De ce îmi este teamă să vorbesc despre credinţa mea?

Tinerii se întreabă

De ce îmi este teamă să vorbesc despre credinţa mea?

„Mi s-au ivit ocazii excelente să le vorbesc colegilor despre credinţa mea, dar n-am putut
să scot o vorbă.“ (Kaleb *)

„O profesoară ne-a întrebat ce credeam despre evoluţie. Mi-am dat seama că era o ocazie
nemaipomenită de a vorbi despre convingerile mele, dar am încremenit şi am rămas fără
grai. Mi-a părut tare rău după aceea.“ (Jasmine)

DACĂ eşti un tânăr Martor al lui Iehova, poate că te regăseşti în situaţiile descrise de
Kaleb şi Jasmine. Asemenea lor, probabil că şi tu iubeşti adevărurile biblice pe care le-ai
învăţat şi vrei să li le împărtăşeşti altora. Cu toate astea, te ia groaza la gândul de a vorbi
despre convingerile tale. Cum ai putea fi însă mai curajos? Încearcă să pui în aplicare
următoarele sfaturi pe parcursul noului an şcolar.

1. Înţelege motivul îngrijorării tale. Când te gândeşti să vorbeşti despre religia ta, poate
îţi închipui tot ce e mai rău. Însă ai putea să-ţi învingi temerile aşternându-le în scris.

Completează spaţiile libere.

▪ Dacă le-aş vorbi colegilor despre credinţa mea, iată ce s-ar putea întâmpla:

․ ․ ․ ․ ․

Dacă te consolează cu ceva, să ştii că şi alţi tineri creştini au aceleaşi temeri ca tine.
Christopher, de pildă, care are 14 ani, recunoaşte: „Mi-e teamă că ceilalţi copii au să-şi
bată joc de mine şi au să le zică tuturor că sunt un ciudat“. Kaleb, citat la începutul
articolului, mărturiseşte: „Mi-era teamă ca nu cumva cineva să-mi pună întrebări la care
să nu-i pot răspunde“.

2. Acceptă provocarea. Sunt temerile tale total nefondate? Nu neapărat. „Unii copii
pretindeau că sunt interesaţi de convingerile mele. Mai târziu însă mi-au răstălmăcit
cuvintele şi şi-au bătut joc de mine în faţa altora“, mărturiseşte Ashley. Iată ce i s-a
întâmplat şi lui Nicole, care are 17 ani: „Un băiat a citit un verset mai întâi din Biblia lui
şi apoi din Biblia mea. Versetul era redat diferit în cele două versiuni. A spus că Biblia
mea nu e bună. Eram stupefiată! Nu mai ştiam ce să zic“. *

Astfel de situaţii te-ar putea speria. Dar în loc să fugi de ele, acceptă-le ca pe o provocare
şi consideră-le o parte firească a vieţii de creştin (2 Timotei 3:12). „Isus le-a spus
discipolilor că aveau să fie persecutaţi. Aşa că nu ne putem aştepta ca toţi să fie de acord
cu convingerile noastre“, spune Matthew, care are 13 ani (Ioan 15:20).

3. Gândeşte-te la foloase. Poate ieşi ceva bun dintr-o experienţă aparent negativă?
Amber, care are 21 de ani, e convinsă de acest lucru. „E greu să le explici convingerile
tale unor oameni care n-au pic de respect faţă de Biblie. Dar astfel îţi întăreşti credinţa“,
spune ea (Romani 12:2).
Uită-te la situaţiile pe care le-ai descris la punctul 1. Gândeşte-te la cel puţin două lucruri
bune care ar putea rezulta de aici şi menţionează-le mai jos.

1․ ․ ․ ․ ․

2․ ․ ․ ․ ․

Întreabă-te: Oare dacă mi-aş exprima convingerile, colegii nu ar insista mai puţin să fac
ce fac ei? Nu voi avea mai multă încredere de sine? Nu mă va apropia acest lucru de
Iehova Dumnezeu? Nu voi fi mai plăcut în ochii lui? (Proverbele 23:15)

4. Fii pregătit. „Inima celui drept se gândeşte ce să răspundă“, se spune în Proverbele

15:28. E bine să te gândeşti la ce vei spune tu, dar ar fi bine să anticipezi şi întrebările
celorlalţi. Fă cercetări şi pregăteşte-ţi unele răspunsuri care să fie fireşti pentru tine.
(Vezi chenarul „Pregăteşte-ţi răspunsurile“, de la pagina 25.)

5. Începe o conversaţie. Acum că ţi-ai pregătit câteva răspunsuri, cum ai putea începe o
conversaţie? Ai mai multe opţiuni. Faptul de a vorbi despre credinţa ta se aseamănă
oarecum cu înotul: unii oameni intră treptat în apă, pe când alţii se aruncă în ea. Şi tu ai
putea încerca apele, ca să spunem aşa, începând o conversaţie despre ceva ce nu are
legătură cu religia. Însă dacă ţi-e teamă că lucrurile ar putea să nu meargă strună, cel mai
bine ar fi să te arunci în discuţie (Luca 12:11, 12). „Gândul de a vorbi mă chinuia mai
mult decât faptul în sine“, spune Andrew, care are 17 ani. „Însă, odată începută
conversaţia, totul mergea ca pe roate.“ *

6. Fii prudent. Aşa cum nu te-ai arunca în ape puţin adânci, ai grijă să nu te arunci în
discuţii contradictorii, lipsite de sens. Nu uita că este un timp pentru a vorbi şi un timp
pentru a tăcea (Eclesiastul 3:1, 7). Chiar şi Isus a refuzat să răspundă la anumite
întrebări (Matei 26:62, 63). Ţine minte următorul principiu biblic: „Omul prudent vede
pericolul şi se ascunde, dar nesăbuitul merge înainte şi va suferi“ (Proverbele 22:3,
Biblia — Noua traducere în limba română).

Prin urmare, dacă vezi că e pe cale să izbucnească o ceartă, nu „merge înainte“. Dă mai
degrabă un răspuns scurt şi inteligent. De pildă, dacă un coleg te tachinează spunându-ţi:
„Tu de ce nu fumezi?“, ai putea să-i răspunzi: „Pentru că nu vreau să mor de tânăr!“. În
funcţie de reacţia colegului, vei decide dacă îi vei vorbi sau nu despre convingerile tale.

Sugestiile de mai înainte te vor ajuta ‘să fii întotdeauna gata să-ţi aperi credinţa’ (1 Petru
3:15). Fireşte, a fi gata nu înseamnă că n-ai să ai niciodată emoţii. Alana, care are 18 ani,
spune: „Când, deşi eşti speriat, îţi explici convingerile, ai sentimentul că ai realizat ceva:
ţi-ai învins teama şi ţi-ai asumat riscul unui eventual eşec. Iar când totul merge strună, te
simţi şi mai bine. Eşti fericit că ţi-ai putut aduna curajul să vorbeşti“.