Istoria Psihologiei

De ce studiem istoria psihologiei?

 Oferă o perspectivă de ansamblu asupra psihologiei – asigură o mai bună înțelegere a modului în care
teoriile și modele din epoci diferite „se potrivesc” unele cu altele.
 Indică originea ideilor existente în psihologia actuală – asigură cunoașterea și înțelegerea ideilor la care
psihologia actuală a renunțat sau care nu apar de la sine.
 Asigură o înțelegere mai profundă a domeniului – ințelegerea comportamentului unei persoane a cărei
istoric nu e cunoscut.
 Asigură recunoașterea „modei” psihologice
 Indică linii de dezvoltare a psihologiei
o Evitarea greșelilor, a abordărilor din trecut care s-au dovedit a fi ineficiente, identificarea unor idei
valoroase care au fost trecute cu vederea
 Explică faptul că adevărul psihologic absolut nu este deținut de nicio orientare psihologică
Istoria unei științe reprezintă structura revoluțiilor științifice, analizând astfel istoria științei și elaborând un model
teoretic al evoluției științei. Ea observă un punct de vedere ce este acceptat de majoritatea cercetătorilor, acest
punct comun fiind numit paradigma.
Paradigma = cadru de referință pentru cercetători, care detaliază problemele definite de paradigma și folosesc
metode sugerate sau acceptate în paradigmele respective.
- Avantaj – fenomenele sunt studiate în profunzime, ceea ce asigură faptul că o parte din descoperirile
științifice sunt permanente.
- Dezavantaj – cercetătorii omit intenționat analiza fenomenelor care sunt în afara paradigmei sau omit
explicațiile alternative.
Stadiile dezvoltării știițifice:
a) Stadiul pre-paradigmatic – nu există o perspectivă unanim acceptată asupra domeniului de studiu, ci doar
punctul de vedere
b) Stadiul paradigmatic – majoritatea cercetătorilor împărtășesc aceeași perspectivă asupra domeniului
c) Stadiul revoluționar – paradigma existenta este înlocuită de o altă paradigmă.
3 tipuri de contribuții
- Individuale – în general în etapele anterioare recunoașterii științei psihologiei
o Rezultate relevante pentru psihologie obținute de cercetători în domenii variate;
- ”Școlile” de psihologie
o Perspective asupra psihicului uman structurate în jurul unei figuri centrale;
o Figura centrală era de obicei autorul perspectivei, iar ceilalți membri ”aderau” la acestă
perspectivă pentru a fi acceptați;
- ”Surentele” psihologice
o Perspective asupra psihicului uman care nu pot fi atribuite unui anumit autor, dar care sunt larg
împărtășite de comunitatea științifică;
Topici ale istoriei psihologiei:
Precursori – curente filozofice, descoperiri științifice
Fondatori – curente psihologice (functionalism), primele școli (voluntarism, structuralism, behaviorism,
gestaltism, psihanaliza)
 Contemporani – curente psihologice (psihologia umanistă, psihologia cognitivă, psihologia
transpersonală, psihologia pozitivă)
Abordarea istoriei psihologice
a) Abordarea cronologică
Avantaje
- permite înțelegerea spiritului timpului (zeitgeist), a temelor de interes specifice anumitor perioade din
istoria științei;
- permite surprinderea evoluției ideilor;
Dezavantaje
- Poate fi dificil de înțeles,mai ales atunci când se întâmplă multe lucruri în același timp
b) Analiza biografiilor marilor personalități
Avantaje
- permite înțelegerea spiritului locului (ortgeist) – climatul de lucru al psihologilor dintr-un anumit grup;
- permite înțelegerea modului în care au apărut ideile care au schimbat fundamental disciplina;
Dezavantaje
- poate duce la omiterea contribuțiilor ”micilor” personalități;
c) Analiza marilor școli / curente psihologice
Avantaje
- permite înțelegerea spiritului timpului (zeitgeist) - a temelor de interes specifice anumitor perioade din
istoria științei;
- permite surprinderea evoluției ideilor;
Dezavantaje
- Prea multe școli / curente pot genera confuzie... mai ales dacă nu sunt prezentate cronologic;
d) Analiza relațiilor psihologiei cu contextul social și politic;
Avantaje
- permite înțelegerea modului în care știința psihologică a răspuns nevoilor societății;
Dezavantaje
- ce se întâmplă în perioadele în care nu avem evenimente istorice majore?
