Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tema 4 - Primitive - Integraleriemann
Tema 4 - Primitive - Integraleriemann
94
Demonstraţie (p1) F este primitivă, deci F derivabilă cu F' = f şi avem: (F + C)'
= F' + C' = F' = f, de unde rezultă F + C derivabilă cu (F + C)' = f F + C
primitivă.
(p2) Fie F, G : I R primitive ale lui f pe I, conform definiţiei 1: F, G derivabile
cu: F' = f, G' = f pe I F' = G' (F − G )' = 0 F − G = C, C R.
(p4) Avem: � dF ( x ) = �
F ' ( x ) dx = �
f ( x ) dx = F ( x ) + C ( 2 ) şi
f ( x ) dx � F ( x) + C� F ( x) + C� F ' ( x) + C' �
'
d� � �= d � �= � �dx = � �dx =
� � �
�
= F ' ( x ) dx = f ( x ) dx ( 3) .◄
Teorema 4.2 (Operaţii algebrice cu primitive)
Fie I R interval şi f , g : I R cu f , g P(I), atunci au loc proprietăţile:
(p5) �d ( lf ) = l �
df = lf + C , l �R, C �R
d ( f �g ) = �
(p6) � df ��
dg = f �g + C ; C �R
(p7) �d ( fg ) = �( gdf + fdg ) = �gdf + � fdg
Demonstraţie În ipoteza f, g diferenţiabile (derivabile) pe I, avem:
d ( lf ) = ldf , d ( f �g ) = df �dg , d ( fg ) = gdf + fdg şi după formula (2) se obţin
imediat proprietăţile (p5), (p6), (p7).◄
Consecinţa 4.1
Fie f, g C1(I) din (p7) se obţine formula de integrare prin părţi, care este o
metodă de calcul pentru primitive:
( 4) � fdg = fg - � gdf
Consecinţa 4.2
Dacă f : I R, f P(I) cu F o primitivă oarecare a sa şi x = u ( t ) , t �J este o
schimbare de variabilă cu u C1(J), atunci din formula de diferenţiere a funcţiilor
compuse, avem:
( 5) �f ( x ) dx = �
f�
�u( t) �
�du ( t ) = �
f�
�u( t)�
u ' ( t ) dt = F �
� u(t)�
� �+ C , C �R .
Demonstraţie Fie F ( u ) = �
f ( u ) du şi G ( t ) = �
f�
�u(t)�
�dt , atunci avem:
u( t) �
dF �
� u( t)�
�= F ' �
� �u ' ( t ) dt = f �
u( t)�
� � u ' ( t ) dt = G ' ( t ) �
�F� �u( t) �
�= G ( t ) + C
şi este valabilă formula de integrare prin schimbare de variabilă (5). ◄
Consecinţa 4.3
Din definiţia primitivei, proprietăţile sale (p 4) date prin (2) şi (3) din Tabloul
derivatelor unor funcţii elementare se obţine Tabloul primitivelor unor funcţii
elementare (din bibliografie: [6], [10], [11], [14], [16] şi manualul de matematică
pentru clasa a XII − a).
95
Tabelul primitivelor uzuale
a+1
�x
� ; a �R - { -1}
�
a
1. x dx = �a + 1 +C
�ln x ; a = -1
�
dx 1 x-a
2. � = ln + C ( a �0 )
x -a
2 2
2a x + a
dx 1 x 1
3. 2 � = arctg + C = - arcctg x + C ( a �0 )
x +a 2
a a a
dx
4. � = ln x + x 2 + a 2 + C ( a �0 )
x2 + a2
dx x x
5. � = arcsin + C = - arccos + C ( a �0 )
a 2 - x2 a a
1 x
�
6. a x dx = a + C ( a > 0, a �1) ; e x dx = e x + C
�
ln a
7. �sin xdx = - cos x + C ; � cos xdx = sin x + C
dx x dx �p x �
8. � = ln tg + C ; � = ln tg � + �+ C
sin x 2 cos x �4 2 �
9. �tg xdx = - ln cos x + C ; � ctg xdx = ln sin x + C
dx dx
10. � = - ctg x + C ; �
2 2
= tg x + C
sin x cos x
11. �( 1 + ctg x ) dx = - ctg x + C; �
2
( 1 + tg x ) dx = tg x + C
2
2
x a x
12. � a - x dx =
2 2
a - x + arcsin + C ( a �0 )
2 2
2 2 a
x 2 a2
13. � x �a dx =
2 2
x �a � ln x + x 2 �a 2 C ( a �0 )
2
2 2
-x
e -e
x
e x + e- x
14. � sh xdx = � 2 �
dx = ch x + C ; ch xdx = � 2
dx = sh x + C
dx dx
15. � = th x + C �
; = - cth x + C
ch 2 x sh 2 x
sin x cos x
16. � dx = sec x + C �
; dx = - cosec x + C
cos 2 x sin 2 x
96
dx
17. �
x x 2
-1
= arcsec x + C = - arccosec x + C
dx
18. � = m x + C ( m �2; m �N )
m
m x m
-1
Observaţii.
1. Pentru a testa dacă F : I R este o primitivă a funcţiei f : I R pe I; se verifică
egalitatea: F '(x) = f (x), x I.
2. Studiul primitivelor a fost efectuat şi în liceu, de aceea vom face unele
completări, în special prezentând clasele de funcţii reale de o variabilă reală a căror
primitive se reduc, prin substituţii convenabile, la primitive de funcţii raţionale.
3. Problema existenţei primitivelor, înseamnă de fapt, pentru
f : I R R determinarea familiei de funcţii P(I). Răspunsul complet la această
problemă nu a fost dat încă. Se cunosc răspunsuri parţiale.
(i) Condiţia necesară de existenţă a primitivelor lui f : I R este ca f să posede
proprietatea Darboux, deoarece în acest caz f este o derivată pe I (f = F ' pe I).
(ii) Orice funcţie continuă f : I R posedă primitive pe I, (condiţie suficientă)
care se va demonstra în cadrul Integralei Riemann.
