Relaţiile lui Viète

Definiţie Dacă 𝑓 ∈ ℂ[𝑥] este un polinom de grad n, n ≥ 1, ecuaţia 𝑓(𝑥) = 0 se

numeşte ecuaţie polinomială sau ecuaţie algebrică asociată polinomului f.
Ecuaţiile de gradul întâi sunt ecuaţii algebrice asociate polinoamelor de gradul întâi,
ecuaţiile de gradul al doilea sunt ecuaţii algebrice asociate polinoamelor de gradul doi, etc.
A rezolva o ecuaţie algebrică înseamnă a determina toate rădăcinile din corpul ℂ ale
polinomului f. Pentru rezolvarea unor ecuaţii algebrice – atunci când cunoaştem unele
informaţii suplimentare privind rădăcinile – sunt utile relaţiile între rădăcini şi coeficienţi,
cunoscute sub denumirea de formulele lui Viète.
Teoremă (Viète)
Fie 𝑓 = 𝑎𝑛 𝑥 𝑛 + 𝑎𝑛−1 𝑥 𝑛−1 +. . . +𝑎1 𝑥 + 𝑎0 ∈ ℂ[𝑥] un polinom de grad n având
rădăcinile 𝑥1 , 𝑥2 , … , 𝑥𝑛 ∈ ℂ, nu neapărat distincte. Atunci au loc egalităţile numite formulele
lui Viète:
𝑎𝑛−1
𝑆1 = ∑ 𝑥𝑖 = −
𝑎𝑛
1≤𝑖≤𝑛
𝑎𝑛−2
𝑆2 = ∑ 𝑥𝑖 𝑥𝑗 =
𝑎𝑛
1≤𝑖<𝑗≤𝑛
………………………………………………………..
𝑎𝑛−𝑘
𝑆𝑘 = ∑ 𝑥𝑖1 𝑥𝑖2 ∙ … ∙ 𝑥𝑖𝑘 = (−1)𝑘
𝑎𝑛
1≤𝑖1 <𝑖2 <...<𝑖𝑘 ≤𝑛
…………………………………………………………
𝑎0
𝑆𝑛 = ∏ 𝑥𝑖 = (−1)𝑛
{ 𝑎𝑛
1≤𝑖≤𝑛

Observaţii
1) Dacă n = 2, pentru 𝑓 = 𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐 ∈ ℂ[𝑥] şi 𝑥1 , 𝑥2 sunt rădăcinile lui f, atunci
relaţiile lui Viète sunt:
𝑏
𝑆1 = 𝑥1 + 𝑥2 = −
𝑎
𝑐
𝑆2 = 𝑥1 ∙ 𝑥2 = (1)
𝑎
Reciproc, dacă x1 şi x2 verifică relaţiile (1), atunci x1 şi x2 sunt rădăcinile polinomului
𝑓 = 𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐
2) Dacă n = 3, pentru 𝑓 = 𝑎𝑥 3 + 𝑏𝑥 2 + 𝑐𝑥 + 𝑑 ∈ ℂ[𝑥], 𝑎 ≠ 0 ş𝑖 𝑥1 , 𝑥2 , 𝑥3 sunt
rădăcinile lui f, atunci relaţiile lui Viète sunt:
 𝑏
𝑆1 = 𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 = − 𝑎
𝑐
𝑆2 = 𝑥1 𝑥2 + 𝑥1 𝑥3 + 𝑥2 𝑥3 = 𝑎 (2)
𝑑
𝑆3 = 𝑥1 𝑥2 𝑥3 = − 𝑎

