Universitatea Babeș-Bolyai

Facultatea de Biologie și Geologie

PIELEA – UN IMENS
CÂMP RECEPTOR

Conf. Dr. ROȘIORU Corina Luminița

Șef lucr.dr. Camelia LANG

Cluj-Napoca, 2018
 Cuprins

INTRODUCERE.............................................3
RECEPTORII TACTICLI............................4,5
TIPURI DE SENSIBILITATE......................5,6,7
CEFALEEA.....................................................7
CONCLUZII....................................................8
BIBLIOGRAFIE.............................................9

2
Invest in your skin. It is going to respresent you for a very long time. - Linden
Tyler

Înainte de a începe să vorbesc despre subiectul ales am să afirm faptul că pentru

mine pielea reprezintă nu doar cel mai mare organ și un simplu analizator, dar totodată
are un efect important în viața mea. Fiecare dintre noi își dorește să cunoască
modalitățile în care am putea să avem o piele fină și catifelată dar mai puține persoane se
gândesc la modul în care cunoașterea sensibilității pielii poate avea efecte . La fel cum
spune Gherghel. P, un exemplu ar putea fi expunerea la soarele de vară care poate avea
efect negativ datorită radiațiilor ultraviolete. În acest proces, este stimulată sinteză de
melanină a melanocitelor din epidermă. De asemenea, melanina se opune pătrunderii
razelor ultraviolete prin piele dar care ajung în piele, o străbat și ajung în derma, unde
devin responsabile de înroșirea ei rapidă. Acest motiv duce la îmbătrânirea pielii, la fel
ca și consumarea de tutun, alcool , stres, frig și insomnia.

Pielea este un organ complex, un înveliș membranar conjunctivo-epitelial, care

învelește la exterior corpul uman și se continuă cu mucoasele și semimucoasele
cavităților naturale. Ea este un organ cu funcție de protecție ( mecanică, termică,
chimică, biologică), dar și de percepție senzorială (Mogoantă. L., și colab., Histologie
Medicală).

Afirmându-l pe Oltean. A, și Lupu. V, pielea este un uriaș câmp receptor în care se

diferențiază o multitudine de formațiuni cu rol tactil începând cu terminațiile nervoase
libere și terminând cu organele senzoriale receptoare complexe, plasate la diferite nivele
din grosimea tegumentului. Distribuția acestor receptori tegumentari este inegală și
corespunde diferitor modalități de sensibilitate. La om, sensibilitatea tactilă este
reprezentată de receptori tactili precum copusculii Pacini, corpusculii Krause,
corpusculii Meissner, discurile Merkel , terminațiile nervoase libere, organul receptor
Ruffini și receptorii folicului pielos. Cu alte cuvinte, se poate spune că, simțul tactil sau
someostezia este defapt un complex de senzații mecanice, termice și dureroase. În
momentul actual, eu am găsit doar 7 tipuri de receptori tactili dar probabil există mult
mai mulți receptori somestezici despre care încă nu am ajuns să citesc.

3
 Pentru a înțelege mai bine care sunt sensibilitațiile pielii, în continuare o să vorbesc
despre tipurile de receptori tactili pe baza a ceea ce am citit. Știința avansează într-un
ritm alert așa că probabil unele date s-au reactualizat dar pe viitor îmi doresc să aflu cât
mai multe lucruri și curiozități despre acest subiect. Am avut și oportunitatea de a-l
alege, dar este și un subiect destul de larg, unde există o multitudine de termeni noi și de
aspecte pe care nu le știam , pe unele încă nu le-am aflat dar pe care doresc să le știu în
viitor.
Terminațiile nervoase libere

Acestea sunt prezente atât în derm cât și în epiderm, dar totodată și în alte țesuturi. În
epiderm ele pătrund sub formă unor firișoare ramificate, amielinice, printre celulele
stratului granulos. Sau aceste terminații pot formă meniscurile Merkel cu rolul de a
recepționa exicitațiile dureroare, tactile , ale miscării firelor de păr. În derm se găsesc
terminații libere amielinice care formează arborizații în jurul vaselor sanguine și în
papilele dermice. Este foarte important de reținut faptul că aceste fibre recepționează
mai ales exicitațiile tactile foarte fine. Terminațiile nervoase libere sunt cele mai
răspândite terminații receptoare fiind distribuite pe întinderi mari, mai frecvent în piele,
dar ele pot fi prezente și în alte țesuturi.

