Mădălina Lupu Psihologie clinică și psihoterapie

Casian Căileanu Psihopatologie

Introversiune / Extraversiune

Subiectul referitor la polii extraversiunii și introversiunii a constituit un interes

constant atât pentru precursorii psihologiei din diferite perioade ale existenței umane, precum
sunt perioada antichității, perioada medievală, modernă, cât și pentru cercetătorii științifici,
orientați spre date empirice, a căror practică este una bazată pe dovezi, ai secolului XXI.
Astfel, sintetizarea și sistematizarea acestor cunoștințe dobândite pe parcursul
timpului poate fi utilă atât pentru practicienii actuali din domeniul psihologiei, care să
reușească să își actualizeze cunoștințele, cât și pentru cercetătorii din acest domeniu, care să
aibă o perspectivă mai cuprinzătoare, cronologică, a cercetării fenomenelor.

1. Exemple de caz

Două exemple relevante care să ilustreze cei doi poli temperamentali referitori la
extraversiune și introversiune pot fi reprezentate de două personaje celebre din lumea
cinematografiei, și anume Jim Carrey și Tom Hanks.
În cazul lui Jim Carrey poate fi remarcată o tendință generală spre polul
extraversiunii, acesta dovedindu-se o fire energică, sociabilă, care nu doar că se simte în
largul său în jurul oamenilor, ci iubește să performeze în fața publicului. Apropiații acestuia
susțin că acesta s-a născut cu o înclinație crescută spre polul extraversiunii, încă din copilărie
jucând constant în diverse piese de teatru sau de divertisment. În liceu acesta avea obiceiul de
a-și strânge colegii de clasă și de a le prezenta diverse improvizații de teatru pentru a-i face să
se simtă bine. Astfel, energia îndreptată către ceilalți, sociabilitatea crescută, asertivitatea de
care a dat dovadă din tinerețe și până în prezent, ilustrează faptul că extraversiunea a rămas o
constantă în viața actorului celebru.
La celălalt pol îl putem vedea situat pe actorul Tom Hanks, în cazul căruia poate fi
remarcată o înclinație spre polul intraversiunii, fiind astfel orientat preponderent spre sine,
având o energie socială mai scăzută și o orientare spre oameni mai redusă față de Jim Carrey.
O dovadă în acest sens poate fi mărturia acestuia cu privire la faptul că pentru el sunt mai
comode mijloacele de comunicare prin care contactul interuman este mai limitat: “E-mail is
far more convenient than the telephone. As far as I’m concerned, I would throw my phone
Mădălina Lupu Psihologie clinică și psihoterapie
Casian Căileanu Psihopatologie
away if I could get away with it.” (E-mailul este mult mai convenabil decât telefonul. În ceea
ce mă privește mi-aș arunca telefonul dacă aș putea scăpa de el”.
Desigur că cea mai mare parte a populației se află situată între cei doi poli, astfel că
rareori se poate afirma despre o persoană că este în totalitate introvertită sau extrovertită, iar
personajele anterior menționate reprezintă două extreme aferente fiecărui pol.

2. Termenii de extraversie și introversie și istoricul lor

Referiri la conceptele de introversiune și extraversiune pot fi observate încă din