Reciproc, dacă 𝑥1 , 𝑥2 ş𝑖 𝑥3 verifică relaţiile (2), atunci ele sunt rădăcinile lui
𝑓 = 𝑎𝑥 3 + 𝑏𝑥 2 + 𝑐𝑥 + 𝑑
3) Dacă n = 4, pentru 𝑓 = 𝑎𝑥 4 + 𝑏𝑥 3 + 𝑐𝑥 2 + 𝑑𝑥 + 𝑒 ∈ ℂ[𝑥], 𝑎 ≠ 0 ş𝑖 𝑥1 , 𝑥2 , 𝑥3 , 𝑥4
rădăcinile lui f, relaţiile lui Viète sunt:
𝑏
𝑆1 = 𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 + 𝑥4 = − 𝑎
𝑐
𝑆2 = 𝑥1 𝑥2 + 𝑥1 𝑥3 + 𝑥1 𝑥4 + 𝑥2 𝑥3 + 𝑥2 𝑥4 + 𝑥3 𝑥4 = 𝑎 (3)
𝑑
𝑆3 = 𝑥1 𝑥2 𝑥3 + 𝑥1 𝑥2 𝑥4 + 𝑥1 𝑥3 𝑥4 + 𝑥2 𝑥3 𝑥4 = − 𝑎
𝑒
𝑆4 = 𝑥1 𝑥2 𝑥3 𝑥4 = 𝑎

Reciproc, dacă 𝑥1 , 𝑥2 , 𝑥3 ş𝑖 𝑥4 verifică relaţiile (3), atunci ele sunt rădăcinile lu 𝑓 =

𝑎𝑥 4 + 𝑏𝑥 3 + 𝑐𝑥 2 + 𝑑𝑥 + 𝑒
Aplicaţii ale relaţiilor lui Viète
1) Calculul unor expresii simterice depinzând de rădăcinile uni polinom
Spunem că o expresie 𝐸(𝑥1 , 𝑥2 , … , 𝑥𝑛 ) este simetrică dacă nu se schimbă atunci când
se permută 𝑥1 , 𝑥2 , … , 𝑥𝑛 . O astfel de expresie se poate exprima în funcţie de 𝑆1 , 𝑆2 , … , 𝑆𝑛 din
relaţiile lui Viète, dacă 𝑥1 , 𝑥2 , … , 𝑥𝑛 sunt rădăcinile unui polinom de grad 𝑛, 𝑓 ∈ ℂ[𝑥], ceea ce
permite calculul ei fără a afla 𝑥1 , 𝑥2 , … , 𝑥𝑛 efectiv.
Exemplu Fie plinomul 𝑓 = 𝑥 3 + 2𝑥 2 + 3𝑥 + 4, care are rădăcinile 𝑥1 , 𝑥2 ş𝑖 𝑥3 . Să se
1 1 1
afle 𝑥12 + 𝑥22 + 𝑥32 ş𝑖 +𝑥 +𝑥 .
𝑥1 2 3

Soluţiile. Din relaţiile lui Viète avem:

