (dacă spălătura se efectuează în salon);
- tăviță renală;
- vată hidrofilă;
- o canulă vaginală din sticlă sau ebonită (lungă de 15 - 20 cm, ușor curbată în unghi obtuz,
cu vârful bombat și prevăzută cu o serie de orificii pe vârf și împrejur, sub formă de rozetă;
- săpun, traversă, mușama;
- două învelitori de flanelă;
- ploscă, un irigator sterilizat cu stativ;
- soluție medicamentoasă, circa 2l (apă oxigenată, soluție cloramină, soluție slabă de
permanganate de potasiu);
- vaselină.
ETAPE DE EXECUȚIE
1. Pregătirea instrumentarului și materialelor necesare:
- se pregătesc materialele necesare;
- se transportă lângă bolnav.

34
2. Pregătirea fizică și psihică a bolnavei
- se anunță bolnava și i se explică necesitatea și modul de efectuare a tehnicii;
- se izolează patul bolnavei cu paravan de restul salonului, de obicei se efectuează în sala de
tratamente, pe masa ginecologică;
- se împăturesc păturile și se așează la picioarele bolnavei;
- se așează sub bolnavă mușamaua și traversa (aleza);
- se ajuta bolnava să se dezbrace până la brâu; se va așeza în decubit dorsal cu genunchii
flectați și coapsele îndepărtate (poziție ginecologică);
- se așează plosca în regiunea genitală, sub bazinul bolnavei;
- se acoperă bolnava cu cele două învelitori de flanelă și se lasă accesibila numai regiunea
vulvară;
- se spală cu apă și săpun organele genitale (în cazul spălăturilor calde, regiunea vulvei se
acoperă cu un strat subțire de vaselina).
3. Îngrijirea bolnavei după tehnică
- se usucă regiunea genitală a bolnavei cu vată și prosoape curate;
- se îndepărtează plosca, mușamaua, traversa;
- se ajută bolnava să se îmbrace și se pregătește patul bolnavei;
- se ajuta bolnava să se instaleze comod în patul său și se acoperă; se îndepărtează paravanul;
- se aerisește salonul (daca s-a efectuat în salon).
4. Examinarea lichidului de spălătură
- se examinează atent lichidul de spălătură;
- se prezintă medicului pentru examinare, dacă lichidul de spălătură prezintă un conținut
patologic, flacoane mari de mucus, puroi, cheaguri de sânge;
- se pregătește pentru laborator, dacă medicul solicită, completând formularele de recoltare.

MĂSURAREA TENSIUNII ARTERIALE

Definiție: Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra

pereţilor arteriali.
Scop: evaluarea funcției cardiovasculare;
Elemente de evaluat: - tensiunea arterială sistolică ( maximă );
- tensiunea arterială diastolică ( minimă );

35
Materiale necesare:
- aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale :
- stetoscop biauricular;
- tampon de vată;
- alcool;
- creion roșu sau pix roșu;
Metode de determinare: - palpatorie:
- ascultatorie.
Intervențiile asistentului:
- pregătirea psihică a pacientului;
- asigurarea repausului fizic și psihic timp de 15 minute;
- spălarea pe mâini;
- se aplică manșeta pneumatică pe brațul pacientei, sprijinit și în
extensie,(fig.9.);
- se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală, sub marginea
inferioară a manșetei;
- se introduc olivele stetoscopului în urechi;
- se pompează aer în membrana pneumatică, cu ajutorul perei de cauciuc până
la dispariția zgomotelor pulsatile;
- se decomprimă progresiv aerul din manșetă prin deschiderea supapei, până
la percepția primului zgomot arterial ( sistolică );
- se reține valoarea indicată pentru a fi consemnată;
- se continuă decomprimarea, zgomotelor arteriale devenind tot mai
puternice;
- se reține valoarea indicată, în momentul în care zgomotele dispar , aceasta
reprezentând tensiunea arterială mică ( diastolica );
- se notează în foaia de temperatură valorile obținute cu o linie orizontală de
culoare roșie, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de
mercur;
- se unesc liniile orizontale cu linii verticale și se hașurează spațiul rezultat:
- în alte documente medicale rezultatele obținute se înregistrează numeric;
- se dezinfectează olivele stetoscopului și membrana cu alcool.

