ANTENA TIP DIPOL MAGNETIC 1

ANTENĂ DE ÎNALTĂ FRECVENŢĂ DE TIP DIPOL MAGNETIC

(ANTENĂ BUCLĂ)
Obiectivul lucrării - determinarea, prin calcul numeric, a mărimilor caracteristice
undelor electromagnetice produse de o antenă de tip dipol magnetic (sau buclă de
curent), emiţătoare de microunde; determinarea impedanţei în câmp apropiat şi
îndepărtat. Se va studia, de asemenea, pătrunderea radiaţiei electromagnetice în
corpuri expuse.

FORMULAREA GENERALĂ A PROBLEMEI ELECTROMAGNETICE

Antena dipolară reprezintă tipul constructiv de bază pentru antene. Există două
variante constructive: dipolul liniar (sursă primară de câmp electric) şi dipolul
circular sau bucla de curent (sursă primară de câmp magnetic), conform
reprezentării din Fig. 1. Dipolul liniar funcţionează în circuit deschis, iar dipolul
circular prezintă o cale de închidere pentru curentul electric. În ambele cazuri,
elementul dipolar (antena propriu-zisă) este o prelungire a elementelor metalice
(bune conductoare electric) din structura liniei de transmisie a semnalului (cablul
coaxial care alimentează antena).

Fig. 1 Principiul constructiv şi exemple de antene tip dipol:

dipolul liniar (stânga) şi dipolul circular (dreapta)

Teoria antenelor arată că dimensiunile dipolilor influenţează calitatea emisiei sau

recepţiei de unde electromagnetice la nivelul antenei; un cuplaj bun se obţine pentru
lungimea dipolului aleasă în corelare cu lungimea de undă. Majoritatea antenelor
sunt construite pe principiul rezonanţei, condiţie care impune ca lungimea dipolului L
să fie submultiplu al jumătăţii de lungime de undă L = ( λ /2) /k . Pentru dipolul liniar se
utilizează frecvent lungimea L = λ /4 . În cazul antenelor circulare există două
domenii de aplicaţii, care sunt caracterizate de corelaţii diferite între dimensiunile
geometrice: “buclele mari” (cunoscute ca “anenele Quad”, nu neaparat de formă
€
€
2 ANTENA TIP DIPOL MAGNETIC