𝑏 2
𝑆1 = 𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 = − = − = −2,
𝑎 1
𝑐 3
𝑆2 = 𝑥1 𝑥2 + 𝑥1 𝑥3 + 𝑥2 𝑥3 = = = 3,
𝑎 1
𝑑 𝑓
𝑆3 = 𝑥1 𝑥2 𝑥3 = − = − = −4
𝑎 1
Atunci: 𝑥12 + 𝑥22 + 𝑥32 = (𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 )2 − 2(𝑥1 𝑥2 + 𝑥1 𝑥3 + 𝑥2 𝑥3 ) = 𝑆12 − 2𝑆2 =
(−2)2 − 2 ∙ 3 = 4 − 6 = −2
Şi
 1 1 1 𝑥2 𝑥3 + 𝑥1 𝑥3 + 𝑥1 𝑥2 𝑆2 3 3
+ + = = = =−
𝑥1 𝑥2 𝑥3 𝑥1 𝑥2 𝑥3 𝑆3 −4 4
2) Determinarea unor polinoame când se cunosc rădăcinile acestora
Din teorema lui Viète deducem că există o infinitate de polinoame care admit
rădăcinile date 𝑥1 , 𝑥2 , … , 𝑥𝑛 şi anume 𝑓 = 𝑎[𝑥 𝑛 − 𝑆1 𝑥 𝑛−1 + 𝑆2 𝑥 𝑛−2 −. . . +(−1)𝑛 𝑆𝑛 ], unde
𝑎 ∈ ℂ, 𝑎 ≠ 0.
Exemple: 1) Să se afle polinomul monic care are rădăcinile 𝑥1 = 1, 𝑥2 = 2 ş𝑖 𝑥3 = 3.
Soluţie. Calculăm: 𝑆1 = 𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 = 6
𝑆2 = 𝑥1 𝑥2 + 𝑥1 𝑥3 + 𝑥2 𝑥3 = 1 ∙ 2 + 1 ∙ 3 + 2 ∙ 3 = 11
𝑆3 = 𝑥1 𝑥2 𝑥3 = 1 ∙ 2 ∙ 3 = 6
Plinomul căutat este 𝑓 = (𝑥 − 𝑥1 )(𝑥 − 𝑥2 )(𝑥 − 𝑥3 ) = 𝑥 3 − 𝑆1 𝑥 2 + 𝑆2 𝑥 − 𝑆3 , adică
𝑓 = 𝑥 3 − 6𝑥 2 + 11𝑥 − 6
2) Fie 𝑥1 , 𝑥2 , 𝑥3 rădăcinile polinomului 𝑓 = 𝑥 3 − 2𝑖𝑥 2 − 3𝑥 + 4𝑖. Să se determine un
polinom g, de gradul al treilea, care are rădăcinile 𝑦1 = 𝑥12 , 𝑦2 = 𝑥22 ş𝑖 𝑦3 = 𝑥32
Soluţie. Relaţiile lui Viète pentru f sunt:
𝑆1 = 𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 = 2𝑖, 𝑆2 = 𝑥1 𝑥2 + 𝑥1 𝑥3 + 𝑥2 𝑥3 = −3 şi 𝑆3 = 𝑥1 𝑥2 𝑥3 = −4𝑖.
Atunci obţinem:
𝑆1′ = 𝑦1 + 𝑦2 + 𝑦3 = 𝑥12 + 𝑥22 + 𝑥32 = 𝑆12 − 2𝑆1 = 2
𝑆2′ = 𝑦1 𝑦2 + 𝑦1 𝑦3 + 𝑦2 𝑦3 = 𝑥12 𝑥22 + 𝑥12 𝑥32 + 𝑥22 𝑥32
= (𝑥1 𝑥2 + 𝑥1 𝑥3 + 𝑥2 𝑥3 )2 − 2𝑥1 𝑥2 𝑥3 (𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 ) = 𝑆22 − 2𝑆1 𝑆3
= (−3)2 − 2 ∙ 2𝑖(−4𝑖) = 9 − 16 = −7
𝑆3′ = 𝑦1 𝑦2 𝑦3 = 𝑥12 𝑥22 𝑥32 = (𝑥1 𝑥2 𝑥3 )2 = 𝑆32 = (−4𝑖)2 = −16
Polinomul monic g cu rădăcinile 𝑦1 , 𝑦2 ş𝑖 𝑦3 este:
𝑔 = 𝑦 3 − 𝑆1′ 𝑦 2 + 𝑆2′ 𝑦 − 𝑆3′ , 𝑎𝑑𝑖𝑐ă 𝑔 = 𝑦 3 − 2𝑦 2 − 7𝑦 + 16
3) Rezolvarea unor sisteme simetrice
Dacă pentru un sistem de n ecuaţii cu necunoscutele 𝑥1 , 𝑥2 , … , 𝑥𝑛 putem calcula
sumele 𝑆1 , 𝑆2 , … , 𝑆𝑛 , atunci rezolvarea sistemului se reduce la determinarea rădăcinilor
polinomului 𝑓 = 𝑥 𝑛 − 𝑆1 𝑥 𝑛−1 +. . . +(−1)𝑛 𝑆𝑛
Exemplu Să se rezolve sistemul:
𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 = 0
{ 𝑥12 + 𝑥22 + 𝑥32 = 14
𝑥13 + 𝑥23 + 𝑥33 = −18
Soluţie. Avem (𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 )2 = 𝑥12 + 𝑥22 + 𝑥32 + 2(𝑥1 𝑥2 + 𝑥1 𝑥3 + 𝑥2 𝑥3 ), de unde
obţinem: 𝑆2 = 𝑥1 𝑥2 + 𝑥1 𝑥3 + 𝑥2 𝑥3 = −7
 Din 𝑥13 + 𝑥23 + 𝑥33 − 3𝑥1 𝑥2 𝑥3 = (𝑥1 𝑥2 𝑥3 )(𝑥12 + 𝑥22 + 𝑥32 − 𝑥1 𝑥2 − 𝑥1 𝑥3 − 𝑥2 𝑥3 )
obţinem 𝑆3 = 𝑥1 𝑥2 𝑥3 = −6
Polinoamele f cu rădăcinile 𝑥1 , 𝑥2 ş𝑖 𝑥3 sunt de forma 𝑓 = 𝑎(𝑥 3 − 𝑆1 𝑥 2 + 𝑆2 𝑥 −
𝑆3 ) = 𝑎(𝑥 3 − 7𝑥 + 6), 𝑎 ≠ 0. Ecuaţia 𝑓̃(𝑥) = 0 se scrie 𝑥 3 − 7𝑥 + 6 = 0 sau (𝑥 − 1)(𝑥 −
2)(𝑥 + 3) = 0 cu soluţiile 𝑥1 = 1, 𝑥2 = 2, 𝑥3 = 3 sau o permutare a lor, deoarece sistemul
este simetric. Atunci mulţimea soluţiilor este 𝑆 = {(1; 2; −3), (1; −3; 2), (2; 1; −3),
(2; −3; 1), (−3; 1; 2), (−3; 2; 1)}.
4) Determinarea rădăcinilor unui polinom cunoscând o relaţie suplimentară verificată
de acestea
Exemplu Fie polinomul 𝑓 = 𝑥 3 − 10𝑥 2 + 31𝑥 − 30. Să se determine rădăcinile
𝑥1 , 𝑥2 , 𝑥3 ale lui f, ştiind că 𝑥1 + 𝑥2 = 𝑥3 .
Soluţie. Scriem relaţiile lui Viète:
𝑆1 = 𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 = 10 (1)
{𝑆2 = 𝑥1 𝑥2 + 𝑥1 𝑥3 + 𝑥2 𝑥3 = 31 (2)
𝑆3 = 𝑥1 𝑥2 𝑥3 = 30 (3)
Cum 𝑥1 + 𝑥2 = 𝑥3 (4), din (1) şi (4) rezultă 2𝑥3 = 10 ⇒ 𝑥3 = 5. Înlocuind 𝑥3 în
𝑥1 + 𝑥2 = 5
(1) şi (3) obţinem sistemul { , care are rădăcinile 𝑥1 = 2 ş𝑖 𝑥2 = 3.
𝑥1 𝑥2 = 6