36
Fig.9.Măsurarea tensiunii arteriale

37
 CAPITOLUL III
3.1. Prezentare caz clinic

I. Culegere date
a. Date cu caracter general
Nume: C
Prenume: R
Domiciliu: Pașcani
Sex: feminin
Vârsta: 26 ani
Mediul: urban
Religie: creștin-ortodox
Identificare socială: profesoară
b. Date cu caracter personal
Grup sanguin: AB IV, Rh (+)
Stare civilă: căsătorită, 1 copil
Condiții de locuit: locuiește cu familia într-o casă cu 5 camere salubre, bine încălzite
- pacienta fumează 20 de țigarete pe zi, nu consumă alcool;
- dispune de venituri materiale bune.
Gesturi personale și obiceiuri: pacienta preferă carnea de porc, cartofii prăjiți, sosurile, băuturile
acidulate, bea 2-3 cafele pe zi;
- pacienta face duș zilnic, baie generală o dată pe săptămână și toaleta cavității bucale de
2 ori pe zi;

Mod de a petrece timpul liber: are o viață foarte activa, îi plac excursiile, îi place să citească, îi
plac foarte mult florile, îi place marea.
Relația cu familia, prietenii : foarte bune.
Data internării: 11.04.2016
Data externării: 18.04.2016
Numărul de spitalizare: 7 zile
Motivele internării:
- sângerare abundentă cu sânge roșu și cheaguri;
- dureri pelvi-abdominale;

38
 - amețeli,
- ușoară lipotimie, cefalee;
Antecedente hetero-colaterale: fără importanță
Antecedente personale-patologice: apendicectomie la 15 ani
- menarhă: la 13 ani
- nașteri:1
- ciclul menstrual la interval regulat de 28 de zile, flux sanguin normal, durata 4 zile,
fără dureri.
Situație clinică la internare: T.A-100/60mmHg; AV-80 pulsații/min; R-18resp/min; T-36,7;
Talia-1.60m; Greutatea:60kg.
III. Examen clinic:
Stare generală: ușor alterată
Stare de nutriție: normoponderală
Stare conștiență: păstrată
Facies: normal simetric
Tegumente: tegumente reci si umede
Mucoase: mucoase palide si umede
Țesut conjunctiv-adipos: normal reprezentat
Sistem ganglionar limfatic: neglijabil
Sistem osteo-articular: integru, articulații mobile
Sistem musculo-adipos: bine reprezentat
Aparat respirator: torace normal conformat, mobil cu respirația.
- Murmur vezicular, prezent, bilateral
- Respirații:18 resp/min
Aparat cardio-vascular:
- matitate cardiacă în limitele normale;
- zgomote cardiace ritmice;
-T.A-100/600mmHg;AV-80 pulsații/min.
- artere periferice-pulsatile;
- rețea venoasă periferică normală.
Aparat digestiv și anexe:
- dentiție normală, corespunzătoare vârstei, gingii aderente la dinți;
- tranzit intestinal normal;
- ficat și splina în limite fiziologice;