(iii) Există funcţii discontinue care au primitive.
� 1
� sin ; x �0, x �R
Exemplu. f : R � R, f ( x ) = � x discontinuă în x0 = 0 are o
�
� 0 ;x=0
primitivă F : R R definită prin formula F = G − H unde G : R R cu
�x 2 cos x ; x �0, x �R
G ( x) = � şi H : R R care este o primitivă a funcţiei
� 0 ;x=0
� 1
� 2 x cos ; x �0, x �R
continue : R R cu ( x ) = � x .
�
� 0 ;x=0
Avem:
� 1 1
� 2 x cos + sin , x �0, x �R
F ' ( x ) = G ' ( x ) - H ' ( x ) unde G ' ( x ) = � x x
�
� 0 , x=0
� 1
� 2 x cos , x �0, x �R
şi H ' ( x ) = � x deci F ' ( x ) = f ( x ) , x �R şi F
�
� 0 ,x=0
este o primitivă a lui f pe R.
4. Metodele de calcul pentru primitive sunt:
97
Tabelul primitivelor imediate ale unor funcţii elementare, Metoda transformărilor
algebrice şi trigonometrice, Metoda integrării prin părţi, Metoda integrării prin
formule de recurenţă după n N şi Metoda substituţiei care se regăsesc în
consecinţa 1, consecinţa2, consecinţa 3 şi în bibliografie ([6], [10], [11], [14], [16]).
5. Vom prezenta clase de funcţii reale de o variabilă reală ale căror primitive sunt
exprimabile prin combinaţii liniare finite de funcţii elementare.
relativă la toate rădăcinile reale simple şi multiple, iar �2 este suma relativă la
toate rădăcinile complexe simple şi multiple ale ecuaţiei algebrice cu coeficienţi
reali: Q(x) = 0. Calculul primitivelor lui f este dat prin:
P ( x) P ( x) A
� p ( x) dx + � dx =
f ( x)dx = � 0 p( x) + � dx = p( x) + �1 � n n dx +
Q ( x) ( gr p = gr p0 +1) Q( x) ( x - x0 )
p�R[ X ]
Mx + N
+ �2 �2 dx
( x + px + q ) n
şi conduce la următorul rezultat:
�A1 ln | x - x0 | +C1 ; n = 1
An �
(i) �
( x - x0 ) n
dx = �An
�
1
+ C ; n �2
. Pentru ecuaţia x2+px+q=0 cu D = p2 - 4q
�1 - n ( x - x0 ) n-1
2
�
< 0 şi rădăcinile x1,2 = a i C; a, R are loc descompunerea canonică: x2 +
�p = -2a, q = a +
� 2 2
px + q = (x - a) + cu �
2 2
. Avem:
� D = -42 < 0
�M Ma+ N x-a
� ln( x 2 + px + q) + arctg + C1 ; n = 1
Mx + N �2
(ii ) �2 dx = �
( x + px + q ) n �- M 1
+ ( M a + N ) I n ; n �2
n -1
� 2 (n - 1)( x + px + q )
� 2
98
� d ( x - a) dx
�I n = �
[( x - a) + ]
2 2 n
= �2
( x + px + q ) n
�
� 1 x 2n - 3
�I n = � 2 n -1
+ I n -1 , pentru n �2
� (2n - 1) [( x - a) + ] 2n - 2
2 2
� 1 x-a
�I1 = arctg + C2 ; I 0 = x + C3
�
Integrarea funcţiilor iraţionale
Integrarea funcţiilor iraţionale, se va reduce, prin substituţii convenabile, la
integrarea de funcţii raţionale. Vom folosi notarea R(u, v, w, …) pentru a desemna o
funcţie raţională în variabilele u, v, w, … care la rândul lor sunt funcţii în x.
m1 �m1 ,..., m p �Z
� mp
obţinem:
m1 mp
2. � �ax + b � �ax + b �
n1 np ax + b
R [ x, � � ,..., � � ]dx unde cx + d �0; �0 cu a, b, c, d �R*; m1,
�cx + d � �cx + d � cx + d
…,mpZ, n1, …, np N*, şi considerăm n = c.m.m.m.c.{n1, n2, …, np}. Substituţia
�dt n - b
� ( a - ct n �0)
ax + b n �a - ct n
=t �x=�
cx + d � (ad - bc)nt n -1
dx = dt
�
� (a - ct n ) 2
m1 mp
�ax + b � �ax + b �
n1 np dt n - b s1
� sp �n (ad - bc )t n -1
� �
R [ x , � ,..., � � ]dx = ��
R , t ,..., t R (t )dt unde
� (a - ct n ) 2 dt = �
�cx + d � �cx + d � a - ct n
� � 2
ax 2 + bx + c =
- at 2 + bt - c a
b - 2t a
�� (
R x, ax 2 + bx + c dx = )
� t 2 - c - at 2 + bt - c a �- at 2 + bt - c a
= 2�
R� , � dt = �
R 3(t )dt cuR 3 o funcţie raţională în t
�b - 2t a b - 2t a � (b - 2t a )
2
99
32. Dacă c > 0 substituţia este: ax 2 + bx + c = xt � c şi pentru cazul
2t c - b t 2 c - bt + a c
ax 2 + bx + c = xt + c � x = ( a - t 2
�0); dx = 2 dt ;
a - t2 (a - t 2 ) 2
t 2 c - bt + a c
ax 2 + bx + c =
a - t2
�� R x, ax 2 + bx + c dx = ( )
�2t c - b t 2 c - bt + a c �t 2 c - bt + a c
= 2�
R� ; � dt =
�a -t a - t2 � (a - t )
2 2 2
=�
R 4 (t )dt cu R 4 o funcţie raţională în t
33. Dacă a < 0 şi c < 0, iar D = b2 – 4ac < 0 ax2 + bx + c < 0, x R şi
ax 2 + bx + c �C . Dacă D = b – 4ac > 0 ax + bx + c =a (x -x1)(x- - x2), x1, x2
2 2
R şi x1 x2.
