Tema 1.

Bazele organizării contabilității financiare

1. Conceptul, scopul și obiectivele contabilității financiare
2. Reglementarea normativă a contabilității financiare
3. Sistemele de organizare a contabilității financiare
4. Principiile contabilității financiare
5. Politica de contabilitate a entității

1. Conceptul, scopul și obiectivele contabilității financiare

Contabilitatea financiară reprezintă un sistem de colectare, prelucrare și sistematizare a
informației privind existența și mișcarea elementelor contabile în expresie valorică, pentru
întocmirea situațiilor financiare.
Scopul contabilității financiare constă în pregătirea și prezentarea informațiilor tuturor
categoriilor de utilizatori interni și externi ai situațiilor financiare.
Contabilitatea financiară are următoarele caracteristici distinctive:
 se ține în baza unor reguli și principii contabile comune și obligatorii pentru toate
entitățile;
 furnizează informații ce au un caracter general și care nu prezintă secret comercial;
 asigură și gestionează informații necesare pentru întocmirea situațiilor financiare;
 prevede diferite variante și procedee de evidență în același domeniu,
 se delimitează pe perioade de eaportare, denumite exerciții contabile (an, trimestru).
Contabilitatea financiară are ca obiect înregistrarea existenței și modificărilor elementelor
situațiilor financiare. Nomenclatorul, caracteristica, modul de evaluare și constatare al acestora este
reglementat de Standardele Naționale de Contabilitate.
După conținutul economic și modul de reflectare în situațiile financiare, se disting:
 elementele ale bilanțului (activele, capitalul propriu și datoriile);
 elemente ale situației de profit și pierdere (veniturile, cheltuielile și rezultatele
financiare).

2. Reglementarea normativă a contabilității financiare

Contabilitatea financiară este reglementată de un șir de acte legislative și normative, dintre
care cele mai importatnte sunt:
 Legea Contabilității nr. 113 din 27.04.2007, cu modificările ulterioare;
 Standardele Naționale de Contabilitate;
 Planul general de conturi contabile;
 Regulamente, indicații metodice și alte acte instructive.
 Legea contabilității stabilește reguli generale privind:
 Reglementarea contabilității;
 Perfectarea documentară a faptelor economice;
 Efectuarea inventarierii;
 Aplicarea sistemului contabil;
 Întocmirea și prezentarea situațiilor financiare;
 Corectarea erorilor contabile;
 Păstrarea documentelor contabile;
Standardele Naționale de Contabilitate reprezintă documente de bază care stabilesc
normele generale de ținere a contabilității și de întocmire a situațiilor financiare.
Planul general de conturi contabile reprezintă un act normativ aprobat de Ministerul
Finanțelor care stabilește nomenclatorul și caracteristica conturilor contabile, precum și
metodologia reflectării principalelor tipuri de operațiuni economice în conturile contabile.
Regulamentele, indicațiile metodice și alte acte instructive se aprobă de Ministerul
Finanțelor și au ca scop explicarea modului de evidență în unele domenii și situații concrete. Drept
exemplu poate servi Regulamnetul privind inventarierea.

3. Sistemele de organizare a contabilității financiare

Potrivit Legii contabilităţii, entitățile pot ține contabilitatea în baza unuia din următoarele
sisteme:
 în partidă simplă;
 în partidă dublă simplificat;
 în partidă dublă complet.
Sistemul contabil se alege de fiecare entitate de sine stătător, pornind de la necesităţile
informaţionale şi indicatorii stabiliţi în Legea Contabilității RM.
Sistem contabil în partidă simplă reprezintă un sistem contabil care prevede reflectarea
unilaterală a faptelor economice, utilizînd înregistrarea în partidă simplă conform metodei “intrare-
ieşire”. Organizează şi ţin contabilitatea în baza sistemului contabil în partidă simplă, fără
prezentarea situaţiilor financiare, gospodăriile ţărăneşti, întreprinzătorii individuali, pînă la
înregistrarea acestora ca contribuabili ai T.V.A., şi persoanele fizice care prestează servicii
profesionale, conform indicaţiilor metodice aprobate de Ministerul Finanţelor.
Sistem contabil în partidă dublă reprezintă un sistem contabil care prevede reflectarea
faptelor economice în baza dublei înregistrări, cu aplicarea planului de conturi contabile, registrelor
contabile şi situaţiilor financiare.

