OBIECTE LUCRATE MANUAL

Dragi copii,
Aceasta carte este despre primele produse de casă pentru tineri tehnicieni. Ea vă spune
cum puteți face produse utile și frumoase din cele mai simple materiale: placaj, scânduri, fâșii,
tablă și resturi de cupru.
Articolele de artizanat descrise în broșură vă vor fi utile în viața de zi cu zi, în excursii, în
studii. Dispozitivele și instalațiile fizice vor servi ca un manual bun în lecțiile de științe
naturale și fizică.
Mulţi copii după terminarea şcolii visează să devină constructori, să lucreze în uzine sau
fabrici, să conducă locomotive, automobile, să conducă avioane.
Dar în orice domeniu al tehnicii ar lucra, pretutindeni va trebui să se ocupe de motoare
electrice, cabluri, transformatoare și alte dispozitive.
Această carte vă ajută în mod practic să vă familiarizaţi cu cele mai simple lucrări
electrice, cu instalaţii electrice şi chiar cu electromotoare.
Obiectele, pe care le puteţi crea după această carte, nu au nevoie de maşini unelte
speciale sau scule scumpe.
Ca să faci ceva, trebuie să te pricepi. Nu vine imediat, ci se acumulează treptat. De aceea
confecţionaţi obiectele în ordinea expusă în carte : de la cele mai uşoare la cele mai grele.
Încercaţi să faceţi totul cu atenţie, nu vă grăbiţi. Graba strică treaba, astfel încât să
stricați detaliile, chiar și întreaga artizanală, pe care trebuie să o creați din nou.
Încercaţi să faceţi totul cu atenţie, nu vă grăbiţi. Graba strică treaba, astfel încât să
stricați detaliile, chiar și întreaga artizanală, pe care trebuie să o creați din nou. Începeţi să
lucraţi, după ce aţi privit bine desenele şi imaginile. Desenul este baza întregii lucrări. Fără el
în tehnică nu se face nici o piesă. Tăiaţi piesele din material (lemn, tablă, carton) după desen,
lăsând 1 mm pe lângă contur. Acest lucru va oferi ocazia de a corecta piesa. Din mai mare se
poate face totdeauna mai mic.
Când pregătiți plăci, piese mici, încercați să economisiți materiale, nu le pierdeți. Locul
de muncă să fie curat.
Nu toate obiectele din această carte au un aspect terminat, finit. Ei bine, la câteva din ele
puteţi face modificări îmbunătăţind aspectul după dorinţă. Capacitatea de a rezolva o problemă
bine în felul său, original și simplu este o calitate de preţ a constructorului. Fiecare obiect
încercaţi să-l realizaţi după următorul plan:
1.Examinaţi bine desenele şi piesele obiectului. Dacă nu înţelegeţi ceva, rugaţi pe cineva
să vă explice.
2.Pregătiţi materialele şi sculele necesare, bine ascuţite.
3.Faceţi toate piesele şi asamblaţi obiectul.
4.Încercaţi, cum funcţionează, remediaţi defectele !
5.Gândiţivă, cum poate fi îmbunătăţit, cum poate arăta mai bine.
 Tot, ce iese din mâinile voastre, trebuie să fire lucrat cu precizie şi frumos ca formă.
Acoperiţi piesele din lemn cu lac, iar părţile metalice lustruiţi-le până la strălucire.
Niciodată nu renunţaţi la munca începută, duceţi lucrul până la capăt. Nu vă îngrijoraţi,
dacă primele obiecte nu sunt atât de frumoase, cum aţi fi dorit, sau va opera cu întreruperi
minore, va necesita corecții. Făcând un lucru după altul, veţi vedea, că va fi din ce în ce mai
uşor şi veţi lucra mai cu spor.

LANTERNĂ ELECTRICĂ

Minunat lucru este o lanternă electrică. Ocupă loc puţin şi, când vine seara, apeşi pe
buton şi totul se luminează împrejur.
Astfel lanterna va fi la îndemână pe timpul verii în excursii şi în plimbări.
Cortul va deveni confortabil şi luminat, când seara se va aprinde mica lanternă.
Construcţia lanternei este atât de uşoară încât poate fi făcută de orice amator.
De aceea începem cu acest obiect cartea noastră.
În fig.1 este o vedere generală a lanternei construite. Ea este montată pe o mică placă de
placaj sau pe o scândurică de brad. În partea de jos a plăcii este fixată o cutie, în care este
plasată o baterie obişnuită de buzunar. În partea de sus este o mică dulie. În ea se înfiletează
un mic beculeţ de 3,5 volţi.
Dulia este conectată cu bateria cu sârmă de cupru cu diametrul de 0,6 – 0,8 mm, prin care
va circula curentul electric de la baterie la beculeţ.
Nu departe de cutia bateriei în fig.1 vedeţi o scândurică cu o pârghie de cupru, care
serveşte ca întrerupător.
Dacă duceţi întrerupătorul la dreapta, becul se aprinde, ducând întrerupătorul la stânga
becul se stinge.
Pentru construcţia lanternei trebuie următoarele scule: ferăstrău de traforaj sau o mică
pânză de circular cu dinţi mici, rindea, o pilă fină, un ciocan mic, şurubelniţă, sulă (priboi,
punctator), foarfece şi, dacă se găseşte, o mică menghină de masă pentru finisarea pieselor
lanternei.
 În afară de acestea
mai trebuie clei de
tâmplărie, câteva
şuruburi mici şi cuişoare,
câteva fâşii de tablă de
cupru şi o bucată de
sârmă de cupru de 1 mm
diametru pentru dulie, o
foaie de şmirghel şi puţin
lac.

Fig. 1, 2, 3
Înainte de a începe
construcţia să privim
schema ( fig.2), unde se
arată, cum se cablează
bateria cu becul. Cei doi
poli ai bateriei* se
înfăşoară fiecare cu
sârmă. Unul dintre ele se
duce la dulia becului.
Sârma de la celălalt pol
merge la borna de
comutare, pe care este
atașat glisorul. Aici firul
se opreşte. Dacă rotiți
pârghia întrerupătorului
și o puneți pe șurubul
conectat cu becul,
capetele cablului întrerupt se vor conecta și becul se va aprinde. Astfel întrerupătorul metalic,
legând capetele întrerupte ale sârmei, închide circuitul electric. Curentul de la unul din polii
bateriei, circulă prin sârmă, încălzeşte filamentul din interiorul becului şi se întoarce la celălalt
pol al bateriei.
După ce am înţeles schema lanternei, începem s-o construim.
Mai întâi de toate, pregătește o placă de 15 x 20 cm pe care se montează lanterna. Ea
trebuie să fie rindeluită şi şmirgheluită.
Apoi tăiaţi din placaj mai tare pereţii şi fundul cutiei pentru baterie. Dimensiunile cutiei
trebuie să fie astfel încât bateria să intre uşor în ea.
Cutia poate fi încleiată sau prinsă în cuişoare. Fundul îl introduceţi pe interior şi-l
asiguraţi cu cuişoare, apoi introduceţi bateria cu cele două sârme.
Capetele sârmelor le curăţaţi de izolaţie şi le înfăşuraţi bine peste polii bateriei. Cel mai
bine este să le lipiţi. Lipirea se face cu colofoniu, fără acid. La sfârşitul acestei cărţi (la pag. )
se arată cum trebuie folosit un letcon.
Acum faceţi dulia pentru bec. Pentru aceasta înfăşuraţi o sârmă de cupru fără izolaţie în
jurul unui creion de câteva ori.
 După 4-5 spire scoateţi de pe creion. Aţi obţinut o mică spirală. Fixaţi-o pe placa de bază,
şi sub ea bateţi un cuişor astfel încât să nu atingă spirala. Aceasta este dulia. Când înşurubaţi
în ea beculeţul , trebuie ca partea de jos a becului trebuie să fie în contact cu vârful cuiului.
Acum facem întrerupătorul. El se compune dintr-o plăcuţă cu dimensiunile unei cutii de
chibrituri, un cursor şi trei şuruburi mici. Pe şurubul de jos (fig. 1 şi 2) se fixează cursorul, iar
celelalte două şuruburi de sus fac legăturile cu sârma. Despre construcţia întrerupătorului citiţi
la pag. 73-75.
Cursorul se face dintr-o bucată de cupru sau tablă. Cursorul trebuie să alunece uşor pe
placă şi în acelaşi timp să facă un bun contact cu capetele şuruburilor, în special cu cel din
dreapta, de la care pleacă sârma către beculeţ.
Capul cursorului se face dintr-o bucată de băţ rotind sau un căpăcel de pastă de dinţi fixat
cu un şurubel. Pentru aceasta în partea de sus a cursorului faceţi o gaură mică în care se
fixează şurubul şi înşurubaţi apoi butonul.
Pentru legături se pot folosi fire subţiri izolate. Aşezaţi-le pe placă aşa cum se arată în fig.
1 şi fixaţi-le cu mici cuie. Nu uitaţi că la capete trebuie să îndepărtaţi izolaţia.
Ca să amplificaţi lumina becului, faceţi un mic abajur-reflector. În figura 3 este desenul
după care trebuie croit acest abajur pe o coală de hârtie velină. Transpuneți desenul abajurului
pe o hârtie groasă și tăiați cu foarfeca. Apoi lipiți-l îndoind pe linia punctată. Când cleiul s-a
uscat, aşezaţi abajurul pe spirala duliei şi înşurubaţi becul. Abajurul este ţinut strâns, atunci
când becul este bine înşurubat.
Lanterna este gata. Încercaţi-o şi faceţi în partea de sus a plăcuţei un mic inel din sârmă.
Astfel lanterna poate fi agăţată pe perete sau de o bară în interiorul unui cort.
 ELECTRIFICAREA STANDULUI CU CERNEALĂ

Ai ajuns la masa de scris şi ai îngheţat de surpriză. Caietele şi cărţile sunt inundate de

cerneală.
Călimara stătea pe masă şi a fost de-ajuns o ciocnire ca să se răstoarne
Dar puteți face un stand de cerneală cu propriile mâini, în care orice călimară va fi
stabilă. Dacă standul va fi înfrumuseţat cu desene şi becuri va fi un obiect nu numai folositor
dar şi frumos.
Astfel standul de cerneală poate fi dăruit părinţilor, învăţătorilor sau prietenilor. Vederea
generală a standului de cerneală se arată în fig.1. Aspectul şi construcţia se poate schimba
după gustul vostru.
Baza suportului de cerneală va fi o cutie mare de lemn. În ea se vor introduce călimara şi
bateria. Călimara are partea de jos în cutie, iar partea de sus iese puţin afară din cutie. Pe
fundal se vede o casă de poveste într-un peisaj minunat.
Pe marginea din faţă a suportului de călimară se văd două suporturi pentru toc cu peniţă.
Suporturile sunt făcute astfel: dacă pe ele se aşează un toc, atunci se lasă în jos şi toate
becurile se aprind. Peisajul desenat pe fundalul plăcii se luminează, iar în căsuţă se aprinde
focul.
Puneţi tocul în suport şi luminile s-au stins. Aţi ghicit că suportul este un întrerupător al
curentului pe care îl dă bateria ascunsă în cutie.
Ca să faceţi un astfel de suport, trebuie să aveţi o călimară cu o formă plăcută, o baterie
de buyunar pentru lanternă,câteva becuri mici, un ghemuleţ de sârmă subţire izolată, cîteva
cuişoare, şurubele, fâşii subţiri de cupru sau tablă.
Pregătiţi astfel câteva plăci de bază şi bucăţi de placaj. Toate trbuie bine rindeluite şi
şlefuite.
Avem nevoie de următoarele instrumente: ferăstrău de traforaj, pile rotunde şi plate,
ciocan, şurbelniţă şi punctator. E bine să aveţi o maşină de găurit şi un burghiu pentru metale,
un creion obişnuit. Ele ne vor trebui când facem duliile pentru becuri. Nu uitaţi să pregătiţi
creionul bine ascuţit şi linia.
Pentru desenarea pieselor standului , acuarele şi puţin lac. Puteţi să lucraţi şi cu aparatul
de pirogravat. Cum este construit, se spune la pag. 50 din această carte.
Vă recomandăm să faceţi standul în următoarea ordine.
Înainte de toate trebuie să faceţi cutia de bază. Pereţii ei sunt din scândurele subţiri.
Partea de jos şi de sus a cutiei se taie din placaj gros, după dimensiuni (fig. 2). Înainte de
asamblarea cutiei, este necesar să se deseneze partea inferioară și capacul pe se evidenţiază
poziția exactă a fiecărei piese a standului. Așezați călimara pe fundul cutiei, conform fig.1 și 2
și trasați cu creionul conturul ei. Apoi pe capacul cutiei trasași cercul pe unde va ieși gâtul
călimării. Tăiați cu ferăstrăul de traforaj deschiderea pentru gâtul călimării după acest contur
circular. Încă o dată încercați dacă se potrivesc pereții și capacul cu deschiderea pentru
călimară. Partea de sus a călimării trebuie să iasă puțin peste capacul cutiei.

передняя стенка= peretele din față

штуки= bucăți
 8
După dimensiunile, date în fig. 3, tăiați din placaj tare pereții și acoperișul căsuței.
Confecționați dintr-o scândurică groasă placa de bază și fixați pe ea dulia cu beculețul. În
peretele din față al căsuței tăiați o fereastră mică și lipiți pe partea interioară o foiță de țigară,
pictată cu portocaliu. Încercați să aprindeți becul; apoi lipiți toate piesele căsuței. Cele două
sârme de la dulie trec prin gaura peretelui din spate. Pe capacul standului stabiliți locul unde
va fi montată căsuța.
Tăiați după dimensiuni fundalul, conform figurii 5, și rama anexată. Finisați-le cu
șmirghel. Marcați pe capac locul, unde vor fi montate. Puneți o stinghie îngustă între ele și
montați pe ea duliile pentru cele trei becuri. Dimensiunile și vederea generală a stinghiei se
văd în figura 6.
Legați duliile între ele cu sârmă,înșurubați becurile și, conectând bateria, probați , dacă se
aprind. Fixați stinghia cu două șuruburi pentru lemn, conform desenului, și treceți la
amenajarea căsuței.
Pe ambele părți ale bazei se înșurubează cele două flanșe curbate (fig. 4). Aceasta va
întări partea din spate și va daa un aspect finit lucrului.
Conform figurii 6 faceți din tablă de cupru subțire suportul pentru toc și fixați-l pe
capacul standului, cu ajutorul unor mici șuruburi ( șuruburi pentru lemn).
Desenați peisajul pe scândurică și pe ramă și vopsiți-le cu acuarele. După aceea acoperiți
rama și scândurica cu lac. Aplicați primul strat de lac cu ajutorul pulverizatorului. Pregătind
toate aceste piese, continuați cu asamblarea.
În primul rând fixați scândurica-fundal și rama, atașându-le cu mici șuruburi pe partea
laterală a stinghiei cu trei dulii. Pentru ca placa și rama să se țină ferm și lumina becurilor să
nu pătrundă între ele, este necesar să le fixăm de sus și de pe laturi cu trei scânduri de lemn de
aceeași lățime ca și lamela de jos cu becuri. A apărut o cutie îngustă cu o imagine înăuntru, un
cadru și trei becuri înăuntru.
Acum lipiți căsuța pe stand. Cablurile becului, care se află în interiorul casei, ies din
interiorul cutiei de bază prin orificiul din capac. Conectați firele tuturor becurilor standului cu
bateria și suportul tocului, cum se arată pe schemă (fig. 6).
Puneți tocul cu peniță pe suport – roate becurile trebuie să se aprindă. Dacă nu se aprind,
înseamnă că undeva sârma nu e bine curățată sau becurile nu fac contact în dulii. Mai poate fi
din cauza întrerupătorului.
Când cablajul este gata, așezați călimara și bateria în cutie, ascundeți sârmele, legăturile
becurilor în cutie. Prindeți casa de pereții cutiei de bază cu șuruburi pentru lemn. Acoperișul
trebuie să-l încleiați, pentru că din când în când veți schimba bateria sau becul ars.

