Sunteți pe pagina 1din 26

Capitolul 6

STATISTICA COMERŢULUI EXTERIOR


CU MĂRFURI

În terminologia de specialitate, comerţul internaţional şi comerţul


exterior sunt concepte bivalente:
ƒ în sens larg, ele acoperă schimburile de mărfuri (bunuri) şi servicii;
ƒ în sens restrâns, ele se referă numai la schimburile care au ca
obiect mărfurile.
Acest capitol al cursului se referă în exclusivitate la al doilea sens –
schimburile de mărfuri.

6.1 Concepte şi principii aplicate la evidenţierea comerţului


exterior cu mărfuri

Fiecare ţară are o frontieră de stat şi o frontieră vamală, cele două


delimitări teritoriale putând diferi în anumite cazuri. Există, de exemplu,
enclave şi/sau extrateritorialităţi (exclave) vamale determinate de condiţiile
de relief din zona de graniţă dintre două ţări, când accesul este mai lesnicios
de pe teritoriul ţării vecine. Pe de altă parte, pe teritoriul fiecărei ţări se află
birouri vamale în interiorul ţării, care efectuează operaţiuni specifice de
vămuire, iar numeroase ţări admit organizarea de depozite sub control
vamal, de antrepozite, de zone şi porturi libere, toate acestea modificând
raportul dintre teritoriul naţional (recunoscut politic prin tratate) şi cel vamal
(în care autoritatea unui stat sau a unei uniuni de state îşi exercită uniform
prerogativele administrative).
În practica vamală a ţărilor lumii s-au cristalizat două sisteme de
comerţ (seturi de reguli de înregistrare a exportului şi importului de
mărfuri). Fluxurile de mărfuri dintre două sau mai multe economii sunt
înregistrate fie la trecerea acestora peste frontiera vamală – ceea ce are ca
rezultat al însumării un anumit volum valoric al schimburilor cunoscut în
statistică sub numele de comerţul special –, fie la trecerea mărfurilor peste
frontiera de stat – ceea ce dă comerţul general.
Documentul primar de observare a mişcării transfrontaliere a
loturilor de mărfuri este declaraţia vamală de export şi, respectiv, de
Statistică pentru afaceri internaţionale

import, care însoţeşte fiecare lot de marfă. Pe baza datelor cantitative şi


valorice cuprinse în acest document se elaborează statisticile vamale. Pentru
exportul şi importul de energie electrică şi gaze naturale, înregistrarea
comerţului exterior se face pe baza actului de predare-primire întocmit pe
baza citirii contoarelor instalate pe liniile de interacţiune sau pe conductele
magistrale. Tranzitul de mărfuri nu este evidenţiat în nici unul dintre
sisteme.
Evaluarea statistică a fluxurilor de mărfuri se realizează cantitativ
(în tone şi, dacă este cazul, în unităţi specifice de măsură) şi valoric: pentru
export în preţuri fob – port de îmbarcare sau franco frontiera ţării
exportatoare, iar pentru import în preţuri cif – port de debarcare a mărfurilor
sau franco frontiera ţării importatoare. Pentru livrările gratuite de mărfuri în
cadru ajutoarelor internaţionale şi pentru bunurile confiscate la graniţă,
evaluarea acestora se face la preţurile pieţei internaţionale sau la preţurile
aceloraşi mărfuri pentru care schimbul se face pe baze comerciale.
Translatarea datelor valorice exprimate în diferite valute efective de lucru
într-o unică monedă de referinţă (euro de la 1 ianuarie 2003, dolar SUA
până la acea dată) se face pe baza cursului oficial de schimb valabil în ziua
vămuirii.
Balanţa comercială a unei ţări poate fi determinată atât pe baza
datelor din evidenţa vamală (exporturi fob – importuri cif), cât şi pe baza
datelor din evidenţa bancară (postul „mărfuri” din contul curent al balanţei
de plăţi externe unde atât exportul cât şi importul se înregistrează la preţuri
fob, întrucât serviciile de transport şi asigurare a mărfurilor pe parcurs
internaţional se evidenţiază în posturi distincte).
Pentru a asigura o tratare uniformă a loturilor de mărfuri din punct
de vedere al orientării geografice a schimburilor, exporturile se
înregistrează pe ţări în funcţie de ultima ţară de destinaţie cunoscută în
momentul efectuării exportului, iar importurile se structurează pe ţări în
funcţie de ţara de produţie, adică ţara în care a avut loc prelucrarea sau ţara
în care bunurile au suferit apreciabile transformări fizice, unde, de exemplu,
produsele agricole au fost recoltate, minereurile au fost extrase etc.
Nomenclatoarele de mărfuri, ţări şi firme permit prezentarea
structurată a datelor de comerţ exterior în vederea efectuării de analize
macroeconomice şi elaborării de politici diferenţiate pe sectoare şi ramuri de
activitate economică, precum şi în vederea fundamentării unor decizii la
nivel microeconomic (de societate comercială).
Statistica comerţului exterior cu mărfuri

6.2 Indicatorii comerţului exterior cu mărfuri la nivel


macroeconomic

Pe baza datelor publicate de către autoritatea vamală şi/ sau de


organismul naţional de statistică cu privire la volumul valoric al exporturilor
şi importurilor unei ţări, se pot determina o serie de indicatori derivaţi, care
îl ajută pe specialistul în comerţ exterior să aprecieze o serie de aspecte ale
performanţei economice din acea ţară şi ale mediului de afaceri. Printre cei
mai frecvent folosiţi indicatori de nivel de dezvoltare a comerţului exterior
cu mărfuri se numără:
⎛X⎞
ˆ Exportul/locuitor ⎜ ⎟ – expresie a performanţei exterioare a
⎝P⎠
unei economii naţionale: unde X reprezintă volumul exporturilor iar P
populaţia ţării1.
Cu cât exportul/locuitor este mai mare, cu atât economia ţării este
mai puternic antrenată în schimburile de mărfuri cu străinătatea. Cu titlu
informativ, este prezentată valoarea exportului per capita în câteva dintre
ţările central şi est-europene (USD/locuitor) în anul 2002: Bulgaria: 720;
Republica Cehă: 3713; Croaţia: 1063: Polonia: 838; România: 639;
Federaţia Rusă: 743; Slovenia: 5236; Ungaria: 3719.

