CONSECINTELE RECOMPENSARII COPILULUI DE CATRE

FAMILIE

DISCIPLINAREA COPILULUI

Parintii nu incadreaza totdeauna disciplinarea copilului intre regulile de comportament

social. Desi interactiunea parinti-copii are loc in afara procesului de disciplinare, aceasta
influenteaza in mod esential masurile luate de parinti cu scopul de a disciplina copilul.
Rezultatele bune in acest domeniu reflecta cu exactitate calitatea parintilor si a relatiei lor cu
copilul.

Parintii, cu un stil optim de interactiune cu copilul, combina autoritatea si fermitatea in

luarea hotararilor cu o modalitate de relatie cu copilul caruia ii cultiva independent si
recunoasterea drepturilor. Acesti parinti raspund pozitiv si indeplinesc cererile rezonabile ale
copilului. Se porneste de la ideea ca un copil are nu numai datorii, ci si drepturi. Metoda,
considerata optima, implica responsabilitate din partea partenerilor, autostima si nu naste
niciodata agresiune, violenta sau negativism din partea copilului.

Deoarece disciplina copilului este de interes bilateral, se va face apel la mijloace rationale
si nu restrictive, la respingerea categoricala unor masuri coercive si mai ales a violentei.
Disciplinarea copilului mic (dupa varsta de 1 an) incepe cand acesta a invatat sa mearga. Copilul
va fi rasplatit ori de cate ori face ceva bine, un gest sau o actiune acceptata social si interpretata
astfel de catre parinti. Tipul de rasplata va fi ales de catre parinti (joaca cu o jucarie preferata,
filmul dorit pe videocaseta, plimbare cu masina, etc).

ALTERNATIVA PEDEPSEI ESTE RASPLATA

Copiii, in loc sa fie motivati de pedeapsa, trebuie sa fie motivati prin recompense. Asta i-
ar determina sa se concentreze asupra consecintelor unui comportament pozitiv. Nu exista un
mijloc de motivare mai puternic – in afara fortei interioare a copiilor de a coopera- decat dorinta
lor de a fi recompensati. De multe ori, recompensa exterioara sau recunoasterea reusitei sunt cele
care trezesc copiilor dorinta interioara de a coopera. Perspectiva unei recompense le da energia si
capacitatea necesara ca sa raspunda nevoii parintilor de cooperare si ajutor.

Folosirea stimulentelor, chiar si in lumea afacerilor este o chestiune de bun simt, dar cand
este vorba de educatie, exista un curent de opinie potrivit caruia recompensarea copiilor este un
fel de mituire si, daca este nevoie de mituire, atunci nu parintii sunt sefii. Pentru unii, motivarea
copiilor prin intermediul recompensei implica o recunoastere a slabiciunii parintilor si a faptului
ca nu ei sunt cei care conduc. Totusi, cei care promoveaza aceasta convingere isi schimba
atitudinea si-si pedepsesc copiii pentru comportamentul lor necorespunzator, desi pedeapsa nu
este decat o mituire negativa.

Recompensele nu sunt o varianta acceptata pe termen lung datorita faptului ca impiedica

dezvoltarea motivatiei interioare. Copilul va ajunge sa actioneze in mod automat, mecanic fara sa
faca distinctia intre bine si rau. Exista situatii cand recompensele materiale sunt mai mult decat
binevenite, insa acestea trebuie limitate in asa fel incat sa nu creeze un precedent.

Precum pedepsele, recompensele reprezintă o formă de control, prin care persoana care se
află într-o poziție de autoritate încearcă să îl manipuleze și să îl facă pe cel mai slab (copilul sau
angajatul, de pildă) să facă ceea ce i se cere. Pe termen lung, persoana în cauză va simți în mod
negativ efectele acestui tip de control. În plus, dacă dintr-un motiv sau altul nu va primi
recompensa pe care o aștepta, acest fapt îi va provoca la fel de multă suferință ca și când ar fi
primit o pedeapsă.

Alfie Kohn consideră că valorile importante (dragostea, bunătatea, generozitatea,

sinceritatea, responsabilitatea, empatia etc) trebuie să crească din interiorul copiilor. Încercarea
părinților de a scurtcircuita acest proces, oferindu-le celor mici recompense, sunt în cel mai bun
caz ineficiente, iar în cel mai rău contraproductive.

În schimb, Alfie Kohn îi sfătuiește pe părinți să aibă mereu în minte scopuri pe termen
lung pentru copiii lor, ca de exemplu să îi ajute să devină adulți responsabili și oameni iubitori,
nu să se concentreze pe obținerea unei obediențe imediate.

În momentul în care copilul crește într-o familie și într-o comunitate în care poate
descoperi și poate crea, și are și posibilitatea de a alege într-o anumită măsură ce vrea să învețe,
el va deveni mult mai entuziast și mai doritor să cunoască lucruri noi, iar pe termen lung se va
dezvolta armonios.

Nici folosirea constanta a laudelor nu ajuta la dezvoltarea unui copil sigur pe sine. Acesta
va avea in permanenta nevoie de aprecierile celor din jur pentru a-si confirma valoarea, ceea ce
nu se va putea intampla de fiecare data. Copilul trebuie sa invete sa se descurce si sa aiba
incredere in fortele proprii fara sa astepte in permanenta o confirmare.