JOC DE MASĂ DE ÎNDEMÂNARE

În timpul liber, când afară plouă sau suflă viforul este plăcut să te joci în casă.
9
 Pe o scândură lungă stă o bufniță. Această bufniță este alcătuită din scândurele și
stinghii. În fața ei este așezată o spirală mare ca un tub gol.
Ea este confecționată din sârmă de cupru sa u de fier și înfiptă cu două piciore într-o
scâdurică. Lângă spirală este o tijă metalică lungă cu un mâner de lemn la capăt. Din mâner
iese un cordon electric.
Jocul este de a ghida cu atenție tija prin spirală și nu atinge inelele sale de sârmă.
Problema pare simplă, dar rareori reușește cineva s-o rezolve. Cum ai atins puțin spirala, în
ochii bufniței se aprinde o lumină galben-verzuie.
Acest dispozitiv îl puteți face singur ușor. Pentru construcția lui vă trebuie materiale,
pe care le găsiși la îndemână. Trebuie să pregătiți o placă de bază cu dimensiunile de 70 x
15 cm, groasă de 2-3 cm, o tijă de cupru sau de fier cu diametrul de 5-6 milimetri și lungă
de 60 centimetri, sârmă de cupru izolată, două becuri de lanternă de buzunar, o baterie sau
un transformator1 coborâtor de tensiune și un metru și jumătate – doi de sârmă de cupru sau
de fier cu diametrul de 1 milimetru pentru spirală.
În afară de acestea, mai sunt necesare câteva bucăți de lemn, fâșii de placaj și o foiță
de cupru subțire,cuișoare, șuruburi mici și clei de tâmplărie.
Uneltele necesare sunt aceleași, pe care le-ați folosit, pentru realizarea obiectelor
anterioare.
Înainte de toate priviți bine schema electrică din fig. 2. O sârmă merge de la clemele
transformatorului, unde scrie „4 V”, la unul din becurile, care servesc drept ochi ai bufniței.
Becurile fiind legate între ele, curentul trece dintr-unul în altul. Din al doilea bec vine la
piciorul spiralei și aici se oprește.
La a doua clemă a transformatorului se leagă cordonul, care iese din mânerul de lemn,
unde este lipit de tija metalică. Dacă atingeți vârful tijei cu spirala, circuitul electric se
închide, curentul circulă prin fire, și ambii ochi se aprind. Procedați la fel ca la lanternă, aici
rolul întrerupătorului îl joacă tija și spirala.
După ce ne-am lămurit cu schema, trecem la executarea lucrării.
Înainte de toate trebuie să rindeluim bine scândura pentru întreaga instalație. După
aceea trasați pe scândură linia de mijloc pe lungime, pe care , ca pe o axă, vom așeza toate
piesele instalației. După aceasta desenați pe placaj două imagini identice ale bufniței (fig.3)
și tăiațile cu ferăstrăul de trafora. Pe o imagine faceți două găuri pentru ochii bufniței, iar pe
cealaltă fixați două becuri cu dulii. Becurile le poziționați, astfel încât să coincidă cu
deschiderile pentru ochi din cealaltă imagine (placă).Pe marginea plăcii cu găuri lipiți
câteva bucăți de lemn, așa cum se arată în fig. 3. Grosimea bucăților de lemn trebuie să fie
mai mare decât
becurile, fixate în dulii. Legați două sârme la becuri , cum se arată în desen, și
capetele lor lăsațile libere. Încercați, dacă becurile se aprind, legând aceste sârme la baterie
sau la clemele transformatorului, unde scrie „4V”. După aceasta așezați placa, unde ați
tăiat ochii păsării, pe placa cu becuri și fixați totul cu mici șuruburi.
Pentru ca lumina becurilor să nu iasă prin fantele dintre stinghii, lipiți o bandă de
carton subțire pe lateralele bufniței. Înfrumusețați-o și lăcuiți-o!
 Acum să facem spirala metalică. Luați doi metri de sârmă de cupru groasă și bobinați-o
pe o coadă de mătură. Scoateți spirala de pe baston și îdreptați-i capetele, astfel încât
săobțineți două picioare drepte, pe care spirala să stea pe orizontală. Fixați-o pe placa de
bază, găurind-o cu o sulă subțire sau cu un mic burghiu. Prin găuri introduceți picioarele.
Spirala de sârmă și picioarele acesteia trebuie să fie amplasate exact de-a lungul liniei
centrale a plăcii, pe care este asamblat întregul dispozitiv. Nu ridica prea mult spirala
peste placa de bază; destul de mult, dacă se va găsi la nivelul pieptului bufniței.
Dacă partea din mijloc a spiralei se îndoaie, puneți-i un sprijin dintr-o stinghie de lemn.
 Acum fixați bufnița pe placa de bază. Tija se face dintr-o bară de cupru sau de fier.
Dacă bara este strâmbă, ea trebuie îndreptată, bătând-o cu ciocanul pe nicovală.
Mânerul de lemn se face dintr-un băț obișnuit. Găuriți-l pe interior și la un capăt
introduceți tija. În prealabil, după ce ați îndepărtat izolația, lipiți capătul cordonului, după
care finisați mânerul.
Când toate piesele instalației sunt gata, faceți legăturile cu sârmă conform figurii 2 și
probați.
Dacă instalația este legată la baterie, faceți pentru ea un locaș pe scândura de bază.
Sârma de asemenea e bine să fie ascunsă, făcând pe sub placa de bază canale.
La becuri se poate lega o sirenă și atunci bufnița nu va deschide doar ochii, dar va și
țipa. Ca să faci asta nu e greu: sirena trebuie legată în paralel cu ochii și montată în capul
bufniței. Cum se face sirena, se arată la pag. 24-27.

VREI SĂ ȘTII?

Copiii noștri iubesc păsările, dar știu ei să deosebească o pasăre de alta ?

Rugați prietenii să scrie ceva despre păsări. Despre botgros, vrabie sau lăstun fiecare va
scrie ceva, dar despre păsările folositoare, ca pițigoiul, ciocănitoarea, nu este ușor de
distins. Noua noastră instalație ne ajută să cunoaștem păsările (fig. 1 și 2). O numim „Vrei
să știi păsările de iarnă ?”
Pe o scândură largă desenați și colorați câteva păsări, care rămân la noi pe timpul iernii.
Lângă fiecare desen este un contact din cupru, de tip buton. Pe o altă scândură, plasată
puțin mai jos este tabelul cu numele de păsări desenate. Lângă ele, de asemenea sunt niște
butoane contact.
În partea de sus a scândurii este fixat un cap de bufniță. Acesta este un judecător
imparțial. Dacă numiți corect imaginea uneia sau alteia din păsări, judecătorul clipește din
ochi prietenos. Pentru aceasta este montat un mic bec.
Să analizăm, de ce i se luminează ochii la răpunsul corect ?
Instalația primește curent de la transformator. Butonul de contact de la fiecare desen cu
pasăre face legătura cu o sârmă subțire cu contactul de la tabelul, unde este scris numele
păsării. Becul pentru capul judecătorului, transformatorul și două sârme cu bare de cupru
formează un circuit electric. La capetele, unde sunt barele de cupru, circuitul este
întrerupt.
Dacă facem contact între barele de cupru, ochii judecătorului se luminează.
Decuplați barele și becul se stinge.
Acum să revenim la desenul păsării și tabelul cu denumirea păsării. Să spunem ,că un
jucător, trebuie să spună care este cinteza de aur. Luând cele două bare, el trebuie să facă
legătura la unul dintre contactele cu scrisul „cinteza de aur”, iar cu cealaltă bară la
contactul cu desenul păsării. Dacă jucătorul greșește, și face legătura la altă pasăre, ochii
judecătorului nu se luminează.
 În desenul 2 se arată schema legăturilor electrice. Aici un număr mare de fire
individuale sunt asamblate într-o zonă mică. Intersecția firelor de pe diagramă este arătată
ca și cum un fir a sărit peste celălalt. Asta înseamnă, că firele nu trebuie să facă contact
unul cu altul.
Sârma și legăturile contactelor trebuie să fie ascunse sub plăcile de lemn.
Placa de lemn cu imaginile păsărilor se fixează înclinat (fig. 1și 2). Montați-o cu
șuruburi pe suportul din scândură groasă. Partea inferioară a suportului se încleiază sau se
prinde în șuruburi pe placa de lemn. Imaginile păsărilor le desenați pe hârtie groasă și le
lipiți pe discuri de placaj.
Cu ajutorul unei mașini de găurit găurile se fac ușor, și apoi prin ele trec sârmele în
partea din spate a plăcii și mai departe se fac legăturile conform schemei. Capetele
sârmelor se dezizolează și se fac legăturile la butoanele – contact, care sunt făcute din
șuruburi sau din bucăți de țeavă de cupru.
După ce toate piesele instalației sunt montate, se verifică din nou circuitele conform
schemei și se cuplează cu cleme la transformator, unde scrie „4V”.
După astfel de scheme se pot face chestionare pe teme diferite: dispunerea bogățiilor
țării noastre, despre locurile unde trăiesc animalele iarna pe glob; se pot dedica studiului
plantelor, insectelor și altor probleme.
 CHESTIONAR DESPRE ISTORIA
TEHNICII

Facem un chestionar interesant, dedicat descoperirilor și invențiilor în domeniul științei

și tehnicii. Această instalație este asemănătoare cu cea anterioară, dar este construită
oarecum diferit.
Pe o placă mare de placaj (fig. 1) plasați portretele unor remarcabili inventatori: H.
Coandă, P. Poenaru, Anastasie Dragomir, Ioan Cantacuzino, Ana Aslan, Nicolae Paulescu.
Lângă fiecare portret un mic contact.
Sub această placă pe o scândurică îngustă sunt scrise întrebările, unde sunt enumerate
șase invenții remarcabile. În dreptul fiecărei întrebări există de asemenea un buton –
contact. Ca și la chestionarul precedent, vedem aici două sârme, terminîndu-se cu două
bare de cupru.
Răspunzînd, de exemplu, la întrebarea: „ Cine a inventat avionul cu reacție ?” – trebuie
să puneți o bară pe butonul contact de lângă text, iar cealaltă bară – pe butonul contact al
portretului al inventatorului respectiv, care este H. Coandă. Se aude soneria,care confirmă
că răspunsul este corect.
Schema circuitului și legăturile soneriei electrice sunt foarte simple. Ea este arătată în
desednul 2. De la unul din contactele transformatorului o sârmă subțire izplată merge la
soneria electrică. Soneria are două contacte – A și B. Contactul A se leagă cu clema
transformatorului, unde scrie „6 V”.Contractul B de la sonerie se leagă cu o sârmă moale,
la un capăt al unei bare de cupru. Sârma de la cealaltă bară merge la a doua clemă a
transformatorului.
Butonul contact de la fiecare portret se leagă cu sâr5mă subțire la butonul contact
corespunzător de la placa de jos.
Dacă atingeți barele de cupru între ele, după ce ați introdus transformatorul în priză, ați
închis circuitul electric. Curentul circulă prin sârme și soneria sună.
Dacă nu ați răspuns corect la întrebare, soneria electrică nu va da semnal.
După ce ați înțeles din schema electrică circuitele chestionarului, treceți la construcția
lui. Pregătiți placa de placaj. Dimensiunile ei sunt de 50 x 80 cm.
Pentru înfrumusețarea chestionarului, șlefuiți placajul și placa de jos. Vopsiți - le cu
pete și lăcuiți - le. Marginile plăcii de placaj sunt bine întărite cu baghete aurite. Acum
așezați pe placa de placaj portretele. Lângă fiecare din ele fixați butonul contact din cupru.
Drept contacte pot servi bucățele de țeavă de cupru sau șuruburi de cupru, cel mai bine cu
cap semirotund.
Fixați placa de placaj pe suportul gros, cu două pătrate de lemn acoperite cu o
scândurică îngustă (fig. 1). Pe scândură lipiți o foaie de hârtie cu textul întrebărilor,
montînd în dreptul fiecărei întrebări un buton contact. Cu sârmă de cupru subțire faceți
legăturile dintre conactele de la întrebări la contactele portretelor. Legăturile le faceți pe
partea di spate a plăcii de placaj, pentru a nu se vedea.
Tot acolo, pe placa de placaj montați soneria și transformatorul.
Barelor cilindrice din cupru le lipiți la un capăt câte un fir din cordon obișnuit de radio
sau de iluminat.
1Faceți legăturile dintre sonerie și bare urmărind exact schema,cum se vede în fig.2.
În partea de sus a plăcii de placaj scrieți mare: „Vrei să știi ?...”
Chestionarul de istoria tehnicii este gata.
 CALEIDOSCOP MARE CU ILUMINARE DIN
SPATE

Fiecare din voi, copii, sunteți capabili să faceți un dispozitiv interesant, care vă va arăta
nenumărate tipuri de modele cele mai diverse și mai frumoase. Acestea pot fi folosite în
lecții de desen, pentru pirogravare și sculptură în lemn.
În afară de asta,dispozitivul poate folosi la lecțiile de fizică pentru înțelegerea legilor de
difuzare a luminii.
Instrumentul, pe care îl descriem, este cunoscut mu,tora. Acesta este o veche jucărie
este caleidoscopul.
Pe pagina următoare în partea de jos se vede un cilindru mare, astupat în partea de sus
cu un disc de placaj cu un orificiu mic, circular în mijloc. Cilindrul se sprijină în partea de
jos pe un inel mare de tablă, prevăzut cu flanșe. În inelul de tablă el se poate roti ușor cu
mâna. Inelul cu cilindrul este fixat pe suportul figurat, iar suportul este fixat ferm pe placa
mare și grea a bazei dispozitivului.
Pe aceeași bază, chiar sub cilindru, se vede un mic bec de automobil, de 12 volți. El se
alimentează de la un transformator.
Dacă legăm o dulie confecționată manual la transformator (clemele cu însemnele „12
V”) și privim prin deschiderea de sus a cilindrului, vedem în interiorul dispozitivului un
model, colorat în culori strălucitoare. Rotiți ușor cilindrul în inelul de tablă, și desenul se
schimbă cu altul, mai frumos, mai strălucitor. Astfel, rotind cilindrul, veți vedea noi și noi
modele.
Grăbește-te să le examinezi cu atenție: la urma urmei, dispozitivul tău minunat nu va
mai repeta niciunul din aceste modele.
Cum se formează aceste uimitoare și irepetabile modele ?
Ce este ascuns în cilindrul caleidoscopului ?
Hai să-l construim.
Mergeți la atelierul „Geamuri și oglinzi”, de unde cumpărați sticla și oglinzile, și
rugați-l să vă taie trei plăci de dimensiunile, arătate în desenul 1. Aceste trei oglinzi le
lipiți de-a lungul pe trei benzi de hârtie, și după ce s-a uscat cleiul, împachetați prisma
rezultată cu o bandă largă de carton subțire (fig. 2). Lățimea benzii de carton trebuie să fie
cu 30 mm mai mare, decât lungimea oglinzilor, și prin urmare, decât toată prisma
rezultată. Înainte de a înfăşura cartonul pe prismă, trebuie să-l ungeţi, în interior cu lipici.
Până când cilindrul va fi uscat, trebuie să pregătim celelalte piese ale dispozitivului.
În primul rând este nevoie de două discuri de sticlă cu un astfel de diametru, încât să
intre în cilindrul de carton și să rămână în el fără a se mișca. Se poate desigur, să-l rugați
pe vânzător să taie două discuri cu diametrul de 70 mm, este necesar la început să tăiați
din placaj discul cu diametrul de 64 mm. Discul de placaj cu marginile protejate de
șmirghel este așezat pe sticlă și înconjurat cu un diamant.
După aceasta luați în mâna stângă sticla cu cercul trasat și bateți ușor cu diamantul cu
mâna dreaptă pe linia trasată. Așa obțineți discul de sticlă.
 După ce ați pregătit două discuri din sticlă, urmează ca unul din ele să fie mătuit. Pentru
aceasta trebuie așezat discul pe o scândură plată și, picurați pe ea câteva picături de ulei,
lustruiți-l ușor cu o bară de ascuțire a cuțitelor, conducându-o în toate direcțiile. Pe
suprafața discului apar mici zgârieturi. Treptat numărul lor crește, și discul capătă o
suprafață mată.
Când cilindrul de carton s-a uscat, prisma este îndepărtată din interiorul țevii și inelele
P1 și P2 sunt lipite în interiorul țevii (figura 3). Mai întâi lipiți inelul P1, puneți prisma pe
el, care este acoperită în partea opusă cu un disc transparent. După aceasta lipiți inelul P2
și pe disc pune 15 – 20 de bucățele de sticlă colorată. Apoi pe inelul P2 lipiți discul mătuit.
 La capătul celălalt al cilindrului pune discul de placaj, care are un mic orificiu în mijloc.
Pe interior, fereastra trebuie să fie acoperită cu un disc de sticlă lipit pe placaj cu benzi de
hârtie. Rămâne doar să lipiți întregul caleidoscop cu hârtie groasă. Discul de placaj cu
ferestruică și discul mătuit sunt fixate cu câte trei cleme. Dacă lipiți inele de carton subțire
pe clemele de hârtie uscate, caleidoscopul va fi foarte durabil. Când cleiul s-a uscat,
orientați caleidoscopul cu discul mătuit către fereastră sau un bec aprins și veți vedea
modele minunate. Totuși să ții în mâini un asemenea dispozitiv nu este ușor. Pentru el este
necesar un stativ.
 El se compune dintr-o scândură groasă – de bază și suportul pentru caleidoscop, de care
este atașată cu șuruburi clema benzii de tablă. În desenul 4 sunt arătate dimensiunile benzii
de tablă. La partea de jos are trei dinți. Datorită lor caleidoscopul, așezat în bandă, nu va
aluneca în jos.
Acum fixați sub discul mătuit becul de automobil și legați-l la transformator ,acolo unde
scrie „12V”.
Dulia pentru bec o faceți din tablă subțire, capetele sârmelor, merg la transformator,
verificați și aprindeți becul.

SONERIE ELECTRICĂ ȘI SIRENĂ ELECTRICĂ

E greu să găsești un domeniu tehnic, unde nu a pătruns acest mic dispozitiv.