⎛ X ⎞
ˆ Ponderea exportului în PIB ⎜ ⋅ 100 ⎟ – expresie a capacităţii
⎝ PIB ⎠
unei ţări de a vinde pe o piaţă internaţională din ce în ce mai concurenţială
ca urmare a apariţiei continue de noi şi noi ofertanţi, dar şi a nivelului relativ
al dependenţei faţă de pieţele externe de desfacere (de valorificare a propriei
producţii de mărfuri). Pentru România acest indicator arată:
X
⋅ 100 = 30 ,3%
PIB
⎛ X ⎞
ˆ Ponderea unei ţări în exporturile mondiale ⎜⎜ Ţării ⋅ 100 ⎟⎟ –
⎝ X Mondial ⎠
expresie numerică având valenţe cognitive asemănătoare cu ponderea
exportului în PIB-ul ţării, numai că de astă dată perspectiva de abordare este
cea a economiei mondiale. Pentru a ameliora valenţa analitică a acestui
indicator el merită comparat cu ponderea aceleiaşi ţări în totalul mondial al
polulaţiei, al produsului brut sau al producţiei industriale. Pentru România,

1
Mai rar se utilizează indicatorul comerţ exterior/locuitor:
X +M .
P
Statistică pentru afaceri internaţionale

ponderea este modestă şi exprimă, indirect, lipsa de performanţă a


economiei la confruntarea ei cu piaţa internaţională:
Xi
⋅ 100 = 0 ,17%
∑ Xi
În tabelul alăturat se prezintă cu titlu de ilustrare câţiva dintre
indicatorii statistici ce caracterizează exportul de mărfuri al unor ţări din
Europa Centrală.

Trăsături ale exporturilor de mărfuri realizate în 2002


de un grup de ţări din Europa Centrală
Tabelul 6.1
Exportul Ponderea în Export per Export Acoperire
Ţara de mărfuri exportul capita în % faţă import prin
(mil. USD) mondial (%) (USD) de PIB export (%)
Bulgaria 5745 0,07 727 40,7 72,0
R. Cehă 38358 0,47 3761 67,5 89,6
Polonia 41010 0,50 1062 23,2 74,4
România 13876 0,17 637 33,1 77,7
R. Slovacă 14350 0,18 2657 66,7 83,5
Ungaria 34512 0,42 3384 64,3 91,3
Sursa: Statistici UNCTAD, 2004

ˆ Rata de completare a PIB prin importuri de mărfuri


⎛ M ⎞
⎜ ⋅100 ⎟ – calculată ca raport procentual între importuri (M) şi PIB –
⎝ PIB ⎠
exprimă dependenţa economiei ţării faţă de pieţele externe de aprovizionare.

M
⋅ 100 = 36%
PIB
⎛ M Ţării ⎞
ˆ Ponderea unei ţări în importurile mondiale ⎜⎜ ⋅100 ⎟⎟ este
⎝ M Mondial ⎠
o modalitate de a evidenţia mărimea relativă a unei pieţe naţionale pentru un
potenţial operator pe acea piaţă. Calculul pentru România arată o cotă de:

Mi
⋅ 100 = 0 ,18%
∑Mi
ˆ Mărimea absolută a soldului (S = X - M) şi semnificaţia relativă
a soldului balanţei comerciale a unei ţări în raport cu propriul PIB
Statistica comerţului exterior cu mărfuri

⎛X −M ⎞
⎜ ⋅ 100 ⎟ sau în raport cu totalul comerţului său exterior
⎝ PIB ⎠
⎛ X − M ⎞
⎜ ⋅ 100 ⎟ lasă să se estimeze riscurile de plată în viitoarele tranzacţii
⎝ X + M ⎠
cu partenerii comerciali din acea ţară. S = −613 mil . USD , iar semnificaţia
relativă a soldului este îngrijorătoare, deficitul fiind de 5,7% faţă de PIB:
S
⋅ 100 = −5 ,7%
PIB
Observaţie: Un specialist în comerţ exterior îşi completează
întotdeauna informaţiile cantitative de felul indicatorilor de mai sus cu
detalii de natură calitativă oferite de indicatorii de analiză structurală
prezentaţi în continuare.

Indicatorii structurii pe mărfuri şi ai orientării geografice a


comerţului exterior presupun determinarea prealabilă a cotei părţi
(ponderii) fiecărei grupe de produse în totalul exporturilor şi al importurilor
ţării analizate. De exemplu, pornind de la organizarea datelor despre
exportul de mărfuri pe grupe de produse potrivit nomenclatorului vamal –
Sistemul Armonizat de Definire şi Codificare a Mărfurilor, pentru fiecare
grupă de mărfuri se stabileşte ponderea fie sub formă de coeficient
subunitar, fie în expresie procentuală:
x x
gi = i = i
∑ xi X
Pentru analizele calitative, se recomandă fie folosirea Clasificarea
Standard a Comerţului Internaţional – în limba engleză, Standard
International Trade Classification (SITC) – introdusă de ONU încă în la
mijlocul secolului trecut, fie elaborarea pe baza statisticilor vamale detaliate
a unor grupări ad hoc capabile să evidenţieze aspectele relevante ale
analizei calitative. De exemplu, gruparea mărfurilor în funcţie de gradul de
prelucrare sau în funcţie de valoarea adăugată pe unitatea fizică de produs,
sau în funcţie de consumul specific de energie etc. Alte grupări de mărfuri
frecvent folosite în analiza structurală a comerţului exterior în relaţie cu
producţia autohtonă de bunuri materiale au în vedere „marile categorii
economice” sau Clasificarea Activităţilor din Economia Naţională (CAEN).
În analize recente ale potenţialului competitiv al diferitelor ţări (vezi,
de exemplu, World Investment Report, 2002), s-a observat ponderea în
export a „produselor dinamice”, adică a primelor 40 de produse potrivit
nomenclatorului SITC care au avut în anul 2000 o pondere de cel puţin
0,3% în exporturile mondiale şi şi-au extins cota de piaţă în perioada
Statistică pentru afaceri internaţionale

1985-2000. Prezenţa în oferta de export a unei ţări a unor astfel de „produse


dinamice” (electronice, farmaceutice, aparatură medicală, tehnologia
informaţiei etc.) se apreciază că exprimă un potenţial competitiv cu atât mai
mare cu cât ponderea lor în totalul exportului este mai consistentă.
După determinarea ponderii diferitelor grupe de mărfuri, se pot
aplica diferite procedee de evidenţiere a concentrării sau diversificării
fluxurilor de export şi import. Cel mai simplu procedeu constă în a însuma
cotele părţi ale grupelor cu ponderea cea mai mare pentru a evidenţia
specializarea internaţională (în măsura în care o asemenea ipoteză este
valabilă pentru comerţul exterior al ţării analizate).
O altă modalitate de sintetizare a informaţiilor de natură structurală
constă în calcularea unor coeficienţi de concentrare pe marfă a exporturilor
sau importurilor unei ţări (deseori, acest coeficient este întâlnit şi sub
denumirea de „indice” de concentrare merceologică).
Tipuri de coeficienţi de concentrare folosiţi în analizele de comerţ
exterior:
- coeficientul Gini-Struck:
nΣg i2 − 1
CG − S = unde C G − S ∈ ( 0 ,1 )
n−1 ,
- coeficientul Hirschman:
m 100
H= − ⋅ Σg i2 , cu H ∈ (0,1)
m − 100 m − 100
100
unde: m = este valoarea minimă a coeficientului Hirschman
n
n = numărul de grupe de produse.
Cu cât coeficientul este mai aproape de valoarea minimă (0), cu atât
este mai apropiată (mai uniformă) ponderea diferitelor grupe de mărfuri ce
alcătuiesc exportul sau importul ţării, neevidenţiindu-se o concentrare pe
marfă. Dimpotrivă, un coeficient apropiat de valoarea maximă a intervalului
de definiţie (1) exprimă o concentrare ridicată pe câteva (grupe de) produse.