circulară) care sunt rezonante la lungimi ale cercului sau perimetre egale cu un
multiplu al lungimii de undă L = kλ (sunt folosite de radioamatori şi în general pentru
unde de radiofrecvenţă zeci de MHz) şi respectiv “buclele mici” (numite popular
“antene magnetice” sau “dipoli magnetici”) cu lungimea cercului mai mică decât
lungimea de undă. Dipolul magnetic este frecvent utilizat ca antenă de recepţie, de
€
ex. în construcţia sondelor de câmp magnetic, folosite ca senzor-traductor ataşat la
instrumentele de măsurat câmpul magnetic de înaltă frecvenţă.
Polarizarea undelor este pusă în legătură cu
orientarea vectorului intensitate a câmpului
electric E emis de antenă, care depinde,
desigur, de poziţia antenei. Uzual, antenele
emiţătoare se poziţionează pentru
polarizare verticală, adică direcţia vectorului
E este perpendiculară pe direcţia de
propagare a undelor, adică perpendiculară
pe suprafaţa solului (Fig. 2).
Fig. 2 Unde sferice polarizate vertical
Lucrarea are în vedere studiul unei antene de tip “dipol magnetic”, de mici
dimensiuni, care lucrează la frecvenţe din domeniul microundelor.
Bucla de curent considerată este circulară,
cu diametrul de 0.05 m, construită dintr-o
singură spiră, cu un conductor foarte subţire,
reprezentat în model ca un conductor filiform
(dimensiuni neglijabile); ea este parcursă de
curentul I, la frecvenţa de operare fr.
Câmpul electromagnetic produs este de tipul
undelor sferice, ca în Fig. 2, dar spira se va
poziţiona cu planul spirei paralel cu suprafaţa Fig. 3 Dipolul magnetic format din spira
solului, pentru a beneficia de simetria plan circulară filiformă, parcursă de curentul I
axială în jurul axei z a acestei spire (Fig. 3).
După cum se observă, dacă se consideră simetria plan-axială, în planul de lucru
(r,z), conductorul înţeapă planul, iar curentul este perpendicular pe plan; astfel,
densitatea de curent şi intensitatea câmpului electric au numai componentă după
coordonata azimutală: J = eϕ Jϕ , respectiv E = eϕ Eϕ , ceea ce simplifică considerabil
problema de câmp electromagnetic; undele emise sunt astfel polarizate orizontal
(după coordonata azimutală), iar direcţia de propagare este după coordonata r.
Se vor identifica
€ zonele de câmp € apropiat, respectiv îndepărtat faţă de antenă, atât
prin spectrul câmpului electric emis, cât şi prin valorile impedanţei undelor emise în
spaţiul înconjurător. Modulul impedanţei se calculează cu expresia Z0 = Z 0 = E /H .
Curba de variaţie a impedanţei cu distanţa faţă de sursă diferă în câmp apropiat, în
cazul sursei de tip dipol buclă (sursa de câmp magnetic) faţă de sursa de tip dipol
liniar (sursa de câmp electric), dar în câmp îndepărtat, Z0 → µ /ε = 377 Ω în ambele
€
cazuri (după cum este sugerat în Fig. 4, unde distanţa este exprimată prin raportare
la lungimea de undă r / λ ).
€

€
 ANTENA TIP DIPOL MAGNETIC 3

Fig. 4 Impedanţa undelor în spaţiul din jurul antenei (câmp apropiat şi îndepărtat)

CONSTRUCŢIA MODELULUI NUMERIC ÎN COMSOL MULTIPHYSICS

Regimul de lucru. Antena de tip dipol

magnetic (buclă de curent) are o evidentă
simetrie plan-axială, ceea ce permite
reducerea la o problemă bidimensională
(opţiunea Axial symmetry 2D); construcţia
modelului bidimensional se face în
coordonate cilindrice (r,z). Conform
poziţionării din Fig. 3, axa orizontală r
coincide cu direcţia de propagare a undelor.
Pentru această configuraţie este adecvat
regimul armonic de propagare de tip
transversal electric TE (vectorii de câmp
sunt orientaţi conform desenului din Fig. 5).
In meniul Model Navigator din Comsol se
alege RF Module Electromagnetic Fig. 5 Alegerea modului de lucru
waves>TE Waves>Harmonic propagation (tipul de problema, regimul de lucru)
(vezi Fig. 5).
Regimurile armonice sunt rezolvate în Comsol prin reprezentarea în complex.
Conform modului de lucru (regimului) ales, ecuaţia undelor electromagnetice se
rezolvă pentru intensitatea câmpului electric E = eϕ Eϕ , mai precis pentru
componenta azimutală a acestui vector, pe baza ecuaţiei:
⎛1 ⎞
rot⎜ rot Eϕ ⎟ − εω 2 Eϕ = 0 (1)
⎝µ ⎠ €
Proprietăţile de mediu sunt permitivitatea electrică ε şi permeabilitatea magnetică µ ,
în cazul de faţă pentru aer, iar ω = 2πf este pulsaţia undelor electromagnetice în
regimul armonic€la frecvenţa de lucru a antenei.
Limitarea domeniului de calcul se face€ la distanţă de antenă, cu € o frontieră
absorbantă, care simulează
€ condiţiile de propagare în spaţiul liber. Adecvat
4 ANTENA TIP DIPOL MAGNETIC