Pentru a clarifica mai bine construcția soneriei electrice, s-o facem cu mâinile noastre.
Inima unei sonerii electrice obișnuite este electromagnetul. Dacă bobinați pe un cui
mare de fier 2 – 3 straturi cu sârmă izolată și va trece prin ele un curent electric miezul va
atrage mici obiecte de fier la ambele capete. Acesta este cel mai simplu electromagnet.
Opriți curentul și miezul își va pierde imediat proprietățile magnetice. Aceste proprietăți
electromagnetice sunt baza soneriei electrice. În afară de electromagnet, un rol important
în mecanismul soneriei îl joacă întrerupătorul, care în mod automat deschide și închide
alimentarea cu curent electric.
Soneria noastră electrică are nevoie de o tensiune electrică de 4 volți. Părțile ei
principale sunt: electromagnetul, ancora, ciocănelul, clo-potul, suportul cu șurub de reglaj.
Vederea de ansamblu este în desenul 1. Schema soneriei este reprezentată în desenul 2. În
fața polilor electromagnetului E este amplasată ancora I. Ea este nituită la placa elastică P,
iar șurubul de reglare B o atinge. Când curentul electric parcurge bobina
electromagnetului, miezul atrage spre el ancora. Ciocănelul lovește marginea clopotului
soneriei. Împreună cu ancora se retrage de la contactul șurubului B și placa P. Circuitul
electric în acest loc se va deschide, și miezul se demagnetizează.
Apoi prin acțiunea elastică a ancorei se întoarce în poziția inițială, placa P face din nou
contact cu șurubul de reglaj, și circuitul electric se închide. Prin bobină miezului trece
curent, şi ciocănelul loveşte clopotul soneriei.
Acum să începem confecționarea pieselor soneriei și asamblarea ei.
Miezul electromagnetului (fig. 3-A) se face din 14 fâșii de tablă subțire. Lățimea lor
este de 5 milimetri. Îndoiți prima fâșie de-a lungul liniilor punctate. Peste ea suprapuneți a
doua fâșie de tablă, strângând-o cu cleștele .Capetele le îndoiți ca la prima. Astfel îndoiți
 bucată cu bucată până când miezul va arăta ca în desen. Pentru ca fâșiile de tablă să nu
se împrăștie puneți între ele bucăți de hârtie unse cu lipici pe ambele fețe.
Din carton sa placaj de 1 mm faceți două laterale (fig. 3 – A) și folosiți -le pe miez,
fixându-le cu clei.
Partea mai lungă a miezului (între laterale) înveliți-o cu două straturi de hârtie pentru
izolare. Bobinați pe miez cu sârmă de cupru de diametru 0,3-0,4 mm, izolată cu email.
Lăsați un capăt lung de 10-12 cm, bobinați între laterale primul strat de spire și
înfășurați-l cu hârtie subțire. Așa trebuie să bobinați 5 straturi, izolându-le pe fiecare.
Capetele bobinei se scot prin găurile din laterale.
 Plăcile P și I le tăiați din tablă (fig. 3-B) și le conectați, cum se arată în desenele 1 și 2.
În partea de sus a plăcii I fixați ciocănelul, iar pe partea orizontală plăcuța de fier, arătate
pe desenul separat. Șurubul de contact pentru rack "B" este realizat dintr-o placă metalică
cu o grosime de 1-1,5 mm. Apoi găsiți un șurub lung de 25 mm ,cu piuliță. Fixați piulița.
După dimensiunile, arătate în desene, faceți piesele care au mai rămas pentru sonerie.

Adunați toate piesele soneriei. Montați electromagnetul pe scândură, cu ajutorul a două

bețe de chibrit unse cu clei. Potriviți scândura cu electromagnetul pe placa de bază, astfel
încât placa de fier de pe ancoră, să se găsească în dreptul capetelor miezului la o distanță
nu mai mare de un milimetru. Placa cu șurubul-contact se montează în dreptul ancorei.
Înșurubați șurubul de contact în piuliță, astfel ca să atingă ușor plăcuța de pe ancoră și
faceți legăturile cu sârmă conform schemei (fig. 2). Clopotul așezați-l astfel încât,
ciocănelul să îl lovească atunci când ancora este atrasă de miez.
Acum legați soneria la baterie sau la transformatorul de alimentare la 4 volți. Răsuciți
șurubul de reglaj până când ciocănelul va produce un tril cu clopotul.
Dacă schimbăm clopotul de metal cu o cutie de conservă, vom avea alt aparat de
semnalizare – sirena electrică.
Vederea de ansamblu a sirenei este arătată în desenul 4.
O cutie de conservă goală, de mărime mijlocie fără capac este atașată cu ajutorul unei
bucăți de carton la o scândurică, unde este plasat și mecanismul soneriei electrice. Centrul
fundului cutiei este conectat la ancora electromagnetului. Un capăt al sârmei (acului) este
legat la centrul fundului cutiei, iar celălalt la ancora electromagnetului. Când prin bobina
electromagnetului trece curentul de la transformator (4 volți), ancora vibrează, exact ca la
soneria electrică. Vibrația este transmisă prin sârmă la centrul fundului conservei și
provoacă un semnal puternic.
,În desenul 5 se mai arată câteva variante ale sirenei electrice, un de ăn locul
mecanismului soneriei făcut manual este folosit un mecanism fabricat industrial.

LEAGĂN ELECTRIC

P e baza multiplelor posibilități de lucru ale electromagnetului există multe dispozitive

și mașini. Majoritatea balansoarelor din ceasurile electrice lucrează de asemenea sub
acțiunea unui electromagnet. Să încercăm să înțelegem cauzele, care fac ca pendulul
electric să se miște neîncetat, și să facem și noi un mic model.
Pentru aceasta avem nevoie de: un electromagnet, același, pe care l-am făcut și la
construcția soneriei electrice, tablă, două-trei baterii de buzunar sau un transformator
coborâtor de tensiune.
Leagănul se croieștr din tablă după tiparul, care este arăta în desenul 1. Gaura interioară
este făcută cu dalta pe linia desenului, lovind cu ciocanul ținut de mâner. Pentru aceasta
tabla cu desenul aplicat pe ea se pune pe scândură dreaptă de esență tare. După aceea,
debavurați gaura și tăiați cu foafeca pe exteriorul conturului figura leagănului. După
aceasta șlefuiți din nou tate marginile, în partea de jos – limba – îndoiți-o cu o mică țeavă.
Când va fi rulat, va servi drept capătul obișnuit al leagănului. În partea de sus a figurii
faceți cu un burghiu mic o gaură, pe care o șlefuiți cu șmirghel fin. Prin această gaură va
trece axul, înfundat în coloana verticală superioară "C" (fig. 2), pe care se va roti leagănul.
Leagănul trebuie să atârne pe ax, astfel încât partea de jos, rulată pe țeavă, să fie chiar
deasupra polilor magnetului, aproape atingându-i.
Pentru a evita frecarea leagănului cu partea de lemn, puneţi pe ax o bucată de ţeavă de
cupru bine şlefuită. Pe părțile laterale superioare ale leagănului bateţi două cuie de cupru.
Ele au rol de limitatoare ale mişcării leagănului.
Curentul electric pleacă din baterie sau de la transformator (4-6 volți) parcurgând
circuitul conform schemei, arătată în figura 2. Sârma trebuie bine curățată și lipită în
locurile de conexiune.
În figura 2 se vede un întrerupător din sârmă subțire P. Întrerupătorul asigură fără
încetare pendularea leagănului. Prima dată leagănul trebuie ușor împins cu degetul, pentru
funcționarea întrerupătorului. Astfel curentul electric circulă prin unul din brațele
leagănului, curentul pătrunde în bobina electromagnetului, și miezul său atrage partea de
jos a leagănului. Astfel leagănul va pendula, până când îl veți decupla de la sursa de
curent.
 CEL MAI SIMPLU ELECTROMOTOR

Electromagnetul reprezintă baza unei mașini, foarte răspândită în zilele noastre, -

electromagnetul.
Întâlnim motoarele electrice la fiecare pas. În majoritatea cazurilor pun în mișcare
trenuri, mașini-unelte și alte mașini.
Motoare mici acționează patefoane, aspiratoare, ventilatoare. Chiar și mașinile, cu care
vă tundeți, funcționează cu ajutorul unor mici electromotoare.
În carte sunt descrise electromotoare simple, pe care le puteți construi singuri.
Începeți cu cel mai simplu și apoi treceți la construcția celor mai puternice.
Confecționați piesele și montați electromotorul, folosiți-l la celelalte lucrări. Astfel,cel
mai simplu dintre ele poate echipa o bărcuță sau un model original plutitor.
Electromotorul cu trei poli se poate folosi la macheta hidrocentralei. De asemenea acest
motoraș se poate folosi la modelul trenului electric. Dar cel mai puternic dintre ele se
poate monta pe un navomodel, sau poate fi folosit cu o elice pe pst de ventilator.
Începem să construim cel mai simplu electromotor. În figura 1 este o vedere de
ansamblu.
Principalele părți ale acestuia, ca la cele mai multe motoare electrice, sunt: statorul -
partea fixă - și rotorul pe o axă împreună cu un mic colector. Axa rotorului este instalată
pe două lagăre, iar curentul este furnizat colectorului prin intermediul a două perii. Toate
aceste părți există și la motoarele adevărate, doar că acolo sunt mai mari și mai puternice.
Pentru a face cel mai simplu electromotor, trebuie să avem: un mic magnet în formă de
„U”, câteva cuișoare sau 1 metru de sârmă moale de fier, cuie sau sârmă de grosimea unui
creion. Pentru lucrare ne mai trebuie 6-8 metri de sârmă de cupru cu diametrul de 0,3- 0,4
milimetri (izolată), o andrea de tricotat, o foaie de carton și bucăți de foaie de cupru
subțire. În afară de asta, trebuie să avem un vechi liniar din masă plastică, bandă
izolatoare, câteva scândurele de brad, clei, o duzină de cuișoare și șuruburi mici.
Mai întâi de toate, modelul pentru miezul armăturii ar trebui tăiat din carton. În acest
scop, un magnet în formă de U este plasat pe o foaie de hârtie, iar linia AA este axa sa de
simetrie (figura 2). Apoi, cu un compas, din punctul O, este necesar să se traseze un cerc
cu un diametru puțin mai mic decât distanța dintre capetele magnetului. În interiorul
acestui cerc, desenați figura, care este hașurată în figura 2 și tăiați-o cu foarfeca. În
interiorul acestui cerc, desenați figura, care este hașurată în figura 2 și tăiați-o cu foarfeca.
După aceea, figura este plasată pe o foaie mică de carton gros și, trasați cu un creion
conturul acesteia, făcînd 6-8 bucăți din această figură. În același timp, nu uita să marchezi
centrul de fiecare dată, unde va intra andreaua. În același timp, nu uita să marchezi centrul
de fiecare dată, unde va intra andreaua. Când toate figurile sunt tăiate, puneți-le pe un ac
mic sau un cui subțire.
 Acum puneți pe o parte a fiecărei figuri bucăți de cuie sau sârmă de fier, așa cum se
arată în figura 3. Lipiți-le pe carton conform cu desenul, de preferință cu adeziv. Făcând
același lucru cu toate figurile pregătite, cu excepția uneia, lipiți-le împreună, acoperind pe
o singură parte și plasați figura fără fragmente de sârmă la capăt. Conectați-le de-a lungul
centrelor cu un cui, tăiați-le din nou și, strâns legate cu un fir, uscați adezivul bine. După
câteva ore, scoateți cuiul și introduceți o bucată de ac de tricotat de 4 cm lungime.
 Rezultatul este așa numitul nucleu de armătură al motorului, prezentat în figura 4.
Acum bobinați nucleul de armătură cu sârmă izolată cu diametrul de 0,3 - 0,4 milimetri.
Bobinați într-un sens, exact 4 metri pe prima jumătate, apoi bobinați cealaltă jumătate
restul de 4 metri în aceeași direcție (figura 5). Capetele bobinajului trebuie să fie de 8 - 10
centimetri. O treime din lungimea lor trebuie să fie bine curățate de izolație.
În continuare urmează să faceți colectorul. Așa cum se vede în fig. 6, acesta este un mic
tambur, rulat din hârtie sau din bandă izolatoare (textilă) și pus pe axa rotorului în fața
înfășurării. Pe ambele părţi ale tamburului se aşează două semi – inele din cupru subțire
sau alamă (fig. 6). Așezați semi-inelele astfel încât marginile lor longitudinale să fie foarte
apropiate una de cealaltă, dar niciodată să nu intre în contact între ele.
Lipiți capetele bobinajului armăturii pe prelungirile semi - inelelor (fig. 6). Pentru a nu
se deplasa semi – inelele, lipiți-le de tambur cu adeziv și asigurați-le cu două inele de
cauciuc subțire. Rotorul cu colector este gata.
Dintr-o linie de desen veche (mai bine dintr-o linie din plastic) conform tiparului
desenat (fig. 7) tăiați cu fierăstrăul de traforaj două lagăre. Gaura pentru ax trebuie să fie
la o înălțime corespunzătoare, încât axul să se rotească ușor în ea, să nu atingă placa, pe
care se fixează întregul motor. Pentru ca motorul să funcționeze mai bine, introduceți două
tuburi mici de cupru în orificiile axiale ale lagărelor, care vor servi drept rulmenți pentru
axul rotorului. Din când în când acetea trebuie gresate cu unsoare.
Din cupru subțire tăiați două perii (fig. 8). Ele se vor monta pe părțile laterale ale
colectorului și vor aluneca ușor pe semi-inelele sale. Poziționați magnetul deasupra
miezului armăturii (rotorului) și atașați la perii două fire, care vin de la bateria de buzunar.
Armătura (rotorul) începe să se rotească repede. Pentru ca magnetul să rămână fix, faceți
două opritoare din tablă moale. Ele sunt desenate în figura 9.
Pornirea electromotorului, legând sârmele la baterie, este incomodă. Mai bine montați
două șuruburi mici- contact și le legați la perii cu sârme, ascunse sub placa motorului.
Dacă ați montat corect motorul, este suficient să întoarceți axul rotorului cu degetele, și
el începe să se rotească. Dacă motorul nu funcționează, este necesar să rotiți ușor tamburul
colectorului pe axă, să verificați toate lipitirile și, mai ales, să verificați cu atenție dacă
periile fac contact cu colectorul.
Verificați de asemenea, dacă ați inversat direcția de înfășurare pe cele două jumătăți ale
rotorului.
Adesea motorul nu lucrează, pentru că magnetul-stator se află pe baza periilor și
împiedică circuitul tuturor legăturilor electrice. În acest caz statorul se îndepărtează de
perii.
Electromotoarele care au statorul din magnet permanent, lucrează cu curent de la una
sau două baterii. Ele nu pot fi conectate la un transformator coborâtor de tensiune.
În desenele 11, 12 și 13 se arată, cum se construiește un asemenea electromotor, care să
poată fi alimentat de la un transformator cu o tensiune de 4 – 6 volți. Pentru aceasta
magnetul permanent trebuie înlocuit cu un electromagnet. Am aflat despre acesta când am
costruit micul electromagnet pentru sonerie.
Dimensiunile fâșiilor de tablă pentru statorul motorului sunt arătate în desenul 10, iar
asamblarea lor în desenul11. În total, este necesar să se colecteze 15-18 fâșii, așezându-se
între ele o bandă de hârtie subțire, unsă cu lipici sau lac. Miezul se bobinează cu sârmă
izolată cu diametrul de 0,3-0,4 milimetri. Se vor pune 4-5 straturi.
Electromagnetul terminat se vede în figura 12. Statorul electromagnetic asamblat este
instalat în aceleași suporturi și pe aceeași placă unde a fost plasat magnetul permanent.
Curentul de la transformator (fig. 13) ajunge la un capăt al bobinei statorului (început) și
la una din periile motorului. A doua perie este în legătură cu celălalt capăt al bobinei
statorului (sfârșit).
 Detalii despre statorul din fâșii individuale de tablă sunt date în descrierea modului de
realizare a unui motor electric cu un rotor cu trei poli.
Am scris despre cel mai simplu motor pe care îl puteți construi. În ciuda faptului că nu
va trebuit prea multă pricepere, el poate fi folosit cu succes la câteva modele.
Sfătuim cititorii să nu se oprească din lucru, dacă primul electromotor nu arată frumos
și să lucreze mai departe. Păstrați-l ca amintire despre primele voastre experiențe și
imediat faceți unul nou; veți fi surprinși cât de bine va ieși. Al doilea motor va fi un
succes.
După ce ați ajustat bine construcția dvs., faceți niște experimente simple cu ea:
a) Experimentează acțiunea celui de-al doilea magnet permanent, punându-l lângă
primul, care a servit ca stator al motorului. Aflați cum să aranjați polii celor doi
magneți și observați cum va crește puterea motorului.
b) Gândiți-vă cum puteți construi motorul, dacă așezați magnetul-stator în poziție
orizontală și în interiorul lui puneți rotorul.
c) Datorită acestei așezări electromotorul vostru va ocupa mult mai puțin loc (va
deveni mai compact) și va fi mai ușor de montat pe modele plutitoare.
Aflați de asemenea, cum lucrează motorul nu de la o baterie ci de la două
baterii legate în serie (paralel).

