Cogniție și motivație în învățare

Perspective de abordare a motivației

1. Considerații generale – rolul componentelor

motivaționale în învățare
2. Teoria auto-eficienței – A. Bandura
3. Teoria atribuirii – B. Weiner
4. Teoria obiectivelor de realizare
5. Modele de design-uri motivaționale
6. Motivație și angajament
 Cogniție și motivație în învățare

5. Modele de design-uri motivaționale

Design-ul motivațional (proiectarea motivațională) =

procesul sistematic de organizare a resurselor și a
procedurilor în așa fel încât să fie obținute schimbări la
nivel de motivație.

- are la bază teorii ale motivației umane, vizează principii

și procese replicabile și caută explicații și predictibilitate;
 Cogniție și motivație în învățare

Tipuri de modele de design motivațional

(a) modele centrate pe persoană – oamenii sunt animați

de dorințe, potențialități, valori și motive care le
influențează motivația personală și dezvoltarea (auto-
actualizarea, auto-eficiența);
(b) modele centrate pe mediu – motivația putând fii
modificată prin intermediul manipulării deprivării și
satisfacției;
(c) modele centrate pe interacțiune – valorile umane și
abilitățile înnăscute influențează și sunt influențate de
factorii din mediu;
 Cogniție și motivație în învățare

(d) modele omnibus – nu sunt design-uri motivaționale,

dar exemplifică strategii motivaționale prezente în toate
modelele (stimularea interesului, monitorizarea
progresului, recompensarea realizărilor etc.);

- = modele de predare adaptate principalelor scopuri

urmărite: interacțiunea socială, procesarea
informațiilor, dezvoltarea personală sau modificarea
comportamentului.
 Cogniție și motivație în învățare

Adevărata motivație are loc la trei nivele: motivația de a

învăța, motivația de a muncii și auto-motivația
(plasând responsabilitatea asupra persoanei);
- profesorul poate să acționeze asupra mediului și a
factorilor motivatori extrinseci pentru a crește
posibilitățile de auto-motivare.
 Cogniție și motivație în învățare

Modelul ARCS (J. Keller) descrie patru componente

esenţiale pentru stimularea învăţării:
(1) Captarea şi menţinerea atenţiei şi interesului elevului
pentru subiectul propus (Attention);
(2) Accentuarea relevanţei temei în raport cu nevoile şi
interesele persoanei (Relevance);
(3) Dezvoltarea unor expectanţe pozitive, de încredere în
capacitatea de a atinge obiectivele stabilite (Confidence);
(4) Trăirea sentimentului de satisfacţie raportat la efortul
depus şi realizările obţinute în procesul de învăţare
(Satisfaction).
 Cogniție și motivație în învățare

Exercițiu!!!

Modelul ARCS pentru un studiu de caz.

 Cogniție și motivație în învățare

6. Motivație și angajament

Angajament = implicarea activă în sarcinile de învățare,

sau ”energia în acțiune”;

Este un construct multidimensional:

(1) Finn (1989): comportamentală – participarea la

cursuri și la școală; afectivă – identificarea cu școala,
sentimentul de apartenență la acea comunitate și de
valorificare a învățării;
 Cogniție și motivație în învățare

(2) Fredricks, Blumenfeld și Paris (2004):

comportamentală – efortul investit, participarea la cursuri,
realizarea temelor pentru acasă, participare în activități
extra-curriculare etc.; cognitivă – investirea în învățare,
utilizarea strategiile metacognitive de planificare,
monitorizare și evaluare a propriei cogniții sau stabilirea
obiectivelor de învățare; afectivă – atitudinea pozitivă față
de învățare, interesul manifestat, sentimentul de
apartenență etc.

(3) Appleton, Christenson, Kim și Reschly (2006):

academic, comportamental, cognitiv și psihologic.
 Cogniție și motivație în învățare

Exercițiu:

Chestionar pentru identificarea angajamentului școlar

 Cogniție și motivație în învățare

De citit pentru examen:

1.Paloș, R. (2012). Teorii ale învățării și implicațiile lor
educaționale. Timișoara: Editura Universității de Vest
(ed. II), pp. 190-193 (7.3)
2.Paloș, R. (2013). Psihologia educației între teorie și
practică. București: Editura Didactică și Pedagogică,
pp.226-230 (5.2), pp.235-239 (5.3).