Acelaşi fel de coeficienţi de concentrare se utilizează şi în cercetarea


repartiţiei geografice a exporturilor – importurilor unei ţări, dar atunci
poartă numele de coeficienţi de concentrare teritorială. Punctul de plecare
în determinarea acestor coeficienţi îl reprezintă ponderea fiecărei ţări
partenere în totalul exporturilor, respectiv, al importurilor ţării analizate. O
concentrare teritorială excesivă subliniază dependenţa faţă de anumite pieţe
partenere, ceea ce mai devreme sau mai târziu se dovedeşte a nu fi o opţiune
strategică pozitivă pentru ţara analizată.
Statistica comerţului exterior cu mărfuri

Tot din punct de vedere al analizei orientării geografice a


schimburilor merită a fi folosit şi indicele de intensitate a comerţului dintre
două ţări. El se aplică pentru a observa dacă valoarea schimburilor
comerciale bilaterale este mai mare sau mai mică decât valoarea aşteptată
estimată pe baza importanţei relative a celor două ţări în comerţul mondial.
Practic, indicele de intensitate a comerţului dintre două ţări (Tij) se obţine
din compararea ponderii exportului unei ţări „i” către ţara parteneră „j” în
totalul exportului ţării „i” (prima paranteză) cu ponderea în exporturile
mondiale totale (Xwt) a exporturilor lumii către ţara „j” (paranteza a doua):

Tij = (xij : Xit) : (xwj : Xwt)

Evident, un indice supraunitar exprimă o intensitate mare a


schimburilor între cele două ţări, un interes deosebit al celor două ţări pentru
comerţul bilateral. Cu cât rezultatul este însă mai mic decât unitatea,
semnificaţia relativă a schimburilor bilaterale este mai modestă.

Paralel cu interesul pentru a evidenţia concentrarea sau specializarea


mai mult sau mai puţin îngustă a comerţului exterior al unei sau altei ţări,
analiştii sunt interesaţi să cunoască şi gradul de diversificare a exportului
unei economii naţionale.
Cea mai simplă modalitate de a evidenţia varietatea produselor
exportate este determinarea numărului de categorii de mărfuri care sunt
vândute peste hotare. Evoluţia în timp a acestui număr de categorii de
mărfuri este o expresie a procesului de diversificare a exporturilor. Merită
semnalat că în cazul ţărilor aflate în tranziţia post-comunistă, evoluţia are
forma unui „N” stilizat. La începutul tranziţiei, pe fondul liberalizării
comerţului exterior, numărul categoriilor de mărfuri exportate a crescut
vertiginos. În anii următori, se poate constata o anumită specializare însoţită
de reducerea categoriilor de mărfuri (cele care sunt competitive pe piaţa
internaţională şi asigură o marjă interesantă a profitului). În ultimii ani, pe
fondul retehnologizării industriilor şi al prezenţei corporaţiilor multi- şi
transnaţionale, procesul de diversificare a ofertei de export înregistrează din
nou un trend crescător.
Procedeul analitic este extrem de accesibil, dar el pune semnul de
egalitate între diversele categorii de mărfuri, indiferent cât de mare sau de
mic ar fi exportul din punct de vedere valoric. Alţi indicatori mai sofisticaţi
au fost concepuţi pentru a reflecta diversificarea şi prin prisma contribuţiei
diferite a grupelor de mărfuri la volumul valoric total al exporturilor ţării
Astfel, indicatorii Funke-Ruhwedel sau Hummels-Klenow permit măsurarea
cu o mai mare acurateţe a procesului de diversificare, dar datele de intrare
Statistică pentru afaceri internaţionale

necesare analizei sunt cu un grad mare de detaliere şi sunt, de regulă,


accesibile la o mare diferenţă de timp faţă de momentul de referinţă, astfel
că analiza pierde tocmai valoarea cognitivă pentru factorii de decizie macro-
economică.
Mai uşor de determinat pare să fie coeficientul (indicele) de
diversificare, care exprimă deviaţia absolută a structurii exportului unei ţări
de la structura exportului mondial pe baza următoarei relaţii de calcul:

Sj = 0,5 Σ│hij - hiw│,


în care, Sj exprimă abaterea structurală absolută a exporturilor ţării “j” faţă
de structura exporturilor mondiale, hij reprezintă ponderea produsului
(grupului de produse) “i” în exportul ţării “j” (care se analizează), iar hiw
este ponderea aceluiaşi (grup de) produs(e) “i” în exportul mondial.

Indicele de concentrare* şi indicele de diversificare**


în comerţul exterior al unor ţări din Europa Centrală în anul 2001

Tabelul 6.2
Ţara Exportul de mărfuri Importul de mărfuri
Concentrarea Diversificarea Concentrarea Diversificarea
Bulgaria 0,125 0,529 0,127 0,354
R. Cehă 0,087 0,401 0,063 0,269
Polonia 0,081 0,430 0,066 0,246
România 0,119 0,571 0,066 0,346
R. Slovacă 0,130 0,467 0,081 0,293
Ungaria 0,116 0,346 0,093 0,306
Note explicative: * după metoda Hirschman ** potrivit formulei de mai sus
Sursa: Calcule bazate pe statistici UNCTAD

Alte instrumente de analiză combină structura exporturilor cu


structura importurilor cu scopul de a evidenţia calitatea schimburilor
comerciale internaţionale.
Un astfel de indicator este indicele schimburilor intraindustriale
(indicatorul Grubel-Lloyd, prezentat în 1975). El este construit pe ipoteza că
preponderenţa comerţului intraindustrial într-o ramură de activitate
economică exprimă capacitatea concurenţială a acelei ramuri pe piaţa
internaţională, în timp ce preponderenţa schimburilor interindustriale
evidenţiază specializarea mai mult sau mai puţin îngustă a economiei (faptul
că plăteşte produsele importate specifice unei ramuri cu produse exportate
Statistica comerţului exterior cu mărfuri

provenind din oricare altă ramură decât cea care produce mărfurile
importate).
La nivelul unei industrii “k” din cele “n” ramuri industriale
( k = 1,n ), schimburile intraindustriale se exprimă prin formula:
x k − mk
ISI k = 1 −
x k + mk
ISIk = 0 atunci când există numai unul din cele două fluxuri ale
comerţului exterior – ţara fie numai exportă produse ale industriei “k” fie
numai importă produse ale industriei “k” – schimbul se face în afara
industriei “k” (schimb/comerţ interindustrial)
ISIk = 1 atunci când schimbul de produse ale industriei “k” este
perfect echilibrat (exportul = importul) – cu alte cuvinte există numai
schimburi intraindustriale).