ELECTROMOTOR CU ROTOR TRIPOLAR

Ați făcut cel mai simplu electromotor. A început să lucreze, probabil nu imediat, și a
trebuit să munciți din greu pentru ca rotorul să înceapă să se rotească.
În relizarea dumneavoastră ați înlăturat multe deficiențe. Motorul are „puncte moarte”:
uneori, trebuie la început să fie ușor împins cu un deget, astfel încât să înceapă să
funcționeze. Și puterea sa este nesemnificativă: la urma urmei, poate fi conectată doar la o
baterie.
Acum, că ați câștigat deja o experiență, vom crea un motor mai puternic care ar putea
echipa un model cu mișcare mai complicată și mai mare în mărime (figura 1).
Acest motor se poate monta în macheta hidrocentralei, unde va roti axul cu beculețe
colorate. Se poate de asemenea folosi pentru învârtirea tamburului la întrerupătoare
automate și la alte modele și instalații.
După cum se vede din imagine, în locul magnetului permanent în calitate de stator aici
este montat un electromagnet. Rotorul noului motor are trei poli, și nu doi, ca la lucrările
anterioare, dar și colectorul arată diferit. Toate celelalte părți ale noului model sunt
aceleași ca la cel mai simplu electromotor.
 Miezul statorului este compus din 14-15 fâșii de tablă, prima fâșie este îndoită mai întâi
în forma literei „U” și după aceea peste ea se pune o altă fâșie de aceeași formă. Între ele
se aşează fâşii de hârtie unse cu clei sau lac.
Prntru ca fâșiile de tablă să se unească bine, după lipire se leagă strâns, până când cleiul
sau lacul se usucă. În partea de sus bobinați 6-7 metri de sârmă izolată. Locul, unde se
așează primul strat de bobinaj, se învelește cu o hârtie unsă cu clei pentru izolare.
Înfășurarea se face într-un singur sens. Capetele înfășurării se trec prin câte o gaură făcută
în fiecare limitator ce se află în partea de sus a statorului. Limitatoarele se taie din placaj
de un milimetru sau dintr-o veche linie de desen.
Toate aceste piese ale statorului și montarea lui se văd bine în desenul 2, unde datele
motorului sunt afișate în trei vederi – din față, de sus și din lateral.
Miezul rotorului se compune din 20 de fâșii de tablă (fig. 3). Încleiați-le ca pe stator, cu
ajutorul garniturilor de hârtie, unse cu clei sau lac.
Pentru ca plăcuțele să nu se desfacă în timpul încleierii, prin centru treceți un cui subțire
și legați-le cu un fir subțire. Când cleiul s-a uscat, scoateți cuiul, iar în locul lui în orificiul
central introduceți un ac de tricotat (andrea), care va fi axul rotorului.
Tamburul colectorului se face din bandă textilă unsă cu clei, la fel ca la cel mai simplu
electromotor (fig. 3). Pe el se așează trei lamele de cupru cu câte o mică limbă. Cu ajutorul
unui clește cu vârfuri rotunde se dă forma lamelelor, încât să se așeze cât mai bine pe
tambur.
Bobinarea polilor rotorului se face cu sârmă de 0,3 mm diametru (Cu Em ). Înainte de
bobinare înfășurați miezul de bobinat cu hârtie subțire. Sârma se bobinează strâns într-un
singur sens, câte 4 m pe fiecare pol.
După bobinarea polilor, lipiți capetele înfășurărilor conform schemei la limbile
lamelelor, puneți lamelele pe tamburul colectorului și fixați-le cu două inele de cauciuc
(figura 3).
Rotorul motorului este gata.
Lagărele, lamelele, fixarea statorului se fac ca la motoarele anterioare. Asamblați toate
piesele și legați bobina statorului la lamele cum se arată în desenul 2.
Legați motorul la transformator, unde scrie „6 V”.
 Vedere de sus

ELECTROMOTOR DE PUTERE CU ROTOR CU CINCI POLI

După ce ați făcut 1-2 electromotoare, descrise mai sus, puteți trece la construcția unui
motor mai puternic. Acum veți putea să faceți un electromotor cu un rotor cu cinci poli,
care va pune în mișcare modele plutitoare lungi de peste un metru, să rotească elicea unui
ventilator de cameră. Datorită compactității sale acest motor poate fi ușor montat pe
modele locomotivă, mai mari decât cele descrise la pag. 39-42, tramvaie și altele.
Electromotorul este alimentat cu o tensiune de 12 V curent continuu sau alternativ.
Realizarea lui este mult mai dificilă față de motoarele dinainte dar experiența acumulată
vă va ajuta să-l realizați.
În figura 1 este vederea generală a acestui motor. El are aceleași părți componente ca și
motoarele anterioare. Însă rotorul are cinci poli, iar pe colector se găsesc cinci lamele de
cupru. Ceea ce va fi nou este faptul că înfășurarea statorului este făcută în două bobine, iar
forma însăși a plăcilor de miez ale statorului este schimbată: partea inferioară a statorului
este făcută rotund, sub forma unei țevi tăiate. Aceasta permite mărirea dimensiunilor
miezului și a rotorului motorului. Începeți să faceți motorul cu plăci de tablă pentru miezul
statorului. În figura 2-B este dat tiparul plăcii de exterior cu dinții de la capăt și statorul
montat.
În această placă, ca într-o teacă, se plasează restul plăcilor 14-16 bucăți, a căror lățime
este de 30 de milimetri, adică distanța dintre primele grinzi (interioare).
Toate plăcile sunt îndoite conform modelului miezului asamblat (figura 2 A), iar părțile
inferioare ale acestora - sunt roluite pe un baston rotund, fixat în menghină.
Fiecare placă este unsă cu lac, după care toate sunt acoperite cu o placă exterioară cu
dinți și manșete la capete. Două găuri sunt date pe manșoane pentru a atașa statorul
asamblat pe placa principală. Acestea se văd bine în figurile 1 şi 2. Dinţii plăcii exterioare
se îndoaie în interior strângând celelalte plăci, comprimându-i cu cleştele cu vârfuri
rotunde. Miezul statorului este gata.
Partea superioară a acestuia și cele două părți verticale, unde sunt amplasate bobinele
statorului sunt lipite cu un strat de bandă izolatoare.
Pentru stator se folosește sârmă de cupru cu diametrul de 0,4-0,5 mm. Poate fi
înfășurată pe un strat de bandă izolatoare deasupra statorului sau se fac două bobine
separate pe laturi, așa cum se vede în figura 1. Întreaga înfășurare a statorului conține 8-10
m de sârmă.
Dacă vreți să construiți două bobine, pe una dintre ele bobinați în sens normal, iar pe
cealaltă în sens opus. Ambele bobine cu un număr egal de spire. Capetele sârmelor, ca și
la modelele anterioare, rămân mai lungi (de 10-12 cm) și se curăță bine.
Confecționarea armăturilor rotorului încep cu marcarea cercului, al cărui diametru este
cu 4 milimetri mai mic decât diametrul părții concave a statorului. Desenați un cerc, găsiți
a cincea parte. Pe acest diametru îl înmulțiți cu numărul 0,558. Rezultatul în milimetri este
așezat pe circumferința cercului. Aceasta va fi a cincea parte. Uniți punctele obținute prin
linii drepte cu centrul. Iată cum se obțin cifrele, indicate în figura 3 cu numărul "1".
După mărimea acestei figuri, fâșia nr. 1 este tăiată din tablă (figura 3). Este îndoită la un
unghi, așa cum se arată în aceeași figură din dreapta.
Plasați forma îndoită pe desenul cercului. Ar trebui să se potrivească exact cu o cincime
din cerc. Figura de la numărul 1 trebuie făcută în cinci exemplare. Toate împreună
alcătuiesc scheletul miezului rotorului. Figurile sunt fixate cu benzi №2. Pe partea
superioară a manșetelor interioare, fiecare dintre cele două figuri adiacente este prinsă cu
o altă bandă nr.3. Montați miezul armăturii cum se arată în figura nr. 4. Din ea se vede
cum sunt aranjate piesele una față de alta.
Fiecare pol al miezului este înfășurat cu 2-3 metri de sârmă cu diametrul de 0,3
milimetri. Părțile pe care sârma se va bobina vor fi înfășurate cu hârtie subțire. Toate
înfășurările se vor bobina strâns în același sens. Începutul și sfârșitul fiecărei bobine se
lipesc la cele cinci lamele de cupru de colector după schema din figura 5. După cum se
vede din desen, la ficare lamelă se lipește sfârșitul bobinei anterioare și începutul celei
care urmează.
Montați modelul pe o scândurică așa cum ați procedat și cu modelele de electromotoare
anterioare. Montajul va fi mai ușor de făcut urmărind figura 1. Conectarea bobinelor
statorului și rotorului prin periile acestui motor se realizează în același mod ca și pentru un
motor electric cu un rotor cu trei poli. Modelul electromotorului se conectează prin cleme
la un transformator coborâtor de tensiune, unde scrie „12 V”, dar dacă doriți el poate
lucra și la o tensiune de 6-8 volți.
Ați făcut cu mâinile voastre trei tipuri de electromotor: cel mai simplu cu rotor cu doi
poli, motorul cu statorul din electromagnet și rotor cu trei poli și, în sfârșit, electromotorul
mai puternic cu rotor cu cinci poli.
 Acum vă puteți gândi, ce schimbări se pot face în construcția acestor produse de casă,
pentru a îmbunătăți calitatea generală a motorului.
Este posibil să se îmbunătățească calitatea unui motor electric improvizat deja în
procesul de fabricare a acestuia.
Prin urmare, montând miezul armăturii, puteți să verificați polii prin plasarea miezului
într-un tub corespunzător. Întorcând miezul de la capătul axei din interiorul tubului, veți
observa imediat ce pol atinge pereții tubului și care îi atinge. Ascuțiți polii proeminenți cu
o pilă, strângându-i cu un clește și asigurați-vă că miezul se rotește liber în tub: un astfel
de rotor va funcționa foarte bine într-un motor electric.
Puteți face un "rotor plin". Este tăiat dintr-o tablă subțire, sub forma unei cutii,
asemănătoare cu un miez de rotor, asamblat din plăci de tablă. Interiorul cutiei se umple
cu pilitură de fier , umezită cu lipici sau lac. După ce lacul se usucă se sigilează cutia, se
introduce axul și devine un bun miez. Sârma se bobinează la fel ca la celelalte rotoare
construite.
În locul periilor din cupru subțire se pot folosi perii de carbon: ele sunt mai durabile
decât cuprul și fac mai bine contact cu colectorul rotorului. Se pot folosi cărbunii din
diferite baterii. Segmente mici de cărbune, rotunde sunt introduse în tuburi de cupru, care
sunt lipite în două reazeme. Cărbunii trebuie să alunece ușor în interiorul tuburilor.
Reazemele pentru cărbuni sunt instalate ca perii obișnuite pe părțile laterale ale
colectorului și sunt presate spre el prin arcuri.

LOCMOTIVA ELECTRICĂ PE MASĂ

Numai tehnicienii tineri care au realizat motoarele descrise anterior pot să construiască
acest obiect. Modelul de locomotivă electrică va decora expoziția, și de asemenea vă ajută
să înțelegfeți construcția unei locomotive electrice adevărate. Înainte de a face
modelul,priviți cu atenție desenele și imaginile.
În imaginea 1 este o vedere generală a locomotivei electrice asamblate. Aici nu vedeți
sârmele, prin care circulă curentul electric pentru un tramvai obișnuit. Curentul pentru
motorul modelului vine de la transformator prin două șine, pe care rulează roțile
locomotivei electrice.
Partea de bază a modelului o constituie o scândură nu prea mare pe care se montează
motorul și roțile, descrisă în figura 2 în două vederi (din față și de sus). Roțile se montează
pe laturile acestei scânduri cu șuruburi normale. Ele trebuie să fie dispuse la aceeași
înălțime. Pentru ca roțile să se învârtească ușor, puneți pe șuruburi între roți și scândură
șaibe de cupru bine șlefuite.
Roțile se fac mai greu. Ele se pot face pe strung. Dimensiunile sunt date în desen care
este la scara 1:1.
Electromotorul este din bucăți de tablă (fig. 3). Cu aceasta ați făcut deja cunoștință la
motorul cu rotorul tripolar.
El se montează pe scândura de bază într-un mod deosebit. Statorul este adus spre rotor
din partea de jos a scândurii și fixat strâns printr-o deschidere specială (fig. 4), care se face
cu fierăstrăul de traforaj.
 Pentru ca mișcarea rotorului să fie transmisă roților remorcii, o rolă mică de bandă
adezivă sau bandă izolatoare este înfășurată pe axul care iese din reazem (rola este
prezentată separat în figura 4). Ea trebuie să fie atât de mare, încât mișcarea să fie
transmisă ambelor roți simultan. Această metodă de conectare se numește ambreiaj de
frecare cu două roți sau roți adiacente.
 Acum puneți remorca pe șine și acoperiți partea de jos a modelului cu carton gros.
Datele tiparului sunt în figura 5 în mărime naturală. Linia de îndoire pe tipar este arătată
punctat, iar pentru lipirea părților laterale și a acoperișului se pun triunghiuri, care se
lipesc pe interior. Ferestrele și ușile se taie și se lipesc pe dinăuntru cu hârtie subțire sau
diafilm.
Șinele se fac din tablă de acoperiș lată de 10-12 mm și introdusă în tăieturi de mică
adâncime în traverse de lemn. Confecționați o bară de pin cu o secțiune de 10x12 mm și
tăiați din aceasta segmente de aceeași mărime. Numărul de traverse depinde de lungimea
căii ferate,pe care doriți să circule locomotiva. Mai mult de 2 metri nu trebuie să aibă
calea, fiindcă modelul este calculat pentru lungimea unei mese obișnuite.
Traversele de lemn sunt lipite pe o placă groasă - "bara de cale ferată" - cu adeziv.
Spațiul dintre traverse nu depășește 4 cm. Decupajele pentru șinele - bandă din toate
traversele sunt tăiate cu un fierăstrău pentru metal la aceeași distanță. Când locomotiva
electrică ajunge pe șine, crestăturile trebuie să se afle între proiecțiile tuturor celor patru
roți ale modelului.
Încercați să faceți ca fâșiile traverselor care ies din fante să nu depășească 4 mm.
Joncțiunea fâșiilor trebuie să se găsească în fantele traverselor și nu între ele, în caz
contrar șinele vor fi divergente, iar locomotiva electrică se va împiedica și va rămâne pe
drum.
Cu cât faceți mai puține articulații, cu atât va fi mai ușor să circule modelul: cel mai
bine este dacă șinele sunt alcătuite din două bucăți întregi.
Curentul electric cu tensiunea de 12 V este furnizat la periile motorului de un
transformator. Despre asta am vorbit deja. Dar cum să conectați șinele cu periile motorului
electric?
Această problemă se poate rezolva în două moduri. De la ambele perii aduceți fire
individuale la osia unei perechi de roți, făcând inele mici din fire. Inelele trebuie să fie sub
formă de șaibe pe șuruburile care au servit drept axe pentru o pereche de roți. Deoarece
nici o roată și nici un șurub pe care sunt montate roțile nu sunt conectate nicăieri, curentul
electric va fi furnizat către motor.
Se poate monta de asemenea, pe partea de jos a plăcii de bază locomotivei, două fâșii
subțiri de cupru. Montați-le ,astfel încât fiecare să alunece ușor pe câte o șină. Dacă faceți
legătura între aceste fâșii și periile motorului, prin ele se va alimenta cu curent electric de
la șine electromotorul.
În ambele cazuri sârmele de alimentare și părțile metalice, niciodată nu trebuie să se
atingă una cu alta.
Lăsăm la alegerea tinerilor tehnicieni alegerea uneia din variante de a alimenta cu
curent electric motorul locomotivei.

ÎNTRERUPĂTOR AUTOMAT DE LUMINĂ

Am realizat două motoare electrice simple: unul foarte simplu, al doilea mai complicat -
cu un rotor cu trei poli.
S-a dovedit mult mai bun. De îndată ce ați conectat periile la transformator, a început să
funcționeze motorul.
 Rotorul motorului, dacă socotim, are nu mai puțin de 700 – 800 de rot/min. Aceasta este
deja cu adevărat o mică mașină. Acum puteți s-o folosiți la electrificarea unui tablou: să
facem un întrerupător automat de lumină.
Pentru aceasta vom avea nevoie de un electromotor cu rotorul tripolar, pe care l-am
construit, mecanismul de la un vechi ceas deșteptător sau de la un ceas deșteptător stricat,
fâșii de tablă de cupru, puțină sârmă și câteva scândurele.
Construcția și schema întrerupătorului se văd în figurile 1 și 2.
Mecanismul ceasului deșteptător se fixează pe o scândurică. Pe axul său principal este
montat strâns un cilindru de lemn cu decupaje. În canelurile cilindrului sunt plasate fâșii
subțiri de cupru de diferite lungimi. Aceste fâșii vor servi ca întrerupătoare originale, dacă
acestea sunt conectate la un transformator coborâtor de tensiune și conectate cu becuri.
Cum se vede din figură, în fața fiecărei caneluri este fxată o perie subțire , arcuită, de la
care curentul merge prinn cabluri la diferite becuri. Lamelele trebuie să fie pe numărul
becurilor montate.
Lamelele apasă ușor pe fâșiile de cupru de pe cilindru. Cu cât fâșia este mai scurtă, cu atât
timpul de iluminare al becului va fi mai scurt.
Astfel, mărind sau micșorînd lungimea fâșiei se poate regla pentru fiecare bec timpul de
iluminare.

