Deficitul Bugetar

CAPITOLUL 1
ASPECTE TEORETICE PRIVIND DEFICITUL
BUGETAR
1.1. DEFICITUL BUGETAR – DEFINIŢIE ŞI
CARACTERISTICI
Activitatea economică a fiecărei ţări se desfaşoară
potrivit unui mecanism economic, in care principala funcţie
este cea de conducere şi reglare a proceselor economice. Un
rol important in realizarea acestei funcţii revine pieţei
concurenţiale, pe care se regleaza raportul de interese prin
participarea agenţilor economici la formularea cererii şi
ofertei, la infaptuirea lor şi a echilibrului economic. In acest
context, statul participă atat ca agent economic, cat şi ca
autoritate publică, prin funcţia acestuia de a crea şi exercita
cadrul legislativ. Statul influenţeaza derularea proceselor
economice prin parghiile economico-financiare la care poate
apela: parghia fiscală, parghia vamală, cea a cheltuielilor
publice. Piaţa generează, la randul ei, factori de influenţa
precum preţul, costul, profitul, dobanda etc. Cuantificat in
formă monetară, acest mecanism financiar il reflectă, de
fapt, pe cel economic. Bugetul de stat deţine in cadrul
sistemului financiar, 25-30%.
Din punct de vedere juridic, bugetul de stat reprezinta o
lege, un act normativ (necesită aprobarea in parlament) cu
caracter previzional (prevăzut pentru o perioadă de timp in
viitor) şi obligatoriu, care prevede şi autorizează veniturile şi
cheltuielile statului, pe durata unui an. Bugetul de stat
reflectă optiunile de politică economică, socială şi financiară
ale statului, referitoare la o perioadă de un an.

Unul din principiile de baza ale elaborării bugetului de
stat (ca de altfel a oricaărui tip de buget) este echilibrul
bugetar, dar acesta din urmă nu se realizează, de cele mai
multe ori, in mod automat, prin acoperirea cheltuielilor
bugetare cu veniturile bugetare, in astfel de situaţii spunem
că bugetul se elaborează cu deficit1 de finanţare, care poartă
numele de deficit de bugetare.
Deficitul bugetar este opusul surplusului bugetar care
are loc atunci cand veniturile fiscale depăşesc cheltuielile
publice.
Deficitul care se bazează pe diferenţa dintre suma
cheltuielilor publice ocazionate cu plăţile prin transferuri şi
cele pentru cumpărare de bunuri şi servicii publice şi suma
veniturilor fiscale este considerat deficit primar. Dacă la
deficitul primar se adaugă plăţile de dobanzi aferente
imprumutului de stat, inscrise in buget sub formă de
cheltuiala publică, se obţine deficitul total.
Deficitul total inregistrat intr-un an poate fi divizat in
doua componente:
1. deficitul structural, care are loc atunci cand bugetul
ajustat in mod ciclic este in deficit şi
2. deficitul ciclic, care este definit ca deficitul bugetar
total minus deficitul structural.
Deficitele bugetare au devenit, in societatea modernă,
un fenomen cvasiobişnuit, pe fundalul amplificării
cheltuielelor publice şi deteriorării situaţiei financiare a
multor state, mai mult sau mai puţin dezvoltate.
1.2. CAUZELE APARIŢIEI DEFICITULUI BUGETAR

Sistemul economiei de piaţă aduce cu sine probleme
ale deficitului bugetar impreuna cu altele, cum ar fi: rata
inflaţiei sau şomajul.
Existenţa deficitului bugetar se datorează mai multor
cauze, dintre care pot fi enumerate următoarele:
1. scăderea producerii de bunuri şi servicii in economie,
pe ansamblu;
2. creşterea cheltuielilor in scopul realizării anumitor
programe sociale;
3. creşterea activităţii sectorului obscur al economiei;
4. creşterea cheltuielilor marginale ale producţiei
sociale;
1 Gheorghe D. Bistriceanu, Lexicon de finanţe-bănci-asigurări, Vol. II, Ed. Economică, Bucureşti, 2001,
p.31.
5. emisiunea monetară in exces şi care să nu justifice o
creştere economică.
O importanţă deosebită dintre cele enumerate o au
scăderea ratei de producere a economiei şi creşterea
sectorului "invizibil". Existenţa acestor motive duce la
micşorarea bazei de impozitare.
In primul caz are loc micşorarea producerii de bunuri in
cadrul ţării, scad veniturile directe ale persoanelor fizice şi
juridice, iar, in consecinţă, scad veniturile la bugetul de stat.
Deci, planul prevăzut pentru bugetul de stat nu se
indeplineşte. In al doilea caz intreprinderile inceteaza să mai
plătească impozitele datorate statului. Economia "tenebră"
se deosebeşte de cea obişnuita, "legală", prin faptul că
firmele şi intreprinderile care funcţioneaza in cadrul acestei