Apariția conceptului ”psihologie”
 1590 – Rudolf Godenius – Psihologia de hominis perfectione;
- Termenul psihologie este folosit pentru prima dată, chiar dacă Godenius îl folosește într-un tratat de
etică;
 1732 – Christian Wolff – Psihologia empirica
- Analizează facultatea de a cunoaște (procesele cognitive);
- Identifică senzațiile ca origine a oricărei cunoștințe sau teorii;
 1734 – Christian Wolff – Psihologia rationalis
- Analizează dorințele și relația de interdependență corp-suflet;
- Sufletul depinde de corp pentru că altfel nu am putea avea senzații și cunoaștere;
- Corpul depinde de suflet pentru că altfel nu am putea explica mișcările voluntare;
Curente și orientări care au influențat apariția și dezvoltarea psihologiei
1. Curente filozofice
1.1.Empirismul critic - idee filozofică provenită din Grecia antică;
Socrate afirma că orice cunoaștere empirică este imperfectă deoarece se face prin intermediul unor organe de simț
imperfecte, care sunt susceptibile de a fi influențate de iluzii perceptive. Drept urmare, trebuie să avem o atitudine
critică față de informațiile culese de propriile simțuri;
Wertheimer (2012) subliniază distincția dintre:
- Empiricism – asumpție metodologică – ar trebui să ne bazăm orice idee pe măsurarea fenomenelor
externe, observabile, pentru a putea obține cunoștințe valide;
- Empirism – asumpție filozofică – toate cunoștințele vin din experiență și nicio cunoștință nu este
înnăscută;
Sec. XIX – cunoașterea științifică nu poate fi decât una bazată pe observarea și măsurarea fenomelor vizate.
Pentru a fi știință, psihologia a trebuit să demonstreze că obiectul ei de studiu poate fi investigat într-o manieră
empirică și drept consecință, unii dintre primii cercetători ai psihicului uman au declarat anumit topici ca fiind
științifice... iar altele ca fiind neștiințifice.
1.2.Asociaționismul – curent filozofic axat pe explicarea modului în care ideile sunt asociate una de alta,
a modului în care ideile activează noi idei, sau a modului în care ideile apar.
A avut o influență majoră asupra psihologiei deoarece încerca să explice fenomenele mentale prin descoperirea
legăturilor/asocierilor dintre elementele care le compun; Primele legi ale asocierilor mentale au fost identificate
de Aristotel, care spune că asocierile mentale apar datorită
- Contiguității temporale – oamenii asociază evenimente care au loc în același timp (de ex., senzația de
somn și cursul de Istoria Psihologiei);
- Contiguității spațiale – oamenii asociază evenimente care sunt apropiate spațial (și temporal);
- Similarității – oamenii asociază elemente pe baza similarității dintre ele;
- Contrastului – oamenii asociază elemente pe care le consideră opuse;
A stimulat cercetările asupra mecanismelor învățării (formarea asocierilor) și ale uitării (dispariția asocierilor);
1.3. Materialismul științific – Încercarea de a descrie organismele vii și procesele lor ca pe niște mașini la
care se pot observa evenimente chimice și fizice;
Respinge perspectiva animistă (existența unui suflet sau a spiritului) și este o perspectivă mecanicistă și
deterministă asupra funcționării organismelor vii; A fost dezvoltată de descoperirile biologiei, în special din
studiul reflexelor;
În sec. XVIII – Robert Whytt arată că reflexele broaștelor sunt rezultatul stimulărilor senzoriale, nu rezultatul
unor forțe animiste iar Pierre Cabanis studiază reflexele la persoanele care au fost decapitate (ghilotina era la
modă...)