Fig. 1 Schema întrerupătorului

Fig. 2 Construcția
întrerupătorului și vederea
generală
 La început se pare că este suficient să puneți o rolă de lemn cu fâșii pe axa motorului, să
instalați perii, să conectați becurile - iar mașina este gata.
Dar dacă facem asta, rola se va roti prea repede. La urma urmelor, motorul nostru oferă
fără sarcină 700 - 800 rotații pe minut, iar becurile vor începe să clipească rapid.
Cum se încetinește mișcarea axei motorului ? Aici ne ajută mecanismul ceasului
deșteptător. Roțile sale dințate sunt instalate astfel încât să puteți încetini sau să accelerați
mișcarea axei principale. Dacă cea mai mică roată dințată este montată pe axa motorului
electric, conectându-l cu angrenajul mare al mecanismului ceasului deșteptător, atunci axa sa
principală (de obicei rotește arătătoarele ceasului) se va roti foarte încet. Dar această
încetinire a mișcării poate fi ușor folosită. Pe ax montați o rolă de lemn cu fâșii. Lamelele
vor merge încet pe fâșiile rolei, și becurile se vor aprinde treptat și vor lumina unul după
altul.
După cum se vede din schemă (fig. 1), pe cilindru sunt făcute trei șanțuri, iar la fiecare
dintre cele trei perii puteți conduce firele de la unul sau două becuri adiacente. În consecință,
se vor aprinde și se vor stinge fie un bec după altul, fie imediat două becuri adiacente .
Vă sfătuim să parcurgeți următorul plan pentru construirea întrerupătorului automat:
1. Înțelegeți schema și dispunerea părților componente ale mașinii conform figurilor.
2. Procurați mecanismul unui vechi ceas deșteptător și faceți cunoștință cu construcția
lui.
3. Faceți un mic cilindru de lemn dintr-o bucată rotundă cu trei șanțuri.
4. Așezați benzile de cupru în canelurile rolei. Sub benzi puneți firul de cupru (Figura
1) și aduceți capetele sale afară. Benzile le șlefuiți cu o mică pilă și fixați-le cu
cuișoare.
5. Montați cilindrul de pe placă, plasând un capăt al axei sale în rulmentul de cupru
din suport.
6. Înșurubați pe placă trei lamele elastice, astfel încât fiecare din ele să alunece ușor
pe canelura sa de pe cilindru.
7. Pe axul motorului lipiți mica roată dințată .
8. Montați motorul pe bază ca în figura 2, astfel încât mica roată dințată să fie față în
față cu roata mare a mecanismului deșteptătorului. Verificați, dacă motorul rotește
cilindrul.
9. Puneți cablurile conform schemei și legați-le cu becurile.
Dacă nu găsiți un mecanism de ceas deșteptător, poate aveți printre chestiile tehnice niște
rotițe dințate.
În acest caz, după ce am înțeles bine din schemă și figuri întrerupătorul automat, îl puteți
asambla singur. Dar pentru asta trebuie să faceți desenele pe cont propriu, pe baza roților
dințate pe care le aveți, și să veniți cu suportul corespunzător pentru cilindrul cu benzi de
cupru și rotorul motorului electric.
Dacă ați înțeles bine, cum se micșorează turația prin intermediul roților dințate dintre axul
motorului și al cilindrului, puteți să construiți ușor întrerupătorul automat. Foarte important –
cilindrul și motorul să meargă ușor trebuie să puneți pe post de rulment în suporturile axelor
bucăți de țeavă de cupru sau rulmenți cu bile.
 MODELUL SCHIULUI PLUTITOR

Modelul fiind deosebit oferă tânărului amator atât de multă plăcere ca modelul minunat al
unui crucișător care taie ușor apa, al unui distrugător sau al unui hidroglisor cu elice.
Cu toate acestea, construcția de modele mari cu motoare necesită calcule complexe și
lucrări precise, aproape de bijuterii pe corpul navei. Această ocupație este posibilă numai
pentru elevii mai mari.
Mai jos este o descriere a unui mic model de schiuri plutitoare cu un motor mic și o elice.
El se poate folosi pentru acest model.
În fața dvs. în imagine este un model care este ținut pe apă cu ajutorul a două schiuri
goale. Ambele schiuri sunt conectate printr-o placă mică sub forma unui pod. Pe el sunt
montate două suporturi din placaj. Ele susțin un mic suport de lemn, pe care este montat
motorul. Statorul motorului este dispus orizontal (un magnet permanent potcoavă).
Pe axul rotorului este montată o elice, care seamănă cu elicea unui avion. Jos pe suport
sunt montate două baterii de 4,5 V.
Legați cu sârmă subțire lamelele motorului la baterii. Elicea începe să se rotească, și
modelul plutește pe apă.
Cel mai complicat la acest model este construcția schiurilor. Fiecare din ele se compune
din două rame (fig. 2) și două bare de lemn la margini.
Pe desen se arată dimensiunile normale ale barelor. Ele se fac din scândură de pin uscată.
Ramele se taie din placaj subțire de 1 milimetru, după dimensiunile date. Ramele și barele se
lipesc cu adeziv cu ajutorul placajului de pin (fig. 2) . Scheletul fiecărui schi, după ce s-a
uscat bine adezivul, se îmbracă cu hârtie subțire, care apoi se acoperă de câteva ori cu mai
multe straturi de vopsea sau lac. Elicea o faceți din lemn conform figurii 3.
Suporturile axului rotorului și suportul motorului le tăiați din placaj. Desenul lor poate fi
transferat pe placaj din figura 5 cu ajutorul hârtiei de copiat.
Cum se face suportul de sub electromotor se arată în figura 4. Pentru stator s-a folosit un
mic magnet permanent.
Construcția celorlalte piese și montarea întregului model se vede clar din desene.
Pe suportul de jos, unde se află bateriile, se poate monta un mic întrerupător, pe care l-am
descris la lanternă. Prin rotirea cursorului veți putea porni motorul.
Schema conexiunilor bateriilor cu motorul și dispunerea întrerupătorului sunt date în
desenul 6.
 MODELUL UNUI MIC DINAM

Când am montat electromotoarele cu magnet permanent în formă de potcoavă, voi, cu

adevărat, v-ați gândit că dacă, alimentând cu curent electric lamelele electromotorului,
folosim forța magnetului să rotim axul rotorului, dar se poate inversa, învârtind rotorul cu
viteză, să obținem curent electric.
Experiențele oamenilor de știință au arătat că este posibil. Rotorul, învârtindu-se, cu
turația de 800 – 1000 rotații pe minut, produce curent electric. Pe acest principiu lucrează
dinamul.
Dinamul făcut de mână, construcție pe care o descriem mai jos, poate produce curent cu o
tensiune nu foarte mare, dar totuși va fi suficient să încălzească filamentul unui bec mic al
unei lanterne electrice de 3,5 volți. Și mai luminos va arde un bec cu tensiunea de 1,5 volți.
Dinamul ne reamintește de cel mai simplu electromotor (figura 1). El se compune din
rotor, lamele, colector și patru magneți, fixați cu o fâșie lată de tablă. Pe axul rotorului
mașinii se află o mică roată de curea. De la ea pleacă o bandă elastică subțire la o roată mare
de curea, aflată pe doi suporţi în stânga maşinii. Aceasta este vederea generală a micului
dinam.
Construcția sa nu este dificilă pentru voi, pentru că ați construit cu succes electromotoare
simple.
Miezul rotorului dinamului se compune din bucăți de carton cu sârmă sau piese de fier, ca
la electromotorul cu trei poli. Numărul pieselor poate fi mai mare, de exemplu 20 – 25 de
bucăți.
Rotorul pentru dinam nu este cu nimic diferit de rotorul, pe care l-ați făcut pentru
electromotor. Începutul și sfârșitul bobinei miezului sunt curățate și lipite la semi inelele de
cupru ale colectorului (fig. 1 și 2).
Colectorul dinamului pare puțin diferit de cel al electromotorului (fig.1). Două inele de
cupru separate sunt așezate pe tambur din banda rulată de bandă izolatoare sau leucoplast.
Ele se fac din bucăți mici de țeavă de cupru. La un semi inel se lipește începutul bobinei, iar
la celălalt sfârșitul ei (fig. 2).
Foarte important este ca semi inelele să fie bine izolate unul față de altul și niciodată să
nu se atingă unul cu altul. Lamelele se montează exact ca la electromotor.
Magneții dinamului se așează față în față cu aceeași polaritate, nord la nord, sud la sud.
Pentru a împiedica deplasarea magneților între ei, sunt ținuți împreună de o bandă de tablă cu
picioare înclinate, așa cum se arată în figura 1.
Roata mare de curea este formată din trei discuri de placaj. Diametrul discului din
mijloc este de 16 cm,grosimea lui este de 6-8 mm, iar diametrul discurilor exterioare, mai
subțiri, așezate peste primul disc, este de 16,7 cm. Discurile se șlefuiesc și se lipesc cu
adeziv. Înainte de a fi lipite centrați-le cu un cui. La roata mare, fixați un mâner de lemn
pe un fier gros curbat. Construcția suporturilor pentru roata mare reiese din desen. Becul
se leagă la cele două lamele.
Pentru ca dinamul să funcționeze bine, trebuie să faceți toate părțile sale componente
exacte și stabile.
În desenul de ansamblu al dinamului nu este arătat becul, legat la lamelele dinamului.
Dar voi veți fixa aici pe placă o dulie separată construită după descrierea din primele
proiecte de obiecte din această carte.
Firele de la dulie la lamele se dispun sub placa mașinii. Atunci când se instalează
periile, acestea vor fi montate preliminar într-o astfel de poziție, ca atunci când, alunecând
de-a lungul colectorului, să furnizeze curent becului. Numai după acest reglaj se vor
monta definitiv pe placă.
 APARAT DE PIROGRAVAT ELECTRIC

Lucrul tuturor aparatelor de pirogravat se bazează pe faptul că acele roșii calde sunt
conduse în jurul contururilor desenelor de pe produsele din lemn. Datorită liniilor bine
definite, care rămân după trecerea vârfului, desenul devine deosebit de expresiv.
După ce conturul desenelor au fost arse, obiectele sunt pictate cu acuarele și lăcuite.
Obținem casete frumoase, tablouri cu modele ornamentale. Cu un ac dintr-un instrument de
ardere, puteți umple fundalul imaginii, făcând-o complet maroniu închis sau, în mod similar,
pe un fundal luminos pe o placă de placaj, făcând un portret siluetă al unui scriitor, om de
știință sau inventator, umbrind cu acul.
În aparatul nostru de pirogravat acul este o bucată de nichelină groasă, care la trecerea
curentului electric prin ea se încălzește la roșu. Aacest lucru se întâmplă deoarece nichelina
are o rezistență mare și se opune trecerii curentului electric. Pe aceasta se bazează plita
electrică, fierul de călcat, cazanele și alte dispoitive de încălzit electric.
Aparatul de pirogravat pe care vi-l propunem să-l faceți este foarte simplu. Pentru
asamblarea lui este nevoie de două bucăți de lemn pentru mâner, două benzi de cupru sau
aluminiu, 1 m de sârmă cu diametrul de 1 mm, două bolțuri cu piulițe, șuruburi și 4-5 cm de
nichelină spiralată de la un vechi reșou.
Benzile de metal, pe care se montează vârful, se fac din cupru. În nici un caz nu poți pune
benzi de fier. Ele se vor încălzi, iar vârful de nichelină nu.
 Piulițele, care strâng sârma de nichelină, trebuie foarte bine înșurubate. Când aparatul de
pirogravat este legat la transformator (4 V),vârful se încălzește la roșu aprind. Capătul lui se
îndoaie ca un ac.
Acordați atenție modului în care șuruburile care țin plăcile sunt situate în suportul din
lemn. Dacă ele se ating , aparatul nu va funcționa. Tensiunea mai mare de 4 V nu este
recomandată, ducând la arderea rapidă a vârfului.
Dacă nu găsiți două benzi de cupru, puteți folosi două benzi de aluminiu , dar în nici un
caz de fier. În cazul în care astfel de plăci sunt vopsite și este dificil de determinat din care
metal sunt realizate, atingeți-le cu un magnet permanent obișnuit. Dacă benzile se
magnetizează, atunci sunt făcute din fier și nu se pot folosi la aparatul de pirogravat electric.
 LETCON ELECTRIC

Oricare tânăr tehnician amator știe cât de ușor se lucrează cu un letcon

electric. Încercați să vă faceți un letcon electric ușor (fig. 1). Tija de cupru se încălzește de la
contactul cu firul de nichel încălzit, când curentul electric de la transformatorul coborâtor de
tensiune trece prin el.
Pentru a face un mic letcon, trebuie să aveți: o tijă din cupru roșu, dacă se poate de formă
cilindrică, cu grosimea unui creion obișnuit; câteva benzi de mică, pe care le punem în
fereastra de observare: 20 cm de sârmă de nichelină de la spirala unei plite electrice; sârmă
de cupru izolată cu diametrul de 0,8 – 1 mm; 3 –m de fir de azbest. Ne mai trebuie bucăți de
tablă, bandă izolatoare, șuruburi, un fir puternic și un mâner mic cu un canal longitudinal în
interior.
Letconul este surprinzător de simplu. Pe tija de cupru se înfășoară mica (fig. 2), dar nu
permiteți ruperea benzii de mică.
Pe căptușeala de mică bobinați sârma de nichelină, astfel încât să se așeze 5 – 6 spire.
Capetele spiralei se răsucesc strâns cu cele două fire de alimentare de la transformator.
Legăturile vor fi înfășurate cu fire de azbest (fig. 2).
După aceasta pune tija cu spirala pe o placă de lemn și cuplează firele electrice la bornele
transformatorului, unde scrie „ 4 V ”. Spirala se va încălzi repede. Dacă nu se încălzește,
cuplați alimentarea la 6 sau 8 volți. După un minut de la cuplare spirala letconului se va
înroși.
Introduceți partea "fierbinte" a letconului în cochilia adecvată de mică și azbest (fig.3) și
apoi acoperiți-o cu o cutie de tablă, al cărei model este dat în desenul separat. Atașați
mânerul de lemn cu gaura longitudinală. În el introduceți sârmele care fac legătura cu
transformatorul.
Cum se fac lipiturile se spune la pagina ….. din această carte. Desigur acest letcon nu
poate să lipească piese mari: el va avea succes doar la mici lucrări de radioamator și
electrotehnică, unde va lipi sârme subțiri sau piese mici .
 VEIOZA CU ABAJUR ROTITOR

