CORRELATIVE STUDY BETWEEN SELF-ESTEEM AND

SOCIAL CONFORMISM AT YOUNG

IOANA STOICA, CERNEGA OANA, HÎRJU ANGELICA, MARIŞ
ALEXANDRA, PETCU RALUCA ANDREEA, STANCA ANA MARIA

Abstract
Through this study we wanted to show the statistically significant correlation on the
one hand and on the other hand if there is a relationship between social conformism and
self-esteem. Both hypotheses were denied self-esteem so do. Metod: Participants were a
sample of 52 students, Faculty of Psychology and Educational Sciences, University of
Bucharest, age between 18 and 59 years old, 28 female and 24 male. Instruments: self
esteem scale (Scala Rosenbergand) the social conformism scale. Hence we found out that
not correlate with the tendency to conformism there is a direct indicator of this, and
regarding the second hypothesis results showed that people do not show lower values in
social conformity if close to the adolescent age.

Keywords: self esteem, social conformism, personal beliefs, sense of security.

1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Stima de sine a fost definită de-a lungul timpului de către mai mulţi psihologi,
astfel că unii au considerat că poate fi privită ca o stare psihologică, alţii ca o
dezvoltare psihodinamică sau ca un comportament; toate aceste încercări
îngreunează definirea termenului. În literatura de specialitate sunt menţionate patru
componente principale ale stimei de sine: sentimentul de siguranţă, cunoaşterea de
sine, sentimentul de apartenenţă, sentimentul de competenţă.
Sentimentul de siguranţă este deosebit de important încă din copilăria mică, se
sedimentează încet, dar sigur, pe parcursul etapelor de dezvoltare şi se formează în
momentul în care copilul descoperă răspunsuri, în concordanţă cu nevoile sale, la
deznădejdile cu care se confruntă. Celelalte componente sunt stimulate în fiecare
stadiu de dezvoltare prin atitudini educative adecvate şi prin mijloace concrete.
Imediat ce o persoană este caracterizată de sentimentul de încredere în sine mai
este doar un pas până la apariţia stimei de sine.
După Albu (2002), stima de sine se referă la încrederea în capacitatea proprie
de a gândi, în capacitatea de a face faţă provocărilor fundamentale ale vieții, și la
încrederea în dreptul și posibilitatea noastră de a fi fericiți, la sentimentul că avem

55
dreptul să ne afirmăm trebuinţele și dorinţele, să ne împlinim valorile și să ne
bucurăm de rezultatele eforturilor noastre.
Unii cercetători afirmă că stima de sine poate varia considerabil funcţie de
circumstanţe și interlocutori, astfel că se poate vorbi despre mai multe stime de sine
ce pot avea valori diferite independent una de alta: o persoană poate avea o stimă
de sine ridicată la locul de muncă, poate avea în viaţa sentimentală o stimă de sine
mai puţin ridicată.(Andre & Lelord, 1999).
Stima de sine corelează în mod semnificativ cu mai multe laturi ce-l definesc
pe individ, printre care cele mai studiate sunt: raţionalitatea, creativitatea și
capacitatea de a gestiona schimbarea, cu disponibilitatea de a recunoaşte și de a
corecta posibilele erori. Alegerile pe care le face în viață și stilul existențial sunt
influenţate de nivelul global al stimei de sine al unei anumite persoane.
Andre & Lelord (1999) au descris trei laturi ale unui individ pe care le
bazează şi conturează stima de sine: încrederea în sine, concepţia despre sine şi
iubirea de sine.
Cercetătorii Keith Beauregard și David Dunning susțin că oamenii îşi
formează anumite modalități în care percep exteriorul şi definesc printr-un stilul
constant, prin repetiție, în trăsături sociale și îi determină să se includă într-o
anumită categorie socială. Atunci când o trăsătură este pozitivă, oamenii tind s-o
întărească prin modelări repetate, astfel încât feedback-ul să fie cât mai mult
posibil în concordanţă cu nevoile şi valorile lor, iar în momentul în care o trăsătură
este negativă, încearcă să o mascheze, prin ascunderea atitudinilor pentru a nu fi
descoperită de ceilalţi.
Pentru a supraviețui în sistemul social din care face parte, persoana îşi
construieşte prin stima de sine un mecanism de apărare în jurul eului său, ea
reprezintă cantitatea din eul persoanei pe care îndrăznește să o arate altora. Există o
serie de ameninţări la adresa valorilor personale iar mecanismele de apărare ale
individului sunt cu atât mai bine puse la punct cu cât stima de sine a acestuia este
mai scăzută.
Persoana cu stimă de sine scăzută au un comportament previzibil astfel că
poate să fie agresivă, violentă, posesivă, dependentă de muncă, dependentă de
alcool, sau pasivă apatică, retrasă, timidă, rezervată, temătoare şi deprimată.
(Humpreys, 2002)
Steven Spencer, Steven Fein și Christine Lomore au realizat trei studii
importante în ceea ce priveşte stima de sine: în primele două au arătat că oamenii
ce au o stimă de sine scăzută își subestimează rezultatele atunci când așteaptă un
feedback, deoarece au tendinţa de-aş apăra propria imagine în cazul unui feedback
negativ; iar în ce-l de-al treilea studiu au arătat că atunci când oamenii se afirmă
tind să se compare cu aparţinători ai unei poziţii sociale mai precare decât cu
persoane situate superior pe scală socială. Cei trei au subliniat cât este de
importantă menţinerea unei imagini de sine constantă în relaţie cu ceilalţi.
(Spencer, Fein & Lomore, 2001).