Dezbaterea materialism vs. animism încă este prezentă (de ex., psihologia sufletului);
2. Curente științifice
2.1.Dezvoltările din domeniul fiziologiei
a) Studiul specializării fiziologice
i. Bell (1811) și Magendie (1822) au descoperit că senzațiile și comenzile motorii au suport
neurologic independent și că funcțiile mentale specifice au structuri fiziologice dedicate;
ii. Gall & Spurzheim – frenologia: caracteristicile intelectuale și morale ale oamenilor sunt localizate
în zone cerebrale clar definite; dacă o caracteristică este mai dezvoltată => zona cerebrală
corespunzătoare este mai dezvoltată; dacă zona cerebrală este mai dezvoltată => aceasta va
produce neregularități ale craniului;
 iii. 1861 – Paul Broca descoperă ”centrul vorbirii”, prin identificarea legăturii dintre afazie (pierderea
competențelor lingvistice) și existența unei tumori într-o anumită zonă a creierului;
iv. Gustav Fritsch & Eduard Hitzig (1870)– au demonstrat reprezentarea contralaterală – funcțiile de
pe partea dreaptă a corpului sunt reprezentate în partea stângă a creierului;
b) Studiul reflexelor – A impulsionat cercetările asupra caracterului lor înnăscut / dobandit iar ulterior a
dezvoltat cercetările în domeniul condiționării;
c) Conductibilitatea nervoasă – von Helmholtz (1850) – măsoară viteza de deplasare a semnalului nervos;
d) Ecuația personală și timpii de reacție – Diferențele dintre măsurătorile realizate de astronomi diferiți în
condiții similare au generat confuzie;
Friedrich Bessel – realizează ”ecuații personale” care țineau cont de caracteristicile astronomilor
și permiteau convertirea înregistrărilor de la un astronom la altul;
Donders – cronometria mentală - Diferențele între timpii de răspuns în sarcini diferite... reprezinta
un indice al complexității sarcinii;
2.2.Evoluționismul
Până în sec. XIX, majoritatea filozofilor / cercetătorilor considera că lumea actuală este neschimbată și va
rămâne neschimbată
- Considerente filozofice cu origini în Grecia Antică; –
- Considerente religioase: lumea este ”cum a fost făcută de Dzeu”
Reprezentanți ai evoluționismului
- Jean Lemarck (1744-1829) – analizând fosilele, observă că formele mai vechi de viață sunt diferite de
cele actuale... deci speciile s-au schimbat în timp;
- Herbert Spencer (1820-1903) – aplică ideea de evoluție oamenilor, minții umane și societăților umane;
Evoluția înseamnă diferențiere. de ex., sistemele nervoase evoluate sunt cele care sunt mai diferențiate;
Diferențierea se face prin asocieri și învățare... iar ulterior acestea sunt transmise ereditar;
o Principiul Spencer-Bain: probabilitatea unui comportament crește dacă este urmat de
recompense pozitive și scade dacă este urmat de evenimente negative. Aceste asocieri sunt
învățate și transmise ereditar urmașilor;
2.3.Perspectiva evoluționistă a lui Darwin
- Originea speciilor (1859) – Principiul survival of the fittest
Între membrii oricărei specii există diferențe inter-individuale. Unele dintre diferențele inter-individuale sunt
relevante pentru supraviețuire, altele nu. Vor supraviețui doar acei membri ai speciei care au caracteristicile
necesare, care sunt cei mai potriviți în mediul actual. Cei care nu au aceste caracteristici vor muri mai repede =>
se vor reproduce în mai mică măsură;
 fittest – acele organisme care au caracteristicile necesare adaptării la mediu;
- Expresia emoțiilor la om și animale (1872)
Emoțiile umane au originea în emoțiile animale care au fost odată necesare supraviețuirii. De-a lungul timpului,
mimica și postura agresivă sau defensivă au devenit suficiente pentru a descuraja agresorii deci au facilitat
supraviețuirea; Expresiile emoționale umane sunt universale, neinfluențate cultural;
Limite și efecte negative ale teoriilor lui Darwin
- Oamenii ”primitivi ” contemporani sunt o verigă între primate și oamenii ”moderni” (europenii). Drept
urmare, oamenii ”primitivi” sunt inferiori oamenilor ”moderni”.
- Obiceiurile îndelung practicate devin instincte și se transmit ereditar;
- Femeile sunt inferioare bărbaților d.p.d.v. intelectual;
- Darwinismul social - pornind de la idelile lui Darwin, au apărut teorii asupra societății care aplicau
ideile de selecție naturală și supraviețuirea celui mai înzestrat la societate și politică; Ideea de bază:
 este firesc și natural ca cei ”înzestrați” să prospere, în timp ce oamenii mai puțin ”înzestrați” să trăiască
din ce în ce mai greuc, asta a încurajat eugenia, rasismul, antisemitismul, fascismul, nazismul;
2.4.Cuantificarea
Immanuel Kant neagă posibilitatea studiului științific a psihologiei raționale descrisă de Wolff
(1732/1734), deoarece evenimentele mentale nu pot fi cuantificate. Drept urmare, datele privind evenimentele
mentale nu pot fi exprimate matematic și nici nu pot fi manipulate experimental; Observarea minții (introspecția)
nu poate fi folosită pentru că activitatea de a observa duce la modificarea fenomenului observat iar psihologia își
poate îmbunătăți statutul de știință doar prin observarea oamenilor în contextele lor naturale;
Reacțiile la ideile lui Kant nu au întârziat să apară:
- Jakob Friederich Fries – arată că introspecția nu este în mai mică măsură problematică decât
observarea fenomenelor externe;
- Johann Friederich Herbart – gândește un sistem prin care numere pot fi atribuite evenimentelor
mentale de intensități diferite;
- Eduard Friederich Beneke – arată cum anume se pot testa rezultate empirice și ipoteze teoretice
folosind varierea sistematică a variabilelor;
Toate aceste dezbateri au dus la structurarea unei viziuni asupra abordării experimentale a fenomenelor
psihice (Fuchs & Milar, 2003)
2.5.Atomismul & Apariția laboratoarelor de cercetare
Științele atomiste (de ex., chimia și fizica) pleacă de la premiza că orice obiect / fenomen este compus din
alte elemente. Pentru a cunoaște lumea înconjurătoare, trebuie să înțelegem elementele care o compun și
elementele care compun elementele și elementele care compun elementele, șamd.