economii nu sunt inregistrate, deci nu plătesc impozite.
Tendinţa de creştere a ratei datoriei externe
semnalizează aproape cu certitudine apariţia unei crize de
lichiditate, deoarece nici o ţară nu poate inregistra modificări
structurale atat de rapide incat nivelul critic al ratei datoriei
externe să se schimbe in mod substanţial in fiecare an.
Cauzele apariţiei deficitului bugetar
Daca echilibrul bugetar public se prezintă ca egalitate
intre impozite şi taxe (TA) pe de o parte, iar pe de altă parte,
cheltuielile guvemamentale (G) şi transferurile (TR), atunci:
BS = TA – G – TR
Scăderea situaţiei economice
Micşorarea veniturilor intreprinderilor şi persoanelor fizice
Se dezechilibrează balaMnţaic bşourgaerteual ubia dzee is dtaet :i mvepnoiztuitrairlee < cheltuielile
BD = - BS = G + TR – TA
unde: BS indică excedentul bugetar, BD indică deficitul
bugetar.
Excedentul sau deficitul bugetar depinde, in mare
parte, de venit. La nivelurile scăzute ale venitului, bugetul
este deficitar, deoarece plăţile guvemamentale sunt mai
mari decat incasările realizate din colectarea impozitului pe
venit. In contrast, excedentul bugetar va fi mare, dacă
venitul este mare, datorită volumului impozitelor Incasate.
De asemenea, această formulă demonstrează că deficitul
bugetar nu depinde doar de politicile adoptate de puterea
publică reflectate in cota de impozitare, cheltuieli şi
transferuri de sume - ci şi de orice alt factor care ar putea
produce oscilaţia nivelului venitului.

CAPITOLUL 2
CĂILE DE FINANŢARE A DEFICITULUI BUGETAR
2.1. TIPURI DE FINANŢARE A DEFICITULUI
BUGETAR
Deficitul bugetar şi sursele de finanţare a acestuia a
reprezentat in ultimii ani o problemă a majorităţii statelor in
curs de dezvoltare dar şi a celor dezvoltate. Principalul motiv
al apariţiei deficitului bugetar este creşterea mai rapidă a
cheltuielilor decat a veniturilor.
Există două tipuri de surse de finanţare a deficitului
bugetar:
1. Surse de finanţare interne ;
2. Surse de finanţare exteme.
De preferat este finanţarea din surse interne deoarece
cea din surse externe conduce la creştera datoriei publice
externe şi implicit la creşterea datoriei publice totale.
1. Surse de finanţare internă. Dintre sursele de
finanţare internă amintim:
finanţare bancara interna;
sume provenite din privatizare;
valorificarea active lor statului;
imprumuturi de stat.
Fiecare din aceste surse prezintă atat avantaje cat şi
dezavantaje. Dintre toate metodele de finanţare internă
probabil că cele mai multe dezavantaje le prezintă
emisiunea monetară deoarece o creştere a masei monetare
fără acoperire conduce la creşterea ratei inflaţiei care

conduce la o creştere a ratei de dobanda reală şi in final la o
diminuare a investiţiilor.Avantajul acestei surse de finanţare
ar fi că nu afectează creşterea datoriei publice.
In cadrul titlurilor de stat includem: certificate de
trezorerie denominate in lei, certificate de trezorerie
denominate in valuta, obligaţiuni de stat in lei sau valută,
certificate de trezorerie. Aceste titluri prezintă avantajul,
pentru cumpărători, că sumele obţinute din dobanzi nu sunt
supuse impozitării.
2. Surse de finanţare externă. Dintre sursele de
finanţare externă amintim:
imprumuturi externe;
finantare bancara externa;
emisiunea de titluri de stat pe piata externa; etc.
Pana in anul 2004 deficitul bugetar in Romania a fost
finanţat in special din surse externe ulterior, renunţandu-se
la această metodă, deficitul a fost finanţat din surse interne
in principal.
Principalul dezavantaj pe care il prezintă finanţarea din
surse externe este reprezentat de creşterea datoriei publice
exteme care poate deveni la un moment dat nesubstenabilă.
Deasemenea finanţarea din surse externe poate afecta
cursul de schimb, poate conduce la o depreciere a monedei
naţionale in raport cu principalele valute.
Deşi ar părea ca deficitul bugetar reprezintă o boală a
economiei nu este chiar aşa, deficitul bugetar trebuie să
existe intrucat prin intermediul său se asigură stabilitatea

