Cogniție și motivație în învățare

Perspective de abordare a motivației

1. Considerații generale – rolul componentelor

motivaționale în învățare
2. Teoria auto-eficienței – A. Bandura
3. Teoria atribuirii – B. Weiner
4. Teoria obiectivelor de realizare
5. Modele de design-uri motivaționale
 Cogniție și motivație în învățare

1. Considerații generale – rolul componentelor

motivaționale în învățare

Termenul de motivație derivă din latinescul ”movere”, și

înseamnă ”a mișca”;
- proces prin care se inițiază, se susține și se
direcționează activitățile umane;
- dorința unei persoane de a urmări un obiectiv sau de a
realiza o sarcină.
 Cogniție și motivație în învățare

Reflecție: care sunt acei factori care ne dau indicii

despre motivarea unei persoane?
 Cogniție și motivație în învățare

Teoriile motivaționale – predicții asupra a patru tipuri de

rezultate generale:
(1) alegerea angajării într-o sarcină;
(2) investirea de efort în realizarea ei:
– indicatori comportamentali și cognitivi;
(3) persistența în sarcină;
(4) realizarea/performanța care a fost obținută.
 Cogniție și motivație în învățare

Componentele motivaționale

1. Componentele de expectanță – convingerile pe care

persoana le are privind abilitățile și deprinderile sale de a
performa într-o sarcină și în funcție de care alege sarcina,
se implică, persistă și obține performanțe.

”Stă în puterea mea, pot să realizez această sarcină?”

 Cogniție și motivație în învățare

2. Componentele de valoare – privesc obiectivele

persoanei de angajare în sarcină și convingerile legate de
importanța, interesul și utilitatea acesteia.

”De ce fac această sarcină, ce valoare are ea pentru

mine?”
 Cogniție și motivație în învățare

3. Componentele afective – includ reacțiile emoționale în

raport cu sarcina sau cu performanța (anxietate, mândrie,
rușine etc.), alături de nevoile emoționale de valorizare,
stimă de sine, afiliere sau auto-actualizare.

”Cum mă face această sarcină să mă simt, ce impact are

asupra mea?”
 Cogniție și motivație în învățare

Exercițiu:
Mecanismul motivației extrinseci în contextul educațional.
 Cogniție și motivație în învățare

Mecanismul motivației extrinseci în contextul

educațional
1. reglare externă – elevul nu este foarte dornic să învețe,
dar face acest lucru pentru a evita pedeapsa și a obține
recompensa;

2. reglare introiectată – se angajează în sarcini pentru că

așa consideră că e bine și se simte vinovat dacă nu face
acest lucru;
- sursa este una internă (sentimentul lucrului care trebuie
făcut urmat de vinovăția nerealizării lui) dar nu auto-
determinată, copilul realizând acest lucru mai degrabă
pentru a mulțumi pe ceilalți (părinți, profesori);
 Cogniție și motivație în învățare

3. reglare prin identificare – angajarea în sarcină este

rezultatul importanței personale atribuită sarcinii;
obiectivul este ales conștient, vrea să realizeze sarcina
considerată importantă, deși motivele sunt mai degrabă de
utilitate decât interes intrinsec (învățarea pentru a obține
note bune = acceptarea din partea celorlalți);

4. reglare integrată – copilul integrează în schema self-ului

surse variate de informații interne și externe, și se
angajează într-un comportament pentru că-l consideră
important pentru self; este încă un nivel instrumental, dar
reprezintă o formă de auto-determinare și autonomie;
 Cogniție și motivație în învățare

A. Maslow – piramida (ierarhia) trebuinţelor

Maslow – dorinţa de a învăţa, de a cunoaşte, de a înţelege,

este intrinsecă fiinţei umane, iar obiectivul este auto-
actualizarea persoanei, care are “libertatea dar şi
responsabilitatea de a deveni ceea ce este capabilă să
devină”;
Cogniție și motivație în învățare

Trebuinţa de auto-actualizare
(creştere şi dezvoltare personală)

Trebuinţe de stimă
(realizare, statut, responsabilitate, reputaţie)

Trebuinţe de afiliere şi dragoste

(familie, afecţiune, relaţii etc.)

Trebuinţe de siguranţă
(protecţie, securitate, lege, ordine, limite etc.)

Trebuinţe biologice şi fiziologice

(hrană, apă, adăpost, somn etc.)
 Cogniție și motivație în învățare

Două categorii de nevoi:

- de bază – fiziologice (foame, sete, somn, sex etc.) şi
psihologice (de securitate, afecţiune şi stimă de sine),
numite şi nevoi de deficit, determinând un comportament
atunci când lipsesc condiţiile necesare satisfacerii lor;
- superioare – metanevoile, considerate şi nevoi de
creştere – nevoia de a şti, de a învăţa, de a dobândi
valori abstracte (dreptate, bunătate, ordine, unitate ş.a.)
şi nevoia de auto-actualizare sau realizare a propriului
potenţial.
Cogniție și motivație în învățare

Trebuinţa de auto-actualizare
(creştere şi dezvoltare personală)

Trebuinţe estetice
(frumuseţe, echilibru, formă etc.)