Antichitate. În perioada î. Hr. Hipocrate, cel mai faimos medic antic grec, formulează o teorie
a patru tipuri de temperamente: sangvinic, coleric, flegmatic și melancolic. În concepția lui
Hipocrate, menținerea unui echilibru între aceste umori duce la menținerea stării de sănătate
pozitive (Kalachanis & Michailidis, 2015). Cele de tip sangvinic, în care predomină sângele,
se caracterizează prin entuziasmul lor, active și volubile. Cele colerice, în care predomină bila
galbenă, ar foarte irascibile; persoanele melancolice, cu predominația bilei negre, ar fi
înclinate spre introspecție și spre tristețe, în timp ce persoanele flegmatice, la care ar
predomina saliva, ar fi reci, distante și apatice. Acestea se bazează pe cele patru umori ale
corpului, sângele, flegma, bila albă și bila neagră. Primele două, sangvinicul și colericul, pot
fi asociate cu polul extravert, în timp ce tipurile flegmatic și melancolic pot fi asociate cu
polul introvert.
La începutul secolului XX, psihiatrul elvețian Carl Gustav Jung, discipolul critic a lui
Sigmund Freud, aduce în discuție propria teorie cu privire la cele 8 psihotipuri care pot
explica personalitatea umană. Cele 8 psihotipuri au la baza o atitudine fundamentală: direcția
de canalizare a energiei psihice. Această direcție poate fi orientată fie spre ceilalți, fiind astfel
vorba despre extraversiune, fie spre sine, fiind astfel vorba despre introversiune. Pe lângă
atitudinea fundamentală dată de canalizarea energiei psihice, sunt regăsite 4 funcții,
polarizate două câte două: senzația (s) și intuiția (i), care reprezintă modalități de extragere a
informației din mediul înconjurător, unde (s) reprezintă o modalitate axată pe detalii, pe
elementele unei structuri, iar (i) axat pe structură, pe relația dintre elemente. Alături de
funcțiile senzației și intuiției se regăsesc gândirea (g) și sentimentul sau afectul (a), care sunt
modalități de prelucrare a informației și de luare a deciziei. Gândirea (g) se referă la
evaluarea experiențelor bazata pe logica, obiectivitate (adevarat/fals), în timp ce sentimentul
sau afectul (a) reprezintă evaluarea experiențelor bazata pe sentiment (plăcut/neplăcut). Un
pol al atitudinii (fie introversie (i), fie extraversie (e)) și o funcție (senzație, intuiție, gândire
Mădălina Lupu Psihologie clinică și psihoterapie
Casian Căileanu Psihopatologie
sau afect) sunt predominante, rezultând astfel următoarele psihotipuri: EG - obiectivi,
preocupați de logica, pot fi rigizi sau dogmatici, par reci, distanți, preocupați de înțelegerea
rațională a lumii, reprimă afectul, EA - , ES, EN, IS, IN, IG, IA (Jung, 2003).
La finalul secolului al XX-lea, însă, Hans Eysenck (...) a adus în discuție o focusare
asupra unor factori de analiză superiori, aducând în discuție trei dintre aceștia:
extraversiunea, neuroticismul și psihoticismul. În viziunea sa, extraversiunea se află la
intersecția dintre sociabilitate, impuslivitate, frivolitate, activism general și supra-
sexualitate. (...)
În prezent, modelul de cea mai mare importanță cu privire la introversiune și
extraversiune este modelul Big Five, model dezvoltat de Costa și McCrae, prin care
personalitatea este explicată prin intermediul a cinci mari factori: extraversie, agreabilitate,
conștiinciozitate, neuroticism și deschidere spre experiență. Cei doi cercetători descriu
extraversiunea ca fiind dimensiunea personalității care reflectă predispoziția și motivația
indivizilor pentru explorare comportamentală, având asociată emoționalitatea pozitivă.
Studiile și teoriile care evidențiază bazele biologice ale personalității indică două aspecte
ale extraversiunii: asertivitatea, care este reprezentată de o sensibilitate la recompensă
stimulatoare, și entuziasmul, respectiv sensibilitatea la recompensă compensatoare. Sistemul
de recompensă, în concepția lui Gray, a fost descris ca sistem de activare comportamentală,
care are funcția de a controla apropierea de stimuli potențial benefici. Mai mult decât atât,
Zuckerman (Zuckerman et al, 2007) leagă extraversiunea de sistemele cerebrale asociate cu
sensibilitatea la recopensă, în special circuitele dopaminergice, care tind să intensifice
activitatea motorie. Dopamina este neurotransmițătorul care transformă motivația în acțiune
(împreună cu noradrenalia care mobilizează corpul pentru acțiune – dopamina este
implicată în procesul chimic care duce la producerea noradrenalinei). Consumarea
recompenselor și plăcerea asociată este facilitată, pe lângă sistemul dopaminergic, de
sistemul opioid endogen. În ceea ce privește extraversia, la polul ridicat pot fi suprinse fațete
precum asertivitatea, activitatea, căutarea de emoții tari, emoții pozitive, spirit gregar. În
aceasta categorie sunt regăsite persoanele sociabile, active, dinamice, care preferă activitățile
de grup, distractive, în căutare de plăcere, cu inițiativă, energice, rapide, entuziaste, optimiste,
prezente. La polul opus sunt regăsite persoanele introvertite, rezervate, sobre, timide, dedicate
muncii, independente, care sunt obișnuite să petreacă o mare măsură a timpului singuri
(Schmitt et al., 2007).
Mădălina Lupu Psihologie clinică și psihoterapie
Casian Căileanu Psihopatologie
3. Constructe înrudite, rețeaua nomologică a constructului (eventual și contra-
constructul)
Intraversia și extraversia sunt folosite în prezent alături de alți descriptori ai personalității