39
Aparat uro-genital:
- loje renale, libere, nedureroase;
- urini normocrome;
- organele genitale externe normal conformate
- sângerare abundentă cu sânge roșu și cheaguri
Limite senzoriale:
- acuitate vizuala normala;
- acuitate auditivă normală;
- acuitate tactilă normală;
- acuitate gustativă normală.
Mobilitate: amețeli, lipotimie
Alimentația: 3 mese principale, 2 gustări, lichide ingerate: 1-2 l/zi
Eliminări:. 1 scaun normal/zi; 2-3 micțiuni normale/zi.
- Nu prezintă alergii alimentare sau medicamentoase;
- Pacienta a făcut toate vaccinările corespunzătoare.
III: Examene de laborator:
În urma examenului clinic s-au obținut următoarele rezultate:
Ex. biochimice:
- Uree - 40 mg/100 ml;
- Amilazemie-160U/l;
- TGO-37U/L;
- TGP-25U/L;
- Na - 275 mg/100 ml;
- K- 2,65 mEq/L.
Ex. hematologice:
VSH 1 h =16 mm
2 h=22 mm
Grupa sanguină=AB IV, Rh (-)
Hemoglobină=9,75 mmol/l
Hematocrit=33%
Leucocite=8300/mm3
Examen sumar de urină + sediment
- albumină – negativ
- puroi – negativ

40
 Istoricul bolii:
Pacienta în vârsta de 26 ani, fără antecedente patologice prezintă la internare - sângerare
abundentă cu sânge roșu și cheaguri, dureri pelvi-abdominale, amețeli, lipotimie, cefalee;
Diagnostic de internare: Avort luna a II-a incomplet efectuat.

ANALIZA ȘI SINTEZA DATELOR

NEVOIA MANIFESTĂRI DE MANIFESTĂRI DE SURSA DE

FUNDAMENTALĂ INDEPENDENȚĂ
Nevoia de a Frecvența respirației = 16-
respira și de avea 18 r/min
o bună circulație Respirație ritmică
Tipul respirației = costal
superior
T.A. = 115-140/75-90 mm
Hg
Șoc apexian în sp.V ic stg
pe linia medioclaviculară
Nevoia de a bea Cavitatea bucală:
și a mânca  dentiție bună;
 mucoasa bucala roz și
umedă;
 limba roz;
 gingii roz și aderente
dinților.
Masticația: ușoară, eficace;
Reflex de deglutiție: -
prezent;
DEPENDENȚĂ DIFICULTATE
-Modificarea - Sângerare;
amplitudinii respirației = - Anxietate;
respirație superficială; - Stres;
Frecvența respirației: 20 - Durere;
resp\min
- Dificultate de a se -Anxietate
alimenta si hidratată -Stres
corespunzător -Stare depresiva
- Tegumente uscate, -Durere
pierderea elasticității
- Consum redus de
lichide si săruri minerale:
prezența pliului cutanat
Digestie: lentă ce duce la
deshidratare ușoară

Nevoia de a Menstră: Sângerare vaginală roșie - Anxietate

elimina  ritmul – la 28-35 zile; cu cheaguri, cu miros - Stres
 durata – 3-5 zile; dezagreabil - Procese
 aspectul – mucus infectioase
amestecat cu sânge și - Avort
detritusuri celulare; nu
coagulează;
 culoare – roșu
negricios, la început,
apoi roșu deschis;
 cantitate – 50-200 g
 mirosul – dezagreabil;
 evoluția – fără dureri,
ușoară jenă fiziologică
Nevoia de a se Postura adecvată. Postura inadecvată: - Anxietate
mișca și a - Imobilizare la pat; - Durere
- Stres

41
menține o bună - Restricții în a se - Stare
postură mobiliza depresivă

Nevoia de a Durata somnului: 7-9 ore. Dificultate de a se odihni - Anxietate;