La nivelul întregului comerţului exterior al ţării, se calculează un


indice mediu (medie ponderată a celor “k” indici de ramură, ponderea fiind
cota parte a tranzacţiilor ramurii “k” în totalul al ţării):
x + mk
ISI = ΣISI k ⋅ k
Σ( x k + mk )
Dacă ISI → 0 - predomină schimburile interindustriale în comerţul
exterior al ţării; O valoare ce se apropie de zero este specifică ţărilor în
dezvoltare care exportă bunuri primare şi importă bunuri manufacturate.
Dacă ISI → 1 - predomină schimburile intraindustriale în comerţul
exterior al ţării; este o valoare specifică ţărilor cu o economie avansată.
Pentru România: ISI = 0,64 subliniază caracterul preponderent
intraindustrial al comerţului exterior al ţării noastre în anul 2002, în
condiţiile în care economia este dependentă de importul de energie şi
materii prime, iar potenţialul ţării nu este exploatat eficient.

Bela Balassa (1965) a definit indicele avantajului comparativ


relevat de o economie angajată în comerţul internaţional, pornind de la
asumpţia că o ţară cu economie concurenţială se specializează în realizarea
şi comercializarea internaţională a unor bunuri numai în măsura în care are o
anumită superioritate, un avantaj în producţia acestora (fie de natura dotării
cu factori de producţie, fie de natură tehnologică). De aceea, formula
propusă este, de fapt, o comparaţie între ponderea produselor unei (unor)
industrii în exportul unei ţări cu ponderea aceloraşi produse în exporturile
mondiale. În măsura în care rezultatul comparaţiei este unul supraunitar, ţara
Statistică pentru afaceri internaţionale

analizată relevă un avantaj comparativ în industriile producătoare ale acelor


bunuri materiale sau imateriale.
Această modalitate simplă de analiză a avantajului comparativ al
unor industrii (sau al unei ţări) la nivel de economie mondială poate fi
adaptată şi la situaţia în care atenţia se concentrează pe comerţul exterior cu
un grup de ţări (de exemplu, comerţul cu statele membre ale UE sau cu
grupul de ţări din OCDE).

Damien Neven (1995) a creat un alt fel de indice al avantajului


comparativ relevat. Acest indicator se sprijină pe ipoteza potrivit căreia o
industrie (ramură de producţie) are o pondere mai mare în exporturile unei
ţări decât în importurile acesteia dacă ţara se bucură de un avantaj
comparativ în acel domeniu (şi invers). În consecinţă, avantajul comparativ
relevat la nivelul industriei (ramurii industriale) “k” este:
⎛ x m ⎞
RCAk = ⎜⎜ k − k ⎟⎟ ⋅ 100 unde RCAk ∈ ( −100 , 100 )
⎝ Σxk Σmk ⎠
În analiza empirică, rar se observă un RCAk cu o valoare în afara
intervalului (-10%, 10%). O ţară înregistrează:
- un avantaj comparativ în industria “k”, când RCA k este pozitiv,
datorită gradului mare de specializare internaţională în produsele acestei
industrii (ponderea produselor industriei “k” în totalul exporturilor este
superioară faţă de ponderea corespunzătoare în importuri).
- un dezavantaj comparativ când RCAk este negativ, fiind o expresie
a unei puternice dependenţe de importurile de produse în industria “k” (ţara
nu produce sau nu este capabilă să producă aceste bunuri).
Pornind de la RCAk al diferitelor industrii, se poate elabora chiar o
ierarhizare a diferitelor ramuri de activitate în funcţie de avantajul sau
dezavantajul comparativ înregistrat în comerţul cu restul lumii sau în
schimburile comerciale cu un anumit grup de ţări. Merită semnalat faptul că
acest indicator este aplicabil chiar în analiza structurală a comerţului
exterior dintre două ţări sub aspectul avantajelor şi dezavantajelor
comparative, dar concluziile au doar o valoare relativă.

Indicatorii de dinamică a comerţului exterior cu mărfuri se


bazează pe calcularea prealabilă a indicilor şi/sau a ritmurilor de creştere a
exporturilor şi importurilor, fie pe total schimburi, fie pe anumite grupuri de
produse sau pe ţări. Cum volumul valoric al fiecărui lot de marfă (v) este
determinat de cantitatea de marfă (q) şi de preţul mărfii (p), analiza în
dinamică a comerţului exterior presupune calcularea unui sistem de indici
Statistica comerţului exterior cu mărfuri

pentru fiecare flux de mărfuri: indicele valoric, indicele cantitativ (al


volumului fizic) şi indicele preţurilor (indicele valorii unitare).
Astfel, indicele volumului valoric al exporturilor este obţinut pe
baza relaţiei:
Σ q1 p1 Σ v1 X 1
I (vX ) = = = ,
Σ q0 p0 Σ v0 X 0
iar indicele valoric al importurilor:
Σ q1 p1 Σ v1 M 1
I (vM ) = = =
Σ q0 p0 Σ v0 M 0
Indicele volumului fizic se obţine folosind înregistrările în preţuri
constante:
Σ q1 p0 I (qX )
I =
q

Σ q0 p0 I (qM )
Indicele valorii unitare este, în fapt, un indice de preţuri estimat în
condiţiile folosirii datelor oferite de statistica vamală detaliată pe grupe de
produse omogene:
Σv1 I (vuX )
I =
vu
1 vu
∑ i p v1 I ( M )
Pentru fiecare dintre fluxurile de mărfuri (exporturi şi, respectiv,
importuri), dinamica volumului valoric poate fi explicată pe baza influenţei
celor doi factori determinanţi. Astfel, în cazul explicării factoriale a
dinamicii exporturilor unei ţări se determină:
I (vX ) = I (qX ) ⋅ I (vuX )
iar pentru analiza factorială a dinamicii importurilor de mărfuri se obţine:
I (vM ) = I (qM ) ⋅ I (vuM )

6.3 Indicatorii raportului de schimb în comerţul exterior


cu mărfuri

Cele două fluxuri de mărfuri ce alcătuiesc comerţul exterior al unei


ţări se pot analiza în evoluţia lor de-a lungul anilor prin sistemul de trei
indici evocat mai sus. Dar exporturile generează încasări, în timp ce
importurile cauzează plăţi, ceea ce a condus treptat la conceperea şi
aplicarea unui sistem de indicatori de analiză comparativă a dinamicii celor
Statistică pentru afaceri internaţionale

două fluxuri cunoscut sub numele de indicatori ai raportului de schimb. În


cele ce urmează se prezintă doar aceia care sunt frecvent utilizaţi în
rapoartele de ţară.
Astfel, raportul dintre indicele valoric al exporturilor şi cel al
importurilor calculat pentru acelaşi interval de timp este cunoscut sub
numele de indice al raportului valoric sau, mai frecvent, indicele gradului
de acoperire a importurilor prin exporturi – IGA:
I (vX )
IGA = v ⋅ 100
I( M )
El caracterizează evoluţia acoperirii importurilor de mărfuri prin
exporturi de mărfuri faţă de perioada de bază. Altfel spus, acest indice
exprimă ameliorarea sau degradarea balanţei comerciale, comparând situaţia
curentă cu cea din anul de referinţă.