56
 Conformismul poate fi considerat o schimbare în comportamentul public sau
a unei idei proprii ca rezultat a unei presiuni reale sau imaginare exercitate de grup
(Kiesler & Kiesler apud Feldman 1985). O exemplificare a acestei presiuni
exercitate de grup poate fi următoarea situație: sunteți o femeie în vârstă de 35 de
ani și vă urcați într-un mijloc de transport în comun în care toate persoanele de sex
feminin sunt așezate în partea dreaptă iar cele de sex masculin în cea stângă,
ambele părți ale automobilului având același număr de locuri libere. Cum
considerați că ați proceda în această situație? Presiunea grupului asupra persoanei
are efect în procent de 75% în experimentul lui Solomon Asch determinându-i pe
subiecți să se conformeze grupului din care făceau parte, date care pot fi extinse și
la situațiile sociale zilnice.
În încercările lor, Deutsch și Gerard, de a delimita cât mai bine conceptul de
conformare socială au făcut o distincţie clară între tipurile de presiuni sociale,
împărţindu-le în două categorii: normative și informaționale. (Deutsch & Gerard
apud Feldman)
Influența socială normativă este corelată cu normele unui grup, astfel că un
individ care pretinde că aparţine unui grup trebuie să aibă o anume conduită
comportamentală. Experiența fiecărei persoane este o posibilă explicație pentru
influența socială normativă; iar din această experiență sustrag ideea conform căreia
cei care nu respectă normele grupului pot fi pedepsiți sau expulzați. (Feldman,
1985).
Al doilea tip de influență socială, care poate exercita o presiune asupra
comportamentului uman, având ca rezultat schimbarea lui, este presiunea socială
informațională. Din cauza orizontului cunoașterii limitat al unei persoane și
incapacitatea sa de a experimenta personal toate fenomenele lumii, în majoritatea
cazurilor se observă tendința unei persoane de a se baza și de a avea încredere fără
urmă de întrebare în percepțiile, modul de gândire și de comportare al altor
persoane. De exemplu dacă un grup de elevi discută înaintea unui examen despre
un subiect din materie, iar un elev din grup nu a învățat acele informații şi îi
ascultă în tăcere, se poate spune că probabilitatea de a asimila noile noţiuni fără să
o treacă prin propriul filtru al rațiunii este una semnificativă deoarece are încrede în
grup dar și pentru că este sub tensiune. (Feldman, 1985).
Prin conceptele descrise ce fac parte din spectrul psihologiei sociale și a
sociologiei putem concluziona că variabila ce determină conformismul este strict
legată de presiunea exercitată de grupul din care face parte. Nu trebuie pierdute din
vedere nici cazurile în care diverse persoane au ales să nu se conformeze grupului.
Aceste situații în care subiecții nu au abordat același comportament ca ceilalți
demonstrează că în ecuația conformării la grup variabila presiunea grupului dispare
sau este una nesemnificativă pentru explicarea fenomenului. Stima de sine este o
variabilă ce influențează conduita unei persoane indiferent de situația în care este

