Sunteți pe pagina 1din 4

Exegeza pasajului din Epistola către Coloseni, 1:1-8

Descrierea contextului

Epistola în ansamblu are un ton polemic, asta pentru că Apostolul intenționează


combaterea filosofiilor colosene: respectarea strictă a sărbătorilor religioase (Sabatul), practica
circumciziei, dietele alimentare, experiențele extatice (închinarea la îngeri sau împreună cu
aceștia), venerarea unor forțe spirituale din univers (domniile și stăpânirile).
Primele două versete nu subliniază autoritatea apostolului Pavel, ci și natura publică a
scrisorii din partea a doi lideri către credincioșii din Colose. Apostolul începe cu mulțumiri,
respectând criteriile grecești ale vremii cu privire la redactarea unei epistole. Acestă mulțumire
pe care Apostolul o menționează are în centralitate nu pe coloseni, ci pe Hristos și planul Său
măreț.

Analiza versetelor:

v. 1. Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei,
- Pavel (al doilea nume) este coautor cu Timotei. El se identifică pe sine ca apostol (mesager),
dar clarificând și sursa chemării sale. Asta înseamnă că el vorbește pentru Hristos, de la Hristos.
Apostolul face o subtilă aluzie la convertirea sa în drum spre Damasc, moment binecunoscut
printre creștini.
- Timotei, co-autor cu apostolul Pavel, a fost rodul propovăduirii acestuia, cf. 1. Tim. 1:2.
Timotei a stat aproape de Pavel când acesta a fost întemnițat, context în care a fost scrisă
epistola. Faptul că Timotei este numit frate, îl face pe acesta părtaș la apostolia lui Pavel. Pavel
Apostolul este egalul lui Timotei, numindu-l „fratele”.

v. 2. către sfinţii şi fraţii credincioşi în Hristos, care sunt în Colose: Har şi pace de la
Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos.
- Apostolul Pavel îi localizează pe destinatarii săi atât duhovnicește, în Hristos, cât și geografic,
în Colose. Există un raport între sfinți și credincioși, ambii termeni fiind atribuiți substantivului
frații. Apostolul induce ideea teologică că cine este credincios lui Hristos, automat are și statutul

1
special de sfânt. Acest lucru este important pentru destinatari, având în vedere că în contextul
colosenilor exista ideea neprihănirii prin asceză.
- Apostolul le urează har și pace, iar între cele două concepte teologice există o legătură
puternică. Nu poți fi în har dacă nu ai pace și nu poți avea pace fără să fii în har. Apostolul le
amintește colosenilor de puterea temeliei Evangheliei – harul.

v. 3. Mulţumim lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, căci ne rugăm
neîncetat pentru voi,
- Analiză traductologică: „Mulţumim întotdeauna (πάντοτε) lui Dumnezeu, Tatăl Domnului
nostru Isus Hristos rugăndu-ne (προσευχόμενοι) pentru voi, fiindcă am auzit...” În VBA se
folosește termenul întotdeauna, dar îi este păstrată topica. În NTR este tradus și cu termen și cu
topica propusă mai sus.
- Mulțumirea o aduce, atât el, cât și Timotei, cât și alți co-lucrători ai Evangheliei. Mulțumirea
pentru lucrarea pe care Dumnezeu o face ne amintește afirmații doxologice din psalmi, precum
Ps. 15:18; 109:30.
- Isus Hristos, Hristos Isus, Hristos Domnul, Domnul Isus Hristos... Acestea sunt imporante
pentru că vorbesc despre identitatea Mântuitorului.

v. 4. şi am auzit despre credinţa (1) voastră în Hristos Isus, şi despre dragostea (2), pe care
o aveţi faţă de toţi sfinţii,
- Aici este folosit un participiu condițional care trimite la motivul mulțumirii: Apostolul a aflat
că printre creștinii din Colose se manifestau cele trei elemente pe care le găsi și în imnul iubirii:
credința, dragostea și speranța (nădejdea).
- (1) credința trimite la încrederea și acceptarea lui Isus Hristos și a Evangheliei Sale.
Totuși, sintagma în Hristos reprezintă sfera, nu obiectul manifestării credinței.
- (2) dragostea este manifestarea vizibilă a credinței interioare a credincioșilor.
- >>

v. 5. din pricina nădejdii (3) care vă aşteaptă în ceruri şi despre care aţi auzit mai înainte în
cuvîntul adevărului Evangheliei,
- (3) nădejdea (speranța) este fundamentul credinței, întrucât datorită nădejdii creștinii
au credință și dragoste. Destinatarii au acele două virtuţi datorită nădejdii escatologice, motivaţi