( x - x2 )
Avem: ax + bx + c = a( x - x1 )( x - x2 ) = ( x - x1 ) a
2
şi atunci:
( x - x1 )
� ( x - x2 ) �
R�
� x, ax 2 + bx + c � dx = � R� x,( x - x1 ) a dx este de tip 2 şi se face substituţia:
�
� � ( x - x1 ) �
�
x - x2 t 2 x1 + x2 2t ( x1 - x2 ) x -x
=t �x=
2
; dx = dt; x - x1 = 2 2 1 �
x - x1 1+ t 2
(1 + t )
2 2
1+ t
�� (
R x, ax 2 + bx + c dx = � )
t2x + x x - x
� �2t ( x - x )
R � 1 2 2 ; 2 2 1 t -a � 1 2 22 dt =
�1 + t 1+ t � (1 + t )
=�
R 5 (t ) dt cu R 5 o funcţie raţională în t
x ( a + bx )
p
4. �
m n
dx integrale binome cu a, b R*, m, n, p Q şi notăm
m1 n p
m= , n = 1 , p = 1 unde m1 , n1 ,şip1 �Z
, , m2 n2 p2 �N * .
m2 n2 p2
Teorema 4.3 (P. L. Cebîşev)
x m ( a + bx n ) dx se pot exprima prin combinaţii finite de funcţii
p
Primitivele pentru �
elementare numai în următoarele trei cazuri:
m +1 m +1
41. p Z; 42. �Z ; 43. + p �Z .
n n
Demonstraţie. 41. Dacă p Z, avem:
x m+1
x ( a + bx )
p
(i) p = 0 � � m n
dx = �
x dx =
m
+ C1 (m �-1) .
m +1
(ii)p >0
p p
x nk + m +1
x m ( a + bx n ) dx = �C pk a p -k b k �
p
�� x nk +m dx = �C kp a p -k b k + C2
k =0 k =0 nk + m + 1
100
m1 n1
xm
(iii) p < 0 � ( )
n p
+ = �a + bx n - p dx = �
R ( x, x m2 , x n2 )dx de tip 1. şi notând n =
m
x a bx dx
( )
1
c.m.m.m.c. {m2, n2} prin substituţia xn = t x = t n ;
m +1
1 n 1
x m ( a + bx n ) dx =
p -1
� n�
t dt = �
R (t ) dt cu R 6 o funcţie raţională în t .
( a + bx )n -p 6
m +1 m +1
42. p Z şi �Z , atunci - 1�Z şi prin substituţia xn = t avem:
n n
1 mn+1-1
x ( a + bx ) dx = �
n p
( a + bt ) dt din care prin o nouă substituţie:
p
�
m
t
n
z p2 - a p
a + bt = z p2 � a + bx n = z p2 � t = , dt = 2 z p2 -1dz se obţine rezultatul final:
b b
m +1
-1
1 mn+1-1 1 p2 �z p2 - a �n
( ) ( )
p
�
p p1 + p2 -1
R7 o
n� n b �
x m
a + bx n
dx = t a + bt dt = � � z dz = �
R ( z )dz
� b � 7
m +1
funcţie raţională în z deoarece - 1�Z şi p1 + p2 – 1 Z.
n
m +1 m +1
43. Dacă p, �Z şi + p �Z se reprezintă integrala binomă sub forma:
n n
p p
�a + bx n n � �a + bx n �
x ( a + bx )
p
� dx = � x �dx = �
x m + np � n �dx şi prima substituţie: xn = t
m n m
x � n �
� x � � x �
1- n
1 1
x = t ; dx = t
n
n
dt conduce la:
n
p
1 mn+1+ p -1 �a + bt �
x ( a + bx ) dx = �
p
� �dt ; a doua substituţie:
m n
t �
n � t �
a + bt a + bx n a - ap2 z p2 -1
t
= z p2 �
xn
= t p2
� t =
z p2 - b
z p2
- b �0 , dt =
( z p2 - b) 2
(dz � )
m +1
ap � a �n
+ p -1
m +1
x ( a + bx ) + p - 1�Z ,
p
�� m n
dx = - 2 �
� � R ( z )dz cu
z p1 + p2 -1dz = �
n �z p2 - b � 8 n
p1 + p2 – 1 Z şi R8 o funcţie raţională în z.◄
Integrarea funcţiilor raţionale în sin x şi cos x
1. Calculul integralei �R ( sin x,cos x ) dx în cazul general cu x (-p, p) se face printr-o
x 2dt
schimbare de variabilă: tg = t � x = 2arctgt , dx = ,
2 1+ t2
2t 1- t2 �2t 1 - t 2 � dt
R ( sin x,cos x ) dx = 2 �
�� = R 1 ( t ) dt cu R1 o
1+ t2 �
sin x = , cos x = R� 2,
1+ t2 1+ t 2 �1+ t 1+ t 2 �
�
funcţie raţională în t.
101
2. Dacă R (sin x, cos x) este o funcţie impară în cos x, avem:
R ( sin x, cos x ) dx = f (sin 2 x, cos 2 x) cos xdx şi prin substituţia: sin x= t, cos x dx = dt se
obţine: R ( sin x, cos x ) dx = f (sin x,cos x) cos xdx =
2 2
= f ( t 2 ,1 - t 2 ) dt � �
R ( sin x, cos x ) dx = � f ( t 2 ,1 - t 2 ) dt = �
R 2 ( t ) dt cu cu R2 o funcţie
raţională în t.
3. Dacă R (sin x, cos x) este o funcţie impară în sin x, avem:
R ( sin x, cos x ) dx = g (sin 2 x, cos 2 x)sin xdx şi prin substituţia: cos x= t,
-sin x dx = dt rezultă: � R ( sin x,cos x ) dx = - � g (sin 2 x,cos 2 x)( - sin xdx) =
g ( 1 - t 2 , t 2 ) dt = �
= -� R 3 ( t ) dt cu cu R3 o funcţie raţională în t.