4. Aspecte developmentale ale constructului (variații în funcție de vîrstă);

epidemiologie; diferențe de gen; diferențe între populații clinice și non-clinice;

5. Relația constructului cu patologia de fațadă (relația cu patologii de axă 1, de axă

2, cu alte domenii ale psihologiei personalității etc.)
În ceea ce privește relația extraversiunii și introversiunii cu psihopatologia, rezultatele
cercetărilor sunt interesante, fiind dovedite atât corelații pozitive, cât și corelații negative cu
diverse forme de psihopatologie. Astfel, în cazul extraversiunii, fațeta acesteia referitoare la
emoționalitate pozitivă a fost asociată puternic negativ cu simptomele depresive. Fațeta
sociabilității a fost corelată negativ cu psihopatologia, fiind demonstrate corelații negative
puternice specifice cu psihopatologia sferei sociale, precum anxietatea socială, distanțarea sau
izolarea socială sau sărăcia afectivă. Fațeta asertivității a fost corelată puternic negativ, la
rândul său, cu anxietatea socială. De asemenea fațeta referitoare la căutarea de senzații a fost
asociată pozitiv cu tulburarea bipolară și cu consumul de substanțe, și negativ cu agorafobia.
(Watson et al., 2015). Un alt studiu care a examinat relația dintre ”Communal Extraversion”
(bazată pe plăcerea de a petrece timp cu oameni) și Agentic Extraverion (plăcerea de a prelua
conducerea într-un grup). Între ”Communal Extraversion” și psihopatologie au fost arătate
asocieri negative, însă între ”Agentic Extraversion” a fost corelată pozitiv cu diverse forme
ale psihopatologiei, precum stările de manie și narcisism / tulburare de personalitate narcisică
(Watson et al., 2019).
În ceea ce privește menționarea conceptelor de introversiune – extraversiune în DSM
V (Manualul de ...), modificarea nivelului de extraversiune este indicat ca fiind un efect al
apariției unei tulburări neurocognitive de nivel mediu, din punct de vedere al cognițiilor
sociale. (...). Mai mult decât atât, putem identifica un nivel scăzut de extraversiune ca fiind
un potențial factor de risc prognostic în ceea ce privește tulburarea de anxietate socială,
aceasta implicând mai degrabă o înclinație spre interiorizare prezentă dintr-o structură a
personalității preponderent îndreptată spre introversiune. Nu în ultimul rând, am putut
observa o menționare a prezenței introversiunii ca trăsătură de personalitate, în cazul
tulburărilor din sfera schizoidă, tulburarea de personalitate schizoidă fiind caracterizată, la
bază, de o introversiune patologică.
Mădălina Lupu Psihologie clinică și psihoterapie
Casian Căileanu Psihopatologie
Astfel, toate aceste lucruri ilustrează importanța cercetării și abordării practice a
relației dintre personalitate și psihopatologie la un nivel specific.

7. Evaluarea clinică a constructului (întrebări relevante din interviul clinic, auto-

evaluare, auto-evaluare inclusă în instrumente comprehensive, hetero-evaluare,
evaluare multi-metodă)

Evaluarea conceptelor de extraversiune / introversiune poate fi realizată, asemenea