57
pus astfel există posibilitatea ca în fenomenul conformării stima de sine să joace un
rol semnificativ.

2. OBIECTIVE ŞI IPOTEZE

2.1. OBIECTIVE

 Există o relaţie între conformismul social şi stima de sine

 Studiul relaţiei dintre tendinţa către conformism social şi vârsta individului

2.2. IPOTEZE

1. Stima de sine corelează negativ cu conformismul social, astfel că o persoană cu

stimă de sine crescută va avea o tendinţă scăzută către conformism.
2. Există o corelaţie pozitivă între vârstă şi tendinţa către conformism, astfel cu
cât vârsta persoanei se apropie mai mult de adolescenţă cu atât tendinţa către
conformism este mai scăzută.

3. METODA

3.1. PARTICIPANŢI

Am ales în mod aleator 52 de participanți cu vârste cuprinse între 18 și 59 de

ani, dintre care 28 femei și 24 bărbați. Media de vârstă a eșantionului este de 29.83
ani. Aceștia au fost informați în legătură cu scopul cercetării și au fost asigurați că
datele personale vor rămâne confidențiale.

3.2. INSTRUMENTE

Pentru realizarea studiului am folosit două chestionare: scala stimei de sine

(Scala Rosenberg) și o scală de conformism întocmită pentru această cercetare.
Ambele chestionare sunt de tipul creion hârtie.

58
 3.3. PROCEDURA

Chestionarele au fost aplicate în cadrul aceleiaşi testări. Subiecţii au fost

invitaţi într-o sală în care s-a încercat pe cat posibil eliminarea factorilor
perturbatori: zgomot şi luminozitate. Prima dată a fost aplicată scala stimei de sine:
fiecărui respondent i s-a înmânat chestionar cu foaia de răspuns şi i s-a cerut să
bifeze varianta care se potriveşte pentru fiecare item, iar când termină să pună foaia
la capătul mesei.
Când toate persoanele au terminat am împărţit cate un exemplar şi din cel de-
al doilea chestionar, apoi i-am rugat ca la final să aştepte până ce voi strânge toate
foile, astfel am încercat să diminuez cât mai mult zgomotul.

3.4. DESIGNUL EXPERIMENTAL

Variabilele acestui studiu sunt:

 Variabila dependentă: conformismul social
 Variabila independentă: stima de sine, genul persoanelor

4. RESULTS

Pentru a testa prima ipoteză conform căreia stima de sine corelează negativ cu
conformismul social, astfel că o persoană cu stimă de sine crescută va avea o
tendinţă scăzută către conformism, am aplicat testul de corelaţie pentru date
neparametrice Spearman.

Tabelul 1. Corelaţie Spearman: stima de sine – conformism

Stima de sine Conformism

Spearman's rho Stima de sine Correlation Coefficient 1.000 -.154
Sig. (2-tailed) . .277
N 52 52
Conformism Correlation Coefficient -.154 1.000
Sig. (2-tailed) .277 .
N 52 52

Din tabelul nr. 1 reiese că nu există nici o corelaţie între cele două variabile
analizate: coeficientul de corelaţie este de -0.15, la un prag de seminificaţie de
0.27, astfel ipoteza 1 este infirmată.

59
 Pentru a testa cea de-a doua ipoteză, conform căreia există o corelaţie pozitivă
între vârstă şi tendinţa către conformism, astfel cu cât vârsta persoanei se apropie
mai mult de adolescenţă cu atât tendinţa către conformism este mai scăzută am
aplicat testul de corelaţie pentru date neparametrice Spearman.