Corpusculii Meissner

Se găsesc în țesutul conjunctiv al papilelor dermice și au rol în recepționarea

excitațiilor tactile. Acești corpusculi sunt defapt terminații alungite, copusculul fiind la
exterior înconjurat de o capsulă conjunctivă lamelară. În interiorul acestor capsule se
află mai multe ramificații ale fibelor nervoase dendritice terminale. Cel mai mult se
găsesc în vârfurile degetelor, la buze și în pielea glabră.

Corpusculii Krause

Se găsesc în dermul pielii, dar și în mucoasa conjunctivă bucală. Ei au rolul de a

recepționa excitatiile termice reci. De asemenea, ei se întâlnesc cam în aceleași zone ca
și corpusculii Meissner, dar în plus ei mai fac analiza intensității atingerilor spațiale ale
obiectelor.

Discurile Merkel

Se găsesc în pielea cu păr și au rolul de a transmite un impuls inițial puternic , după

care urmează alte impulsuri mai slabe continuu, dar care se adaptează încet. Ei sunt
responsabili pentru atingerile stady-state ( stare de echilibru) , care determină atingerea
continuă a pielii, fiind considerați receptori care se adaptează lent. Discurile Merkel
împreună cu receptorii Meissner au rolul de a localiza senzațiile tactile pe suprafață
pielii și de a aprecia calitățile suprafeței obiectelor pipăite
4
 Corpusculii Vater-Pacini

Sunt cei mai voluminoși , fiind poziționați atât superficial , cât și în profunzimea pielii
și se găsesc îndeosebi în hipodermul regiunii palmare și plantare, dar mai ales în pulpa
degetelor . Ei sunt stimulați numai de mișcările foarte rapide ale țesuturilor, astfel având
o importanță în detectarea vibrațiilor sau a altor modificări în statusul mecanic al
țesuturilor (mecanoreceptori).

Corpusculii Golgi-Mazzoni

Se găsesc în hipodermul pulpei degetelor, au formă ovoidă, cilindrică, iar din punct de
vedere structural se aseamănă cu corpusculii Vater-Pacini. Diferența fiind aceea că
lamele capsulei sunt mai puțin numeroase, iar porțiunea centrală este mult mai
voluminoasă. Funcția acestor corpusculi Golgi-Mazzoni este de a recepționa presiuni
mai slabe decât corpusculii Vater-Pacini.

Corpusculii Ruffini

Sunt localizați în structurile superficiale ale hipodermului și profunde ale dermului și

au rol de a recepționa excitațiile pentru senzația de cald. Ei prezintă o adaptare mai
lentă, asemănător corpusculiilor discurilor Merkel.

Înainte de a vorbi despre sensibilitatea pielii este foarte important de a cunoaște

termenul de tegument. Acesta este format din cele 3 straturi suprapuse ale pielii și
anume: epiderm, derm și hipoderm și din anexele pielii care sunt: perii, părul, unghiile
și glandele. După cum spune și Pante Gherghel, tegumentul este sediul receptorilor a trei
modalități senzoriale diferite: tactilă (mecanoreceptori) , termică (termoreceptori) și
dureroasă (nocireceptori).

Sensibilitatea tactilă (simțul pipăitului)

Simțul tactil implică 5 senzații distincte: senzația de contact sau de tact, de presiune
vibratorie, mâncărime și gâdilat.