Orice elev de casa a -5 – 6-a știe că aerul încălzit se ridică lăsând locul aerului mai rece.
Pe aceasta se bazează construcția abajurului rotitor, așezat peste o veioză.
În figura 1 este imaginea generală a acestei veioze. Abajurul este făcut din hârtie subțire.
El se învârtește încet și fără zgomot, aruncând umbre frumoase pe obiectele și pereții din jur.
Cum se construiește veioza cu abajur rotitor ? Pentru aceasta ne trebuie: două scândurele,
o dulie, circa un metru de cablu pentru legăturile electrice, o bucată de sârmă de fier, o foaie
de hârtie subțire, un bec electric (45 – 100 W), un ștecher li niște bucăți de tablă.
În figura 2 se arată cum se montează veioza.
Cel mai greu se face abajurul, deoarece pentru lipirea hârtiei subțiri ne trebuie câteva
încercări.
Pentru a vă ușura munca, pregătiți un cilindru „șablon”, de exemplu o cutie de conserve
mare, înaltă sau un cilindru de lemn fără noduri bine finisat. Diametrul acestui șablon nu
trebuie să fie mai mic de 150 mm. Apoi tăiați din hârtie subțire o bucată lată de cel puțin 20
cm. Înfășurați șablonul cu ea (fig. 3) o dată, astfel încât marginile hârtiei să se unească.
Adăugați 1 cm de adeziv și tăiați fâșia de pe foaie. Lipind-o obțineți un cilindru mare.
Aceasta va fi suprafața laterală a abajurului.
Partea de sus a abajurului este partea principală a veiozei. Ea trebuie făcută foarte exact.
Pe o foaie de hârtie de desen trasați dintr-un centru patru cercuri: cu raza de 20 mm, cu raza
de 60 mm, cu raza de 75 mm, și cu raza de 85 mm. Cercul intermediar (curaza de 60 mm ) îl
împărțiți în 8 părți. Pentru a face acest lucru, multiplicați numărul 0.765 cu raza cercului de
60 de mm. Rezultatul de 45,9 mm este pus cu compasul pe lungimea cercului respectiv.
Acest segment se așează pe lungimea cercului exact de opt ori. Uniți câte două puncte
diametral opuse, trecând prin cercul mic din centru. Trasați pe capac linii punctate așa cum
se arată în figura 4. Desenați dințișorii între ultimele două cercuri de la margine și tăiați tot
capacul cu foarfeca. Fiecare a opta parte tăiați cu un cuțit ascuțit de-a lungul liniei punctate și
pliați aripile într-o direcție; obțineți partea de sus a abajurului sub forma unei jucării pentru
copii - o moară de hârtie. În centrul cercului fixați o bucată de tablă cu o adâncitură în
mijloc. Acesta este rulmentul – bucșă pe care se va roti abajurul.
Acum continuați cu lipitul abajurului. Puneți discul (capacul) în partea superioară a
șablonului, astfel încât rulmentul de tablă (bucșa) cu adâncitura să fie îndreptată spre șablon,
îndoiți dinții și lipiți banda largă de hârtie subțire pe care ați pregătit-o. Dacă ați lucrat cu
precizie, obțineți un capac ușor cu un capac de hârtie . Puneți abajurul pe capătul sârmei și
urmăriți ca mijlocul plăcii de tablă de pe capac să fie chiar deasupra becului. Introduceți
ștecherul în priză – becul din interiorul veiozei se aprinde, și peste câteva minute abajurul
începe să se rotească încet și fără zgomot.
În partea de jos a abajurului se pot face desene, de exemplu siluetele unor personaje din
povești.
 LAMPĂ DE MASĂ ȘI DE PERETE
O lampă de masă poate face orice școlar. O astfel de lampă este foarte plăcută și poate
înfrumuseța masa de lucru.
 Dacă trebuie să luminăm masa, lampa se montează pe un suport vertical special (fig. 1).
De asemenea poate să atârne pe perete (fig. 2).
În figura 3 se arată piesele de bază ale lămpii. Dulia ei se înșurubează pe un mic niplu.
Niplul se fixează în gaura benzii metalice, pe care, la rândul ei, am prins-o cu trei
șuruburi pe suport. În partea de jos a suportului este de asemenea o placă metalică prinsă în
două șuruburi.
La capetele plăcilor de jos și de sus orientate spre suportul vertical sunt date două găuri
cu diametrul de 2-2,5 mm. Acestea servesc pentru a atârna suportul cu o dulie și un bec pe o
tijă verticală, montată pe un suport. Suportul din lemn este atașat la un suport mai lung
(fig.3). Pentru a menține suportul vertical ferm, un mic bloc de lemn de esență tare este
atașat în partea de jos. Faceți o gaură dreptunghiulară în el și fixați blocul mic cu șuruburi
din partea de jos pe suportul mai mare (placa de bază). Introduceți vârful suportului vertical
în decuparea unsă cu adeziv din placa intermediară. Ea va fi fixată solid. Lampa în mare
partre este gata.
Înainte de a aprinde lampa rugați pe cineva care se pricepe să facă legăturile elctrice.
Pentru lampă, faceți un abajur din carton subțire sau din hârtie transprentă (de calc).
Tiparul său este în figura 4.
Luați o foaie de hârtie de desen cu dimensiunile nu mai mici de 50X50 cm. Trasați o linie
la marginea foii și pe ea marcați (aproximativ la mijloc) punctul O. Din punctul O trasați un
arc de cerc cu raza de 24 de cm de la o margine a foii către cealaltă. Din centrul O trasați
încă două arce de cerc în aceeași direcție. Raza primului este de 12 cm, iar a celuilalt – A – B
este de 13 cm. Pe acest arc puneți cu compasul de opt ori un segment de 38 mm. Atașați
celui dxe-al optulea segment punctul B. Uniți punctul B cu punctul O. Obțineți forma trasată
în desen cu o linie groasă. Ea seamănă cu un triunghi mare cu partea de jos arcuită.
Între arcul A – B și arcul alăturat desenați dințișori cu un capăt ascuțit pentru lipit.
Tăiați tiparul cu foarfeca. Obținem o fâșie lungă cu dinți în partea de sus și capete ascuțite
în lateral. Aceasta este suprafața laterală a abajurului. Apoi, treceți ușor cu cuțitul peste dinți
de-a lungul liniilor punctate. Rulați panglica și pliați dinții sub capac. Încleiați abajurul,
așezați capacul peste dinți și lipiți-l și pe el. Abajurul este gata.
Dacă vreți să desenați pe abajur, faceți - o înainte de a fi tăiat și lipit.
Suportul pentru abajur este din sârmă (fig. 3). Capacul abajurului trebuie potrivit exact pe
cercul de sârmă al suportului.
Cum se construiește lampa de perete se vede în figura 2. Încercați să aduceți modificări în
construcția ei sau adăugați o figurină pe suport.
 ELECTRIFICAREA POMULUI DE CRĂCIUN

Încercați acum băieți să construiți , pentru sărbătoarea Crăciunului, un brăduț, care se va

roti și va fi luminat, colorat de becuri (leduri),care se vor aprinde și se vor stinge. După cum
se vede din figurile 1 și 2, brădulețul nu e mai înalt de 70 – 80 de cm montat în doi rulmenți.
Unul din ele este fixat în orificiul de pe capacul cutiei, iar celălalt - în partea inferioară a
acesteia. În partea de jos a trunchiului brăduțului este plasat un cerc mare de placaj (scripete)
cu un canal adânc pe margine. El este legat cu o curea sau un șnur de cauciuc cu un scripete
mai mic, montat pe axul motorului. Când motorul începe să meargă , mișcarea se transmite la
sripetele mare, și brăduțul începe încet să se rotească.
Dar de ce ne trebuie o fulie mare ? Axul electromotorului se învârtește foarte repede, iar
fulia mare de la trunchiul brăduțului încetinește această mișcare. Fără fulia mare brăduțul
începe să se rotească la fel de repede cu axul electromotorului, iar toate jucăriile și becurile
zboară de pe ramurile lui.
Cum se aprind și clipesc becurile în brăduț, se arată în figura 3. Curentul electric vine de
la transformator, stabilit la 4 volți. Pe partea de sus a discului de lemn vedeți un semi disc in
cupru (fig. 3). El folosește la întreruperea curentului electric în becurile brăduțului în timpul
rotirii. Pe capacul cutiei în partea interioară sunt fixate două lamele elastice din cupru sau
alamă. La ele se leagă alimentarea de la transformator. Curentul spre becurile , atârnate în
brăduț, trece prin alte lamele, dispuse pe un pătrat solid din lemn, care este fixat pe partea
exterioară a capacului cutiei. Aceste lamele apasă pe două inele de cupru, așezate pe
trunchiul brăduțului.
Prin rotirea alternativă a tuturor luminilor (vezi schema), curentul electric revine prin
celălalt inel și prin lamelă spre transformator. Aceasta este schema generală a tuturor
legăturilor electrice ale brăduţului. Acum probabil ți-a devenit clar că dacă în interiorul cutiei
periile ating discul de cupru, circuitul electric va fi închis și luminile se vor aprinde. Când
lamelele părăsesc discul de cupru şi încep să apese pe discul de placaj, circuitul se descide şi
luminile se sting. Din moment ce discul de placaj și, împreună cu el, jumătate de disc din
cupru se rotesc continuu, becurile se vor aprinde alternativ și se vor stinge. Alături de
semidiscul de cupru se fixează la fel un semidisc de carton gros. Datorită acestui lucru,
periile alunecă ușor, trecând de la o jumătate de disc la alta. Astfel vom asigura buna
funcționare a periilor în timpul rotației pomului de Crăciun.
Pentru electrificarea Pomului de Crăciun avem nevoie de un mic electromotor, care poate
să funcționeze de la rețeaua de iluminat. Cel mai bine de folosit aici este motorul de la pick-
up sau de la ventilatorul de masă. Cel mai bun electromotor este cel cu turația (rotații pe
minut) mai mică. Dacă electromotorul are un număr mare de rotații, el se montează așa cum
se arată în figura 2, adică fixat cu șuruburi pe peretele lateral al cutiei.
Apoi trebuie să decideți dacă Pomul de Crăciun va fi natural, sau îl veți face din placaj
subțire și un baston de lemn rotund de 2-2,5 cm grosime. În acest caz bastonul trebuie să fie
de 70 – 80 de cm lungime, finisat în formă conică (priviți figura).
 Partea inferioară a bastonului -o faceți rotunjită. Lungimea acestei părți trebuie să
corespundă cu înălțimea cutiei (figura 3). Apoi pe niște bucăți de placaj desenați patru
frunze, care să semene cu crengile naturale ale bradului.
Pe acele laturi ale frunzelor care se îndreaptă spre trunchi, trebuie să tăiați cinci
proeminențe mici. Fiecare proeminență ar trebui să se potrivească în gaura din trunchiul
Pomului de Crăciun. Ele se fac cu o daltă mică. Proeminențele trebuie să se potrivească exact
în găurile din trunchi.
Bine șlefuite, frunzele și trunchiul pot fi acoperite cu vopsea sau lac. Trunchiul îl dați cu
maro, iar frunzele cu verde închis. Când vopseaua s-a uscat lipiți bradul cu adeziv.
Jucăriile și becurile se atârnă pe marginea ramurilor sau cu mici cuișoare.
Discul de lemn cu canelură este alcătuit din trei discuri de placaj. Discul de sus și de jos
le tăiați din placaj cu grosimea de 4 mm, iar cel din mijloc să fie puțin mai mic în diametru și
mai gros (6 – 8 mm).
Pentru dimensiunile bradului, care sunt date în figuri, discurile de jos și de sus le faceți cu
diametrul de 30 de cm, iar cel din interior, mai gros – de 28 cm.
Prin toate cele trei discuri se trece un cui gros prin centrul lor și apoi se lipesc și se
șlefuiesc. Apoi cuiul se scoate și se face o gaură pe mărimea părții de jos a trunchiului (fig. 2
și 3), astfel încât trunchiul să se potrivească exact, să nu joace.
Pe partea de sus a discului-scripete fixați jumătățile din cupru și carton. Modul de fixare
se arată separat în figura 3. Bradul cu scripete trebuie să se rotească ușor.
Canelura scripetelui mare se așează la același nivel cu canelura scripetelui dela motor.
Scripeții se unesc cu o bucată de curea sau de cauciuc. Electromotorul se alimentează separat
de becuri de la priză.
E foarte bine, dacă înainte de pornirea electromotorului, rugați pe cineva priceput să
verifice toată construcția. În figura 3 se arată cum se leagă becurile la curentul electric. Nu ar
trebui să aprindeți mai mult de 8 – 10 becuri de 3,5 volți.
Construcția de perii și alte piese, deși necesită o muncă atentă, totuși nu este o lucrare
grea, mai ales că ați făcut deja lucrări similare anterior. Capetele firelor, care merg la becuri,
le cositoriți în prealabil. Piesele din cupru, lamele, inele, jumătatea de disc trebuie curățate
până la strălucire. Rulmenții trebuie spălați cu petrol și unși.
Dacă nu ați găsit rulmenții potriviți, puneți în locul lor bucăți de țeavă de același diametru
cu rulmenții, pentru ca partea de jos a trunchiului să fie protejată și să se rotească ușor în ea.
Pentru aceasta la capătul de jos al trunchiului ar trebui să bați un cui fără floare și să-l
proptești cu vârful într-un inel de metal cu o adâncitură (dar nu o gaură) înconjurat de fundul
cutiei.
 MACHETĂ DE HIDROCENTRALĂ CU EFECTE LUMINOASE

În fața voastră este o machetă frumoasă de hidrocentrală cu cascade puternice, scurgându-

se printre barele de beton ale barajului. De la clădirea stației peste podul barajului trece calea
ferată. Pe ambele părți ale ei sunt stâlpi cu becuri aprinse. Barajul se compune din șase piloni
de beton, ridicându-se deasupra apei. Cel mai minunat la machetă este iluzia curentului
neîntrerupt de apă, a scânteilor albăstrui irizate.
Efectul căderii apei este creat datorită becurilor ascunse în interiorul barajului. Ele sunt
fixate pe un tambur de lemn și se rotesc împreună cu el cu ajutorul unui mic electromotor
construit de noi, hârtie de calc, întinsă pe pereții pilonilor și pe cadrul din față.
Asemănarea machetei produce o mare impresie, dacă ea ajunge la dimensiunile unei mese
mari. Becurile, care o luminează dinăuntru, se alimentează de la rețeaua de curent electric.
Dar să faci o astfel de machetă este destul de greu: pentru aceasta trebuie să ai calități de
electrician cu experiență.
Să încercăm să facem o machetă de hidrocentrală nu prea mare. Becurile sale de 3,5 volți
vor primi curent de la un transformator coborâtor de tensiune.
Pentru construirea barajului trebuie tăiați din scândură groasă (1,5 -2 cm grosime) șase
piloni. Forma și dimensiunile lor sunt arătate în figura 2. Pilonii sunt acoperiți cu o placă
lungă și atașate la aceasta cu cuie. Din spate sunt legate printr-o fâșie îngustă suplimentară.
Pe fiecare pilon pe ambele părți sunt lipite garnituri curate din placaj de 4 mm de forma
celei date în figura 2. Pe acestea sunt ulterior lipite benzi de hârtie de calc (transparentă). Pe
plăcile de placaj dintre fiecare pereche de piloni, lipiți plăcile din lemn care formează partea
superioară a barajului.
Proiecția de beton de la celălalt capăt al barajului este tăiată cu un fierăstrău de traforaj și
se atașează la partea superioară a barajului (figurile 1 și 3).
Clădirea de bază a stației se compune din patru pereți și un acoperiș din placaj. Părțile
interioare le acoperiți cu hârtie subțire prin încleiere înainte de montare. Un bec montat în
interior va lumina clădirea. Pe podul de pe baraj desenați șine de cale ferată și fixați stâlpi cu
becuri. Toate piesele machetei sunt montate pe două suporturi ca de sertar (fig. 3) și fixate cu
șuruburi astfel încât suporturile au intrat în părțile extreme ale întregii structuri și au fost
ascunse sub ele.
Cutia – bază este făcută din scânduri și prinsă în cuie. Capacul cutiei este făcut din placaj
de 4 mm și tăiat în forma arătată în figura 3. Marginea tăieturii, trecută sub pilonii de bază,
trebuie să se potrivească exact cu decupajele de pe ei.
Acoperiți (încleiați) decupajul cutiei de bază cu calc, de altfel, din exteriorul barajului,
lăsați șase limbi pentru autocolant pe placajul de piloni. Calcul trebuie lipit astfel încât toate
intervalele dintre piloni să fie închise. Acoperiți părțile laterale și partea frontală a sertarului
cu o cârpă întunecată și fixați-o astfel încât sertarul să nu fie vizibil, iar marginile hârtiei de
calc, întinsă pe capacul sertarului, nu sunt prea acoperite de această draperie.
Rămâne să faceți partea de iluminat a machetei și să instalați becurile.
 Luați un baston rotund cu diametrul de 10 mm și lung de 50 – 60 cm. El trebuie bine
șlefuit. La ambele capete bateți cuie fără floare, astfel încât să rămână în afară 3 – 4 cm.
Cuiele se introduc în țevi mici de cupru și le fixați în două suporturi (fig. 4).
 Pe toată lungimea axului facți două șanțuri adânci de 2 mm. În ele puneți două fire de
cupru, goale și bine șmirgheluite , fixați-le în două sau trei locuri cu cuie sau nituri. La unul
din capetele axului fixați două inele, astfel încât să nu se atingă unul cu altul. Lipiți-le
individual la firele de cupru așezate în caneluri. Este foarte important ca niciodată firele să
nu se atingă.
După aceea, șase becuri (3,5 V) trebuie montate pe bara de lemn prin plasarea lor așa cum
se arată în Figura 4. Intervalul între becuri trebuie să fie același ca intervalul de la luminile
de pe baraj. Legăturile electrice de la becuri se fac cu sârmă izolată mai groasă. Capetele
curățate ale acestuia sunt lipite ușor la baza și la contactul inferior al bulbului separat. Toate
capetele firelor de la baza fiecărui bec trebuie lipite la unul din firele de cupru așezat în
caneluri, iar capetele provenite inele,de la contactul inferior al becurilor, la un alt fir. De
îndată ce atingi cele două fire de la transformator la inelele de cupru ale arborelui, se aprinde
întreaga ghirlandă de becuri.
Montați două lamele separate din cupru , astfel încât să alunece ușor pe inele, atunci când
axul se va roti.
Așezați partea de iluminare în interiorul cutiei și conectați-o la curentul electric de la
perii, așa cum se arată în figura 4. Becurile sunt aprinse, calcul se luminează, și, când axul cu
becuri începe să se rotească, „începe să curgă” apa.
Becurile trebuie să fie vopsite cu lac albastru deschis, apoi să se aplice zgârieturi ușoare
pe suprafața fiecărui bec. Aceste zgârieturi în timpul rotirii creează impresia de apă curentă
rapidă.
Rotirea tamburului cu becuri este realizată prin cuplarea unei roți mici amplasate pe axa
motorului electric și a uneia mari montată pe axa arborelui de lemn. Aceasta este bine arătat
în figura 4. Roţile (pinioanele) trebuie procurate de la un vechi ceas deşteptător. Motorul
electric trebuie să lucreze cu curent alternativ printr-un transformator (6 - 8 volți).