Copilul trebuie educat cu blandete si cu multa dragoste pentru a se dezvolta intr-un mod
cat mai armonios si pentru a dobandi calitatile necesare. Se recomanda evitarea cuvintelor
jignitoare la adresa sa, a tipetelor, si a agresivitatii. Impunerea limitelor si explicarea frecventa a
deciziilor luate de catre parinti reprezinta modalitatea cea mai sigura si cea mai eficienta pentru
ca orice copil sa aiba parte de o educatie exemplara.
 Deja mii de copii au fost crescuti cu succes fara sa fie pedepsiti sau amenintati pentru ca
parintii sa-si pastreze controlul asupra lor. Acesti copii nu au avut un comportament rebel si
indisciplinat si lucrurile au decurs normal. Totusi, pe de alta parte, milioane de oameni au dat
gres aplicand o educatie blanda, una dura sau cand pe una, cand pe cealalta.

DE CE SUNT EFICIENTE RECOMPENSELE

Recompensa copiilor pentru un comportament pozitiv denota indreptarea atentiei asupra

acelor lucruri pe care copilul le face bine. Pedepsirea acestora inseamna concentrarea atentiei pe
ceea ce el face rau si intarirea vechii idei cum ca acestia s-au nascut rai si ca e nevoie sa fie
indreptati. Concentrandu-ne asupra raului nu-i mai dam binelui posibilitatea sa iasa la suprafata
si sa se exprime. A pedepsi un copil inseamna a acorda prea multa atentie unui comportament
negativ. Parintele ar putea sa spuna “Iti voi da o lectie pe care n-ai s-o mai uiti niciodata”.

La polul opus pedepsei se afla atitudinea toleranta, care denota clar ca este normal sa faci
greseli, iar apoi uita de ele si mergi mai departe. Lucrul cel mai important pentru copiii din ziua
de astazi este educarea nevoilor lor si indreptarea acestora spre acele cai care sa le asigure
reusita.

Observand si recunoscand meritele copiilor si comportamentul acestora, se vor considera

ei insisi reusiti si buni. Imaginea de sine pozitiva ii motiveaza sa coopereze si va duce la
formarea pretuirii de sine, a increderii si a sentimentului competitiei.

Educatia blanda accepta, in general, acest principiu de recunoastere a meritelor, cand

copiii, ai caror parinti recurg la acest tip de educatie, se simt nesiguri si nu stiu sa se pretuiasca
cum trebuie, unii experti presupun, in mod incorect, ca recunoasterea meritelor nu este eficienta.
Dar ea este. Ceea ce nu functioneaza in cazul educatiei blande, este ca acesti parinti nu-si
infrunta copiii ca sa-si impuna punctul de vedere. Ei se ingrozesc de confruntare si deseori fac pe
placul copiilor ca sa evite crizele lor de furie. Aceasta evitare si nu recunoasterea in sine a
meritelor ii rasfata pe copii.

CAT TIMP SUNT EFICIENTE RECOMPENSELE?

S-a constatat că recompensele funcţionează pe termen scurt. Pentru a se observa

schimbări în comportamentul unei persoane care a fost obişnuită cu această practică, este nevoie
să oferim constant recompense.

Presupunem că folosim bomboane pentru a încuraja un anumit tip de comportament al

copilului. Îl putem determina să facă ordine în cameră atâta timp cât îi oferim dulciuri. Însă,
pentru a spune că o recompensă este eficientă trebuie analizat efectul asupra comportamentului
atunci când recompensa se epuizează. Studiile arată că, atunci când evaluăm efectele
recompenselor în funcţie de rezultatele pe care le produc pe termen lung, acestea eşuează
lamentabil. Orice comportament pentru care răsplătim o persoană este ceva ce am dori ca ea să
facă pe termen lung, însă atunci când se opresc recompesele, oamenii revin la comportamentul
iniţial.

Elocvent este un studiu desfăşurat în sala de clasă la elevii de clasa a 4-a, pe parcursul a
12 zile. Copiii au fost recompensaţi pentru că au utilizat diferite jocuri legate de matematică şi nu
au fost recompensaţi pentru faptul ca s-au jucat cu altele. Când au început să le fie oferite
recompense, copiii s-au îndreptat spre jocurile care duceau la rasplată. Când recompensele au
dispărut, interesul lor faţă de acele jocuri s-a diminuat semnificativ. Este firesc să se întâmple
astfel, deoarece un copil căruia i s-a promis ceva bun pentru un anumit comportament nu are
niciun motiv să păstreze acel comportament atunci când nu mai are nimic de câştigat.
BIBLIOGRAFIE

1.Gray. G., (2001), Copiii sunt din rai, Bucuresti: edit. Vremea

2. Ciofu. C., (1998), Interactiunea parinti-copii, Bucuresti: edit. Medicala Amaltea

3. http://promofirma.ro/consecintele-folosirii-recompenselor-in-educatia-copiilor/

4. https://www.scribd.com/document/276661918/Pedepsiti-Prin-Recompense

PSIHOLOGIA FAMILIEI
-CONSECINTELE RECOMPENSARII COPILULUI DE CATRE
FAMILIE