Probleme propuse
1) Scrieţi relaţiile lui Viète pentru polinoamele:
a) 𝑓 = 𝑥 3 − 7𝑥 + 12; d) 𝑓 = −𝑥 4 + 2𝑖𝑥 3 + 3𝑥 2 − 𝑖;
b) 𝑓 = 2𝑥 3 + 𝑥 2 − 𝑥 − 1; e) 𝑓 = 𝑥 4 + 𝑥 3 + 1;
c) 𝑓 = 𝑥 3 − 𝑥 + 1; f)𝑓 = −2𝑥 5 + 𝑥 3 + 𝑖𝑥 + 4.
2) Să se formeze polinoamele monice de gradul trei având rădăcinile:
a) -1; 1; 2; b) 0; 1; -3; c) 2; 4; 6.
3) Să se formeze ecuaţiile de gradul patru având rădăcinile:
a) -2; -1; 0; 1; b) -2; -1; 1; 2; c) 1; 1; 1; 3.
4) Dacă 𝑥1 , 𝑥2 , 𝑥3 sunt rădăcinile ecuaţiei 𝑥 3 + 𝑥 + 1 = 0, să se calculeze:
a) 𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 ; f) 𝑥16 + 𝑥26 + 𝑥36 ;
b) 𝑥12 + 𝑥22 + 𝑥32 ; 1 1
g) 𝑥 + 𝑥 + 𝑥 ;
1
1 2 3
c) 𝑥13 + 𝑥23 + 𝑥33 ; 1 1 1
h) 𝑥 2 + 𝑥 2 + 𝑥 2 .
d) 𝑥14 + 𝑥24 + 𝑥34 ; 1 2 3