dormi și de a se determină o depresie - Stres;
odihni psihică. - Stare
depresivă;
- Durere;
- Spitalizare.
Nevoia de a se - Capacitatea fizica de
îmbrăca și îmbrăcare și dezbrăcare:
dezbrăca mobilitate articulară, tonus
muscular, maturitate psiho-
motorie
Nevoia de a - Temperatura corporală: - Pacienta nu prezintă
menține 36-37 0C manifestări de
temperatura dependență
corpului în limite
normale
Nevoia de a fi Deprinderi igienice: Dificultate de a-și acorda - Anxietate
curat, de a  baie, dus îngrijiri igienice - Stres
proteja  spălarea dinților Hipermenoree - Durere
tegumentele și  spălarea părului - Depresie
mucoasele - Imobilizare la
pat
Nevoia de a evita  Apatie  Anxietate
pericolele  Idei pesimiste  Stres
 Lipsa de interes  Efecte
 Tristețe secundare
ale avortului
 Stare
depresiva
 Procese
infecțioase
Nevoia de a Funcționarea adecvata a  Comunicare  Absenta
comunica organelor de simt; insuficienta la nivel unor
Exprimare ușoară; afectiv persoane
 Tristețe apropiate
 Izolare  Anxietate
 Insatisfacție față de  Stres
sexul opus  Stări
depresive
 Durere
 Spitalizare
Nevoia de a  Dificultatea de a - Absența
acționa conform participa la activități locului pentru
propriilor religioase practicarea
convingeri și  Frustrare religiei datorită
valori, de a spitalizării
practica religia

42
Nevoia de a fi - Interesul față de muncă;
preocupat in munca trebuie să
vederea realizării corespundă nivelului de
pricepere și pregătire, să fie
în echilibru cu capacitatea
persoanei
Nevoia de a se Dificultate de a efectua o - Anxietate
recrea activitate preferată -Stare depresivă
- Spitalizare
- Tratament
Nevoia de a Educația pentru sănătate Insuficiența cunoașterii - Spitalizare
învăța cum să-și are rolul de a oferi pacientei măsurilor de prevenire, a - Tratament
păstreze modalități concrete, diagnosticului medical, a - Lipsă de
sănătatea specifice de menținere sau convalescenței, a informații
redobândire a sănătății. tratamentului

DIAGNOSTIC DE NURSING
1.AVORT SPONTAN
Analiza şi interpretarea datelor :
Problemele pacientului la internare
Actuale :
 dureri pelvi-abdominale
 amețeli
 lipotimie
 febra
Potențiale:
 posibilitatea apariției unor complicații
GRAD DE DEPENDENŢĂ :
Din culegerea de date rezultă că bolnavul are probleme în satisfacerea următoarelor nevoi :
 Nevoia de a evita pericolele
 Nevoia de a elimina
 Nevoia de a a bea și a mânca
 Nevoia de a respira și a avea o bună circulație
 Nevoia de a se mișca și de a avea o bună postură
 Nevoia de a menține o temperatură constantă a corpului în limite normale
 Nevoia de a fi curat și îngrijit, de a-și proteja tegumentele și mucoasele
 Nevoia de a comunica
 Nevoia de a învăța

43
 PLAN DE ÎNGRIJIRE
ZIUA I
Diagnostic de nursing OBIECTIVE INTERVENTII INTERVENȚII DELEGATE EVALUARE
AUTONOME
- Circulație inadecvată - pacienta să - poziționez pacienta în - la indicația medicului recoltez - TA=120/80 mm
din cauza bolii prezinte o poziție Trendelemburg analizele de urgență (Gr, sg+Rh, Htc, Hg
manifestată prin: circulație - asigur un microclimat leucocite, uree, glicemie) - P= 65/min
P= 100/min. si TA= adecvată în decurs favorabil: - efectuez proba de compatibilitate - circulație
90/50 mm Hg. de 2 zile - Umiditate 40% Oelecker adecvată,
- Căldura 18-200C - la indicația medicului montez tegumente
- Luminozitate transfuzie cu sânge izogrup izoRh și normal colorate
- Camera aerisită perfuzie cu Glucoza 5% flacoane I și
- monitorizez și notez în vitaminele B1 și C
foaia de observație de - după o oră se efectuează chiuretajul
3х1/zi: tensiunea arterială, uterin
temperatura, pulsul și
respirația

