Cum "legam" o carte lipita( cu pagini taiate si nu cusute) deteriorata, sau o carte "xeroxata" cum se spunea pe vremuri?

O metoda patentata de subsemnatul, asigura o legatura solida la cartile care nu au un spatiu prea mare linga cotor. Metoda consta in inlocuirea coaseriicu ac si ata, printr-un artificiu de coasere la ... sa-i zicem jumatate de gaura daca marginea este de 5-10mm pina la text. Are avantajul ca spre deosebire de coaserea clasica in pachet, asigura o mai buna deschidere a cartii, chiar daca nu la fel ca a cartilor din fascicole. Daca avem disponibila o presa descrisa in postarile anterioare, atunci avem nevoie doar de o pinza de bomfaier(ferastrau cu dintii foarte marunti, pentru metale), niste ata mai rezistenta(o sfoara foarte subtire)aracet pentru lemn si o fisie de hirtie de desen taiata la lungimea cotorului cartii si mai lata cu aprox 2 cm decit grosimea cartii. In prima faza se prinde cartea in presa se aliniaza foile desprinse si se stringe bine pachetul avind grija ca marginea cartii sa depaseasca marginea presei cu aprox 4-5mm copertile au fost indepartate in prealabil si am curatat bine cotorul cartii(la o carte veche se poate curata cu smirghel(cu granulatie mare) pentru a obtine o suprafata uniforma). Cu pinza de bomfaier se executa niste taieturi ingrijite pe cotorul cartii cu adincimea de aprox 3mm . Distanta intre canalele astfel obtinute sa fie de aprox 2-3 cm, primul canal pornind de la 1cm de marginea cotorului.

In canalele astfel obtinute se depune un strat de aracet si se introduce firul de sfoara trecind prin canale, alternativ pe cele doua laturi ale cartii. Cind se ajunge la capat se continua in sens invers realizind a doua trecere prin canale. La final se inoada cele doua capete ale sforii si se impinge nodul in primul canal cu ajutorul unui obiect ascutit.Se preseaza usor sfoara in fiecare canal cu virful unui cutit sau surubelnita, dupa care se aplica un strat de aracet pe toata suprafata cotorului. Se lasa 2-3 minute sa se umezeasca bine cotorul cartii si sa patrunda aracetul in sfoara, apoi se aplica banda de hirtie peste stratul de aracet, apasind-o usor pentru aderenta. Se slabeste pachetul din presa, apoi se aseza marginile benzii peste muchiile cotorului si se prinde din nou in presa unde se lasa pina a doua zi. Se obtine astfel o imbinare foarte rezistenta a paginilor, combinatie intre lipire si coasere si cu o mai mare posibilitate de deschidere

decit cea prin simpla coasere care are nevoie cam de 2cm disponibili pe fisia de indosariere. Dupa scoaterea din presa se poate aplica noua coperta sau coperta reconditionata. Am aplicat metoda si in cazul cartilor vechi din fascicole la care starea hirtiei nu mai permitea o noua desprindere si coasere, precum si la reviste si brosuri, carti xeroxate, etc . Nota: In legatura cu taierea cartilor dupa legare pot sa adaug, la cele spuse in postarile anterioare, ca se poate obtine un contur neted si prin taiere cu un cutter-in lipsa ghilotinei - si apoi frecata suprafata cu smirghel sau cu o perie de smirghel prinsa intrun polizor mic (dupa taiere cartea trebuie sa ramina strinsa in presa pentru netezirea conturului)si apoi se rasfoieste cartea de citeva ori pentru indepartarea prafului de hirtie patruns intre pagini. Lama cutterului trebuie sa fie bine ascutita pentru a nu agata hirtia in timpul taiatului(despre ce e vorba, o sa vedeti la prima proba de taiere pe care e recomandat sa o faceti pe o carte veche, pina vi se da mina . Eu foloseam in loc de cutter, un bisturiu vechi, deoarece avea lama mai rigida si mai bine fixata in miner.La cartile groase e bine sa tineti cutitul inclinat la 45grd pe directia de taiere si perpenticular pe planul cartii pentru ca marginea sa iasa dreapta.