output-ului şi a şomajului, redistribuirea veniturilor intre
generaţii, relaxarea fiscală in cazul variaţiei venitu lui supus
impozitării etc.
Romania nu este singura ţară care se confruntă cu un
deficit bugetar multe state dezvoltate se confruntă cu acest
fenomen.
2.2. MONETIZAREA DEFICITULUI BUGETAR ŞI
IMPACTUL ACESTEIA
Procesul emisiunii monetare, adică vanzarea de active
lichide băncilor comerciale, este numit monetizarea
deficitului şi are un pronunţat caracter inflaţionist, in mod
practic, fenomenul se produce astfel: Ministerul Finanţelor
poate vinde titluri de stat (bonuri de tezaur sau alte
instrumente specifice) Băncii Naţionale, care in acest mod
"acordă imprumut" Ministerului Finanţelor (statului),
determinand astfel scăderea volumului valoric al titlurilor de
stat obţinute de public.
Pe măsură ce Banca Naţională cumpără titluri de stat,
ea oferă băncilor comerciale rezerve suplimentare de active
lichide şi astfel creşte cantitatea de bani din economie.
Banca Naţională poate cumpăra titluri de stat de pe piaţa
secundară pentru determinarea vanzărilor de astfel de titluri,
ceea ce constituie un echivalent modem al emisiunii
monetare.
Monetizarea deficitului afectează economia crescand
cheltuielile totale datorita creşterii cheltuielilor publice şi a
celor private, ca urmare a creşterii ofertei monetare. Pe de
altă parte, un nivel ridicat al venitului naţional va conduce la
creşterea nevoii de bani pentru tranzacţii şi in scopuri de

precauţie. Deşi se poate prognoza cu certitudine că venitul
naţional va creşte, efectul monetizării deficitului asupra ratei
dobanzii este incert, deoarece are loc o creştere atat a
ofertei, cat şi a cererii de monedă.
10
Monetizarea deficitului bugetar este in mod clar
inflaţionistă pană in momentul in care economia se
indreaptă spre un nou echilibru pe termen lung, cu un nivel
ridicat al preţurilor. Mai mult, dacă guvernul decide să
urmeze această politică an de an, va rezulta o creştere
corespunzătoare a ofertei monetare, adică o continuare a
inflaţiei.
In ţara noastra, legiuitorul2 interzice acoperirea
cheltuielilor bugetului de stat prin recurgerea la emisiunea
monetară sau prin finanţare directă de către bănci, in acest
mod, Romania se inscrie in procesul modernizării financiare,
ea apropiindu-se de "economia pieţelor financiare"
caracteristică ţărilor anglo-saxone.
Finanţarea Ministerului Finanţelor pe piaţa financiară
permite deci limitarea recurgerii la creaţie monetară.
Legea prevede totuşi posibilitatea ca BNR să poată
acorda imprumut fără dobandă, pentru acoperirea
decalajului temporar dintre veniturile şi cheltuielile bugetului
de stat, pe seama resurselor de creditare ale acesteia,
imprumut ce nu poate depăşi intr-un an financiar 10% din
totalul cheltuielilor bugetului aprobat, precum şi dublul
capitalului BNR şi al fondului de rezervă constituit. Această
prevedere permite deci creaţia limitată de monedă pentru
finanţarea decalajului temporar dintre veniturile şi

cheltuielile bugetare din cursul anului fiscal.
Prin aceeaşi lege se admite refinanţarea datoriei
publice interne şi finanţarea deficitului bugetului de stat prin
imprumuturi de stat, in condiţiile legii.
Finanţarea deficitului bugetar pe calea emisiunii
monetare afectează negativ economia, contra efectului
pozitiv iniţial de acoperire a cheltuielilor publice mari, prin
creşterea masei monetare in circulaţie şi, implicit, prin
creşterea inflaţiei şi a preţurilor. In practică este necesară
gestionarea raţională a resurselor financiare procurate prin
imprumut public, deoarece, "finanţarea prin imprumuturi a
unor cheltuieli publice neraţionale, amplificate de plata
dobanzilor şi a comisioanelor, poate duce la folosirea
implicită sau explicită a emisiunii inflaţioniste de monedă, cu
2 Legea nr.72/1996 privind finanţele publice, art. 17.
11
tot cortegiul de urmări nefaste pe care aceasta le
antrenează.”3
2.3. FINANŢAREA NEMONETARĂ A
DEFICITULUI BUGETAR– ÎMPRUMUTUL PUBLIC
2.3.1. Caracteristicile şi destinaţia
împrumutului public
Sub aspect juridic, imprumutul de stat apare ca o
inţelegere intervenită intre o persoană fizică sau juridică, pe
de o parte, şi statul, pe de alta, prin care prima consimte să
pună la dispoziţia statului o sumă de bani, sub formă de
imprumut, pe o perioadă determinată, iar aceasta din urmă
se angajează să o ramburseze la termenul stabilit şi să