-Eliminarea vaginală -Stoparea -la indicația medicului -pregătesc trusa pentru chiuretaj - Să-și diminueze
inadecvată din cauza metroragiei montez perfuzia - testez pacienta dacă nu este alergică sângerarea în
bolii și a procesului -pregătesc fizic și psihic la Xilina 1% (anestezicul local decurs de o oră
inflamator manifestată pacienta pentru utilizat)
prin metroragie chiuretajul uterin în scop -administrez tratamentul prescris de
abundentă cu sânge roșu hemostatic medic: ser fiziologic 500ml, Glucoza
și cheaguri -efectuez toaleta locală cu 5% 1000 ml, Vit. C 5 ml f I, Vit. B1 f
apă și săpun I, Vit. B12 f I, Acid folic dg. 3х1/zi
-poziționez pacienta pe 6-14-22, Penicilina 2х1.000.000,
masa ginecologică Ergomet fiole 2х1 6-18, Paracetamol
-explic pacientei pe scurt tablete 3х1 6-14-22,
tehnica și necesitatea
efectuării chiuretajului

44
 pentru redobândirea
sănătății sale
- după chiuretaj urmăresc
și notez în foaia de
observație scurgerile
vaginale: cantitate, aspect,
miros
- Durere acută din cauza - ameliorarea - explic pacientei - determin pacienta să practice o Pacienta afirmă
procesului inflamator durerii resimțite cauzele durerii; respirație abdominala 5-10 minute că durerea este
manifestată prin de pacientă - evaluez după administrarea medicației acum mai mult ca
examinarea verbală a caracteristicile durerii: (Algocalmin f la indicația o jenă
durerii localizare, intensitate, medicului);
durată, frecvență, - administrez medicația indicată de
factori care cresc medic:
intensitatea; - Vitamina C –VI fiole
- asigur un climat de P.E.V.
înțelegere empatică și - solutie glucoza 10% - 500 ml
un climat de liniște, - Calciu gluconic – fiole I
căldură, umiditate;
- stimulez pacienta să se
exprime asupra
experienței dureroase
pe care o trăiește;

Hipertermie din cauza - ca pacientă să fie - în timpul frisoanelor Înlăturarea stării

procesului inflamator afebrilă în termen încălzesc pacienta învelire febrile
manifestată prin de 2 zile cu o pătură suplimentară
transpirații, frisoane și - urmăresc atentă
T=38,7°C îndeplinirea orarului
zilnic de hidratare
-măsor ingestiile și
eliminările

45
 -administrez la indicația
medicului, tratamentul
medicamentos antipiretic,
antiinflamator
- Insomnie din cauza - să doarmă - situez discuțiile cu - pacienta se
sentimentului de noaptea fără pacienta într-un climat odihnește câteva
culpabilitate manifestată întreruperi în care să sugereze ajutorul, ore noaptea
prin oboseala diurnă decurs de 2 zile pentru a-i câștiga
încrederea
- explorez cu pacienta
problema sa, semnele
stării sale depresive, voi
facilita exprimarea
emoțiilor
- asigur un microclimat
favorabil somnului
(întuneric, aerisire,
liniște)