Indicele raportului de schimb net (terms of trade index) – IRSN


este, de fapt, un indice al raportului de preţuri care caracterizează evoluţia
faţă de perioada de bază a eficienţei schimburilor de mărfuri cu străinătatea:
I (vuX )
IRSN = vu ⋅ 100
I( M )
Un indice mai mare de 100% rezumă faptul că preţurile de export au
crescut mai mult decât preţurile de import, ceea ce are ca efect de ansamblu
o ieftinire relativă a importurilor comparative cu anul de bază.
Invers se judecă un rezultat mai mic decât 100%. El arată o
deteriorare a raportului de schimb, respectiv, o scumpire a importurilor faţă
de raportul de preţuri specific perioadei de bază. Diferenţa dintre un
asemenea IRSN şi pragul de 100% se cunoaşte în literatura de specialitate
sub numele de foarfece al preţurilor din comerţ exterior:
FPCEx = 100 – IRSN
Indicele puterii de cumpărare a exporturilor (IPCX) combină
efectul variaţiei diferenţiate a preţurilor de export şi de import (sintetizat în
IRSN) cu efectul creşterii cantitative a exporturilor:
I (vX ) I (qX ) ⋅ I (vuX )
IPCX = vu ⋅ 100 = ⋅ 100 = I (qX ) ⋅ IRSN ⋅ 100
I( M ) I (vuM )
Relaţia de mai sus evidenţiază trei posibilităţi de determinare a
acestui indice, în funcţie de datele disponibile din publicaţiile ţării cercetate.
IPCX este, în esenţă, un indice al importurilor obtenabile din punct
de vedere fizic pentru că el arată cu cât s-ar fi putut importa mai mult faţă de
anul de referinţă astfel încât balanţa comercială să nu fie afectată.
Statistica comerţului exterior cu mărfuri

În literatura de specialitate, apar şi alţi indicatori ai raportului de


schimb: indicele raportului de schimb brut (indicele raportului cantitativ sau
indicele de barter brut), indicele factorial al raportului de schimb, efectul în
mărime absolută al deteriorării raportului de schimb etc. Valoarea lor
analitică este mai mult utilizată la nivel macroeconomic în elaborarea de
politici economice şi comerciale.

Notă: În statistica comerţului exterior cu mărfuri se calculează şi alţi


indicatori ai raportului de schimb decât cei prezentaţi în acest paragraf (vezi
paragraful redactat în limba engleză de la sfârşitul acestui capitol).

Astfel, indicele raportului de schimb brut (IRSB) sau indicele


raportului cantitativ în comerţul exterior se determină prin compararea
indicelui cantitativ al exportului cu cel al importului pentru a arăta sensul
mutaţiilor structurale din comerţul exterior al unei ţări. Semnificaţia lui este
însă afectată de dinamica dezechilibrului valoric dintre cele două fluxuri de
mărfuri relevată de îndepărtarea lui IGA de valoarea de 100%.
Un alt indicator util pentru deciziile macroeconomice este efectul în
mărime absolută al deteriorării raportului de schimb net (∆RSN) şi
influenţa sa asupra deficitului balanţei comerciale a ţării. Din influenţa în
mărime absolută a variaţiei preţurilor asupra încasărilor din export se scade
influenţa modificării preţurilor asupra plăţilor generate de importuri, iar
rezultatul se compară, eventual, cu deficitul balanţei comerciale.
În final, menţionăm şi indicele factorial al raportului de schimb
(IFRS), care este o combinaţie între indicele raportului net de schimb (ca
expresie a evoluţiei eficienţei schimburilor cu străinătatea în perioada
analizată) şi indicele productivităţii muncii (ca expresie a evoluţiei în
aceeaşi perioadă a eficienţei cu care au fost produse mărfurile oferite la
export).

6.4 Întrebări de control

1. Care sunt şi ce semnifică indicatorii statistici de nivel absolut şi


relativ al comerţului exterior cu mărfuri pentru o economie
naţională?
2. Cum se poate caracteriza structura pe (grupe de) mărfuri a
exporturilor şi, respectiv, a importurilor unei ţări?
3. Ce exprimă indicele de intensitate a schimburilor comerciale dintre
două (grupuri de) ţări?
Statistică pentru afaceri internaţionale

4. Precizaţi semnificaţia indicelui schimburilor intraindustriale şi a


indicilor avantajului comparativ relevat.
5. Ce fel de indici folosiţi pentru analiza factorială a evoluţiei
exporturilor şi importurilor de mărfuri?
6. Ce sunt indicatorii raportului de schimb? Care sunt premisele
teoretice ale determinării acestor indicatori?
7. Definiţi fiecare dintre indicatorii raportului de schimb şi arătaţi
valenţele sale cognitive.
8. Care este legătura dintre indicele puterii de cumpărare a exporturilor
şi indicele gradului de acoperire a importurilor prin exporturile unei
ţări?

6.5 Probleme propuse

Problema 1
În anul 2004, comerţul exterior cu mărfuri al unei ţări a înregistrat
următoarele aspecte:
• exportul a atins un volum valoric de 10,8 miliarde USD, fiind cu
24,9% mai mare decât în anul precedent, în condiţiile unei creşteri
a valorii medii unitare a mărfurilor cu 2,4%;
• importul a fost de 11,6 miliarde USD, în creştere cu 25% faţă de
2003 în preţuri curente şi cu 21,2% în preţuri comparabile.
Să se determine şi comenteze indicii raportului de schimb specifici
comerţului exterior în anul 2004 comparativ cu anul precedent:
• indicele raportului valoric (indicele gradului de acoperire a
importului prin export – IGA);
• indicele raportului de schimb brut (indicele raportului de schimb
cantitativ – IRSB);
• indicele raportului de schimb net – IRSN (indicele raportului de
preţuri). Să se comenteze relaţia dintre IGA, IRSB şi IRSN;
• foarfecele de preţuri (FPCEx) şi efectul în mărime absolută al
deschiderii foarfecelui de preţuri (∆RSN);
• indicele puterii de cumpărare al exportului acestei ţări (IPCX).