Senzația de presiune este deservită de receptori care codifică intensitatea stimulilor:

discurile Merkel, discurile tactile și terminațiile Ruffini. La fel cum spuneam mai sus, ei
se adaptează lent descărcând impulsuri pe toată durata de acțiune a stimulilor.

Senzația de atingere sau de contact este deservită de receptori care se adaptează repede:
receptorii Meissner .

Senzația vribratorie este produsă în urmă stimulării tuturor categoriilor de receptori

tactili. De exemplu, pentru detectarea vibrațiilor cu frecvența cuprinsă între 30 și 800 Hz
5
sunt specializați receptorii Pacinii, iar vibrațiile sub 30 Hz sunt detectate de receptorii
Meissner.

Senzațiile de mâncărime și gâdilat sunt deservite de receptori nespecializați –

terminațiile nervoase libere, care sunt mai frecvente în zonele pielii acoperite cu păr
decât în cele glabre.

Sensibilitatea termica ( termorecepția)

Sensibilitatea termică este o modalitate senzorială care cuprinde două mari submodalităti
și anume: sensibilitatea la cald și sensibilitatea la frig. Cele două submodalităti dispun de
receptori proprii de la care sunt transmise informațiile de la SNC prin fibre aferente
specifice fiecărui tip de receptor.

În privința sensibilității termice putem vorbi despre senzațiile de temperatură constantă

și de senzații de temperatura dinamică, care sunt provocate de modificarea temperaturii.

Senzațiile de temperatură constantă a pielii depind de nivelul temperaturii pielii. În

limitele de temperatura cuprinse între 33 și 35 grade corpul nu percepe niciuna din cele
două senzații de cald sau de rece. Deci, temperatura pielii dacă ar fi cuprinsă între aceste
intervale ar putea fi considerată o temperatură de confort.

Temperaturile constante ale pielii, de peste 36 grade C, determină senzația continuă de

cald, care crește în intensitate o dată cu mărirea temperaturii pielii până la 43 grade C,
când senzația de cald se transformă în senzație dureroasă de arsură. Asemănător se
întâmplă și când la temperatura staționară a pielii avem sub 30 grade C, avem în mod
constant senzația de frig care la 25 grade C începe să aibă o componentă afectivă
neplăcută, iar la 17 grade C senzația de rece devine dureroasă.
Senzația de temperatura dinamică

Senzațiile termice provocate de modificarea temperaturii pielii depind de 3 factori:

temperatura inițială a pielii, viteză de schimbare a temperaturii pielii și suprafața
tegumentului, afectată de schimbarea temperaturii.

Sensibilitatea dureroasa

Receptorii specifici pentru durere sunt reprezentați de terminații nervoase libere, fiind
mai abundente în tegument, suprafețele articulare, pereții arteriali și mai puțin
numeroase în celelalte țesuturi.
Deși formele durerii sunt foarte variate, de la durerea fizică acută la durerea psihică
distingem totuși două tipuri principale de durere: durerea rapidă (ascuțită, înțepătoare) și

6
durerea lentă (continuă, cronică)

Cele două tipuri de durere sunt corespondențe a două cai de conducere diferite și anume:
cea de conducere a durerii rapide și cea de conducere a durerii lente. Durerea rapidă este
percepută la circa 0,1 secunde după aplicarea stimulului, iar durerea lentă după
aproximativ 1 secundă.

Stimulii generatori de durere se mai numesc și algogeni. Receptorii pentru durere sunt
stimulați ca urmare a unei întinderi mecanice excesive, de căldură sau frigul în exces și
prin intermediul unor substanțe algogene sintetizate în momentul acțiunii agenților
nocivi sau eliberate de celulele sau țesuturile distruse. Câteva dintre cele mai cunoscute
substanțe algogene sunt: ionii de potasiu, histamină, serotonină.