MICROPROIECTOR

Dacă puneți într-un pahar apă nefiartă și aruncați un pai de fân sau frunze uscate acolo,
apoi după câteva zile, suprafața apei va fi acoperită cu o nuanță de verzui. Într-o picătură
tulbure a acestui lichid, putem examina animale mici unicelulare - ciliate printr-un
microscop. Așa-numitele "papuci", "pungi" și "trompete" sunt de obicei vizibile. Cilia se
mișcă repede, se mișcă rapid într-o picătură de apă, ca într-o piscină uriașă.
Nu s-ar puea transpune pe ecran în mărime mai mare aceste viatăți din lumea mică ?
atunci ar fi mai ușor să le studiem și să vedem cum sunt alcătuite.
Dispozitivul, care ne ajută să privim în lumea simplă a unicelularelor dintr-o picătură de
apă, se numește „microproiector” (fig. 1 și 2). În vederea de ansamblu amintește de o
lanternă magică. Numai că în locul obiectivului lanternei magice este montată o mică lentilă,
iar diapozitivul este înlocuit de o mică sticluță cu apă, în care trăiesc infuzoarele.
Într-o cutie de lemn este plasat un bec puternic. Lumina sa puternică va trece pri
deschizătura din peret3ele din față al cutiei. Aici vedeți un flacon rotund, plin cu apă.
Lumina becului, trece prin flacon, ca printr-o lentilă mare măritoare, trecând ca un spot
luminos prin sticla, unde este plasată apa cu infuzoarele.
Mișcând o lupă, ca o lentilă a unei lanterne magice, veți obține pe ecran o imagine foarte
mărită a animalelor mici, a locuitorilor unei picături.
În locul apei și infuzoarelor puteți pune orice micro preparat – aripioare de muscă, un
picior de insectă, frunze tăiate ale unei plante ș.a.m.d.
Microproiectorul este foarte folositor unui tânăr biolog în lunile de vară, când natura este
atât de bogată.
Înainte de a trece la asamblare să pregătim piesele necesare.
Microproiectorul ca și filmoscopul și lanterna magică are nevoie de o sursă de lumină
puternică. În acest scop se poate folosi un bec puternic de proiecție, care este montat în
aparatele mari de proiecție. Însă un astfel de bec este scump și este greu de obținut.
De aceea în dispozitivul nostru montăm un bec obișnuit de 60 – 100 wați.
Lupa textilă1 poate fi achiziționată de la un magazin optic sau într-un magazin de
accesorii fotografice. Este nevoie de asemenea și de un balon de mărime mijlocie.
Aprovizionați-vă cu câteva scânduri, bucăți de placaj, șuruburi. În afară de asta, e nevoie de
un cablu electric (1 -2 m) și ștecher pentru a face legătura de la priză la bec.
După ce ați făcut cunoștință din desene cu construirea micro proiectorului și a pieselor
sale, să trecem la lucru.
Înainte de toate trebuie bine rindeluită scândura, pe care se asamblează micro proiectorul
(fig. 1). Trasați pe ea linia A – B . Legați 1 – 2 m de cablu electric la dulie și montați dulia
astfel încât centrul ei să se găsească pe linia A – B. La celălalt capăt al cablului montați
ștecherul.
Înșurubați becul în dulie și verificați dacă se aprinde. Apoi pe părțile laterale ale
scândurii, în dreptul duliei, încleiați sau înșurubați două șipci dreptunghiulare. Șipcile să fie
netede, ca să nu agațe , când cutia se va deplasa pe scândură. Fixați-le paralel cu linia A - B .
Cutia o faceți atât de mare, încât între bec și pereții ei intervalul să nu fie mai mic de 5 – 6
cm. Într-unul din pereții laterali înguști ai cutiei tăiați cu fierăstrăul de traforaj o deschidere
cu diametrul nu cu mult mai mic decât cea mai mare parte a balonului de sticlă. Centrul
deschiderii trebuie să fie în fața filamentului becului.
În partea de jos a pereților de placaj ai cutiei și pe capacul ei faceți un rând de găuri mici
pentru aerisire. Toate astea le faceți până la montarea cutiei și întărirea ei cu cuișoare.
În dreptul deschiderii pentru balonul de sticlă, pe exteriorul cutei fixați un suport.
Înălțimea lui trebuie să fie, astfel încât centrul balonului să fie pe centrul deschiderii și la
înălțimea filamentului becului.
Acum pregătiți un suport pentru fixarea unei fâșii elastice cu lupa textilă. Construcția
suportului se arată în figura 3. Este important ca mijlocul orificiului din suport să fie la
aceeași înălțime cu centrul balonului și al filamentului becului și în același timp să se
găsească pe linia A – B de pe scândură. Lupa textilă de asemenea trebuie să fie exact în fața
deschiderii de pe suport. Toate acestea trebuie avute în vedere , când trasați locurile pentru
suport și fixarea arcului L cu lupa , paralelipipedul de lemn B și șurubul de reglaj cu piulița
M pe scândură.
Montarea suportului se face cu două șuruburi mari. Înainte de fixarea finală, în fața
orificiului de pe latura lupei, introduceți două butoane de papetărie obișnuite sau două cuie
mici fără floare, îndoind partea superioară a acestora într-un unghi drept. Aici este plasată o
lamelă de microscop subțire (biologii îl numesc subiect de sticlă) pentru micro preparat.
1
Lupa folosită în industria textilă pentru verificarea țesăturii.
 Când toate piesele sunt gata treceți la asamblarea micro proiectorului.
Închideți cutia cu becul electric în dulie și verificați culisarea ei pe șinele de lemn. Turnați
apă în balon, așezați-o pe stativ în fața orificiului și aprindeți becul.

Deplasați cu grijă cutia becului, așezați-o în așa fel încât un fascicul de lumină provenit
din balon să se convertească într-un spot luminos strălucitor pe oglinda de sticlă a suportului
cu lupă. Apoi instalați întreaga unitate în fața unui perete alb la un metru și încă odată
verificați, dacă toate părțile lui se găsesc pe aceeași linie (în fizică această linie se numește
axa optică a dispozitivului).
 Primele încercări se pot face fără preparat și fără lamelă, la o distanță mică față de perete.
Dacă becul, balonul de sticlă, deschiderea din suport și obiectivul se găsesc la același nivel
și sunt pe aceeași linie, pe ecran trebuie să obținem un cerc mare și clar.
Puneți părul în gaura suportului și veți vedea că acesta este mărit puternic pe perete:
microproiectorul nostru este gata. Acum puneți pe o lamelă o picătură cu infuzori și
acoperiți-o cu altă lamelă foarte subțire. Observați pe ecran imaginea acestor vietăți foarte
mici.
Microproiectorul nu poate fi instalat la mai mult de un metru de ecran. Cu cât aparatul
este mai aproape de ecran, cu atât mai clară veți vedea imagina mărită a preparatului.

TURBINE EOLIENE CU VENTILATOARE ELECTRICE

FĂCUTE MANUAL

Mulți copii ar dori ca pe timpul verii să construiască o turbină eoliană, care ar putea
pompa apa sau pune în mișcare un mic dinam. Se pune întrebarea, cum ar trebui să fie o
turbină eoliană, care sistem ar trebui ales pentru proiectare ?
Mai jos dăm descrierea a trei modele de turbine eoliene: wind rotor (rotor Savonius),
motorul cu elice cu două pale și turbina cu roată cu multe pale. Ele pot fi puse în mișcare cu
ajutorul unui mic ventilator de cameră.
Pregătiți-vă din lunile de iarnă făcând desenele de bază ale turbinelor eoliene și piesele
principale.
Astfel, începând cu modelele mici, puteți trece la construcțiile adevărate, turbine eoliene
mari pentru lunile de vară.
Puteți face un stand cu modele (fig. 1) folosind o veche scândură, care v a avea rolul de
placă de bază. La un capăt puneți ventilatorul de cameră, care lucrează cu motorul cu rotor
cu cinci poli (fig. 1). La celălalt capăt fixați cele trei modele de turbine eoliene.
Recomandăm următoarea ordine de executare a standului cu turbine eoliene:
1. Pregătiți dintr-o placă de desen sau placaj și bare, un scut mare de 80 x 60 cm.
2. Cele trei modele de turbine eoliene: wind rotor (rotor Savonius), motorul cu elice cu
două pale și turbina cu roată cu multe pale – le faceți după desene și imagini.
Încercați-le într-un curent de aer nu prea mare.
3. Confecționați palele pentru ventilatorul făcut manual după figura 2 și lipiți-le pe axul
motorului cu cinci poli.
4. Încercați motorul cu elice. Montați-l pe stand (fig. 1). Aranjați modelele de turbine
eoliene. Funcționarea ventilatorului le va pune în mișcare.
Să dăm câteva instrucțiuni scurte: pentru construirea modelelor de turbine eoliene.
În figura 3 este arătată o vedere generală și piesele modelului turbinei Savonius. Această
turbină eoliană, este compusă din doi semi-cilindri goi. Ele sunt fixate pe două discuri
montate pe o axă verticală. Semi-cilindrii înlocuiesc palele elicei motorului și vântul bate
într-una din ele, apoi în cealaltă, rotind discurile împreună cu axul. Discurile le tăiați din
placaj de 1 mm sau din carton gros. În figura 3 se arată, cum sunt dispuși semi-cilindri pe
discul de sus și de jos. Locul pentru unul dintre ele este hașurat pe discul de sus al rotorului.
Poziția palei pe discuri trebuie urmărită exact în conformitate cu această figură, unde centrele
semicilindrilor sunt plasate pe literele O și O1. Desenele sunt prezentate la o scară redusă.
Pentru construirea modelelor piesele trebuie mărite de două ori.
 Terminând discurile, faceți semi-cilindrii. Elicele le tăiați din hârtie de desen groasă și le
încleiați cu dințișorii spre semi-discurile din carton. Montarea uneia din palele modelului se
arată în figura separată.
Cei doi semi-cilindri îi lipiți pe discurile superior și inferior față în față.
Rotorul obținut se așează pe o andrea de tricotat obișnuită (priviți vederea generală a
modelului).
Andreaua cu rotorul este introdusă în gaura unei mici plăcuțe de lemn, iar plăcuța se
rigidizează cu patru bare. Barele-stâlpi le fixați pe placă, astfel încât rotorul să se învârtească
ușor. În centrul plăcuței se montează fix o bucată de țeavă de cupru, iar jos pe placă se
montează o bucată de tablă cu o adâncitură într-o gaură făcută în placă. În adâncitură se
sprijină axul . Montarea fuliilor pe axul rotorului și pe suporturile speciale se înțelege din
vederea generală. Modelul Savonius funcționează chiar cu un vânt slab.
În figura 4 se arată cum poți construi un model de turbină eoliană cu elice cu două pale cu
mișcare rapidă.
Capul unei turbine eoliene este fabricat din lemn sau benzi de fier cu două brațe (în formă
de Y). Într-un braț, este fixată axa unei elice mici de lemn , iar în celălalt, coada motorului
întorcând elicea spre vânt.
Rotirea elicei este transmisă axei principale prin intermediul a două roți conice, care
trebuie reglate cu atenție una cu cealaltă. Poți construi această transmisie cu ajutorul a două
roți mici dintr-un mecanism de ceas. Pentru a arăta mai clar construcția capului rotativ al
motorului, în figură se prezintă o secțiune separată a acestuia în dimensiune reală. Dacă
alegeți bine tubulețele (rulmenți) de cupru și faceți transmisia cu roți conice simple sau cu
pinioane, modelul va funcționa bine.
Montarea capului cu elicea și coada pe catargul din bare se înțelege din imagine – vedere
generală a acestui model (fig. 4). După figura 5 tăiați din carton gros sau din tablă elicea cu
pale multiple. Dacă o fixați la ax în locul elicei cu două pale, obțineți un model nou de
turbină foarte silențios, care lucrează cu vânt slab. Turbina eoliană cu elice cu două pale este
mult mai rapidă însă lucrează doar cu vânt puternic și are nevoie de un șoc, pentru a începe
să se rotească.
Construcția reazemului din tablă pentru scripeții transmisiei este arătată în figura 6.
 CÂTEVA SFATURI PRACTICE

Despre desene

Pentru a face un model interesant, fiecare tânăr constructor trebuie să înțeleagă

imaginile și desenele tehnice: să cunoască modalitățile de reprezentare a obiectelor pe
hârtie, să înțeleagă sensul liniilor de desen, să găsească dimensiunile potrivite, conform
cărora modelul este construit. Este, de asemenea, necesar să învățați cum să transferați
corect desenele pieselor pe materialele din care este asamblat modelul (carton, placaj,
tablă).
Pentru reprezentarea unui obiect prin desene, se folosesc în principal trei tipuri de linii:
contur, axial și punctat.
Forma obiectului este conturată de o linie groasă de contur. În interiorul conturului se
trag liniile axiale, care se compun din segmente subțiri și puncte între ele. Linia axială iese
întotdeauna în afara conturului figurii și împarte imaginea obiectului în două jumătăți
egale. Intersecția a două linii axiale arată centrul figurii respective, de exemplu: cerc,
dreptunghi.
Liniile punctate conturează de asemenea acele părți ale obiectului, care nu se văd în
mod obișnuit. Aceste linii se folosesc de asememnea când trebuie îndoită piesa sub un
unghi sau altul.
Pentru a realiza desene simple tânărul tehnician trebuie să aibă un creion, linie de desen,
un echer și un compas.
Vă dăm câteva exemple de desenarea câtorva piese,întâlnite în lucrări.
1. Să presupunem că trebuie să tăiem un inel mare din placaj, care este folosit pentru a
bloca sticla mată într-un caleidoscop mare .
Pe desen se arată dimensiunile inelului: diametrul exterior (pe desen diametrul se
notează cu litera ∅) egal cu 170 mm, iar la interior – 60 mm.
Pe o placă de placaj bine șlefuită, trecem cu un creion două linii axiale în unghi drept
una față de cealaltă (figura 1). Intersecția a două segmente ale acestor linii ne va da
centrul - O. Din acest centru trasăm cu compasul două cercuri de rază 30 și 85 mm.
Acestea ar trebui să fie trasate de mai multe ori cu creionul astfel încât să fie clare, pentru
că acestea sunt liniile conturului inelului. Astfel transpunem desenul inelului pe placaj, pe
care apoi îl tăiem cu fierăstrăul de traforaj.
2. Să facem desenul micului întrerupător pentru becul lanternei electrice, descrisă la
pagina 2.
Mărimea plăcii întrerupătorului, judecând după dimensiunile bateriei și toată lanterna,
nu trebuie să fie mai mare decât o cutie de chibrituri.
Pentru a prezenta mai clar pe desen construcția unui obiect, îl desenăm din față și din
lateral. La început trasăm două linii axiale, în unghi drept una față de cealaltă (fig. 2). De
la centru (intersecția liniilor axiale) să marcăm în sus și în jos la 20 mm, iar la dreapta și la
stânga la 15 mm. Dacă acum trasăm linii de-a lungul acestor marcaje, vom obține un
dreptunghi cu dimensiunea de 30 x 40 mm.
 Făcând desenul în mărime naturală, rămâne doar să-l transpunem pe placaj cu hârtie de
copiat și, să tăiem cu fierăstrăul de traforaj placa dreptunghi, să montăm pe ea toate
celelalte piese ale întrerupătorului.
Desenul plăcii metalice îl facem de asemenea, în interiorul dreptunghiului. Pentru aceasta
pe axa verticală măsurați 8 mm de la partea de jos a dreptunghiului și trasați un mic arc cu o
rază de 20 mm de la acest punct cu un compas. Acest arc apare pe figura 2 cu o linie
punctată subțire. La intersecția ei cu linia axială marcăm punctul O. Din acest punct trasăm
un cerc cu raza de 5 mm.
Din centrul O1 trasăm un mic cerc cu raza de 4 mm. Apoi unim cele două cercuri cu linii
tangențiale și obținem desenul plăcii metalice. După acest desen tăiem din tablă de fier sau
din cupru adevărata placă a întrerupătorului. Capetele șuruburilor Б și B le trasăm cu mici
cercuri pe același arc, unde este centrul O , la stânga și la dreapta lui.
Cum se trasează vederea laterală a întrerupătorului, se vede bine din figură. Vederea
generală ne dezvăluie mai clar compunerea întregului întrerupător.
Aici se vede grosimea plăcii, dispunerea Б și B şi poziţia cuişoarelor, cu care fixăm
placa metalică.
3. Să analizăm desenul unei baze de lemn pentru veioza făcută manual (fig. 3).
Baza se compune din două plăci groase, așezate una peste alta. Pe placa de sus este tăiat
un dreptunghi pentru montarea suportului vertical al veiozei.
Desenul bazei se face pe hârtie de scris obișnuită în mărime naturală. Ordinea executării
desenului este la fel ca la întrerupătorul descris mai înainte.
La început după dimensiunile, care se văd în figura 2, facem desenul de ansamblu al plăcii
de bază din față, de sus și lateral. Aceasta ne ajută să vedem toate detaliile, din toate părțile și
montarea lor corectă. Primele două vederi se desenează totdeauna în stânga foii, una sub
alta, și legate cu o linie axială. Vederea laterală este obținută dacă liniile conturului
corespunzătoare din primele două desene sunt extinse la intersecție (figura 3).
După finalizarea desenului, trasați conturul cu o linie groasă. Tăietura din partea de sus a
plăcii, acolo, unde nu se poate vedea, arătați-o prin linie punctată. Dimensiunea pe desen,
realizată în piese de dimensiune completă, este necesară , dar dacă mărimea este redusă la
jumătate, indicați o scară de 1: 2.
Desenul terminat se transpune pe o placă de mărime corespunzătoare.
Înainte de tăierea pieselor, este necesar să verificați dimensiunile acestora cu cele de pe
hârtie.
4. La paginile 23 – 26 este descris cel mai simplu electromotor. Să examinăm metoda de
transfer a desenului unui suport al rotorului (figura 4) pe o bucată din linia de desen veche
din plastic.
Înălțimea suportului depinde de diametrul rotorului, pentru că mica gaură din partea de sus
a sportului servește ca lagăr (rulment) pentru ax.
Această gaură pentru ax trebuie să fie la o înălțime corespunzătoare, astfel încât rotorul,
când se învârtește, să nu atingă placa de bază, pe care este montat electromotorul.
Pe o foaie de hârtie trasați cu o linie subțire un cerc cu aceeași rază ca a rotorului, adică
cu o rază de 18 mm (Figura 2, pagina 25). Pe axa verticală a cercului (Fig.4) din centru,
notăm o distanță de 20 mm, adică cu 2 mm mai mult decât raza ancorei. Vom desena o mică
linie orizontală pe această axă (punctul O, fig. 4). Din punctul O spre stânga și spre dreapta,
marcați cu 10 mm și obțineți punctele A și B. Aceasta va fi partea de jos a suportului. Din
punctul O1, cu o rază de 5 mm, trasăm un cerc. Apoi tragem două tangente de-a lungul riglei
care leagă punctele A și B cu acest cerc mic. Obținem desenul suportului.
Dar, pentru a consolida suportul pe placă, în partea sa inferioară este necesar să se
deseneze un dreptunghi cu o înălțime egală cu grosimea plăcii pe care merge motorul. În
dreptunghi trebuie marcate trei găuri pentru șuruburi pentru lemn. Desenul suportului este
gata.
 Tăiați-l și fixați-l pe bucata de linie de desen, tăiați după contur. În centrele cercurilor
faceți o mică înțepătură realizând o gaură mică. După aceea finisați marginile suportului cu o
pilă fină.