4. Dacă R (sin x, cos x) este o funcţie pară în sin x şi cos x, avem
R ( sin x, cos x ) dx = h(sin 2 x, cos 2 x) dx şi prin substituţia:
dt t2 1 se obţine rezultatul final:
tgx = t � x = arctgt , dx = , sin 2
x = , cos 2 x =
1+ t 2
1+ t 2
1+ t2
) ��1 + t 2 , 1 +1t 2 �
�t 2 dt
�( ) �(= = = R 4 ( t ) dt cu R4 o funcţie
1+ t2 �
2 2 2 2
R sin x ,cos x dx h sin x,cos x dx h �
� �
raţională în t.
Integrarea funcţiilor raţionale în exponenţiale
R ( e ,..., e ) dx cu a 0, aR şi r1, …, rp Q, iar
r ax r ax
Primitivele de forma: � 1 p
mi
ri = , mi �Z, ni �N* şi i=1, …, p se va nota l=c.m.m.m.c.{ n1, …, np } şi prin
ni
l ln t l dt
substituţia eax = tl, t >0 x = , dx = se obţine:
a a t
� (
r ax r ax
)
R e 1 ,..., e p dx = �
l
a
lr
( lr
R t 1 ,..., t p
dt
t �
)
= R 1 ( t ) dt cu R1 o funcţie raţională în t,
metoda integrării prin părţi cu scopul de a reduce treptat cu câte o unitate gradul
plinomului Pn : gr Pn = n (nN). se întâlnesc următoarele cazuri:
1. �Pn ( x)e x dx = e x Pn ( x) - � Qn -1 ( x)e x dx ( Qn-1 = P 'n şi grQn-1 = n - 1)
P 'n ( x)e x dx = e x Pn ( x) - �
dx
2. �
Pn ( x )ln xdx = Qn +1 ( x )ln x - � = Q%
x �
Qn +1 ( x) n ( x )dx unde
( Qn+1 ( x ) = � )
Pn ( x)dx cu grQn+1 = n + 1 şi Q% %
n ( x ) polinom cu gr Qn = n.
Q ( x)
3. �
Pn ( x)arcsin xdx = Qn +1 ( x)arcsin x - �n +1 dx cu Qn +1 ( x) = �
Pn ( x) dx
1 - x2
102
polinom de gradul ( n+ 1); se elimină radicalul din ultima integrală prin una dintre
substituţiile lui Euler. De asemenea, în unele cazuri sunt convenabile substituţiile
trigonometrice x = sin t ( x = cos t); d x = cos t dt (d x = -sin t dt);
1 - x 2 = 1 - sin 2 t =| cos t | ;
103
� b �
d �x + �
dx 1 dx 1
= � � 2 � =
2a
3.� = � b � D
ax 2 +bx +c a ��x + �-
a � b � D
�x + �- 2
( a¹0; D=b )
2
2a 4a2
-4 ac � � � 2a � 4a
�1 2ax + b - D b
� ln + C ; D > 0 prin substituţia evidentă x + = t , dx = dt
�D 2ax + b + D 2a
�
� 2
=�- + C ;D = 0
� 2 ax + b
�2 2ax + b
� -D arctg -D + C ; D < 0
�
�
4.�a 2 - x 2 dx = �a 2 - a 2 sin 2 ta cos tdt = a 2 �
cos2 tdt =
�p p�
x �[ -a, a ] , x = a sin t , dx = a cos tdt , t ��
- ,
�2 2� �
2 2 2 2
a a a a a2
= � ( 1 + cos 2t ) dt = t + sin 2t + C = t + sin t cos t + C =
2 2 4 2 4
a2 a2 a2 x a2 x x2
= t + sin t 1 - sin 2 t + C = arcsin + 1- 2 + C =
2 4 2 a 2 a a
2
a � x x �
= � arcsin + 2 a 2 - x 2 �+ C
2 � a a �
dx
5. �ax 2
+ bx + c
2
cu a 0 şi I R a. î. ax +bx + c >0 xI
dx dx
�ax 2
+ bx + c
=�
2
� b � D şi apar două cazuri a>0 şi a<0.
a �x + �- 2
� 2a � 4 a
I. a > 0
� b �
d �x + �
dx 1 � 2a �
�ax 2
+ bx + c
=
a
� 2 2
=
� b � � -D �
�x + �m� �
� 2a � � 2 a �
�1 � b 2 �
� ln � � b � D �+ C1 ; dacă D > 0 (se ia semnul +)
x+ + �x + �- 2
� a � 2a � 2 a � 4a �
=� � �
�1 � b 1 �
x+
� ln � + ax 2 + bx + c �+ C2 ; dacă D < 0 (se ia semnul -)
� a � 2a a �
II. a < 0 D >0 şi avem
104
� b � b
d �x + � x+
dx 1 1
� 2a � 2a + C =
�ax + bx + c
2
=
-a
� 2 2
=
-a
arcsin
D
3
�D� � b �
� �- �x + � 2a
�2a � � 2a �
1 2ax + b
= arcsin + C3
-a D
x
-2sin 2
dx sin xdx d (cos x ) 1 cos x - 1 1 2 +C =
6.� = � 2 = � 2 = ln + C = ln
sin x sin x cos x - 1 2 cos x + 1 2 2 x
2 cos
2
1 x x
= ln tg 2 + C = ln tg + C
2 2 2
x
7.�arctgxdx = � ( x ) ' arctgxdx = xarctgx - � 2 dx =
1+ x
1 d (1 + x ) 2
1
= xarctgx - � = xarctgx - ln(1 + x 2 ) + C
2 1+ x 2
2
x2
8.�a 2 + x 2 dx = � ( x) ' a 2 + x 2 dx = x a 2 + x 2 - � dx =
x2 + a 2
x2 + a2 dx
= x a +x -�
2 2
dx + a 2 � = x a2 + x2 -
x +a
2 2
x +a
2 2
- �a 2 + x 2 dx + a 2 ln( x + x 2 + a 2 ) + C �
x 2 a2
� �a 2 + x 2 dx = a + x 2 + ln( x + x 2 + a 2 ) + C
2 2
dx x2 + a2 xdx
9.n �N, I n = � = � dx = �
x + a 2 I n +1 �
( x +a ) ( x +a ) ( x +a )
2 2 n 2 2 n +1 2 2 n +1
'
� �
1 x 1
x�
� I n = a 2 I n +1 + � �dx =a 2 I n +1 - + In �
� ( ) � ( )
n n
�2 n x 2
+ a 2 � 2 n x 2
+ a 2 2 n
� � �
�I = 1 � x 2n - 1 �
+ I n ; n �1
�n +1 a 2 �
�� � 2 n ( x 2
+ a )
2 n 2n �
�
� dx 1 1
�I 0 = x + C1 ; I1 = �2 = arctg + C2
� x +a 2
a a
105
dx
10.I n = �
tg n xdx = �
tg n- 2 x (tg 2 x + 1 - 1)dx = �
tg n -2 x - I n-2 =
cos 2 x
tg n -1 x
=�
tg n - 2 xd (tgx ) - I n - 2 = - I n -2 cu n �2 �
n -1
� tg n -1 x
�I = - I n-2
�n n - 1
��
�I = x + C ; I = tgxdx = sin x dx = - ln | cos x | +C
�0 1 1 � � cos x
2
2 x 2 + 2 x + 13 �1 3x + 4 x+2 �
11.� dx = �
� - 2 - 2 �dx = ln | x + 2 | +
( x - 2)( x + 1)
2 2
�x - 2 ( x + 1)
2
x + 1�
3 1 �x 1 �1
+ - 4 �2 + arctgx �- ln( x 2 + 1) - 2arctgx + C
2 x +1
2
�x + 1 2 �2
dx
( I 2 = �2 caz particular din 10.)