46
ZIUA A-II-A
DIAGNOSTIC DE
NURSING
Circulație inadecvată din
cauza HTA, manifestată
prin valori crescute ale TA
și tahicardie
Metroragie din cauza
avortului incomplet
manifestat prin scurgeri
vaginale și dureri
abdominale
Diminuarea mobilității din
cauza durerii manifestată
prin cefalee, vertij
OBIECTIVE INTERVENȚII AUTONOME INTERVENȚII EVALUARE
DELEGATE
- menținerea unei - liniștesc bolnava, administrez - bolnava respira
circulații adecvate - determin valoarea pulsului la medicația aproape normal, are un
prin oprirea nivelul arterei radiale, prescrisa de aport suficient de
hemoragiei; - determin valoarea T.A. prin medic oxigen
- asigurarea măsurare ei cu ajutorul P.E.V.
aportului de oxigen. tensiometrului - soluție glucoza
- asigur condiții de microclimat 10% - 500 ml
- pregătesc materiale sterile -Calciu gluconic
pentru recoltare si recoltez sânge – fiole I
pentru examenele recomandate
- pregătesc și montez perfuzia
- oprirea - pregătesc materiale necesare -particip la Examen urină
hemoragiei; pentru recoltarea urinei; efectuarea - fără sediment,
- ameliorarea - ii explic bolnavei ca este chiuretajului - frecvente epitelii și
durerii. normal sa aibă dureri, datorita uterin. leucocite;
chiuretajului uterin, dar se vor - bolnava se simte mai
ameliora cu timpul 2 – 3 zile; bine, durerea cedează.
- combaterea - sfătuiesc bolnava să evite - cefaleea cedează;
cefaleei și a emoțiile și să nu facă efort; - vertijul dispare.
vertijului - administrez medicația prescrisă
de medic;
- sfătuiesc bolnava să evite
emoțiile puternice;
- îi explic că cefaleea și vertijul
sunt simptome ușoare care vor
ceda;
47

Tulburarea somnului din
cauza durerii, agitației,
oboselii manifestată prin
reducerea numărului de
ore de somn
Hipertermie din cauza
avortului incomplet
manifestat prin febra
moderată
Dificultatea de a-și
menține igiena din cauza
stării, manifestată prin
nevoia de ajutor
Risc de complicații din
cauza prezenței scurgerilor
datorită avortului
- sfătuiesc pacienta să facă
mișcări active la pat pentru a
evita afectarea articulară.
- combaterea stării - îi explic bolnavei să evite - administrez - bolnava respectă
de neliniște și oboseala; seara Diazepam indicațiile și încearcă să
agitației; - asigur condiții de microclimat 1 tb. se odihnească;
- combaterea în salon pentru ca bolnava să se - bolnava respectă orele
oboselii; poată odihni; de odihnă și are un
- combaterea durerii; - recomand celorlalte paciente să somn liniștit.
- combaterea stării facă liniște în vederea odihnei.
de agitație.
- aducerea - observ și măsor la intervale -administrez T = 38º C – D
temperaturii regulate, temperatura și pulsul antitermice T = 37,7º C – S
corpului în limite bolnavei;
normale - îi aduc la cunoștință metodele
de prevenire a infecțiilor;
- notez temperatura în F.O.
- urmăresc aspectul și mirosul
scurgerii;
- tegumente curate; - ajut bolnava la efectuarea - bolnava este mai
- baie pe regiuni. toaletei; liniștită;
- schimb lenjeria de pat și de - este mai odihnită și
corp a bolnavei; respectă indicațiile.
- îi explic necesitatea toaletei
zilnice;
- explic pacientei importanța
schimbării tamponului
absorbant.
- evitarea apariției - îi vorbesc calm bolnavei pentru - bolnava este mai
complicațiilor a-i îndepărta teama; liniștită;
- este mai odihnită și
respectă indicațiile.
48
incomplet, manifestat prin
anxietate, fatigabilitate
Dificultate de a participa la
activități recreative din
cauza oboselii, epuizării
Deficit de cunoștințe în
ceea ce privește evoluția
bolii
- îi explic motivul internării și
necesitatea intervenției
chirurgicale (chiuretajul uterin);
- aplic corect tratamentul
prescris de medic;
- urmăresc evoluția bolnavei;
- efectuez manevrele medicale
respectând condițiile de asepsie
și antisepsie.
- combaterea stării - sfătuiesc bolnava să citească, să - prezintă o stare de
de oboseală și facă plimbări în aer liber, să spirit satisfăcătoare.
epuizare și asculte radio;
asigurarea - să primească vizite.
condițiilor de
recreere
- educație pentru - conștientizez pacienta în - bolnava a înțeles și ține
sănătate legătura cu importanța respectării cont de cunoștințele
recomandărilor medicale: acumulate
- continuarea tratamentului;
- repaus sexual;
- prezentarea la control;
- repaus fizic.
49
 ZIUA A-III-A

DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENȚII INTERVENȚII EVALUARE

NURSING
Tulburarea somnului din
cauza durerii manifestat prin
reducerea numărului de ore de
somn
Dificultatea de a-și menține
igiena din cauza stării,
manifestată prin nevoia de
ajutor
- combaterea durerii;
-combaterea stării de
agitație.
- tegumente curate;
- baie pe regiuni.
AUTONOME
- asigur condiții de
microclimat în salon pentru
ca bolnava să se poată
odihni;
- îi recomand activități
recreative;
- ajut bolnava la efectuarea
toaletei;
- schimb lenjeria de pat și
de corp a bolnavei;
- îi explic necesitatea
toaletei zilnice.
DELEGATE
- bolnava respectă
indicațiile și încearcă
să se odihnească;
- bolnava respectă
orele de odihna și are
un somn liniștit
- bolnava este mai
liniștită;
- este mai odihnită și
respectă indicațiile

Dificultate de a se concentra - încurajarea și liniștirea - liniștesc bolnava cu privire - bolnava se liniștește;

datorită stării bolnavei pentru a obține
o comunicare eficace
la starea sa; - comunică suficient
- pun pacienta în legătură cu
alte bolnave în
convalescență;
- explorez cunoștințele
pacientei în legătură cu
starea sa;
- sfătuiesc pacienta să
comunice cu aparținătorii

50
 CONCLUZII

Educație pentru sănătate a unei paciente cu avort spontan

Educația – este un proces interactiv ce favorizează învățarea.

Scopul- cuprinde acțiuni care au scopul de a promova sănătatea, de a ajuta persoana să
dobândească mai multă autonomie, de a asigura continuitatea îngrijirilor din spital la
domiciliu.
Profilaxia primară
- se adresează întregii populații pentru îndepărtarea factorilor predispozanți, legați de
alimentație: reducerea consumului de alcool, tutun, cafea, mâncăruri grase;
- gravida trebuie :
 să evite mirosurile neplăcute care-i determină greață, să mănânce 5 mese pe zi, în
cantități mici, bogate în proteine (brânza, lapte, ouă) ;
 să bea suficient, mai ales apă minerală;
 să consume alimente bogate în vitamine și fier;
 să încerce să ia 50-100 mg/zi de vitamina B6 după mese, deoarece reduce greața;
 să mănânce dimineața (la trezire), iaurt, brânză, să bea sucuri sau lapte pentru a scădea
starea de greața;
 să evite mișcările bruște;
 să facă plimbări în aer liber, mai ales după mese;
 să nu ia medicamente antiemetice sau alte medicamente fără să consulte medicul.
Îndepărtarea stresului – asistenta face:
- evaluarea stării psihice a gravidei pentru depistarea stresului;
- evaluarea activităților desfășurate de gravidă la locul de muncă (efort fizic,
ortostatism, stres) și în gospodărie;
- recomandă gravidei mai multă odihnă, să-și schimbe dacă este posibil locul de
muncă sau să i se facă unele înlesniri, eventual un dialog cu soțul, cu membrii
familiei;
- recomandă gravidei să nu renunțe la relațiile sociale, să mențină legătura cu
prietenii, să participe în continuare la activitățile pe care le preferă.