Tabelul 2. Corelaţie Spearman: vârstă– conformism

Conformism Varsta
Spearman's rho Conformism Correlation Coefficient 1.000 -.017
Sig. (2-tailed) . .907
N 52 52
Varsta Correlation Coefficient -.017 1.000
Sig. (2-tailed) .907 .
N 52 52

Din tabelul nr. 2 reiese că nu există nici o corelaţie semnificativă statistic între
cele două variabile analizate: coeficientul de corelaţie este de 0.01, la un prag de
seminificaţie de 0.90, astfel ipoteza 2 este infirmată.

5. CONCLUZII

Stima de sine nu corelează cu tendinţa către conformism, deci nu este un

indicator direct al acestuia. Cu siguranță o influenţă există, dar între cele două se
interpun o serie de alţi factori care la rândul lor ar determina modificări
semnificative: contextul social, educaţie din familie, factori de personalitate,
atitudinea etc.
Considerăm că rezultatul celei de-a doua ipoteze ar fi fost seminificativ
statistic dacă limita de jos a vârstei subiecţilor ar fi fost mai mică, iar numărul
persoanelor testate ar fi fost mai mare. Faptul că media de vârstă a fost de aproape
30 de ani ne spune că persoanele au trecut de pubertate şi adolescenţă când tind să
fie tot mai non-conformişti, nu mai sunt de acord cu nimic din tot ce li se spune şi
au tendinţa de a se contrazice cu oricine, indiferent de motivul pe care îl au. Cu
trecerea anilor oamenii încep să înţeleagă ce este bine şi ce este rău şi nu mai sunt
împotriva a tot ce li se spune şi a tot ce se întâmplă, aceştia devenind mai
responsabili. După vârsta de 25 de ani, când majoritatea oamenilor îşi întemeiază o
familie, aceştia tind să redevină conformişti deoarece locul de muncă şi familia nu
le mai permite să se revolte împotriva oricărui lucru, ei preferând să accepte decizia
majorităţii şi să îşi păstreze statutul pe care îl au.

60
 6. BIBLIOGRAFIE

Albu, G. (2002). În căutarea educaţiei autentice. Iasi: Polirom.

T.Humpreys. (2002). Stima de sine. Cheia pentru viitorul copilului tău. Bucureşti:
Elena Francisc Publishing.
Feldman, R. S. (1985). Social Psychology: Theories, Research and Applications. New
York McGraw Hill.
Lelord, F. & André, C., (1999), Cum să te iubeşti pe tine pentru a te înţelege mai bine
cu ceilalţi, traducere după ediţia în limba franceză, 1999, Bucureşti, Editura Trei.
Spencer, S. J., Fein, S., & Lomore, C. D. (2001). Maintaining One`s Self-Image Vis-`a-
Vis Others: The Role of Self-affirmation in the Social Evaluation of the Self. Motivation and
Emotion, 25 (1), 41-65.

ANEXĂ

Chestionar - Conformism social

Întebare Total Parţial Parţial de Total de
dezacord dezacord acord acord
1. Accept decizia majorităţii.

2. Sunt dispus(ă) să fac orice mă roagă prietenii

mei.

3. În general fac ce mi se spune.

4. În general îmi ascult părinţii.

5. Încerc să îndeplinesc dorinţele grupului din care

fac parte chiar dacă este un sacrificiu pentru
mine.

6. Dacă văd oamenii din jur făcând ceva, simt

nevoia să fac şi eu la fel.

7. Mai degrabă încalc regulile decât să le respect.

8. Chiar dacă nu sunt de acord cu o idee, dacă toţi

ceilalti sunt, tind să cedez în favoarea lor.

9. Prefer să îi aprob pe ceilalţi, decât să mă

străduiesc să le expun punctul meu de vedere.

10. De cele mai multe ori nu ma contrazic, deşi sunt

convins ca am dreptate

61