Un exemplu de abordare atomistă în psihologie:
- Percepțiile sunt compuse din senzații – activitatea este compusă din acțiuni – acțiunile sunt compuse
din operații – operațiile sunt compuse din mișcări;
Apariția laboratoarelor de cercetare
- 1824 - Justus von Liebig – deschide un laborator de cercetare în chimie la Universitatea din Giessen.
Laboratorul de cercetare implică
o Existența unor cercetători care își propun focalizarea exclusivă pe dezvoltarea cunoașterii
psihologice;
o Plata cercetătorilor pentru activitatea desfășurată și pentru rezultatele obținute;
o Posibilitatea de a forma noi cercetători în acest domeniu, prin programe doctorale;
Primele școli de psihologie
1. Sir Francis Galton – văr primar cu Charles Darwin
Contribuții la studiul inteligenței
- Inteligența depinde de acuitatea senzorială;
- Hereditary Genius: An Inquiry into its Laws and Consequences (1869) – demonstrează că oamenii
foarte inteligenți fac copii mai inteligenți decât oamenii mai puțin dotați dpdv intelectual;
- Oferă suport științific pentru eugenie (împerecherea selectivă); • 1865 Propune să se formeze cupluri
pe criterii științifice, iar guvernul să-i plătească pe aceia care au caracteristici dezirabile și care se
căsătoresc;
Contribuții la controversa înnăscut-dobândit
 - 1874- trimite chestionare la 200 de oameni de știință englezi (Primul studiu în care s-a folosit
chestionarul, ca metodă de culegere a datelor) – Erau întrebați despre religie, despre motivația lor de
a fi interesați de știință, de ce au fost interesați de o anumită parte a științei, dacă ei cred că interesul
pentru știință este înnăscut. Concluzionează că potențialul pentru inteligență este înnăscut, dar trebuie
dezvoltat de un mediu adecvat;
- 1883 – studiu pe gemeni, în care arată că gemenii monozigoți sunt foarte similari chiar când sunt
crescuți separat iar gemenii dizigoți tind să fie diferiți, chiar când sunt crescuți în aceeași familie;
 Testul asocierilor libere
A scris 75 de cuvinte pe foi diferite; A citit fiecare cuvânt și și-a notat de fiecare dată ce ia venit în minte; A
repetat operația de 4 ori, randomizând ordinea cuvintelor - răspunsurile la același stimul au tendința să fie
constante (același răspuns scris chiar de 4 ori); răspunsurile erau legate de experiențele sale din copilărie și par să
fie dependente de procese mentale necunoscute până atunci;
 Imageria mentală
A cerut oamenilor să își imagineze scena unui mic dejun și a constatat că abilitatea de a-și imagina această scenă
se distribuie normal;
 Antropometria
Laborator de măsurare a diferențelor interpersonale (diverse măsurători ale membrelor, ale capacitatii pulmonare,
timpi de reacție etc.) și își propunea investigarea inteligenței.