2
 Organizează şi ţin contabilitatea în baza sistemului contabil în partidă dublă simplificat,
cu prezentarea situaţiilor financiare simplificate, entităţile care corespund următoarelor criterii pentru
perioada de gestiune precedentă:
• numărul mediu scriptic al salariaţilor nu depăşeşte 9 persoane;
• veniturile din vînzări nu depăşesc 3 milioane lei;
• valoarea contabilă totală (de bilanţ) a activelor la data raportării nu depăşeşte 3 milioane lei.
Organizează şi ţin contabilitatea în baza sistemului contabil în partidă dublă complet, cu
prezentarea situaţiilor financiare complete, alte entităţi decît cele menţionate mai sus, inclusiv:
• entităţile în al căror capital social cota proprietarului (asociatului, participantului,
acţionarului) persoană juridică, care nu este subiect al sectorului întreprinderilor mici şi
mijlocii, depăşeşte 35%;
• companiile fiduciare;
• entităţile importatoare de mărfuri supuse accizelor;
• organizaţiile de microfinanţare, asociaţiile de economii şi împrumut şi alţi participanţi la piaţa
financiară nebancară;
• casele de schimb valutar şi lombardurile;
• entităţile din domeniul jocurilor de noroc.
Entitatea care are dreptul să utilizeze sistemul contabil în partidă simplă poate aplica sistemul
contabil în partidă dublă. Entitatea care are dreptul să prezinte situaţii financiare simplificate poate
prezenta situaţii financiare complete.
Structura situaţiilor financiare, modul de evaluare şi de recunoaştere a elementelor acestora se
stabilesc în standardele de contabilitate.

4. Principiile contabilității financiare

Contabilitatea financiară se ţine conform următoarelor principii de bază:
a) continuitatea activităţii;
b) contabilitatea de angajamente;
c) permanenţa metodelor;
d) separarea patrimoniului şi datoriilor;
e) necompensarea;
f) consecvenţa prezentării.
Continuitatea activităţii - potrivit acestui principiu, informaţia trebuie să fie înregistrată în
contabilitate şi în situațiile financiare, pornind de la ipoteza că entitatea funcţionează şi îşi va
continua activitatea într-un viitor previzibil. În acest caz, la întocmirea situașiilor financiare se aplică
metode ordinare de evaluare şi contabilizare a activelor, datoriilor, veniturilor, cheltuielilor şi