oricărui concept psihologic, pe o scală care pornește cu metode mai puțin obiective,
nesistematizate, bazate pe experiența clinică, numită și observație clinică, și continuă cu
numeroase instrumente de evaluare mai obiective, a căror proprietăți trebuie să corespundă
rigurozității impuse de comunitatea științifică actuală din domeniul psihologiei.
Astfel, depășind simpla observare directă a clientului au fost elaborate pe parcursul
timpului numeroase instrumente pentru evaluarea nivelelor de introversiune ori extraversiune.
În prezent cele mai multe sunt instrumente bazate pe autoevaluare, unde pot fi menționate
NEO PI-R, BFQ, 16 PF, DECAS, etc. Aceste instrumente au fost inventate pentru a servi
scopului psihologiei, acela de a investiga procesele psihice, emoțiile și comportamentul
uman, și respectă proprietățile psihometrice impuse de APA. Acestea sunt validitatea și
fidelitatea.
NEO PI-R este cel mai utilizat chestionar de personalitate în psihologia
contemporană, și evaluează constructele clasice ale modelului Big Five. NEO PI-R poate fi
considerat standardul pentru ceea ce se numește "modelul canonic al Big Five", în întreaga
lume. Acesta este un instrument de evaluare concis pentru cele cinci dimensiuni majore sau
domenii ale personalității, printre care regăsim și dimesniunea intraversiune – extroversiune,
precum și pentru cele mai importante trăsături sau fațete care definesc fiecare domeniu.
Împreună, cele 5 domenii și 30 de fatețe ale NEO PI-R™ permit o evaluare comprehensivă a
personalității adulte. În domeniul clinic, atât în consiliere, psihologie clinică, dar și în
psihiatrie, servește pentru înțelegerea stilurilor emoţionale, interpersonale, experienţiale,
atitudinale și motivaționale ale clientului, în stabilirea diagnosticului, în facilitarea
comunicării și apropierii empatice, pentru feedback și insight, pentru anticiparea cursului
terapiei, pentru selectarea tratamentului optim.
În ceea ce privește psihopatologia, putem oberva prezența unei scale de introversiune
socială, în chestionarul MMPI (scala 0 - Si), ca fiind o scală caracterială. Scorul ridicat la
această scală poate fi, conform manualului de interpretare, un indicator al tulburării de
personalitate schizoidă, precum și un indice ajutător în cazul tulburării de personalitate
Mădălina Lupu Psihologie clinică și psihoterapie
Casian Căileanu Psihopatologie
evitante. Atât în cazul PID-5 (...), cât și în cazul PCF (...), putem observa nivelul
introversiunii măsurat prin intermediul scalei de retragere, care este descrisă ca fiind o
preferință de a nu se apropia prea mult de oameni.
În medicina comportamentală și psihologia sănătății, inventarul poate fi utilizat pentru
identificarea predispoziției la boli coronariene, locului relativ al controlului privind propria
sănătate și a comportamentului anormal legat de boală. Chestionarul se auto-administrează și
este destinat femeilor și bărbaților de orice vârstă, evidențiind stilul emoțional, interpersonal,
experiențial, atitudinal și motivațional al respondentului. Administrarea testului se face în 30-
40 minute, iar scorarea se realizează în câteva secunde prin formatul online.
Alături de scalele pentru măsurarea nivelului de extraversie / introversie, psihologul
clinician poate utiliza observarea directă a diferitor comportamente, poate chestiona
persoanele apropiate subiectului cu privire la felul său de a fi, etc. Astfel, se poate realiza o
evaluare integrativă a personalității clientului.
Mădălina Lupu Psihologie clinică și psihoterapie
Casian Căileanu Psihopatologie

Bibliografie

DSM
Jung, C.G. (2003). Opere complete, vol. I. Arhetipurile siinconstientul colectiv.
Bucuresti: Editura Trei
Kalachanis, K., & Michailidis, I. E. (2015). The Hippocratic view on humors and
human temperament. European Journal of Social Behaviour, 2(2), 1-5.
https://testcentral.ro/
Macsinga, I. (2015). Psihologia Diferentiala a personalitatii, Editura de Vest din
Timisoara
Matthews, G., & Gilliland, K. (1999). The personality theories of HJ Eysenck and JA
Gray: A comparative review. Personality and Individual differences, 26(4), 583-626.
Schmitt, D. P., Allik, J., McCrae, R. R., & Benet-Martínez, V. (2007). The geographic
distribution of Big Five personality traits: Patterns and profiles of human self-description
across 56 nations. Journal of cross-cultural psychology, 38(2), 173-212.
Watson, D., Stasik, S. M., Ellickson-Larew, S., & Stanton, K. (2015). Extraversion
and psychopathology: A facet-level analysis. Journal of abnormal psychology, 124(2), 432.
Watson, D., Ellickson-Larew, S., Stanton, K., Levin-Aspenson, H. F., Khoo, S.,
Stasik-O'Brien, S. M., & Clark, L. A. (2019). Aspects of extraversion and their associations
with psychopathology. Journal of Abnormal Psychology, 128(8), 777–794.
Pascual, J. C., Soler, J., Baiget, M., Cortés, A., Menoyo, A., Barrachina, J., ... &
Perez, V. (2007). Association between the serotonin transporter gene and personality traits in
borderline personality disorder patients evaluated with Zuckerman-Kuhlman Personality
Questionnaire (ZKPQ). Actas españolas de psiquiatría.
INTRODUCTION TO THEORIES OF PERSONALITY, The American Women’s
College at Bay Path University, Department of Psychology -
https://open.baypath.edu/psy321book/front-matter/introduction/