Despre lucrul cu hârtie și carton

Performanța multor proiecte realizate la domiciliu este legată de capacitatea de a tăia și

procesa corect hârtia și cartonul.
Foi de hârtie groasă de desen, carton de orice grosime, hârtie obișnuită sau hârtie colorată
pentru lipirea produselor din carton pot servi drept material pentru proiectele realizate la
domiciliu. Dacă nu aveți la îndemână foi mari de carton, puteți folosi coperți vechi de la
albume de desen.
Pentru lucrul cu hârtia și cartonul instrumentele de bază sunt: cuțitul pentru carton sau
obișnuit cu vârf ascuțit, foarfece de papetărie sau de croitorie, riglă cu lungimea mai mare de
35 cm, masă de tăiat pentru așezarea sub hârtie sau carton atunci când le tăiați și o perie lată
pentru lipici. Putem obține un cuțit bun, dacă ascuțim un vechi cuțit de masă pe un polizor

Cuțit făcut dintr-un vechi cuțit de bucătărie pentru tăiat carton

(figura 5). Ca masă de tăiat se poate folosi o bucată de placaj gros de 4 mm cu

dimensiunile de 40 X 60 cm.
Înainte de a tăia cartonul, trebuie să puneți cu atenție conturul părții care trebuie tăiată.
Liniile drepte se trasează cu rigla, iar cele curbe se trasează cu ajutorul compasului sau
florarului (șablon). Pentru a tăia cartonul pe liniile drepte cuțitul trebuie ținut așa cum se
arată în figura 6-A, aproape vertical, ținându-l strâns în pumn. Hârtia pe riglă este tăiată,
ținând cuțitul oblic și apăsând degetul arătător pe partea din spate a lamei (Figura 6-B). Rigla
în timpul tăierii se apasă cu mâna stângă și continuați cu cuțitul până când se taie piesa.

Tăierea cartonului Tăierea hârtiei

Atunci când este necesar să se îndoaie cartonul sub un unghi, să se îndoaie banda sau să
se facă dințișori pentru lipire, este necesar să se pună o riglă de-a lungul liniei de pliere și,
încet, fără a apăsa, să se deplaseze cuțitul de-a lungul marginii sale. După o astfel de incizie,
cartonul sau dinții sunt ușor îndoiți în direcția opusă inciziei.
 La încleierea obiectelor din carton cu hârtie colorată, ar trebui să fie utilizat tapetul
colorat. Vopseaua lor este fragilă și se întinde, atunci când este lipită cu adeziv. În acest scop
se folosește doar hârtie colorată groasă cu suprafață lucioasă.
Pentru lipirea hârtiei colorate pe obiectele din carton se utilizează numai pastă de făină
curată, fără cheaguri și bulgări. După ce ați uns cu pastă, ar trebui să așteptați până când
hârtia este umezită cu ea. Numai după aceea puteți să puneți hârtia pe carton și apăsați ușor
cu o cârpă uscată. Mișcarea cârpei trebuie să fie de la centru spre exterior, pentru a scoate
eventualele bule de aer. Niciodată nu se pune hârtie groasă uscată peste carton uns cu
adeziv. Astfel între carton și hârtie vor rămâne bule de aer și hârtia se va dezlipi.
Hârtia groasă, hârtia de desen, semi cartonul, și chiar bucăți de carton nu sunt lipite cu
pastă, ci cu lipici lichid sau cu adeziv de cazeină. Bucățile de carton pe partea în care sunt
lipite împreună trebuie șlefuite cu șmirghel grosier. Pe aceste suprafețe grosiere se aplică
clei. Pentru o lipire trainică pe bucățile de carton date cu clei trebuie așezată o greutate (fier
de călcat, o cutie grea cu fund plat etc.).

Despre lucrul cu lemnul

E greu să găsești un obiect lucrat manual, la care să nu întâlnești piese de lemn. De aceea
tânărul amator trebuie să cunoască tehnicile de bază de prelucrare a lemnului.
Procesul confecționării unei pese de lemn constă în următoarele. Din desenul piesei
alegem scândura sau placa adecvată. Se rindeluiește și se netezește cu șmirghel, apoi se
transpune desenul și pe conturul său se taie piesa. Găurile în piese sunt făcute cu sula,
burghie (sfredele) sau se taie cu dalta. Piesele din lemn se lipesc cu adezivi speciali (sau clei
fierbinte de oase), dar mai des se asamblează cu ajutorul cuielor și șuruburilor.

Fig. 7 Scule de tâmplărie: ferăstrău de mână cu dinți mici; rindele.

Fig. 8 Scândura (tejgheaua) pentru rindeluit. „Coada de rândunică”

Piesa terminată este încă o dată șlefuită cu șmirghel, pictată și acoperită cu vopsea sau
lac. Arată deosebit de frumos obiectele din lemn, când sunt acoperite cu lac și strălucesc.
Pentru lucrul cu lemnul trebuie să aveți următoarele scule de tâmplărie: ferăstrău de mână
cu dinți mari și unul cu dinți mici, răzuitor, rindea cu unul sau două cuțite, scândură pentru
rindeluire, metru sau linie de 50 cm, dreptar, 2 dălți, sulă, clești, ciocan și1 -2 pile cu dinții
mari.
Fierăstrău cu dinții mici se face ușor dintr-o lamă de bomfaier, pe care o puteți cumpăra
de la magazin. Construcția unui astfel de fierăstrău este arătată în figura 7.
Pentru a face o scândurică buna, trebuie rindeluită. Înainte
de a o rindelui trebuie scoase din ea cu cleștele toate cuiele,
care se găsesc acolo.
Niciodată nu trebuie să loviți rindeaua cu o bucată de fier.
Din când în când, cuțitul trebuie corectat pe bară. (Figura 14).
Întotdeauna rindeluiți în sensul fibrei lemnului, nu în contra.
Pentru rindeluirea muchiilor confecționați placa din fig. 9.
Unghiul de 90 de grade se verifică cu dreptarul (fig. 10).
Pentru decupările din scânduri se aleg dălți de lățimea
dorită. Dălțile trebuie să fie bine ascuțite. Pentru lucru sunt
suficiente două dălți: de 5 și 10 mm lățime.
Pentru a face decupări la 90 de grade este necesar să trasați
conturul exact pe ambele fețe ale scândurii. Începeți lucrul de
pe o parte până la jumătatea grosimii scândurii, apoi continuați pe partea opusă. Marginile
decupării se finisează cu o pilă fină. Cum se ține dalta în timpul lucrului, vedeți în figura 11.
Îmbinările simple ale panourilor la un unghi și instalarea de bare mici pe suporturi din
lemn sunt arătate în figura 12. După ce toate părțile obiectului sunt îmbinate se poate șlefui
încă odată. Obiectul se poate înfrumuseța cu vopsea de acuarele , și când s-a uscat, se
acoperă cu lac. Lacul se usucă după 1-- 2 zile.
Pentru executarea micilor piese din lemn se folosește de obicei fierăstrăul de traforaj.
Tăierea se face pe un suport special prevăzut cu coadă de rândunică (fig. 13). Dispunerea
pânzei în ferăstrău se face cum se arată în figură. Niciodată nu trebuie strânse șuruburile de
prindere cu cleștele.
 Ascuțirea sculelor
În figura 14 se arată tehnicile de ascuțire a cuțitelor obișnuite și a celor de rindea. Pentru
majoritatea sculelor de tăiat ascuțirea se începe pe o bară dură, și după aceea pe o piatră fină.
Cel mai important lucru în acest caz este să scoateți de pe muchia tăișului cuțitului bavurile
care împiedică tăierea lemnului. Lama cuțitului după o ascuțire corespunzătoare și o bară
aspră trebuie să aibă forma prezentată în secțiunea separată din figură. Părțile laterale se
reduc la nimic, iar „ața” de pe tăiș se ia pe o piatră fină sau pe o curea de piele.
Prelucrarea metalelor
Prelucrarea pieselor metalice cu scule de mână este dificilă, necesitând multă îndemânare.
Pilirea și tăierea pieselor metalice este mai grea decât rindeluirea unei scânduri sau tăierea
placajului cu fierăstrăul de traforaj. Cu toate acestea, fără capacitatea de a manipula sârmă,
staniu, cupru subțire folosind mijloace simple, este dificil de gestionat fără utilizarea lipirii în
fabricarea, chiar și a celor mai simple dispozitive - produse de casă. De aceea fiecare tânăr
amator trebuie să știe, cum se execută cele mai simple lucrări de lăcătușărie.
Ca materiale de lucru tânărul lăcătuș poate folosi: tablă de conserve, foi de tablă subțire,
cupru, aluminiu, bucăți groase și subțiri de sârmă, șuruburi vechi și părți metalice din diferite
aparate.
Pentru micii lăcătuși în lucrările de lăcătușărie sunt necesare următoarele scule și
dispozitive: menghină de banc, ciocan de lăcătuș, punctator, bucăți de metal, foarfece mare
de masă, foarfece de tablă, clește normal și rotund, două pile cu dinți mari și dinți fini,
letcon, sulă. E de preferat să ai burghie și o mică bormașină. Trebuie să ai în vedere că la
lucru îți trebuie și un dreptar, compas, ferăstrău de traforaj, în care să pui o pânză pentru
metal, șurubelniță, adică acele instrumente, pe care le întâlnești chiar la lucrul cu lemnul.
Deoarece este dificil să obțineți toate aceste unelte dintr-o dată, pentru început, puteți avea
un set mic (Figura 15).
La fel ca la carton și lemn, lăcătușul trebuie să traseze bine contururile pieselor pe
materialele din care se fac ( foi de tablă cupru ș.a.m.d.). Este foarte folositor să faci înainte
un tipar din hârtie groasă cu piesa respectivă. Verificând corectitudinea și consistența
modelului de hârtie în locul în care se va amplasa piesa metalică reală, puteți transfera în
siguranță desenul pe tablă, cupru sau aluminiu.
Conturul trebuie să fie desenat pe metal cu capătul ascuțit al
unei sule de oțel sau cu un trasator special.
Contururile pieselor marcate pe tablă sau cupru subțire sunt
tăiate cu foarfece mari. Foile mai groase de fier, cupru sau
aluminiu sunt prinse într-o menghină cu dinți. Dar tăierea și
prinderea nu este ușoară. Este mai bine să găsiți bucăți potrivite
din aparate vechi.
Sârma groasă sau șuruburile nu prea mari se taie cu ajutorul
bomfaierului prinse în menghină. Cum se lucrează cu
bomfaierul și pila, se arată în figura 16.

Găurile nu prea mari în foile de tablă și în cele groase de

cupru se vor străpunge cu vârful unei sule rezistente. Pentru aceasta sub foaia de metal se
așează o scândură de esență tare și dreaptă. Găurile dreptunghiulare pot fi tăiate cu fierăstrăul
de traforaj cu ajutorul unei pânze speciale pentru metale sau cu ajutorul unei dălți pentru
metale. Bavurile care rezultă în urma tăierii pe marginile găurilor se îndepărtează cu ajutorul
unei pile cu dinții mici.
 În toate cazurile când sunt realizate găuri în tablă, este
necesar să lăsați o margine mică lângă liniile de contur.
După tăierea sau găurirea produsului, gaura se netezește cu
pila pe linia de contur.
La tăierea găurilor rotunde, se recomandă să faceți o
adâncitură prealabilă pentru vârful burghiului. În aceste
cazuri se folosește o sculă specială – priboi ( priboi sau
dorn). Acesta este o bară rotundă cu un cap conic. Se
așează sub foaia de tablă o scândurică și se poziționează
priboi (dorn)ul pe centrul găurii viitoare, se lovește ușor cu
ciocanul în capătul de sus al priboiului. În acest scop
priboiul (dornul) se folosește ca în figura 17. Adâncitura
obținută se folosește la fixarea burghiului pe timpul
găuririi.
Asamblarea micilor piese din tablă sau cupru mai gros
se poate face cu ajutorul niturilor făcute din cuișoare.
Această metodă este utilizată la construcția soneriei
electrice (pag. 17 – 21). Pentru aceasta trebuie făcute în
tablă găuri de diametrul corespunzător grosimii
cuișoarelor. În partea de sus și de jos aceste găuri se
extind ușor ( fig. 18). După introducerea niturilor în
găuri pune foile de asamblat pe o nicovală sau pe un
fier inversat și cu lovituri ușoare de ciocan turtiți partea
din afară a nitului, încercând să umpleți partea extinsă a
găurii (fig. 18). Este destul de dificil să faceți acest
lucru bine dintr-o dată și, prin urmare, trebuie mai întâi
să lucrați puțin pentru a avea experiență în această
chestiune.
O metodă mai puțin complicată de îmbinare a
pieselor metalice este lipirea. În practică va trebui să lipiți mai des cupru, alamă, tablă
galvanizată și uneori bucăți mici de fier negru. Piesele din aluminiu nu se pot lipi, și ele
trebuie asamblate cu nituri.
Pentru lipire (fig. 19), vă trebuie: letcon, colofoniu, acid
de lipit. Trebuie avut în vedere că pentru lipirea sîrmelor și
pientru toate electromontajele se lucrează numai cu
colofoniu.
Lipirea se face într- o anumită ordine. Curățați bine
capetele ce trebuie lipite și acoperițile cu colofoniu (sacâz).
Apoi luați letconul și treceți-l prin sare de amoniuși apoi
prin cositor pe care îl depuneți pe părțile ce trebuie lipite.
Acestea se vor ține strâns până la răcirea cositorului.
Întregul proces este arătat în figura 20.
Astăzi se lucrează cu aparate de lipit electrice.
 Cum se taie sticla
Sticla se taie cu diamantul sau tăietorul de sticlă. Diamantul taie mai bine dar este mai
scump. Tânărul tehnician va cumpăra înlocuitorul mai ieftin al diamantului – tăietorul de
sticlă.
Tăietorul de sticlă este arătat în figura 21. Pe un mâner de lemn este fixat un cadru
metalic, în care găsim o rotiță dintr-un aliaj dur, cu margini ascuțite.
Dacă trebuie să facem o linie dreaptă, tăietorul de sticlă se ține așa cum se arată în figură.
Treceți cu tăietorul de sticlă numai odată pe o linie apăsând ușor pe rotiță. Aceasta este
suficient pentru tăierea sticlei. Puneți mâna stângă pe sticlă și cu partea din spate a tăietorului
de sticlă loviți ușor pe linia crestată. Crăpătura se va adânci și sticla se va rupe ușor.
Resturile de sticlă netăiate sunt îndepărtate cu marginea cadrului.
Cum se taie un disc din sticlă se arată de asemenea în figură. Pentru aceasta se taie din
placaj un disc puțin mai mic decât discul de sticlă ce trebuie tăiat și cu ajutorul lui se taie
discul de sticlă parcurgând circumferința lui cu tăetorul de sticlă.
După aceasta, puteți face tăieturi tangente la cerc utilizând linia.
Traducere: Pavel Ionescu după 25 de obiecte lucrate manual de B. Tarasov