2. Johahn Friedrich Herbart (1776-1841) – filozof, psiholog, succesorul lui Immanuel Kant, ca profesor
de filozofie la Konigsberg;
- 1816 – Manual de psihologie; 1821 – Psihologia ca știință
Susține ideea că psihologia trebuie bazată pe experiența senzorială, adică trebuie să fie empirică;
fenomenele psihice pot fi și trebuie să fie modelate matematic; mintea umană este unitară și nu poate fi fracționată
pentru a fi studiată experimental; Ideile sunt dinamice, au energie proprie care le face să se atragă sau să se
respingă reciproc; • Idelile se luptă pentru a intra în câmpul conștiinței. Ele nu sunt niciodată uitate, ci doar
”împinse” sub pragul conștiinței de alte idei, mai ”energice”;
3. Gustav Theodor Fechner (1801 – 1887) • Considerat de mulți istorici ca primul psiholog
experimentalist;
Dezvoltă psihofizica, ca disciplină experimentală care își propune studiul interacțiunii dintre lumea fizică și
mintea umană;
Cea mai importantă descoperire: legea Weber-Fechner, care modelează matematic relația dintre intensitatea
obiectivă a unui stimul și intensitatea sa subiectivă (senzația subiectivă)
4. Hermann Ebbinghaus (1850 – 1909) – Influențat de ideile lui Fechner legate de studiul fenomenelor
psihice;
Decide să aplice aceste idei în studiul memoriei; Pleacă de la premiza că, odată învățat, un material are nevoie de
repetiții eșalonate în timp pentru a nu fi uitat; Numărul de repetiții necesar pentru a restabili reproducerea fără
greșeli oferă indicații legate de mecanismele memoriei;
Lucrează cu conținut abstract (silabe fără sens) – Înregistrează cu atenție numărul de repetiții necesar pentru
învățare (el era experimentatorul și subiectul în experimente care durau luni de zile) și identifică legi ale memoriei
valabile și astăzi. După perioade mai lungi, numărul de repetiții necesar a fost mai mare, astfel el elaborează
modelul curbei uitării;
5. Hermann von Helmholtz (1821-1894) – Fizician, fiziolog, psiholog
- 1850 – măsoară viteza cu care se transmite impulsul nervos;
Elaborează teoria percepției în culori (roșu – verde – albastru) și arată că percepția culorilor se face prin activarea
diferențiată a unor celule specializate de pe retină
Elaborează o teorie a percepției – distinge între senzații (conștientizarea existenței unui stimul) și percepții
(acordarea de semnificație prin combinarea senzației cu experiența anterioară);
Anticipă ceea ce ulterior s-a numit observer bias: deoarece experiența observatorilor contribuie inevitabil la
formarea percepțiilor lor,orice observație rămâne subiectivă și personală indiferent dacă a fost sau nu făcută cu
ajutorul instrumentelor științifice. Altfel spus, orice observație este influențată de experiențele trecute, de
distorsiunile și de personalitatea observatorului;
Apariția laboratoarelor de cercetare în psihologie reprezintă ”nașterea” științei psihologice. Până la
apariția laboratoarelor, psihologia era o preocupare a unor oameni de știință din domenii variate, care încercau să
aplice principii științifice studiului fenomenelor psihice;
Primul laborator de cercetare în psihologie
În 1879, la Universitatea din Leipzig, Wilhelm Wundt primește aprobarea înființării primului laborator de
cercetare în psihologie;
Wilhelm Wundt (1832-1920)
- Studii de medicină la Heidelberg, unde devine asistenul lui von Helmholtz;
- Publică primele studii științifice, în domeniul fiziologiei;
- 1874 - nu găsește o catedră de medicină, așa că acceptă un post de profesor de filozofie în logică
inductivă la Univesitatea din Zurich;
- 1875 – primește un post de profesor de filozofie la Universitatea din Leipzig;
- 1879 – primește fonduri pentru înființarea primului laborator de psihologie, în cadrul Universității din
Leipzig;
Astfel primul laborator de psihologie este în cadrul unei facultăți de filozofie, nu în cadrul unei facultăți
de medicină chiar dacă cel ce îl înființează este medic.
”Măsurătorul de gânduri” – pendulului i s-a atașat o scală de măsură și 2 clopote, în pozițiile maxime. Wundt
a constatat că dacă se uită la ceas în momentul în care aude clopotul, pendul nu este niciodată în poziția maximă.
Concluzionează că oamenii pot avea doar 1 gând odată și că au nevoie de 0.1 secunde pentru a trece de la un gând
la altul;
Perspectiva psihologică a lui Wundt
Pentru Wundt, psihologia trebuie să înțeleagă fenomenul conștienței: este important să cunoaștem atât
modul în care oamenii experimentează conștiența de sine, cât și legile mentale care guvernează dinamicile
proceselor conștienței. El definește voința ca element central psihologiei, de la care trebuie pornit pentru a analiza
toate fenomenele psihice.