51
 Pot apărea scurgeri vaginale mai abundente (leucoree)
- asistenta liniștește gravida, explicându-i că în timpul sarcinii, creșterea secreției este
normală;
- instruiește gravida să păstreze o igienă locală prin spălare externă cu apă și săpun, pudrarea
cu talc la cele care transpiră, să folosească tampoane după uscare;
- asistenta atrage atenția gravidei să nu facă irigații vaginale, să se prezinte la medic dacă
scurgerea este abundentă, purulentă, iritantă, urât mirositoare;
- instruiește gravida să-ți spele regiunea anală după fiecare scaun, iar ștergerea cu hârtie
igienică să se facă dinspre vulvă spre anus și nu invers.
Poate să apară alterarea activității sexuale:
- asistenta liniștește gravida și soțul în legătură cu modificările în relațiile sexuale, care pot fi
depășite și viața să-și urmeze normal cursul;
- sfătuiește cuplul că buna comunicare este esențială, este necesară tandrețea și liniștea
gravidei.
Putem întâlni cefaleea:
- asistenta liniștește gravida explicându-i că aceste simptome sunt temporare și pot fi
combătute;
- sfătuiește gravidă să se odihnească mai mult, să desfășoare activități care o relaxează;
- să evite perioadele lungi fără hrană.
Pot apărea contracții uterine:
- asistenta liniștește gravida, explicându-i că asemenea contracții sunt normale, sunt o
caracteristică a uterului gravid;
- sfătuiește gravida să se odihnească, să stea culcată pe partea stângă, să facă plimbări ușoare
– acțiuni care reduc contracțiile.
Dereglarea digestiei
- asistenta sfătuiește pacienta să consume o alimentație echilibrată, să-și controleze creșterea
în greutate;
- sfătuiește pacienta să mănânce puțin dar mai des, să evite emoțiile în timpul mesei.
Perturbarea somnului
- asistenta sfătuiește gravida să evite stimulentele: ceai, cafea, cola – înainte de culcare;
- să doarmă cu toracele ușor ridicat pentru a putea respira mai bine (să evite dispneea);

52
- să facă o scurtă plimbare înainte de culcare;
- să nu consume somnifere

Profilaxia secundară

- se adresează pacientei cu avort spontan și urmărește apariția unor complicații: infecția

intraovulară, hemoragie gravă ce poate duce la anemie intensă, șoc.
Educația sanitară este eficientă atunci când pacienta este conștientă că trebuie să
respecte regimul alimentar și tratamentul prescris.

Profilaxia terțiară

- persoanele cu avort spontan să respecte regimul alimentar și regimul în ceea ce privește efortul
depus.
Evitarea avorturilor repetate depinde de stabilirea etiologiei avortului și instituirea
tratamentului adecvat. Profilaxia terțiară se referă la reintegrarea socială a persoanelor,
revenirea la activitățile zilnice desfășurate înaintea producerii avortului.

53
 BIBLIOGRAFIE

1. Marinescu, Bogdan – Esentialul in obstetrica, Ed. Medicala Amaltea, Bucuresti, 2008

2. Munteanu Ioan – Tratat de obstetrica, Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 2000
3. Niţescu V.- Obstetrică şi Ginecologie-, Ed. Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2002
4. Stamatian F. – Obstetrica si ginecologie; Ed. Echinox
5. Titircă L.- Ghid de nursing cu tehnici de evaluare şi îngrijiri corespunzătoare nevoilor
fundamentale-, Ed. Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2006
6. Titircă L.- Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali, Ed. Viaţa
Medicală Românească, Bucureşti, 2008
7. Titirca Lucretia - Tehnici de evaluare si ingrijiri acordate de asistentii medicali; Editura
Viata Medicala Romaneasca; Bucuresti; 2001
8. Titirca Lucretia – Urgente medico-chirurgicale; Editura Medicala; Bucuresti; 2009
9. Udma Florica – Proceduri de nursing – Ed. Ex ponto; Constanta; 2007
10. Vârtej P.- Ginecologie-, Ed. All, Bucureşti, 2005
11. Vladareanu R. – Obstetrica si ginecologie clinica – Ed. Universitara ,,Carol Davila”;
Bucuresti 2006

54