Sunteți pe pagina 1din 1

27 aprilie 2019: Bine m-am regăsit, același, iar.

r. Din ultima buclă din care nu mă pot ridica, strig la omul


ce sunt, să fie.

Dar..

” Uite ce mult mă doare rana asta…” îmi spun ochii tăi zâmbitori și fugari. Si buzele tale îmi spun tot de
durerea aia și .. spui ”Nu”-ul încordat de plăcere, sub masca căruia se ascunde Da-ul sugrumat de grijă -
adică de frica Eului tău rănit de “noi-ul” cel trecut.

Ca o rază și-a pus pecetea, dragul de Eu ce sunt… Ce s-o fi întâmplat cu el de s-a sucit în așa hal?Ce i-am
facut? Ce-a pățit?

- Jocul e de vină! E de vină fiindcă a fost și nu mai e. Asta e vina jocului. Să ne jucăm iar, deci. La fel cum
o făceam la început - înainte să devenim comentatori neobosiți.

Face-mi-s-ar silă de comentatorul ce s-a întronat în rana Eului meu, făcută din greșeala sau dinadins..
Face-mi-s-ar silă de orice comentariu. Face-mi-s-ar silă de orgoliu, de urât de slăbiciune și de noutate.