Trebuinţe cognitive
(de cunoaştere, de semnificaţie etc.)

Trebuinţe de stimă
(realizare, statut, responsabilitate, reputaţie)

Trebuinţe de afiliere şi dragoste

(familie, afecţiune, relaţii etc.)

Trebuinţe de siguranţă
(protecţie, securitate, lege, ordine, limite etc.)

Trebuinţe biologice şi fiziologice

(hrană, apă, adăpost, somn etc.)
Cogniție și motivație în învățare

Trebuinţa de transcendere
(ajutarea celorlalţi în autoactualizare)

Trebuinţa de auto-actualizare
(creştere şi dezvoltare personală)

Trebuinţe estetice
(frumuseţe, echilibru, formă etc.)

Trebuinţe cognitive
(de cunoaştere, de semnificaţie etc.)

Trebuinţe de stimă
(realizare, statut, responsabilitate, reputaţie)

Trebuinţe de afiliere şi dragoste

(familie, afecţiune, relaţii etc.)

Trebuinţe de siguranţă
(protecţie, securitate, lege, ordine, limite etc.)

Trebuinţe biologice şi fiziologice

(hrană, apă, adăpost, somn etc.)
 Cogniție și motivație în învățare

Piramida lui Maslow în mediul educațional

Trebuinţa de auto-actualizare
(să ofere copilului acel mediu care să-l ajute „să înflorească”)

Trebuinţe de stimă
(educatorul să valorizeze elevul, să-l recompenseze cu aprecieri, să-i
creeze oportunităţi pentru a se pune în valoare, pentru a obţine succese,
să nu-i distrugă încrederea în sine printr-un criticism distructiv)
Trebuinţe de afiliere şi dragoste
(dorinţa de a face parte din grupuri în care să fie respectat şi ascultat, în care să
joace un rol util, în care să se regăsească alături de colegi şi prieteni cu aceleaşi
preocupări, experienţe şi obiective)
Trebuinţe de siguranţă
(atmosferă relaxantă, bazată pe respect şi încredere, să lipsească umilinţa şi hărţuirea,
iar feed-back-ul oferit (legat de performanţe sau comportament) să fie unul constructiv)

Trebuinţe biologice şi fiziologice

(temperatură optimă, mobilier comod, săli luminoase, aerisite şi puţin zgomotoase, pauze de
„relaxare” etc.)
 Cogniție și motivație în învățare

2. A. Bandura – teoria auto-eficienţei (self-efficacy)

Auto-eficienţa = convingerea persoanei că poate face faţă

în mod adecvat unei anumite situaţii;
- convingerea influenţează percepţia sarcinii, motivaţia şi
performanţele, influenţând alegerile şi efortul depus pentru
a depăşi dificultăţile cu care se confruntă;
- percepţia eficienţei personale influenţează pattern-urile de
gândire şi de acţiune ale individului, performanţa şi
stimularea individuală.
 Cogniție și motivație în învățare

„Simţul eficienţei personale” – abordarea sarcinilor cu

foarte mare încredere în capacităţi, considerându-le
provocări și nu ameninţări, atribuind nereuşitele efortului
insuficient sau absenţei unor cunoştinţe şi deprinderi; e
influenţată alegerea pattern-urilor de coping şi răspuns la
situaţiile de stres, precum şi nivelul stimulării fiziologice;

„Sentimentul ineficienţei personale” – sunt evitate sarcinile

dificile, privite ca o ameninţare personală; eşecurile sau
obstacolele întâmpinate îl fac să renunţe uşor, consideră că
nivelul scăzut al performanţelor se datorează lipsei de
abilităţi; acestea pot conduce la apatie, la deznădejde, la
sentimentul inutilităţii şi al victimei forţelor externe.
 Cogniție și motivație în învățare

Auto-eficienţa – puternic predictor al performanţelor

academice şi al motivaţiei pentru învăţare, corelaţii
semnificative cu strategiile cognitive şi metacognitive de
auto-reglare, cu procesarea informaţiilor sau cu tipul de
obiective stabilite;
Un nivel scăzut al auto-eficienţei, trăit ca un sentiment al
ineficienței personale, are ca rezultat evitarea sarcinilor,
pasivitate, lipsă de implicare şi renunţare atunci când este
inevitabil eşecul; strategiile utilizate sunt mai sărace, iar
elevul este mult mai dependent de profesor.
 Cogniție și motivație în învățare

