FRAZEOLOGIE ROMÂNEASCĂ UNITĂȚI FRAZEOLOGICE ~ VORBĂ ~
PATRICIA – DIANA COSTEA
TIMIȘOARA 2019 1. Altă vorbă → altă socoteală; altceva. 2. (Așa) umblă vorba → (așa) se zvonește; (așa) se spune. 3. Auzi vorba! → auzi colo!; ce spui?; se poate? 4. A avea de vorbă cu cineva → a avea de discutat, de aranjat un lucru cu cineva. 5. A avea vorbă → a avea dicuții, certă. 6. A avea o vorbă cu cineva → a avea de comunicat cuiva un lucru (în secret). 7. Ce (mai) atâta vorbă? → să terminăm; ce să mai lungim discuția? 8. Cu vorbă că… → zicând că…; sub pretext că… 9. Dacă ți-i vorba de-așa/dacă așa ți-i vorba → în acest caz; dacă așa stau lucrurile. 10. Din două vorbe → fără multă tânguială; fără multă discuție; dintr-odată; repede. 11. Din vorbă în vorbă → discutând; din una în alta. 12. Două vorbe și-un cuvând → în puține cuvinte; pe scurt. 13. A duce/a purta/a ține pe cineva cu vorba → a nu se ține de promisiune; a amâna pe cineva mereu. 14. A-i face cuiva vorbă/vorba cu cineva → a mijloci o întâlnire între un flăcău și o fată (în vederea căsătoriei). 15. A-și face de vorbă cu cineva → a găsi prilej de discuție; a discuta cu cineva. 16. A (nu) da pas la vorbă → a (nu) îngădui să vorbească; a (nu) încuraja pe cineva să vorbească. 17. A(-i) scoate cuiva vorbele din gură cu cleștele → a determina (cu greu) pe cineva să vorbească. 18. A-și pierde șirul vorbelor → a nu mai avea continuitate în exprimare, în gândire. 19. Vorbă goală/deșartă → vorbire lipsită de conținut, de temei, fără importanță. 20. Vorbă de clacă → flecăreală fără rost. 21. A se întrece cu vorba → a se întrece cu gluma. 22. A pune o vorbă pentru cineva → a interveni în favoarea cuiva, 23. A face pe cineva de vorbă → a face pe cineva de ocară, de râs. 24. Fără multă vorbă → lăsând deoparte orice obiecții; fără a crâcni. 25. Fie vorba între noi! → să rămână între noi; să nu afle nimeni. 26. A fi/a intra în vorbă (cu cineva) → a fi în tratative pentru încheierea unei afaceri comerciale; a începe o discuție cu cineva. 27. A fi vorba de…/despre…,/să… → a fi în discuție; a forma obiectul discuției. 28. A intra în vorbă cu o fată → a începe să facă curte unei fete. 29. A lăsa vorba → a comunica ceva înainte de a pleca; a lăsa o dispoziție care să execute dupe plecarea ta. 30. A lua altă vorbă → a schimba subiectul unei discuții. 31. Vorbă lungă → (om) flecar. 32. Mai e vorba?/ (nu) mai încape vorbă! → desigur, neapărat. 33. Nici vorbă → a) nici pomeneală; în niciun caz; b) desigur; fără îndoială, negreșit; fără doar și poate. 34. Nu-i vorbă → într-adevăr. 35. Oala nu se umple cu vorbe → e nevoie de fapte, nu de vorbe. 36. A-i spune/a-i zice cuiva două vorbe → a comunica ceva cuiva, pe scurt. 37. A trimite vorbă → a comunica ceva. 38. A se ține de vorbă → a-și respecta promisiunile, angajamentele. 39. A ține pe cineva de vorbă → a sta de vorbă cu cineva, nelăsându-l să-și vadă de treburi. 40. A veni la vorba/ la vorbele cuiva → a se convinge/a recunoaște că prevederile cuiva s-au adeverit, că sfaturile pe care le-a dat au fost bune. 41. A veni vorba că/a veni vorba despre/despre cineva/ceva → a se ajunge cu discuția la un anumit subiect. 42. Vorba ceea → expresie folosită în povestire pentru a introduce cuvintele spuse de cineva, o zicală, un proverb. 43. Vorba cântecului → așa cum se știe, cum se spune. 44. Vorba-i vorbă → cuvântul dat trebuie respectat. 45. Vorbă curată → vorbă clară, categorică. 46. Vorbă să fie! → nici pomeneală! 47. A zice cu vorbă mare → a se angaja solemn; a se lega cu jurământ. Bibliografie
1. Onofraș, Maria, Dicționnar de expresii și locuțiuni românești, Editura Litera, București,
2014. 2. Duda, Gabriela, Gugui, Aglaia, Wojocicki, Marie Jeanne, Dicționar de expresii și locuțiuni ale limbii române, Editura Albatros, București, 1985. 3. Duda, Gabriela, Dicționar de locuțiuni ale limbii române, Editura All Educational, București, 2002. 4. Fotea, Mircea, Țăranu, Ecaterina, Dicționar frazeologic român selectiv, cu echivalente în limbile franceză, engleză, neogracă, Editura Lumen, Iași, 2004.