2
de ea. Nu este vorba despre optimism și gândire pozitivă, ci despre încredere în învierea și
răsplătirea de apoi. Speranța este suportul confidenței în implicarea lui Dumnezeu în istoria
omenirii.
- Nuanță traductologică: „datorită nădejdii (διὰ τὴν ἐλπίδα) care vă așteaptă (depozitată) în
ceruri.” => „care vă așteaptă” se poate referi chiar la Însuși Dumnezeu. => Nădejdii îi este
conferită certitudine! De asemenea, este importantă corelarea unui concept temporar (nădejdea)
cu unul spațial (în ceruri).
- Speranţa eshatologică (a vieţii veşnice) este primită prin Evanghelie. Evanghelia, Cuvântul lui
Hristos sau Cuvântul lui Dumnezeu, este adevărul absolut!

v. 6. care a ajuns pînă la voi şi este în toată lumea, unde dă roade şi merge crescând, ca şi
între voi. Şi aceasta, din ziua în care aţi auzit şi aţi cunoscut harul lui Dumnezeu, în adevăr,
- În acest verset este vorba despre acţiunile și puterea Evangheliei: rodeşte şi progresează.
Evanghelia a ajuns la ei, după cum citim în versetul următor, prin Epafras. Apostolul Pavel nu a
fost prezent niciodată în Colose. Totuși, el se bucură că Evanghelia a ajuns la ei, și că rodește în
viața lor. Apostolul are și o perspectivă universală, nu doar teritorială, după cum înțelegem deja,
ci și în toate clasele sociale.
- Nuanță traductologică: „aţi cunoscut cu adevărat (ἀληθείᾳ) harul lui Dumnezeu”. Propunem
topica schimbată pentru un înțeles mai clar. NTR folosește topica asta. => Este important ca să
înțelegem diferența dintre a auzi și a cunoaște. Prin ultimul verb nu este vorba despre o
cunoaștere cognitivă, ci este vorba despre a experimenta. Este o cunoaştere prin experienţă.
- Harul lui Dumnezeu este centrul mesajului Evangheliei.

v. 7. cum aţi învăţat de la Epafras, preaiubitul nostru tovarăş de slujbă. El este un


credincios slujitor al lui Hristos pentru voi,
- În acest verset este identificat mesagerul, propovăduitorul Evangheliei harului lui Dumnezeu.
Numele Epafras ar putea fi prescurtarea lui Epafroditul, derivat din numele zeității Afrodita și
înseamnă „onorat de Afrodita”. Acesta era un nume comun, mai ales printre sclavi.
- Calităţi ale lui Epafras: rob, slujeşte, colaborează, fidel.

v. 8. şi ne-a vorbit despre dragostea voastră în Duhul.

3
- După ce a vorbit despre rolul lui Epafras în aducerea Evangheliei în Colose, acum vorbește
despre rolul său ca mesager ce oferă un raport al vieții de credință a colosenilor.
- Dacă în versetele anterioare Apostolul menționa credința, dragostea și speranța, acum
menționează doar dragostea, pentru că, după cum cunoaștem din epistolele pauline, dragostea
este cea mai înaltă virtute. Dragostea este manifestarea vizibilă a nădejdii și a credinței nevăzute.
- Dacă anterior a fost menționat Dumnezeu Tatăl, Domnul Isus Hristos, se pare că pericopa
noastră surprinde aspectul trinitarian al lui Dumnezeu, fiind menționat Duhul Sfânt. Duhul Sfânt
este sursa dragostei colosenilor. Acesta este singurul loc în Epistola către Coloseni unde apare
menționat explicit Duhul Sfânt, asta pentru că scrisoarea se centrează foarte mult pe hristologie.

Ideea exegetică: Motivul central al mulţumirii Apostolului către Dumnezeu îl constituie rodul
Evangheliei, care, prin oferirea nădejdii cerului, însuflețește credinciosul să-și exprime credința
în Hristos și dragostea față de semen.

Teme teologice:

1. Puterea Evangheliei
2. Teoria și practica