geometriei 3D a antenei, frontiera se alege sub forma unei suprafeţe sferice, ceea
ce în modelul 2D revine la trasarea unui semicerc pentru încadrarea antenei.
Domeniul de calcul. In continuare se realizează desenul domeniului 2D, pe baza
opţiunilor grafice ale meniului Draw>Specify Objects, după cum urmează:
* pentru limitarea domeniului de calcul se
descrie un cerc (C1) de raza 1.5 m, cu
centrul în punctul de coordonate (0, 0),
apoi un dreptunghi (R1) cu dimensiunile
width = 1.5 şi height = 3, aliniat cu colţul
stânga jos în punctul de coordonate (-1.5,
-1.5); se construieşte apoi obiectul compus
C1-R1; rezultă domeniul CO1 din Fig. 6 în
formă de semicerc, iar axa z este axă de
simetrie.
* pentru spira cu raza de 0.05 m, formată
din conductor filiform, se plasează un
punct la coordonatele (r = 0.05, z = 0).
Condiţiile de frontieră se specifică în
meniul Physics>Boundary Settings; pe
axa de simetrie (r = 0) se alege condiţia
Axial symmetry, iar pe frontierele care
limitează domeniul (arcul semicercului
trasat la distanţă de antenă) se aleg
condiţii de frontieră absorbantă Scattering
boundary condition de tipul Spherical
wave; această condiţie simulează trecerea
undelor electromagnetice prin suprafaţa de Fig. 6 Domeniul de calcul
frontieră fără a fi deviate prin fenomene de
reflexie sau refracţie.
Datele problemei. Frecvenţa de lucru va fi considerată la un moment dat ca
parametru, pentru a putea studia funcţionarea antenei într-un spectru mai larg; de
aceea, în meniul Physics>Scalar Variables unde este precizată o valoare numerică
implicită pentru nu_rfwh, se înlocuieşte valoarea cu un nume de parametru, de
exemplu fr. In meniul Option>Constants se dă pentru început valoarea de 1 GHz
pentru fr.
Sursa de unde electromagnetice este mica buclă pentru care trebuie precizat
curentul prin conductorul PT1 selectat în meniul Physics>Point settings; se poate
folosi simbolul curentului pentru care s-a precizat o valoare în Options>Constants,
de exemplu I0 = 1A. Pentru celelalte puncte listate, valoarea curentului este nulă.
Proprietăţile de mediu - în cazul de faţă este vorba de aerul din jurul antenei - se
precizează în meniul Physics>Subdomain settings.
Generarea reţelei de discretizare. Pentru a asigura o precizie acceptabilă, în
meniul Mesh>Free Mesh Parameters se optează în submeniul Global pentru Extra
fine. O mai bună acurateţe se obţine dacă se specifică în Subdomain>Maximum
element size: 3e-3, adică dimensiunile elementelor de reţea triunghiulare nu
depăşesc 3 mm, ceea ce corespunde la aprox. 1/10 din lungimea de undă la
frecvenţa de 1GHz a undelor în aer. În problemele de unde electromagnetice se
 ANTENA TIP DIPOL MAGNETIC 5

consideră că precizia de calcul este satisfăcătoare dacă discretizarea este făcută cu

cel puţin 10 elemente de reţea pe lungimea de undă. Se execută apoi o generare a
reţelei.
Rezolvarea problemei se poate face cu o metodă directă de soluţionare a
sistemului de ecuaţii; în Solve>Solver parameters se verifică, în submeniul
General, ca sunt făcute opţiunile Analysis: Harmonic propagation, Solver: Stationary,
Linear system solver: Direct (UMFPACK) şi Matrix symmetry: Automatic.
Inainte de a utiliza modelul pentru analiza funcţionării antenei, se recomandă
efectuarea unor teste de acurateţe pentru stabilirea densităţii convenabile a reţelei şi
pentru limitarea domeniului de calcul.