Reflecție: care sunt procesele psihologice influenţate de

auto-eficienţă?
 Cogniție și motivație în învățare

Procesele psihologice influenţate de auto-eficienţă

1. Procesele cognitive
- planificarea de acţiuni la nivel mintal;
- rolul gândirii = ajută persoana să facă predicţii asupra
evenimentelor şi să dezvolte modalităţi de a controla
aceşti factori;
- influențează tipul de scenariu elaborat (optimist sau
pesimist), capacitatea de a rămâne centrat pe sarcină.
 Cogniție și motivație în învățare

2. Procesele motivaţionale
- nivelul auto-eficienţei: persoana face atribuiri cauzale
care la rândul lor afectează motivaţia, performanţa şi
reacţiile afective;
- motivaţia – determinată şi de aşteptările pe care
individul le are în atingerea anumitor rezultate și de
valoarea atribuită acestora;
- stabilirea de obiective, investiţia de efort pentru
realizarea lor, perseverarea în ciuda dificultăţilor şi a
eşecurilor.
 Cogniție și motivație în învățare

3. Procesele afective
- convingerile în raport cu capacităţile de coping
afectează modul în care experimentează situaţiile
stresante, dificile şi încărcate de anxietate, dar şi nivelul
motivaţiei;
- atât percepţia asupra eficienţei strategiilor de coping, cât
şi cea referitoare la eficienţa controlului asupra mediului,
reduc anxietatea şi comportamentele evitante.
 Cogniție și motivație în învățare

4. Procesele de selecţie
- persoana evită acele situaţii sau circumstanţe care crede
ea că-i depăşesc capacităţile de coping şi le caută pe cele
în care consideră că se poate descurca;
- prin alegerile pe care le face, individul îşi dezvoltă
anumite comportamente, interese şi reţele sociale care-şi
pun amprenta asupra evoluţiei sale personale şi sociale.
 Cogniție și motivație în învățare

Reflecție: cum poate fi influențată auto-eficiența unei

persoane?

Exercițiu:
Surse de influențare a auto-eficienței
 Cogniție și motivație în învățare
Surse de influenţare a auto-eficienţei
1. Reuşitele anterioare
- succesele consecutive rezolvării diferitelor sarcini –
contribuie la consolidarea încrederii în propria eficienţă;
- eşecurile repetate umbresc încrederea în propriile
capacităţi;

2. Observarea vicariantă
- experienţa vicariantă – prin observarea unui model (şi
chiar şi a propriilor reuşite anterioare – auto-modelare) ;
- similaritatea pronunțată presupusă cu modelul – impact
puternic asupra observatorului.
 Cogniție și motivație în învățare

3. Persuadarea socială sau auto-persuadarea

- „Ştiu că poţi face asta, ştiu că poţi reuşi”, dar şi a
structura situaţii care să permită experimentarea
succesului şi evitarea acelora pentru care persoana nu
este, încă, suficient de pregătită în a le face faţă;

4. Stările emoţionale şi somatice

- indicatorii fiziologici afectează percepţia persoanei
asupra propriei eficienţe, acţionând ca „energizanţi” ai
performanţei sau din contră, ca inhibitori.
 Cogniție și motivație în învățare

Valoare aplicativă: Contribuția profesorului

- realizarea şi sublinierea legăturii dintre activităţile noi şi
succesele recente;
- recompensarea efortului şi a perseverenţei;
- utilizarea învăţării prin modelare (colegii – modele non-
expert, dar şi experţii);
- atribuiri facilitative (succesul atribuit capacităţilor,
efortului investit şi strategiilor de învăţare eficiente);
- acordarea de suport în stabilirea de obiective şi scopuri
importante, relevante;
- oferirea de feed-back constructiv, cu informaţii clare.
 Cogniție și motivație în învățare

Sentimentul eficienţe personale în activitatea de predare =

convingerea profesorului în raport cu propria abilitate de
a-şi motiva elevii cu care lucrează;
- ”+” – vor încuraja dezvoltarea autonomiei şi asumarea
responsabilităţii elevilor, vor gândi şi proiecta activităţi
de învăţare cu un potenţial stimulativ ridicat şi vor
acorda suportul necesar experimentării succesului;
- ”-” – vor adopta un stil autoritar de relaţionare şi predare
– din teama de a nu pierde controlul clasei, strategiile de
management vor avea un caracter punitiv – de inhibare a
iniţiativei, evitând acele situaţii sau activităţi de învăţare
care ar putea să le depăşească propriile capacităţi.
 Cogniție și motivație în învățare

De citit pentru examen:

1. Paloș, R. (2012). Teorii ale învățării și implicațiile lor

educaționale. Timișoara: Editura Universității de Vest
(ed. II), pp. 207-214 (7.6).
2. Paloș, R. (2013). Psihologia educației între teorie și
practică. București: Editura Didactică și Pedagogică,
pp.219-226 (5.1);