( x + 1) 2
t (t + 2)
x +1 2(t + 1) 1 t 2 + 2t + 2
12.� dx = � � dt =
x + x2 + 2x + 2 t 2 (t + 1) 2
1 t 3 + 4t 2 + 6t + 4 1 1 t 2 + 3t + 3
4 � (t + 1) 3 4 � 4 �(t + 1) 3
= dt = dt + dt =
t 1 (t + 1) 2 + (t + 1) + 1 t 1 1 1
= + � dt = + ln | t + 1| - -
4 4 (t + 1) 3
4 4 4 t +1
1 1
- + C cu substituţiile :
8 (t + 1) 2
t2 - 2 t 2 + 2t + 2 t (t + 2)
x + 2 x + 2 = t - x; x =
2
; dx = dt ; x + 1 = ;
2(t + 1) (t + 1) 2
2(t + 1)
t 2 + 2t + 2
x + x2 + 2 x + 2 = t; x2 + 2 x + 2 =
2(t + 1)
x +1 1 1
�� dx = ( x + x 2 + 2 x + 2) + ln | x + 1 + x 2 + 2 x + 2 | -
x + x + 2x + 2
2 4 4
2x + 3 - 2 x2 + 2x + 2
- +C
8( x + 1 + x 2 + 2 x + 2)
106
1
3
1+ x
3 4 -
1
� 14 �
13.� dx = �
x 2
1
� + x �dx
x � �
1
- +1
1 m +1 2
p = �Z; = = 2 �Z � 1 + 4 x = t 3 �
3 n 1
4
� x = t - 1 � x = (t 3 - 1) 4 ; dx = 4(t 3 - 1)3 3t 2 dt �
4 3
3
1+ 4 x -1
� x = � � - � 12t 2 (t 3 - 1)3 dt =
3 4 2
dx �(t 1) �t �
107
Definiţia integralei Riemann. Clase de funcţii integrabile.
Fie a, b R cu a < b şi f : [a, b] R. O divizare a intervalului [a, b], notată
D, este o mulţime finită de puncte D={a = x0 < x1 < ...< xi-1< <xi <… < xn= b}
unde xi[a, b] se numesc punctele diviziunii D şi [xi-1, xi] [a, b], i = 1,…n se
numesc intervalele parţiale ale lui D. Avem lungimea l([xi-1, xi]) = xi - xi-1 = xi > 0
not
şi notăm prin ||D|| = (D) = =max{ xi - xi-1 | i = 1, .., n} norma divizării D; evident
not
Observaţii.
1. Din definiţia 1 rezultă că f este integrabilă Riemann dacă există
lim sD ( f , D ) = I R �R, D .
D �0
b a
2. Avem �fdx = - �fdx
a b
(a < b)
108
3. Dacă există IRR cu proprietatea (2) acesta este unic.
4. O funcţie integrabilă Riemann pe [a, b] se va numi funcţie R- integrabilă şi
vom nota prin R[a, b]={f | f : [a, b] R integrabilă Riemann} mulţimea
funcţiilor f : [a, b] R, R – integrabile.
Teorema 4.4 (de caracterizare a integrabilităţii pe R)
Fie f : [a, b] R (a, b R; a < b). Funcţia f este integrabilă Riemann, dacă şi
numai dacă, există IR R cu proprietatea:
� ( D n ) n �1 �D [ a, b ] un şir de diviziuni cu şirul normelor D n ��
R
� 0 şi Dn ,
�
�
� sumelor integrale Riemann sD ( ,f D est
(4)şirul ) e convergent în R cu limita
�I �R
�R
Demonstraţia în bibliografie ([10], [11], [16]).◄
Consecinţa 4.4. Fie f : [a, b] R o funcţie R – integrabilă, atunci are loc
afirmaţia:
D [ a, b ]
b
(5)Dγ
n D ��� , n �1s
cu���
n
R
= 0 şi Dn D ( f, D ) R
�f (x )dx
a
IR
Teorema 4.5 (Condiţie necesară pentru integrabilitate)
Dacă f : [a, b] R este o funcţie R – integrabilă, atunci f este mărginită pe [a, b].
Demonstraţie.
def 1
f integrabilă � (2) adevărată şi fie e=1, atunci există D D([a, b]) a. î.