- Prin orientarea atenției, oamenii pot decide ceea ce este sau nu este în câmpul conștient;
- Comportamentul și atenția selectivă au un scop foarte bine definit, care le motivează iar atingerea
scopului este o chestiune de voință;
- Drept urmare, școala psihologică înființată de Wundt poartă numele de VOLUNTARISM;
Psihologia este o știință experimentală doar parțial. Experimentul poate fi folosit pentru studiul proceselor
mentale simple (senzații, timpi de reacție, asocieri mentale), dar nu poate fi utilizat pentru studiul proceselor
mentale complexe. Studiul proceselor mentale complexe (fenomene sociale, personalitate) se poate face doar prin
observarea lor în mediul natural;
 Studii asupra cronometriei mentale – Reprezinta aprox. 20% din studiile realizate în laboratorul din
Leipzig, în primii ani de la înființare. Pornesc de la studiile lui Franciscus Cornelius Donders, care
 descoperise că sarcinile complexe generează răspunsuri din ce în ce mai întârziate. Wundt crede că
măsurarea timpilor de reacție permite investigarea experimentală a minții umane și renunță la măsurarea
timpilor de reacție pentru că aceștia variau prea mult de la un studiu la altul, de la o persoană la alta și
chiar de la un moment al măsurării la altul, pe aceeași persoană;
 Psihologia popoarelor (Völkerpsychologie)
- Tratat de psihologie a diferențelor și relațiilor dintre grupuri și culturi în 10 volume
- Publicat în ultimii 20 de ani de viață (1900-1920), bazat pe rapoartele unor expediții, pe corespondența
pe care o avea cu colaboratori din diverse părți ale lumii și pe experiența proprie;
- Analizează fenomene sociale precum cultura, religia, limba, mitul, obiceiul și arta;
- Conținutul este mai curând descriptiv, conform credinței lui Wundt ca psihologia trebuie să folosească
observația naturalistă în studiul societății;
- Din păcate, această abordare descurajează experimentalismul în psihologia socială;
Din perspectiva lui Wundt, psihologia științifică are 2 ramuri:
o Psihologia fiziologică (sau psihologia experimentală);
o Psihologia popoarelor;
Pentru câteva decade, Leipzig a devenit centrul mondial al cercetării în psihologie, iar modul de lucru din
laboratorul lui Wundt a definit spiritul timpului (zeitgeist). Mulți dintre studenții lui Wundt au devenit figuri
importante în psihologie după părăsirea laboratorului:
- Emil Kraepelin – a realizat prima clasificare a tulburărilor mentale, acum la a 6-a ediție (DSM-VI);
- Hugo Munsterberg – profesor la Harvard, primele studii în domeniul psihologiei muncii;
- Alfred Lehmann – a început studiile pe corelatele fiziologice ale emoțiilor;
- Carl Lange – teoria James-Lange a emoțiilor;
- Stanley Hall – primele modele de psihologia dezvoltării și psihologia vârstelor;
- James McKeen Cattell – profesor la Columbia University, primele dezvoltări în domeniul evaluării
diferențelor interpersonale (testul 16 PF este folosit și astăzi);
- Edward B. Titchener – fondatorul școlii structuraliste
- H.C. Warren – primul dicționar de psihologie;
- G.M. Stratton – studiile clasice cu lentile care inversează percepția vizuală
Dezvoltarea psihologiei în SUA
1. Edward Bradford Titchener – englez, absolvent strălucit de Oxford, unde studiază filozofia;
În timpul studiilor, traduce în engleză Principiile Psihologiei Fiziologice a lui Wundt iar în 1890, după
absolvire, pleacă la Leipzig și studiază cu Wundt pentru doi ani. În 1892, după obținerea titlului de doctor în
filozofie, primește o ofertă de formare a unui laborator de cercetare la Cornell University (SUA), unde rămâne
pentru toată viața. Însă nu are o relație apropiată de American Psychological Association. În 1904 formează un
grup de discuții care nu are un nume până în 1927, când este denumită Society of Experimental Psychologists.
Nu este afiliata APA și funcționează și astăzi (www.sepsych.org) și este foarte exclusivistă (acceptul se face doar
pe bază de recomandare și are doar 220 de membri... aprox. 5-10% din totalul psihologilor experimentaliști)
Psihologia din perspectiva lui Titchener
Fenomenele psihice sunt compuse din elemente, iar sarcina psihologiei este de a descoperi aceste elemente
și modul în care ele se combină. Psihologia este doar experimentală și orice nu e experimental nu e psihologie.
Psihologia nu trebuie să caute utilitatea legilor sale, ci să caute pur și simplu legi ale psihicului. ”Știința nu
lucrează cu valori, ci cu fapte obiective. În știință nu există bine sau rău, bolnav sau sănătos, folositor sau
nefolositor” (Titchener, 1915). Consideră că există mai multe tipuri de psihologie: umană, animală, socială, a
copilului și psihologia anormală (abnormal psychology).