e) 𝑥15 + 𝑥25 + 𝑥35 ;

 5) Aceleaşi cerinţe ca şi în exerciţiul 4 pentru:
a) 𝑥 3 − 2𝑥 2 + 3𝑥 − 1 = 0
b) 𝑥 3 + 𝑖𝑥 + 1 = 0
c) 𝑥 3 + 2𝑥 2 + 3𝑥 + 4 = 0
d) 𝑥 3 − 5𝑥 2 + 4𝑥 − 3 = 0
6) Să se determine parametrul real m şi să se rezolve ecuaţiile de mai jos, dacă între
rădăcini are loc relaţia:
a) 𝑥 3 − 5𝑥 2 − 2𝑥 + 𝑚 = 0, 𝑥1 + 𝑥2 = 7;
b) 𝑥 3 + 𝑥 2 + 𝑚𝑥 + 1 = 0, 𝑥1 + 𝑥2 = 3;
c) 𝑥 3 − 28𝑥 + 𝑚 = 0, 𝑥1 = 2𝑥2 ;
d) 2𝑥 3 − 4𝑥 2 − 7𝑥 + 𝑚 = 0, 𝑥1 + 𝑥2 = 1;
e) 𝑥 3 − 𝑚𝑥 2 + 2𝑚𝑥 − 1 = 0, 𝑥12 + 𝑥22 + 𝑥32 = 0;
f) 2𝑥 3 + 𝑥 2 − 13𝑥 + 𝑚 = 0, 𝑥1 ∙ 𝑥2 = 1
7) Să se determine parametrul real m şi determinaţi rădăcinile polinoamelor
următoare, ştiind că sunt în progresie aritmetice:
a) 𝑓 = 𝑥 3 − 3𝑥 2 − 𝑥 + 𝑚;
b) 𝑓 = 𝑥 3 + 3𝑥 2 − 𝑥 + 𝑚;
c) 𝑓 = 𝑥 3 − 12𝑥 2 + 𝑚𝑥 − 28;
d) 𝑓 = 𝑥 3 + 6𝑥 2 + 6𝑥 + 𝑚;
e) 𝑓 = 𝑥 3 − 𝑚𝑥 2 − 2𝑚𝑥 + 8;
f) 𝑓 = 𝑥 3 − 3𝑚𝑥 2 + (2𝑚 − 1)𝑥 + 5𝑚;
g) 𝑓 = 4𝑥 3 − 12𝑥 2 + 11𝑥 − 3
8) Să se determine parametrul real m dacă rădăcinile reale ale polinomului de mai jos
sunt în progresie geometrică:
a) 𝑓 = 𝑥 3 + 3𝑚𝑥 2 + (5𝑚 − 1)𝑥 + 8;
b) 𝑓 = 𝑥 3 − 31𝑥 2 + 155𝑥 + 𝑚 − 5;
c) 𝑓 = 𝑥 3 − (2𝑚 + 5)𝑥 2 + (4𝑚 + 3)𝑥 − 27.
9) Să se rezolve următoarele ecuaţii algebrice ştiind că rădăcinile lor sunt în progresie
aritmetică:
a) 𝑥 3 + 3𝑥 2 − 𝑥 − 3 = 0;
b) 4𝑥 3 − 12𝑥 2 + 11𝑥 − 3 = 0;
c) 𝑥 4 − 8𝑥 3 + 14𝑥 2 + 8𝑥 + 𝑚 = 0;
d) 𝑥 4 + 𝑥 2 + 𝑎𝑥 + 𝑏 = 0;
 e) 𝑥 4 − 10𝑥 3 + 𝑎𝑥 2 − 50𝑥 + 𝑏 = 0
10) Să se rezolve ecuaţiile următoare, ştiind că suma a două rădăcini este egală cu
suma celorlalte două rădăcini:
a) 𝑥 4 + 2𝑥 3 + 3𝑥 2 + 2𝑥 − 3 = 0
b) 𝑥 4 − 4𝑥 3 + 5𝑥 2 − 2𝑥 − 6 = 0
c) 𝑥 4 + 2𝑥 3 + 2𝑥 2 + 10𝑥 + 25 = 0
11) Să se rezolve ecuaţiile următoare ştiind că între rădăcini are loc relaţia:
a) 2𝑥 4 + 𝑥 3 − 4𝑥 2 + 3𝑥 − 2 = 0 ş𝑖 𝑥1 + 𝑥2 = −1;
b) 4𝑥 4 − 3𝑥 2 − 3𝑥 − 2 = 0 ş𝑖 𝑥1 𝑥2 = −1;
c) 9𝑥 4 − 3𝑥 3 + 4𝑥 2 − 𝑥 + 1 = 0 ş𝑖 𝑥1 𝑥2 = 𝑥3 𝑥4 ;
d) 𝑥 4 + 𝑥 3 − 19𝑥 2 + 11𝑥 + 𝑚 = 0 ş𝑖 𝑥1 + 𝑥2 = −3
12) Dacă 𝑥1 ş𝑖 𝑥2 sunt rădăcinile ecuaţiei 𝑥 2 + 𝑥 + 𝑚 = 0, să se formeze ecuaţia în y
dacă:
a) 𝑦1 = 𝑥1 + 1, 𝑦2 = 𝑥2 + 1; 1 1
c) 𝑦1 = , 𝑦2 = ;
𝑥1 𝑥2 𝑥1 𝑥2
b) 𝑦1 = , 𝑦2 = ; 𝑥1 +1 𝑥2 +1
𝑥2 𝑥1
d) 𝑦1 = , 𝑦2 =
2𝑥2 +1 2𝑥1 +1