{ }
n
sD ( f , D ) - I R �1, ( D ) � ( 2 ' ) I R - 1 ��f ( i ) xi �I R + 1, D � [ xi -1 , xi ] | i = 1, n Fixăm
i =1
x j - x j -1 x j - x j -1
f este mărginită pe [xj-1, xj] pentru j{1, 2, …, n} f este mărginită pe
n
[ a, b ] = U �
x j -1 , x j �
� �.◄
j =1
Consecinţa 4.5 Dacă f : [a, b] R este o funcţie nemărginită pe [a, b], atunci
f nu este R – integrabilă (condiţie suficientă).
Demonstraţia este directă din teorema 4.5.◄
Fie f : [a, b] R o funcţie mărginită cu m = inf{ f (x)| x [a, b]}, M = sup{ f (x)|
x [a, b]}. Dacă D D([a, b]) pe fiecare interval parţial [xi-1, xi] notăm: mi (f)= inf
f(x), cu x [xi-1, xi], Mi (f)= sup f(x), cu x [xi-1, xi] şi considerăm sumele integrale
Darboux:
109
� n
s
�D ( f ) = � m ( xi ) xi , suma inferioară Darboux
� i =1
(7) � n
�S ( f ) = M ( x ) x , suma superioară Darboux
�
�
D �i =1
i i
Definiţia 4.3.
Fie f : [a, b] R mărginită
1] Numărul supD�sDD[ a(,b]f ) = I se numeşte integrala inferioară Darboux a funcţiei f,
b
notată: I = �
a
f ( x )dx .
110
Observaţii:
1. Când rafinăm diviziunea D, sumele inferioare Darboux cresc şi sumele
inferioare superioare Darboux descresc.
2. Orice sumă inferioară Darboux este mai mică sau egală cu orice sumă
superioară Darboux.
3. Pentru f : [a, b] R s-au definit două integrale: integrala Riemann şi
integrala Darboux şi două tipuri de integrabilitate. Vom dovedi că cele două
integrale şi cele două tipuri de integrabilitate coincid şi vom folosi din acest
motiv conceptele de “integrală definită sau integrală” şi “funcţie
integrabilă ” pe [a, b].
Teorema 4.5 (Darboux / pentru caracterizarea integrabilităţii)
Fie f : [a, b] R o funcţie mărginită, atunci următoarele afirmaţii sunt
echivalente:
(i) f – este R – integrabilă; (ii) f – este D – integrabilă;
(iii) e > 0, $D �D [ a, b] a.î. SD ( f ) - sD ( f ) �e;
(iv) e > 0, $he > 0 a.î. D �D [ a, b ] cu D < h � S f (D) - s f (D) < e.
Demonstraţia se face pe etape folosind definiţiile, teoremele şi consecinţele
prezentate anterior, urmând schema
I. (i) (ii); II. (iv) (iii); III. (iii) (ii);
IV. (ii) (iii); V. (iv) (i); VI. (iii) (iv)
şi se găseşte în bibliografie ([9], [6], [10], [11], [16]). ◄
Consecinţa 4.7.
O funcţie mărginită f : [a, b] R este integrabilă Riemann, dacă şi numai dacă, f
este integrabilă Darboux şi cele două integrale coincid:
b b b not
I R = �f ( x)dx = �f ( x)dx = �f ( x)dx = I D = I �R .
a a a
111
Demonstraţie f continuă pe [a, b] f este uniform continuă pe [a, b] (Teorema
Cantor) şi f este mărginită şi îşi atinge marginile pe [a, b] (Teorema lui
def
Weierstrass). Fie e >0 fixat şi f uniform continuă pe [a, b] � e >0, h(e)
e
independent de x a. î. x, y [a, b] cu |x - y|< h | f ( x) - f ( y ) |< . Pentru o
b-a
e
divizare D D([a, b]) cu ||D|| < h(e), avem | f ( x) - f ( y ) |< x, y [xi-1 , xi] şi în
b-a
e
particular, M i ( f ) - mi ( f ) = sup { | f ( x) - f ( y ) | x, y Σ [ xi -1 , xi ] }
b-a
În aceste condiţii după teorema Darboux (iii), avem:
n
e n
S D ( f ) - sD ( f ) = �� M
�i ( f ) - mi ( f ) � i b - a �( xi - xi -1 ) = e
�x �
i =1 i =1
112
b b
(1o) �(lf ) dx = l �fdx
a a
b b b
(2o) �( f �g ) dx = �fdx ��gdx
a a a
Demonstraţia este imediată folosind (4) din teorema 4.4 şi operaţiile cu şiruri
convergente în R. ◄
Consecinta 4.8.
Dacă f , g R[a, b] atunci l, R funcţia lf + g R[a, b] şi are loc formula
de calcul:
b b b
(3o) �(lf + g )dx = l �fdx + �gdx
a a a
Observaţii.
1. Integrala Riemann are proprietatea de liniaritate cu scalari din R.
b
2. Dacă f R[a, b] şi a=b, avem: �
a
f ( x)dx = 0 (după (1) din definiţia 1). Dacă a > b,
b a
avem �f ( x)dx = -�f ( x)dx .
a b
Demonstraţie. Dacă a< b < c avem (3) după teorema 2. Dacă a<b <c, avem:
c b c b b b c b
�fdx = �fdx + �fdx = �fdx - �fdx � �fdx = �fdx + �fdx. ◄
a a b a c a a c
Observaţii.
1. Din teorema 2 rezultă că dacă f R[a, b], pentru [c, d] [a, b] compact
avem f R[c, d], numită “proprietatea de ereditate”.
113
2. Formula (3) se numeşte “proprietatea de aditivitate a integralei ca funcţie de
interval”.
3. Formula (3) se extinde în cazul unei reuniuni finite:
[ a, b] = [ a, c1 ] �[ c1 , c2 ] �... ��
cp,b�
� �.
Teorema 4.11 (Proprietatea de monotonie a integralei).
Fie f , g: [a, b] R cu f , g R[a, b] şi f (x) g(x) x[a, b], atunci avem:
( 4 ) �fdx ��gdx .
b b
o
a a
Observaţii.