Problema 2
Importul României de jucării, jocuri şi articole de divertisment sau
de sport (NC 95) a crescut de la 30,9 mil. USD în 1999 la 39,7 mil. USD în
2000, în condiţiile unei reduceri medii a preţurilor de import cu 1,8% în
Statistica comerţului exterior cu mărfuri

2000 faţă de 1999. Creşterea estimată a cererii agregate de astfel de produse


pe piaţa autohtonă este de 8,4%, în condiţiile în care ponderea importului în
totalul cererii a atins aproximativ 80% în anul 2000.
Să se determine şi comenteze coeficienţii de elasticitate a importului
de astfel de produse faţă de evoluţia preţurilor de import, precum şi faţă de
creşterea cererii agregate autohtone.

Problema 3
Să se calculeze şi comenteze indicatorii raportului de schimb ce
caracterizează comerţul exterior al Sloveniei, pe baza următoarelor date cu
privire la anul 2001 comparativ cu 2000:
ƒ exporturile slovene au crescut în perioada analizată cu 6,2 puncte
procentuale, în condiţiile în care exporturile s-au scumpit, în medie, cu
2,5%;
ƒ importurile Sloveniei au crescut, în aceeaşi perioadă cu 5,4%, atât pe
seama creşterii valori unitare pentru import, cât, mai ales, pe seama
creşterii volumului fizic la import cu 3,5%.

Problema 4
Activitatea de export-import a unei societăţi comerciale a înregistrat
în ultimii trei ani următorii indici:
- exportul: I v = 122,1%; I vu = 102,2% ;
- importul: I v = 123,7%; I vu = 97,3% ;
Să se analizeze activitatea firmei în perioada 1998-2000, folosind
IGA, IRSN si IPCX.

Problema 5
În comerţul exterior al ţării A cu ţara B se constată o scumpire a
exportului cu 6%, iar cea a importului cu 8% în anul 2004 faţă de 2000.
Să se determine şi comenteze indicele raportului de schimb net şi
foarfecele preţurilor în schimburile bilaterale A/B.
Să se observe impactul asupra IRSN al creşterii productivităţii
muncii în ramurile economice exportatoare ale ţării A în medie cu 7% faţă
de anul de referinţă.
Dacă productivitatea muncii din ţara B a crescut în aceeaşi perioadă
în medie cu 9% în ramurile exportatoare, ce arată indicele factorial al
raportului de schimb?
Statistică pentru afaceri internaţionale

Problema 6
Să se observe intensitatea schimburilor intraindustriale în comerţul
exterior al României cu ţările UE cu Articole manufacturate diverse
(secţiunea 8 a SITC, rev.3) în anul 2000, folosind următoarele date
(milioane USD):
Grupa Export (fob) Import (fob)
81 Construcţii prefabricate 38,6 58,3
82 Mobila şi părţile ei 364,2 37,6
83 Articole voiaj 27,5 1,8
84 Îmbrăcăminte şi accesorii 2153,6 245,7
85 Încălţăminte 766,3 167,8
87 Instrumente şi aparate profesionale 16,7 130,1
88 Aparate foto, echipamente optice 9,2 20,4
89 Alte articole diverse 117,0 28,6

Care este intensitatea schimburilor intraindustriale în fiecare grupă


de mărfuri, dar intensitatea medie pe întreaga secţiune SITC?
Ştiind că în acel an, exportul total de mărfuri al ţării a fost de 10.366,5
milioane USD, iar importul total de 12.049,6 milioane USD, să se determine şi
comenteze pe fiecare grupă şi pe întreaga secţiune 8 a SITC avantajul comparativ
relevat,

Problema 7

Date oficiale despre economia Olandei în perioada 1995-2000 sunt


prezentate în tabelul de mai jos:
Indicatorul UM 1995 2000
Populaţia Milioane loc. 15,5 15,9
PIB Miliarde USD 326 365
Exporturi
ƒ Volum valoric Miliarde USD 242 259
ƒ Valoare unitară % 100 113
Importuri
ƒ Volum valoric Miliarde USD 217 241
ƒ Valoare unitară % 100 114
Sursa: International Finacial Statistics – July 2001

Să se determine şi să se comenteze:
a) indicele gradului de acoperire a importurilor prin exporturi de
mărfuri specific anului 2000 (1995=100%);
Statistica comerţului exterior cu mărfuri

b) indicele raportului de schimb net; specificaţi şi argumentaţi dacă are


sau nu are sens determinarea foarfecelui de preţuri în comerţul
exterior al Olandei;
c) indicele puterii de cumpărare a exporturilor Olandei din anul 2000
faţă de anul de referinţă 1995.

Problema 8
În anul 2000, exportul total de mărfuri al României a fost de
10.366,5 milioane USD. În tabel este prezentată structura pe grupe de
mărfuri a exportului în funcţie de două clasificări analitice uzuale:

Secţiunile CSCI Rev 3 mil USD Mari categorii economice mil USD
0. Produse alimentare şi animale 244,9 Alimente şi băuturi 277,8
vii
1. Băuturi şi tutun 23,4 Aprovizionări industriale 3547,3
2. Materiale crude, necomestibile 939,7 Combustibili şi lubrefianţi 740,3
3. Combustibili minerali, lubrefianţi 742,8 Bunuri de capital 1188,4
4. Uleiuri, grăsimi, ceara de origine 19,8 Echipament de transport 616,0
animală şi vegetală
5. Produse chimice 604,6 Bunuri de consum nespecificate 3969,4
în altă parte
6. Produse nemanufacturate 2025,1 Alte bunuri nespecificate 27,3
7. Maşini şi echipamente 1948,2
8. Articole manufacturate diverse 3806,1
9. Bunuri şi tranzacţii neclasificate 11,9
Total 10366,5 Total 10366,5

Să se utilizeze coeficienţii de concentrare Gini, Gini-Struck şi


Hirschman pentru a compara cele două prezentări structurale ale exportului
de mărfuri.
Statistică pentru afaceri internaţionale