Obiectivele psihologiei
 - Diferențiază între conștiență (suma tuturor experiențelor de la un anumit moment) și minte (mind;
cuprinde experiența acumulată de-a lungul vieții);
- Să studieze ”the what, the how and the why of mental life”
o The what – catalogarea elementelor fundamentale care formează experiența conștientă
(echivalentă cu tabelul lui Mendeleev)
o The how – identificarea modului în care elementele se combină;
o The why – căutarea corelatelor neurologice ale fenomenelor mentale;
- Deoarece caută elementele structurale ale conștienței – STRUCTURALISM
Folosirea introspecției ca metodă de cercetare reprezintă elementul definitoriu pentru psihologia
structuralistă. Se baza pe observatori antrenați să descrie starea de conștiență, nu stimulul experimentat (faptul că
noi suntem învățați să categorizăm stimulii parazitează introspecția). Participanții la studii trebuiau să descrie
experiențele de bază, elementare, fără să dea un înțeles acestora (de exemplu, dacă participanților li se arăta un
măr ei trebuiau să descrie senzațiile lor (calitate, intensitate, durata, claritate), nu înțelesul acestor senzații (nu
aveau voie să spună că e un măr)). Acordarea de înțeles senzațiilor – eroare a stimulilor care trebuie evitată de
cercetarea psihologică;
Funcționalismul
Apărut ca o critică la voluntarism și structuralism. Nu este asociat cu o anumită persoană, sau o anumită
locație (sau universitate) de aceea poate fi considerat primul curent psihologic. Începutul este incert, unii autori
consideră că funcționalismul a început odată cu publicarea Principiilor psihologiei (1890), de către William James
iar alții spun că începutul a fost dat de articolul lui John Dewey intitulat ”Arcul reflex în psihologie (1896)”. Deși
a apărut la începutul secolului XX, durata sa este incertă. Psihologia americană contemporană încă se consideră
funcționalistă;
Principii
- Se opune căutării și descrierii elementelor conștienței și își propune înțelegerea funcției pe care o au
fenomenele psihice (consideră că fenomenele psihice au funcția de a ajuta organismul să se adapteze
și încearcă să răspundă la întrebarea ”pentru ce” este mintea umană nu ”ce” este mintea umană)
- Își propune ca psihologia să fie o știință cu implicații practice - Caută aplicabilitatea rezultatelor
studiilor psihologice;
- Lărgește câmpul de interes al psihologiei și include cercetarea pe animale, pe copii și pe oamenii
”anormali”;
- Pune accentul pe motivația individuală, care trebuie înțeleasă pentru a putea înțelege comportamentul;
– Se orientează spre identificarea și evaluarea diferențelor interpersonale;
- Consideră că psihologia se poate ocupa atât de procese mentale, cât și de comportament;
2. William James - american educat la școli din Elveția, Franța, Germania și Anglia
Începe să studieze medicina la Harvard (1864), dar abandonează studiile pentru a pleca într-o expediție în
Brazilia... unde se îmbolnăvește de variolă. Întors în USA, nu se însănătoșește și este trimis în Germania la băi.
În Germania citește scrierile lui Wundt, cu care este de acord că psihologia trebuie să devină știință. Revine în
SUA, unde finalizează studiile medicale la Harvard (1869) iar în 1872 primește un post de profesor de fiziologie
la Harvard
În 1890 – publică Principiile Psihologiei în 2 volume (28 capitole, 1393 pagini) unde prezintă atât principii
preluate ulterior de funcționalism, cât și topici de cercetare pentru psihologie, care au fost preluate ulterior de
cercetători.
Principiile Psihologiei
a) Perspectiva asupra domeniului de studiu:
 - Pragmatism – orice idee care funcționează este o idee validă. Orice idee care generează o viață mai
eficientă sau mai satisfăcătoare este demnă de luat în seamă, indiferent dacă originea ei este științifică
sau religioasă; ea aduce evoluționismul în psihologie;
- Empirism radical – toate experiențele umane raportate în mod repetat sunt demne de a fi studiate, chiar
dacă în acel moment nu există metodologii științifice de studiu. Nu știința este cea care trebuie să
determine care sunt aspectele demne/nedemne de studiu;
b) Perspectiva asupra conștienței:
Se opune căutării elementelor fundamentale ale gândurilor conștiente. Din perspectiva lui James,
conștiența are 5 proprietăți fundamentale
- Conștiența este personală, reflectă experiențele individului și nu are sens să căutăm elemente comune
tuturor persoanelor;
- Conștiența este continuă și nu poate fi divizată pentru analiză;
- Conștiența este în permanentă schimbare – cineva nu poate avea exact aceeași stare de conștiență de
2 ori;
- Conștiența este selectiva – nu toate evenimentele din jurul nostru intră în câmpul conștient;
- Conștiența este funcțională – funcția conștienței este să ajute individul să se adapteze mediului;
c) Perspectiva asupra aspectelor înnăscute/ învățate;
Consideră că o parte foarte mare din comportamentul uman și animal este guvernat de instinct (este
înnăscut) iar comportamentele învățate (obiceiurile) se formează prin repetarea activităților.