1 b
b-a �
1. Formula (5) conţine expresia f ( x)dx = ( f ) care se numeşte valoarea
a
Consecinţa 4.11
Dacă f : [a, b] R este o funcţie continuă, atunci există [a, b] a. î.
( 6 ) �fdx = f ()(b - a) .
b
o
a
Demonstraţie. Pentru x, y[a, b], avem | |f (x)| - |f (y)|| |f (x) - |f (y)| şi din
acestă inegalitate deducem că |f | R[a, b]. Cum - |f (x)| f (x) |f (x)| , x [a,
b], folosind (4) avem:
114
b b b b b
�| f-| dx
��ޣ
a �fdx �| f | dx
a a �fdx �| f | dx
a a
şi cum f ( x) � f � rezultă (7).◄
Teorema 4.13 (Teorema I de medie )
Fie f : [a, b] R cu f R[a, b] şi g(x) 0, atunci există [m, M]
� �
m = inf f ( x), M = sup f ( x) �a.î. ( 8o ) �f ( x) g ( x) dx = �
b b
� g ( x) dx .
� x�[ a ,b] x�[ a ,b ] � a a
Demonstraţie.
Din : m � M , x [ a, b ] , şi g (x ) 0
x) <���
f (�ޣ mg (x ) f (x )g (x ) Mg (x ), x [ a ,b ] şi după (4)
b b b
rezultă: m � g ( x)dx ��f ( x) g ( x )dx �M � g ( x)dx ( *) . Dacă
a a a
b b b
�g ( x)dx = 0 � �f ( x) g ( x)dx = 0 şi pentru [m, M] are loc (8). Dacă �g ( x)dx > 0 ,
a a a
b
notăm =
�fgdx �[ m, M ] şi după (*) rezultă (8).◄
a
b
�gdx a
Consecinţa 4.12
Dacă f : [a, b] R este continuă şi g R[a, b] este nenegativă, atunci există
[a, b] a. î. ( 8o ) "
b b
�fgdx = f ()�gdx .
a a
a a x0 0
x x
| F ( x) - F ( x0 ) |= �fdt ��| f | dt �| x - x
x0 x0 0 | sup | f (t ) |, x �J .
t�J
Considerăm e >0 şi
e
he = cu sup | f (t ) |= M � | F ( x ) - F ( x0 ) |< e | x - x0 |< h, x �I � F continuă în x0 �I � F
M t�J
continuă pe I.
(ii) Fie x0 I şi f continuă în x0 I; pentru e >0 există he >0 a. î. | f (x) – f
(x0)| < e, xI [x0 - h, x0 + h] x I cu x x0 ,
115
F ( x) - F ( x0 ) 1 x 1 x 1 x
- f ( x0 ) = �f (t )dt - � f ( x0 ) dt = �[ f (t ) - f ( x )]dt şi avem:
0
x - x0 x - x0 x0 x - x0 0
x x - x0 x0
F ( x) - F ( x0 ) 1
- f ( x0 ) � sup f (t ) - f ( x0 ) �x - x0 < e, x �J = I �[ x0 - h, x0 + h] ; x �x0
x - x0 x - x0
F ( x) - F ( x0 ) def
116
n n n
F (b) - F (a) = �[ F ( xi ) - F ( xi -1 )] = sD ( f ) = �F ' ( i ) ( xi - xi -1 ) = �f ( i ) ( xi - xi -1 )
i =1 i =1 i =1
Consecinţa 4.14
Dacă f : [a, b] R este o funcţie derivabilă cu f ’ funcţie integrabilă pe [a, b],
b
avem: � a
fdx = f (b) - f (a) .
Demonstraţia rezultă din teorema 4.4 pentru F = f’ pe [a, b].◄
Teorema 4.16 (Formula de integrare prin părţi)
Fie f , g : [a, b] R cu f , g C1([a, b]), atunci are loc formula de integrare prin
părţi:
b b b
(11) �fg ' dx = fg
a a
- �f ' gdx .
a
Demonstraţie. Din f , g C1([a, b]) (fg)’ = f’g +g’ f este o funcţie continuă
pe [a, b] şi după consecinţa 7 – (i) admite primitive şi este integrabilă, deci se
b b
aplică formula de calcul (10): �( fg ) ' dx = fg , dar
a a
b b b b b b b
�( fg ) ' dx = �( f ' g + fg ')dx = �f ' gdx + �fg ' dx � ( fg ) a
= �f ' gdx + �fg ' dx
a a a a a a
b b b
�fg ' dx = fg - �f ' gdx . ◄
a a a
117
Demonstraţie. Cum este bijectivă şi -1 : [a, b] [a, ] este bijectivă şi de
clasă C1([a, b]) atunci f : [a, b] R este continuă şi avem:
( -1 ) -1 ( )
( -1 ) ' dx = �
( ) b
a
( f o ) o
�( f o)(t )dt = � �
�
-1
�
�� (a)
f o(-1 ) '( x)dx = �f ( x)dx (13).◄
a
( -1 ) -1 ( a )
Observaţii.
1. Formula (12) se numeşte “prima fomulă de schimbare de variabilă” în
integrală unde x = (t), t [a, ] şi C1([a, b]), iar a = (a), b = (). Se alege
convenabil funcţia astfel încât integrala din membrul doi al formulei (12) să fie
mai simplă sau chiar din tabelul primitivelor unor funcţii elementare.
2. Formula (13) se numeşte “a doua formulă de schimbare de variabilă” şi pentru
x = (t) strict crescătoare avem: (a)= a, () = b şi cum [ a, ] �� �[ a, b ] ��
f
�R ,
iar este inversabilă cu -1C1([a, b]), atunci f este continuă şi f ( -1)’
integrabilă pe [a, b].
3. Denumirea de formula (I) şi (II) de schimbare de variabilă în integrală este
convenţională; de fapt avem o singură formulă de schimbare de variabilă şi mai
multe moduri de aplicare a acestei formule în calcule.