Chapter 6

STATISTICS OF FOREIGN TRADE


IN GOODS:
CONCEPTS AND DEFINITIONS
FOR COLLECTING
AND GROUPING CUSTOMS’ DATA

According to the Concepts and Definitions recommended by the UN


Statistics Division, foreign trade statistics record all goods which add to or
subtract from the stock of material resources of a country by entering
(imports) or leaving (exports) its economic territory. Goods simply being
transported through a country (goods in transit) or temporary admitted or
withdrawn do not add to or subtract from the stock of material resources of
a country and are not included in the international merchandise trade
statistics.
The time at which an import or export transaction should be recorded
is recommended to be the moment when goods enter or leave the economic
territory of a country (customs based data).
There are two trade systems in common use, by which international
merchandise trade statistics are compiled: the general trade system and the
special trade system.
The general trade system is in use when the statistical territory of a
country coincides with its economic territory. Consequently, under the
general trade system, imports include all goods entering the economic
territory (ignoring the final use of the imported goods inside the borders or
for re-exports) and exports include all the goods leaving the economic
territory (neglecting the origin of those goods).
The special trade system is in use when the statistical territory
comprises only a particular part of the economic territory – the free
circulation area, that is, the part within which goods “may be disposed of
without customs restriction”. Consequently, in such a case, imports include
all goods entering the free circulation area of the country, which means
cleared through customs for home use, and exports include all goods leaving
the free circulation area of the country.
Statistica comerţului exterior cu mărfuri

Romanian foreign trade statistics is based on the principles of the


special trade system It includes all transactions in goods between Romanian
economic actors and those from other countries having as object: import of
goods directly for consumption, imported goods taken out of customs
warehouses or free zones in order to be consumed, export of national
products as well as export of imported goods declared for domestic
consumption. There are also included: temporary imports of foreign good
for processing inside the country and exports of goods compensatory after
processing inside the country; temporary exports of goods for processing in
other countries and imports of goods compensatory after processing in other
countries.
Value data of exports and imports are determined in thousands of
USD by using:
- FOB prices for exports. They represent the prices of goods at the
border of exporting country, including the value of commodity, all
transport expenditures until the shipping point, as well as all the fees for
the commodity to be loaded aboard.
- CIF prices for imports. They represent the prices of goods at the
border of importing country, including both component elements of FOB
price and the cost of insurance and that of international transport.
Data on exports and imports of the private sector refer to the
operations carried out by foreign trade brokers with private capital and by
private producers who directly perform foreign trade activity.
The General Customs Directory (GCD) represents the main data
source of foreign trade. It performs the processing of customs declarations
for export and import. Statistical reports for some categories of the goods
transported by cable or pipes (electric energy and natural gas) are also
considered a source of data. Monthly operative data can be successively
rectified by GCD, due to the delayed arrival, to the modification or
cancellation of customs declarations from previous months.
Exports and imports do not include transit goods, goods temporarily
admitted drawn in/out the country (excepting those for processing), goods
purchased by international organizations, for own uses in Romania and
goods for repairs.
Value data are expressed in FOB effective external prices for
exports and CIF for imports. National Institute of Statistics estimates
imports CIF in FOB prices based on a CIF/FOB transformation coefficient
of 1.0834 set up by a survey on main profile commercial companies.
Quantitative data are generally expressed in metric tones and for
certain goods in specific measurement units (pieces, cubic meters, kWh,
etc.)
Statistică pentru afaceri internaţionale

Goods, object of foreign trade transactions are classified according


to the Combined Nomenclature (C.N.) on which customs tariff is based.
Statistical data are also presented by commodity groups of Standard
International Trade Classification (SITC, Rev. 3) and of Broad
Economic Categories (BEC), based on conversion keys between these
classifications.
Foreign trade with each partner country is defined based on the
principle "destination country" (for export) and "origin country" (for
import). "Destination country" is considered the country where the
commodity was produced or passed the last processing.
The groups of countries by continents are made according to the
recommendations of European Union Statistical Office (EUROSTAT) while
economic groups by countries are those from UN Monthly Statistical
Bulletin, with the following components:
ƒ Developed countries: United States of America, Canada, European
Union's countries, European Free Trade Association's Countries,
Faeroe Islands, Gibraltar, Malta, Monaco, Israel, Japan, Australia,
New Zealand, and South Africa.
ƒ Former transition countries: Czech Republic, Hungary, Poland,
Romania, Slovakia, Slovenia, Bulgaria, Baltic States, CIS countries,
Albania, Bosnia-Herzegovina, Croatia, Former Yugoslav Republic
of Macedonia, Yugoslavia.
ƒ Developing countries: countries not included in the first groups.
Another grouping of the countries:
ƒ European Union (EU): Austria, Belgium, Czech Republic, Cyprus,
Denmark, Estonia, Finland, France, Germany, Greece, Hungary,
Ireland, Italy, Latvia, Lithuania, Luxemburg, Malta, the Netherlands,
Poland, Portugal, Slovak Republic, Slovenia, Spain, Sweden, United
Kingdom.
ƒ European Free Trade Association (EFTA): Iceland, Norway,
Switzerland, Lichtenstein.
ƒ EU accession countries: Bulgaria, Romania, Turkey.
ƒ The Organization of Petroleum Exporter Countries (OPEC):
Algeria, Saudi Arabia, Ecuador, United Arabian Emirates, Gabon,
Indonesia, Iraq, Iran, Kuwait, Libya, Nigeria, Qatar, Venezuela.
ƒ Commonwealth of Independent States (CIS): Armenia, Azerbaijan,
Belarus, Georgia, Kazakhstan, Kyrgyzstan, Republic of Moldova,
Russian Federation, Tajikistan, Turkmenistan, Ukraine, and
Uzbekistan.
Statistica comerţului exterior cu mărfuri

Statistical analysis of foreign trade in goods data at country level

Usually, in a comprehensive country level statistical analysis three


groups of indicators are involved:
1. Indicators expressing the annual performance (level) of the foreign
trade in goods;
2. Structural analysis indicators referring both to commodity structure of
exports/imports and to the geographical dispersion of foreign trade in
goods;
3. Factor analysis indicators or index numbers of foreign trade in goods.
The performance of a country in foreign trade in goods is generally
captured by the following indicators, which are also used in international
comparisons:
a) Goods exports per capita expressed in USD or in Euro per capita.
By noting XG the yearly value of goods exports of a given country
and P the number of its inhabitants, it results:
XG
( USD / capita )
P
b) Relative significance of goods exports (XG) and imports (MG) as
compared to the country’s GDP:
XG MG
⋅ 100 ⋅ 100
GDP and, respectively, GDP
c) Significance of the imbalance registered by a country in its foreign
trade in goods:
XG − MG XG − MG
⋅ 100 ⋅ 100
GDP or X G + M G

d) Share of a given country in world exports and/or world imports.

The structural analysis indicators are based on customs statistics that


displays a country’s exports/imports by commodity groups and/or by partner
countries.
x
By noting: g i = i - the share (quota) of a group of commodities in
Σxi
the total value of exports, respectively, imports, the commodity
concentration index of each trade flow is expressed by:
The Gini – Struck coeficient:
nΣg i2 − 1
C= with C ∈( 0,1 )
n −1
Statistică pentru afaceri internaţionale

The Hirschman coefficient, which is currently applied in UNCTAD


publications:

m 100
H= − ⋅ Σg i2 with H ∈ (0, 1)
m − 100 m − 100

where:
100
m= is the minimum value of the Hirschman index (the lowest
n
concentration)
n = number of commodity groups.