CHESTIUNI DE STUDIAT
1. Vizualizarea hărţilor de câmp electric şi magnetic
În Postprocessing>Plot parameters, submeniul Surface se selectează intensitatea
câmpului electric Electric field, phi component şi devine vizibilă distribuţia Eϕ în zona
de emisie a antenei dipol magnetic. Reprezentaţi suprapus peste harta de culoare şi
spectrul liniilor de câmp pentru aceeaşi mărime, cu opţiunea Contour. Pentru o
informaţie cantitativă se poate reprezenta grafic intensitatea câmpului electric după o
direcţie radială, cu comanda Postprocessing>Cross-section-plot>Line,€ alegând
corespunzător direcţia şi coordonatele liniei de observaţie.
Determinaţi şi comentaţi următoarele:
• Câte periode ale undei sunt reprezentate? Cum se corelează aceasta cu
dimensiunile domeniului de calcul?
• Ce caracteristici prezintă distribuţia mărimii Eϕ la distanţă de sursă? Faceţi
referire la teorie.
• Cum se poate schimba polaritatea câmpului electric?
€
2. Determinarea puterii radiate şi analiza atenuării în cablu şi în aer.
O informaţie sugestivă este dată de puterea transportată de undă, reprezentată prin
d
puterea pe unitatea de suprafaţă (modulul vectorului Poynting S = E × H ) - marimea
Power flow, time average, norm.
Reprezentaţi puterea electromagnetică pe aceeaşi direcţie radială şi identificaţi
modul de variaţie a acesteia cu distanţa în cazul antenei
€ tip dipol magnetic.

3. Determinarea impedanţei undei electromagnetice.

Determinarea impedanţei undei în aer (Z0) este posibilă aplicând definiţia acesteia.
Este interesant de reprezentat variaţia modulului impedanţei cu distanţa faţă de
antenă şi identificarea valorilor în câmp apropiat şi îndepărtat.
Tot în meniul Postprocessing>Cross-section-plot>Line) se reprezintă variaţia
impedanţei după direcţia radială, corespunzătoare definiţiei dată anterior, prin
expresia: normE_rfwe/normH_rfwe. Comparaţi cu graficele din Fig. 4 şi comentaţi.
 6 ANTENA TIP DIPOL MAGNETIC

4. Urmărirea dinamicii emisiei electromagnetice

Consideraţi variaţia armonică a curentului sursă prin bucla de curent, de forma
i0 (t ) = I 0 * sin ωt şi urmăriţi printr-o animaţie propagarea undelor pe durata mai
multor perioade de timp. În meniul Physics>Point settings se înscrie expresia
curentului I 0 * sin(2 * pi * fr * time) , unde time este parametrul în funcţie de care se
execută un calcul parametric. În meniul Solve>Solver parameters se trece la
€ opţiunea Solver: Parametric, iar în fereastra din dreapta pentru parametrul time se
indică momente de timp corespunzătoare la 4-5 perioade pentru frecvenţa de lucru
fr.€De exemplu, se alege o durată de 5 perioade (perioada=inversul frecvenţei) şi un
număr de 101 paşi în care se execută calculele. După aceea se comandă
asamblarea animaţiei formate din cele 101 cadre reprezentând spectrul Eϕ dinamic.

5. Pătrunderea câmpului de microunde în corpuri

Dimensionaţi şi plasaţi un corp cu o formă geometrică simplă € (de ex. o elipsă) în
zona undelor emise de dipolul magnetic şi analizaţi capacitatea de absorbţie a
acestuia şi perturbaţia pe care o provoacă în câmpul de unde. Analizaţi comportarea
diferitelor materiale (conductor, feromagnetic) capabile să absoarbă radiaţia emisă
de antenă, ca şi perturbarea datorată formei corpului.

Bibliografie

[1] Mocanu C. I. – Teoria câmpului electromagnetic, EDP, Bucureşti, 1992.

[2] COMSOL Multiphysics, 3.5a, User's Guide and Modeling Guide, Copyright © 1998-2009
by COMSOL AB