13) Fie ecuaţia 𝑥 3 + 2𝑥 + 3 = 0. Să se determine ecuaţia de gradul al treilea care are

rădăcinile:
a) 𝑦1 = 𝑥2 + 𝑥3 , 𝑦2 = 𝑥1 + 𝑥3 , 𝑦3 = 𝑥1 + 𝑥2 ;
b) 𝑦1 = 𝑥2 𝑥3 , 𝑦2 = 𝑥2 𝑥3 , 𝑦3 = 𝑥1 𝑥2 ;
𝑥2 +𝑥3 𝑥1 +𝑥3 𝑥1 +𝑥2
c) 𝑦1 = , 𝑦2 = , 𝑦3 = ;
𝑥1 𝑥2 𝑥3
𝑥2 𝑥3 𝑥1 𝑥3 𝑥1 𝑥2
d) 𝑦1 = + 1, 𝑦2 = + 1, 𝑦3 = + 1;
𝑥1 𝑥2 𝑥3
𝑥2 +𝑥3 𝑥1 +𝑥3 𝑥1 +𝑥2
e) 𝑦1 = , 𝑦2 = , 𝑦3 = ;
1+𝑥1 1+𝑥2 1+𝑥3
1 1 1
f) 𝑦1 = 1 + , 𝑦2 = 1 + , 𝑦3 = 1 +
𝑥12 𝑥22 𝑥32