4. Din necesitatea de a folosi integralele Riemann în aplicaţii concrete este uneori
b
suficient să se cunoască o valoare aproximativă a integralei � a
f ( x)dx cu o eroare
dată oricât de mică. În acest scop, vom enunţa fără demonstraţie, teoremele care
indică metodele de calcul aproximativ al integralelor.
(b - a )2 b (b - a ) 2
� �
(14) n
E � f ' ; f ( x ) dx - S n = E n � f ' �.
4n a 4n
eroare:
(b - a )3 b (b - a )3
� �
(15) En � f " ; f ( x ) dx - S n = En � f " �.
12n 2 a 12n 2
118
Teorema 4.21 (Formula lui Simpson)
i
Fie f : [a, b] R cu f C4([a, b]) şi xi = a + ( b - a ) cu i {0, 1, 2, ..., n},
n
b-a
{ [ f (a) + f (b)] + 2 f ( x1 ) + ... + 2 f ( xn -1 ) } atunci Sn aproximează
b
Sn = �f ( x)dx cu o
6n a
eroare:
(b - a )5 (4) b (b - a)5 (4)
(16) n
E � f ; �f ( x)dx - Sn = En � f .
2880n 4 � a 2880n 4 �
119
Exemple.
1
�1 - x dx cu f = 1 - x 2
2
1. funcţie continuă şi prin schimbarea de variabilă:
0
p
1
p 2
x = sin t , dx = cos tdt , x = 0 � t = 0, x = 1 � t = avem : �1 - x 2 dx = �1 - sin 2 t cos tdt =
2 0 0
p p p p
2
12 1 2 1 sin 2t 2 p
=� cos 2 tdt = � (1 + cos 2t ) dt = t + =
0
20 2 0 2 2 0 4
p p p
2. I n = �
2
�� p �
� p 2 2
sin n xdx cu f ( x) = sin n x �C1 ��
0, ��şi I 0 = � sin xdx = 1 ,
dx = , I1 = � aplicând
0 �� 2 �
� 0
2 0
�2k - 1 2k - 3 3 1 p
� � .... � � � ; n = 2k
�
n -1 � 2 k 2k - 2 4 2 2
� In = I n - 2 cu n �2 � I n = � �
n � 2k � 2k - 2 4 2
� 1; n = 2k + 1
.... � � �
�2k + 1 2k - 1 5 3
p � 2 2 4 5 6 2k 2k � I 2 k
� = � � � � � ... � � �
2 � 1 3 3 4 5 2k - 1 2k + 1 � �I 2 k +1
I � p � 2 2 2n 2n
şi se arată că lim
2n
= 1 � = lim � � ... � numită formula lui Wallis.
n �� I
2 n +1 2 n ��
�1 3 2n - 1 2n + 1 �
�
9
1
3. � dx prin substituţia
4 1+ x
9 3
1 tdt
x = t , dx = 2tdt , x = 4 � t = 2, x = 9 � t = 3, avem : �
2
dx = 2 � =
4 1+ x 2
1+ t
3
� 1 � 3 3 4
= 2� �1- dt = 2t 2 - 2 ln (1 + t ) 2 = 2 - 2 ln
�
2�
1+ t � 3
2 2 2 2
x2 2 x 1 1 3
4. � x ln xdx = ln x 1 - � � dx = 2 ln 2 - � xdx = 2 ln 2 -
1
2 1
2 x 21 4
120
e e
n e 1
( ln x ) dx = x ( ln x ) xn ( ln x )
n n -1
5. I n = � -� dx = e - nI n -1 �
1
1
1
x
�I n = e - nI n -1 , n �1
��
�I 0 = e - 1; I1 = 1
formulă de recurenţă pentru calculul lui In, nN.
p x
2 1 + tg 2
2 dx x 2dt
6. �� x �
prin substituţia tg = t , deci: x = 2 arctg t , dx = şi
0 2 5 + tg 2 2 1+ t2
� �
� 2�
p x
1 + tg 2 1
p 2
2 1+ t2 2
x = 0 � t = 0, x = � t = 1 se obţine � dx = � � 2 dt =
2 0 2�
x� 2(3 + t ) 1 + t
2
� 3 + tg 2 � 0
� 2�
1 1 1
dt dt 1 t 1 t 1 p p 3
=� =� = arctg = arctg = �=
t + 3 0 t2 + 3
( )
2 2
0 3 30 3 3 3 6 18
p
2
dx x 2dt
7. prin substituţia tg = t x = 2 arctg t , dx = ,
�
0
3 + 2 cos x 2 1+ t2
2dt p
1
1- t 2
p dx 2
= �1+ t 2 =
2
cos x = , x = 0 � t = 0, x = � t = 1 se obţine �
1+ t 2
2 3 + 2 cos x 0 1- t
0
3+ 2
1+ t 2
1 1
dt 2 t 1 1
= 2� = arctg = arctg
0
t +5
2
5 50 5 5
p p
4 4
8. sin x tg x şi prin substituţia tgx = t
�
sin x + cos x
0
dx = �
1 + tg x
dx
0
dt p
x = arctg t , dx = , x = 0 � t = 0, x = � t = 1 avem:
1+ t 2
4
p
1 1
4
sin x t dt 1 �t + 1 1 � 1 1 1 1
�
0
sin x + cos x
dx = � � 2 = �� 2 -
0
1+ t 1+ t 0
2� �dt = ln(1 + t 2 ) + arctg t 0 -
1+ t 1+ t � 4 0 2
1 1 1 �p �
- ln(t + 1) 0 = � - ln 2 �
2 4 �2 �
4 4 1 1
1 1 m +1
9. �1 + x dx = �
1
x 0 (1 + x 2 ) 2 dx
1
( m=0, n = , p = ,
2 2 n
= 1 �Z ) prin substituţia:
1 + x = t , x = (t - 1) 2 , x = 1 � t = 2, x = 4 � t = 3 avem:
121
3
�3 �
�t 2 +1
1 +1
t 2 � 16
4 3 3
1
x +1 0( ) 2 2 1- t 2 0 0 ( 1- t )
2 2 1
3
+1
122