Următorul subiect discutat este cefaleea deoarece din punctul meu de vedere apare
destul de frecvent în zilele noastre și este important să cunoaștem atât cauzele și cât și
modul în care aceasta se manifestă.
Cefaleea este o formă a durerii de cap. Lezarea țesutului cerebral nu cauzează deloc
durere sau doar una foarte slabă. Stimulii dureroși care provoacă cefaleea pot fi de
origine intracraniană sau extracraniană. De exemplu, o cefalee extrem de intensă este
cauzată prin lezarea unor vase de sânge ale creierului sau de inflamarea meningelor.
Cefaleea de origine extracraniană poate fi datorată iritației mucoasei nazale și a
sinusurilor, suprasolicitării mușchilor ciliari sau datorită unor solicitări emoționale
excesive.

O formă particulară de cefalee este migrena care afectează aproximativ 10 % din

populația globului. Se presupune că unele persoane au o predispoziție genetică pentru
această afecțiune. Durerile de cap cauzate de migrenă sunt adesea insuportabile, datorită
intensității și duratei lor. Cei mai importanți factori care declanșează acesta criză de
migrenă sunt: stresul, suprasolicitarea emoțională, supraconsumul de cafea, tutun,
grăsimi.

Se cunosc două tipuri de migrenă migrenă cu aura și fără aura. Migrenă fără aura este
însoțită de o durere pulsatilă, extrem de intensă, sincronă cu bătăile inimii, care poate fi
agravată de efortul fizic. Acest tip de migrenă se caracterizează frecvent și prin senzația
de greață, vomă, neliniște. Migrena cu aura se diferențiază de cea fără aura prin prezența
în plus a unor tulburări senzoriale care reprezintă aura și care preced durerea de cap cu
mai puțin de o ora.

7
 CONCLUZII

Pe baza a ceea ce am citit am descoperit multe informații, dar cel mai important
aspect mi se pare acela că sunt atât de multe lucruri pe care nu le știam și cu cât citeam
mai mult cu atât îmi dădeam seama că nu e deloc suficient. Partea mai puțîn plăcută în
realizarea acestui eseu a fost aceea că timpul a fost un mic impediment în calea mea
deoarece pe lângă acest eseu mai am foarte multe lucruri de făcut și de citit.
Dar în viitorul apropiat vreau să descopăr cât mai multe aspecte legate de piele, mai
ales că pentru o față este foarte important aspectul fizic și modul în care arată, aspect
care se leagă foarte mult de modul în care ne îngrijim pielea. De asemenea, citind și
multe articole am descoperit câte probleme se leagă de acest subiect și care încă nu sunt
tratate sau în schimb câte efecte poate să aibă soarele asupra pielii sau utilizarea unor
produse pe piele. Astfel am început să fiu mult mai vigilența în alegerea produselor de
curățare pentru ten și să am grijă la modul în care îmi expun pielea la soare.

8
 Bibliografie

1. Mogoantă, L. , Hîncu, M., Mehedinți, T., Bold, A., Histologie

Medicală
2. Gherghel, P., Fiziologie cu elemente de comportament
3. Olteanu, A. și Lupu V., Neurofiziologia sistemelor senzitivo –
senzoriale
4. Niculescu, C. TH., Voisculescu, B., Niță, C., Cârmaciu, R.,
Sălăvăstru, C., Ciornei, C., Anatomia și fiziologia omului
( compendiu)
5. Nicolescu, I., Anatomia omului Aparatul urogenital, aparatul
circulator, sistemul nervos central si periferic, analizatorii, glandele
endocrine, anatomie topografică
6. Nicolescu, I., Sistemul nervos central si periferic
7. http://www.scirp.org/%28S
%28oyulxb452alnt1aej1nfow45%29%29/reference/ReferencesPaper
s.aspx?ReferenceID=1447202
8. https://www.britannica.com/science/human-sensory-
reception#ref531317
9.https://www.livestrong.com/article/204649-causes-of-skin-that-is-
sensitive-to-touch-and-cold/
10. https://www.sf-neuro.org/specialites/presentation-cephalees
9
10