14) Fie ecuaţia 𝑥 3 + 𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐, având rădăcinile 𝑥1 , 𝑥2 , 𝑥3 . Să se determine

ecuaţia care are rădăcinile 𝑦1 , 𝑦2 , 𝑦3 dacă:
1 1 1
a) 𝑦1 = 𝑥 𝑥1 , 𝑦2 = 𝑥 𝑥2 , 𝑦3 = 2 𝑥3 ;

b) 𝑦1 = 3𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 , 𝑦2 = 3𝑥2 + 𝑥1 + 𝑥3 , 𝑦3 = 3𝑥3 + 𝑥1 + 𝑥2 ;

c) 𝑦1 = −𝑥1 + 𝑥2 + 𝑥3 , 𝑦2 = −𝑥2 + 𝑥1 + 𝑥3 , 𝑦3 = −𝑥3 + 𝑥1 + 𝑥2 ;
d) 𝑦1 = 𝑥12 , 𝑦2 = 𝑥22 , 𝑦3 = 𝑥32 ;
 𝑥2 +𝑥3 𝑥3 +𝑥1 𝑥1 +𝑥2
e) 𝑦1 = , 𝑦2 = , 𝑦3 = ;
𝑥1 𝑥2 𝑥3
𝑥2 ∙𝑥3 𝑥3 ∙𝑥1 𝑥1 ∙𝑥2
f) 𝑦1 = , 𝑦2 = , 𝑦3 =
𝑥1 𝑥2 𝑥3

15) Fie 𝑓 ∈ ℝ[𝑥], 𝑓 = 𝑥 4 − 5𝑥 3 + 13𝑥 2 + 𝑎𝑥 + 𝑏. Să se arate că f nu are toate

rădăcinile reale.
16) Fie 𝑓 = 𝑥 3 + 𝑎𝑥 2 + 𝑏𝑥 + 𝑐, 𝑓 ∈ ℂ[𝑥], cu rădăcinile 𝑥1 , 𝑥2 , 𝑥3 şi fie 𝑆𝑛 = 𝑥1𝑛 +
𝑥2𝑛 + 𝑥3𝑛 , 𝑛 ∈ ℕ.
a) Calculaţi 𝑆2 , 𝑆3 ş𝑖 𝑆4 .
b) Arătaţi că 𝑆𝑛 + 𝑎𝑆𝑛−1 + 𝑏𝑆𝑛−2 + 𝑐𝑆𝑛−3 = 0
17) Utilizând ecuaţiile de gradul trei să se rezolve sistemele simetrice de ecuaţii:
𝑥+𝑦+𝑧=0 𝑥+𝑦+𝑧 =6
𝑎) {𝑥 + 𝑦 2 + 𝑧 2 = 6
2
𝑏) {𝑥𝑦 + 𝑥𝑧 + 𝑦𝑧 = 12
1 1 1 3
𝑥3 + 𝑦3 + 𝑧3 = 6 + + =
𝑥 𝑦 𝑧 2

𝑥 + 𝑦 + 𝑧 = 10 𝑥+𝑦+𝑧 =2
𝑐) { 𝑥 + 𝑦 2 + 𝑧 2 = 42
2
𝑑) {𝑥𝑦 + 𝑥𝑧 + 𝑦𝑧 = −1
𝑥 3 + 𝑦 3 + 𝑧 3 = 190 𝑥𝑦𝑧 = −2
𝑥+𝑦+𝑧 =9 𝑥+𝑦+𝑧 =1
1 1 1
𝑒) { 𝑥 + 𝑦 + 𝑧 = 1 𝑓) {𝑥𝑦 + 𝑦𝑧 + 𝑦𝑧 = −4
𝑥𝑦𝑧 = 27 𝑥3 + 𝑦3 + 𝑧3 = 1