3
rezultatelor financiare. În cazul când se prevede sau este necesară suspendarea sau reducerea
substanţială a volumului activităţii entității, situațiile financiare se întocmesc în baza altor principii şi
metode. De exemplu, în cazul funcţionării normale a entității, mijloacele fixe se reflectă în bilanţ la
valoarea de intrare diminuată cu suma uzurii acumulate, iar în cazul lichidării entității, acestea se
evaluează la valoarea de vânzare (lichidare).
Contabilitatea de angajamente- potrivit acestui principiu, veniturile şi cheltuielile se
constată şi se reflectă în contabilitate şi în situațiile financiare ale perioadei în care au fost efectuate,
indiferent de timpul efectiv de încasare sau plată a mijloacelor băneşti sau a altei forme de
compensare. De aici rezultă că toate operaţiunile economice trebuie să fie reflectate în contabilitate în
momentul efectuării acestora.
Situațiile financiare, bazate pe principiul contablității de angajamente, furnizează utilizatorilor
informaţii privind operaţiunile precedente legate de primirea sau plata mijloacelor băneşti, precum şi
privind datoriile aferente plăţii mijloacelor băneşti în viitor şi încasările ulterioare de mijloace
băneşti.
Permanenţa metodelor- potrivit acestui principiu, metodele şi regulile de contabilizare alese
de entitate trebuie să fie aplicate consecutiv de la o perioadă de gestiune la alta. În acest caz, de
regulă, se are în vedere permanenţa metodelor adoptate privind reflectarea operaţiunilor economice,
evaluarea activelor şi datoriilor, calcularea uzurii mijloacelor fixe şi amortizarea imobilizărilor
necorporale în decursul anului de gestiune, precum şi de la un an de gestiune la altul.
Separarea patrimoniului şi datoriilor - patrimoniul şi datoriile entității se reflectă în
contabilitate şi în situațiile financiare separat de patrimoniul şi datoriile proprietarilor şi ale altor
entități.
Necompensarea - în contabilitate este interzisă compensarea reciprocă între elementele de
active şi pasive, precum şi de venituri şi cheltuieli, cu excepţia cazurilor când o atare compensare este
prevăzută sau admisă de S.N.C. Veniturile şi cheltuielile rezultate din efectuarea unor operaţiuni
omogene se includ în situațiile financiare financiare separat. Modificarea veniturilor şi cheltuielilor
constatate şi reflectate anterior în situațiile financiare nu se admite.
Consecvenţa prezentării – prevede menţinerea modului de prezentare şi de clasificare a
elementelor în situaţiile financiare de la o perioadă de gestiune la alta, cu excepţia cazurilor cînd:
a) în urma unei modificări semnificative în natura activităţii entităţii sau în urma unei analize a
indicatorilor situaţiilor financiare, este mai relevantă o altă prezentare sau clasificare a elementelor
situaţiilor financiare ţinînd cont de metodele şi procedeele politicilor contabile elaborate conform
SNC „Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori şi evenimente ulterioare”;
b) în Standardele Naţionale de Contabilitate a fost modificat modul de prezentare a
elementelor situaţiilor financiare.

4
 5. Politica de contabilitate a entității
Politica de contabilitate constituie unul din elementele obligatorii ale contabilității oricărei
entități. Modul de elaborare și prezentare a politicii de contabilitate este reglementat de Legea
Contabilității (art. 16) și SNC „Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori şi
evenimente ulterioare”.
Politica de contabilitate reprezintă totalitatea principiilor, convenţiilor, regulilor şi
procedeelor, adoptate de către conducerea entității pentru ţinerea contabilităţii şi întocmirea
situațiilor financiare.
Elaborarea politicii de contabilitate prevede alegerea unui procedeu dintre cele propuse în
fiecare standard, fundamentarea procedeului ales, ţinînd cont de particularităţile activităţii entității
şi acceptarea acestuia în calitate de bază pentru ţinerea contabilităţii şi întocmirea situațiilor
financiare.
Politica de contabilitate se elaborează pe fiecare an de gestiune și se aprobă de conducere
până la începutul anului de gestiune. Proiectul politicii de contabilitate poate fi elaborat de către o
firmă de audit sau de către serviciul contabilitate.
Politica de contabilitate a entității urmează a fi perfectată printr-un document corespunzător
(ordin, dispoziţie etc.) de organizare şi de dispoziţie. Aceasta se aplică tuturor subdiviziunilor
unităţii (inclusiv celor cu bilanţ autonom) cu începere de la 1 ianuarie a anului următor celui în care
a fost adoptat documentul respectiv de organizare şi de dispoziţie.
Politica de contabilitate poate fi modificată în cazul:
a) reorganizării entității (fuziunii, scindării, asocierii);
b) schimbării proprietarilor;
c) modificărilor legislaţiei în vigoare şi în sistemul de reglementare normativă a contabilităţii;
d) elaborării noilor procedee de contabilitate.
Modificarea politicii de contabilitate trebuie să fie fundamentată şi perfectată prin acte de
dispoziţie (ordin, dispoziţie, etc.), indicînd data intrării în vigoare.