The geographical dispersion index of exports/imports is developed


by using the same tools, but gi refers to the share of each partner country in
the total exports/imports of goods of the analyzed country

The Grubel-Lloyd index (1975) or the intra-industrial exchange


index (IIE) is based on the assumption that the more a country is industrially
developed, the more that country is able to exchange products of different
industries.
If in a given k industry ( k = 1,n ) the intra-industrial exchange is
expressed by:

x k − mk
IIE k = 1 −
xk + mk

with: IIEk = 0 when there is only a one-side flow (only exports, or only
imports), one has to exchange products of industry k with other goods
(inter-industrial trade)
IIEk = 1 when there is a perfectly balanced exchange of products
generated by industry k (only intra-industrial trade). There is no need to
involve goods belonging to other industries to assure the balance.
At a country level, one has to develop a weighted average of the k
index numbers:
x + mk
IIE = ΣIIE k ⋅ k
Σ( x k + mk )
Statistica comerţului exterior cu mărfuri

with IIE → 0 - inter-industrial exchange is prevailing in the country’s


foreign trade. Specific to developing countries exporting primary goods and
importing manufactured ones.
IIE → 1 - intra-industrial exchange of goods represents the largest
part pf the country’s foreign trade. This is specific to developed countries’
goods exchange.

The revealed comparative advantage (RCA) proposed in 1995 by


Damien Neven from the World Bank Institute. He assumes that:
At a given “k” industry level:
⎛ x m ⎞
RCAk = ⎜⎜ k − k ⎟⎟ ⋅ 100
⎝ Σx k Σmk ⎠
with RCAk ∈ ( −100 , 100 )
A country registers:
- A comparative advantage, when RCAk is positive because of its
strong international specialization in products of industry k (the
share of industry k in the total export is (much) higher than the
corresponding share in its imports).
- A comparative disadvantage, when RCAk registers a negative
value expressing a strong dependence on the imports of products
of industry “k” (the country is not producing or not able to
produce those goods).

Factor analysis indicators or foreign trade indices

A time bound analysis of the exports/imports of a company


(microeconomic level) or of a country (macroeconomic level) is based on a
system of index numbers.
Three indices are used for the separate analysis of the
exports/imports evolution over time:
ƒ the value index for exports:
Σ q1 p1 Σ v1 X 1
I (vX ) = = =
Σ q0 p0 Σ v0 X 0
and, similarly for imports:
Σ q1 p1 Σ v1 M 1
I (vM ) = = =
Σ q0 p0 Σ v0 M 0
Statistică pentru afaceri internaţionale

The current value of the analyzed commercial flow (exports in fob


prices; imports in cif prices) is compared to the value of the same flow of
goods in the reference year in order to express the nominal increase or
decrease of the total value of transactions.
ƒ the quantum index:
Σ q1 p0 I (qX )
I =
q

Σ q0 p0 I (qM )
indicates the quantitative or real evolution of a commercial flow. It
represents a deflated value index number as the changes in price are
excluded.
ƒ the unit value index:
Σv1 I (vuX )
I =
q
1 I (vuM )
∑ i p v1
is a specific price index number used in foreign trade analysis.

For each of the trade flows (exports or imports), the increase or


decrease in the value index can be expressed by the product of the two
factors which determine this variation:
I (vX ) = I (qX ) ⋅ I (vuX )
for exports and, similarly, for imports:
I (vM ) = I (qM ) ⋅ I (vuM ) .
Terms of trade indicators

Based on these three indices, a very specific group of terms of trade


indicators has been developed in order to analyze the two foreign trade
flows at the same time as entries and go outs of a company/country that may
affect its results (the value added at micro and macroeconomic level). The
terms of trade indicators are based on two assumptions:
ƒ The variation of each commercial flow is expressed by the three
indices mentioned above: I v , I q , I vu .
ƒ Export is a delivery of goods and creates an income flow for the
company (country) at the same time as the import is a purchasing
of goods that has to be paid to the non-resident seller.
Statistica comerţului exterior cu mărfuri

The two commercial flows have opposite direction and opposed effects
both in terms of possession of goods and in terms of payment. The terms of
trade indicators are:
ƒ The index of percentage coverage of imports by exports:
I (vX )
IGA = v ⋅ 100
I( M )
For comments see details presented in the section dedicated to the
statistical analysis of a Balance of Payments account.

ƒ The terms of trade (index) or, the so-called “net barter” terms
of trade is the ratio of the export unit value index when compared
to the import unit value index:
I (vuX )
IRSN = vu ⋅ 100
I( M )
- when IRSN = 100% export and import prices register the same
change in time;
- when IRSN > 100% current export prices are higher than those of
imports when comparing to the reference year (imports became
relatively cheaper);
- when IRSN < 100% current export prices are lower then those of
imports when comparing to the reference year (in terms of export
prices imports are currently more expensive);

ƒ The foreign trade price shears:


FP = 100 – IRSN
It is calculated only when terms of trade registers a negative change
in time (a decrease) in order to express the relative magnitude of losses
induced by foreign trade.
ƒ The absolute value of the losses is calculated by comparing the
absolute value effect of changes in prices of exports ( ∆ (pX ) →
incomes) to that in imports ( ∆ (pM ) → payments):
∆RSN = ∆ (pX ) − ∆ (pM )
ƒ The purchasing power of exports is an index number resulting
from a value index of exports when deflating by the import unit
value index:
I (vX ) I (qX ) ⋅ I (vuX )
IPCX = vu ⋅ 100 = ⋅ 100 = I (qX ) ⋅ IRSN ⋅ 100
I( M ) I (vuM )
Statistică pentru afaceri internaţionale

It reflects the over time change in the quantum of importable goods


taking into account:
- the increase (decrease) of incomes generated by exports;
- the change in price of imports.
Originally, the name of this index used to be the income terms of
trade.
Two other terms of trade indicators are more rarely used in foreign
trade analysis:
ƒ The “gross barter” terms of trade defined as the ratio of the
export quantum index to the import quantum index:
I (qX )
IRSB = q ⋅ 100
I( M )
The use of this index number is limited (IGA should be around
100%). Its significance is:
- When IRSB = 100% one has to export currently the same
quantum (volume) of goods in order to be able to import (to buy)
a physical unit of goods;
- When IRSB < 100% it shows a structural improvement of
exports;
- When IRSB > 100% it points out a structural worsening of
exports, as for a unit of imported goods one has to currently
export more than during the reference period.
ƒ The “factorial” terms of trade is the terms of trade index
corrected by a labour productivity index in order to show a
combined result of growth factors (external factors expressed as
differentiated changes in trading prices and internal factors
expressed in increase of labor productivity).