Repetarea activităților => căile neuronale spre și din interiorul creierului ”se adâncesc” => “energia”
psihică va curge mai ușor prin aceste căi.
Obiceiurile sunt utile pentru că simplifică mișcările, creșc precizia comportamentului, reduc oboseala și
diminuează nevoia de alocare a resurselor conștiente;
d) Perspectiva asupra sinelui
i. Descrie sinele empiric – Toate elementele pe care o persoană le-ar putea considera că îi aparțin. 3
componente: sinele material, sinele social și sinele spiritual
- Sinele material – orice element material pe care o persoană ar putea că îi aparține (corp, proprietăți,
famillie);
- Sinele social – sinele asa cum este cunoscut de ceilalți;
- Sinele spiritual – starea de conștiență a unei persoane, tot ceea ce gândim atunci când ne gândim la
noi înșine.
ii. Descrie stima de sine, pe care o definește ca raportul dintre lucrurile reușite / lucrurile încercate.
Putem crește stima de sine prin mai multe reușite sau prin mai puține încercări;
e) Perspectiva asupra emoției
În mod tradițional: văd o amenințare, simt frică, fug.
James propune o nouă perspectivă: văd o amenințare, fug, simt frică (emoția este rezultatul interpretării
de către creier a reacțiilor corpului – perspectivă bottom-up asupra emoțiilor)
În același timp, Carl Lange (elev al lui Wundt) a publicat aceeași teorie în Europa iar teoria a rămas sub
numele James-Lange;
f) Perspectiva asupra comportamentului voluntar
- Propune teoria ideo-motoare a comportamentului: ideea unei anumite acțiuni cauzează apariția acelei
acțiuni;
- Consideră că ideile de acțiune se transformă imediat și automat în comportament – această
transformare automată este întreruptă doar de menținerea voluntară a unei idei în câmpul conștienței;
 - Ideile diverselor alternative comportamentale sunt reținute din experiențele trecute și reactualizarea
lor este baza comportamentului voluntar. Din mai multe alternative, una este selectată de atenție și ea
este cea care va cauza comportamentul;
- Voința selectează o idee dintre multe alternative și o menține în conștiență, inhibând celelalte idei.
Prin controlul ideilor privind comportamentul ne controlăm propriul comportament;
Funcționalismul dupa James
La 2 ani după publicarea Principiilor, James decide că a spus tot ce era de spus despre psihologie și s-a
concentrat pe filozofie;
a) Hugo Munsterberg – preia Laboratorul de Psihologie de la Harvard. Student al lui Wundt, elaborează o
perspectivă proprie asupra comportamentului voluntar (ceea ce experimentăm conștient ca ”voință” este
o interpretare subiectivă a propriului comportament). Ideea este criticata de Wundt, dar elogiată de James
în Principii iar James i-a propus postul chiar daca Munsterberg nu vorbea engleza. El creează psihologia
aplicată și o popularizează în rândul publicului
- În domeniul clinic – interacționează cu bolnavi psihic, cărora încearcă să le amelioreze starea cu succes
limitat;
- În domeniul judiciar – primele demersuri în psihologia martorului;
- În domeniul muncii – primele demersuri în aplicarea psihologiei în selecția de personal, în creșterea
eficienței muncii (oboseala);
- În domeniul economic – aplicarea psihologiei în marketing și publicitate;
b) Stanley Hall – Omul premierelor în psihologia americană: obține primul titlu de doctor în psihologie
acordat în SUA (1878 - Harvard, coordonat de James), primul american care a studiat cu Wundt,
înființează primul jurnal american dedicat psihologiei (1887 – American Journal of Psychology),
înființează Asociația Psihologilor Americani și este primul ei președinte. Teoria recapitulării
(recapitulation theory) – Adaptează teoria evoluției la dezvoltarea umană; ”orice copil, din momentul
concepției până la maturitate, recapitulează fiecare stadiu parcurs de rasa umana” și publică mai multe
volume de psihologia vârstelor: Adolescența (1904) sau Senescența (1922).