Universitatea de Vest din Timișoara

Facultatea de Litere, Istorie și Teologie

Limbi și Literaturi, Română-Engleză
Anul III-2017/2018

STUDIU DE CAZ
-PROBLEMA 18-

COSTEA PATRICIA DIANA

Problema 18

Context: Clasa a V-a, Disciplina: Limba şi literatura română

Ieri, profesorul ne-a dictat un text. Azi ne-a adus lucrările. Aşteptăm cu emoţie rezultatele.
- Mihai! strigă profesorul. Ai nota 4! Ai scris greşit acelaşi cuvânt de trei ori! Pentru mâine îl vei
scrie de 100 de ori, poate aşa vei învăţa să îl scrii corect.
A doua zi, Mihai prezintă caietul.
- Culmea! Ai scris de 100 de ori greşit cuvântul „a traversa”!
- Dar eu spun „a transversa”.
Sarcini de lucru:
1. A greşit profesorul? Când?
2. Cum aţi fi procedat voi?
3. Identificaţi şi discutaţi modalităţi de sancţionare corectă a elevului.

Soluționarea problemei 18

Este evident faptul că în situația dată nu doar elevul este cel care a greșit în timpul dictării,
ci și profesorul. Cadrul didactic a greșit cel mai mult în momentul în care i-a spus lui Mihai doar
că a scris greșit același cuvânt de trei ori, urmând să-i mai spună următoarele: „Pentru mâine îl vei
scrie de 100 de ori, poate aşa vei învăţa să îl scrii corect.”, neclarificând situația cu acel cuvânt
scris greșit. Astfel că elevul, în lipsa unor explicații clare, a continua să facă aceeași greșeală,
neștiind care era forma corectă a cuvântului scris greșit de trei ori. Profesorul trebuia să aibă o altă
atitudine față de Mihai, nu să-i vorbească pe un ton autoritar, ci să-i arate ce anume a greșit și să
vină cu argumente care să susțină faptul că acel cuvânt nu a fost scris corect.
Din punctul meu de vedere, eu aș fi procedat total diferit față de cum a făcut-o profesorul
respectiv.
Important de menționat este faptul că rolul scrierii după dictare este tocmai acela de a
verifica unde sunt probleme de gramatică și de vocabular. De cele mai multe ori există tendința să
se scrie după auz, chiar după uz, uneori apărând fenomenul de hipercorectitudine în astfel de
situații, implicit și forma greșită (cum ar fi forma de conjunctiv prezent a verbului a avea, persoana
a III-a, numărul singular-forma corectă fiind să aibă, iar forma greșită și foarte des întâlnită fiind-
să aibe; tot în această situație intră și substantivul tramvai, utilizat de mulți cu forma de tranvai).
În situația în care apar astfel de greșeli, profesorii trebuie să insiste asupra formelor corecte ale
acelor cuvinte, nu să adopte atitudinea cadrului didactic din problema prezentată. Totodată, în
asemenea cazuri, argumentele foarte bine susținute de exemple sunt cea mai bună metodă de
rezolvare ale unei problemei de acest tip. Din păcate astfel de probleme nu apar doar la clasele
mici, ci și la liceu, elevii venind cu explicații precum:„La liceu ne axăm mai mult pe materiile și
pe părțiile de materii care contează și care știm că fac parte din programa la Examenul de
Bacalaureat. Dictarea.”
Așadar, punându-mă în locul acelui cadru didactic, așa cum am menționat mai sus, eu aș fi
procedat total opus față de cum a făcut-o el. Prima etapă a soluționării problemei era aceea de a-i
arăta lui Mihai ce anume a greșit, astfel mă asigur că această situație nu se va mai repeta. Important
este ca atunci când îi explicăm unui elev unde și ce a greșit să o facem pe un ton calm, nu răstit,
scopul nostru în calitate de profesori fiind acela de a-i învăța pe elevi, nu de a îi face să se simtă
vinovați pentru greșelile pe care le fac. Elevii trebui să deprindă ideea conform căreia trebuie să
își asume greșelile și să învețe din acestea, scopul fiind acela de a nu le mai repeta.

A doua etapă în ceea ce privește soluționarea problemei constă în a veni cu explicații

susținute de argumente clare care să clarifice diferența dintre forma utilizată de către elev (a
transversa) și forma corectă a verbului (a traversa); se vor da definiții pentru ambele forme, în
cazul formei „a transversa” voi voi defini un concept cu formă cât mai apropiata, tocmai pentru
a evidenția cât mai mult greșeala. Mai mult decât atât, aș forma și câteva enunțuri cu forma corectă
a verbului, scopul fiind tocmai acela de a clarifica nelămurirea cu privirea la utilizarea normată a
verbului „a traversa”.

Explicația argumentată și însoțită de exemple:

A traversa – a trece de pe o parte (a unui loc, a unui drum) pe cealaltă parte, a trece peste; a
străbate, a tăia de-a curmezişul (munţi, ţări, mări, oceane); (sens figurat) a trăi, a simţi, a suporta
(o anumită vreme). Exemplu: Mihai trebuie să traverseve strada pentru a merge acasă de la
școală.
A transversa – nu există ca verb, dar avem în limba română transvers, transversal (care are
direcţia perpendiculară pe lungimea unui corp, a unei suprafeţe; curmeziş, oblic, pieziş).

Din punctul meu de vedere, sancțiunea pe care profesorul i-a aplicat-o lui Mihai nu este
tocmai cea mai bună metodă de a îl motiva să învețe să scrie corect verbul „a traversa”. Elevii
puși în astfel de situații nu scriu de plăcere astfel de pedepse, prin urmare, nu învață nimic în astfel
de situații. Eu aș fi ales să îi dau lui Mihai un exercițiu în cadrul căreia ar fi avut de utilizat forma
corectă a verbului „a traversa”. Sunt de părere că în acest mod ar învăța mult mai repede care este
forma corectă a verbului, utilizându-l într-un anumit context.
Bibliografie și webografie

1. Cerghit, Ioan, Metode de învățământ, Iași, Editura POLIROM, 2006

2. https://observator.tv/social/scrierea-dupa-dictare-pune-mari-probleme-
39973.html