achite dobanda şi alte costuri aferente.
Imprumutul public presupune acceptarea unor condiţii
de acordare a creditului. Referitor la dobandă, in cazul
imprumuturilor publice cu destinaţie neproductivă aceasta
este platită din .impozite şi taxe, pe cand in cazul
imprumuturilor cu destinaţie productivă dobanda se va
suporta, in ultimă instanţă, din valoarea nou creată in urma
utilizării productive a imprumuturilor.
Titlurile imprumuturilor publice atestă deţinătorului
calitatea de creditor al statului şi, deşi nu au o valoare
proprie, ele circulă ca şi cum ar avea o asemenea valoare. In
cazul in care sumele imprumutate de stat nu sunt folosite in
scopuri productive , ci pentru consum, titlurile nu au in
spatele lor un capital real, capabil sa producă o valoare
nouă. Cu toate acestea, ele conferă deţinătorului dreptul de
a primi o dobandă din partea statului, dobandă care se
suportă din resurse bugetare şi, ca urmare, titlurile
imprumuturilor publice reprezintă, in acest caz, un dublu
capital fictiv, exprimand redistribuire a PIB. Imprumuturile de
stat prezintă urmatoare trăsături caracteristice:
Imprumutul de stat are caracter contractual. Spre
deosebire de impozit, care constituie o prelevare obligatorie,
3 Gh. Filip, Mecanismele financiar-monetare în procesul tranziţiei la economia de piaţă, Ed. Sedcom
Libris, Iaşi, 1999, p.58
12
stabilită in mod unilateral de către stat in sarcina unei
persoane fizice sau juridice, imprumutul exprimă acordul de
voinţă al părţilor. Condiţiile de emisiune şi de rambursare a

imprumutului, forma si mărimea venitu lui pe care il asigură,
precum şi alte eventuale avantaje acordate imprumutatorilor
se stabilesc de organele de decizie competente ale statului,
fără consultarea prealabilă a subscriitorilor potenţiali.
Persoanele interesate pot să accepte sau să refuze condiţiile
stabilite de stat, dar nu pot pretinde un tratament
preferenţial faţă de ceilalţi subscriitori.
Imprumutul are un caracter rambursabil. Ca mijloc de
procurare a resurselor băneşti de care statul are nevoie,
imprumutul se caracterizează prin aceea că se restituie, la
termenul fixat, persoanelor fizice şi juridice care l-au
acordat, spre deosebire de impozit, care constituie o
prelevare, la dispoziţia statului, definitivă şi nerambursabilă.
La plasarea unui imprumut, statul stabileşte termenul
de rambursare a acestuia care poate fi mai apropiat sau mai
indepărtat, in funcţie de evoluţia previzibilă a veniturilor şi a
cheltuielilor publice. De la această regulă, fac excepţie
împrumuturile perpetue, la emiterea cărora angajamentul
statului se limitează la plata unei anumite dobanzi
creditorilor săi, pe o perioadă de timp nedeterminată, fără să
se stabilească un termen de restituire a imprumutului
propriu zis.
Imprumutul de stat asigură deţinătorilor de inscrisuri
publice, pe langă rambursare a sumei imprumutate, şi o
anumită contraprestaţie. Pentru a putea intra in posesia
sumei de bani care ii lipseşte şi a o folosi potrivit trebuinţelor
sale, statul se angajează să achite sistematic, deţinătorilor
de inscrisuri publice "preţul" acestei folosinţe. "Preţul" la

care ne referim imbracă forma dobanzii, forma caştigului ori
ambele forme, după caz, la care se adaugă adesea şi alte
avantaje materiale.
Statul apelează la imprumuturi fie din necesităţi de
trezorerie, fie din necesităţi de echilibru bugetar. In primul
caz, veniturile bugetare ordinare prevăzute a se realiza in
anul considerat acoperă integral cheltuielile bugetare. Deşi
pe intregul an bugetul de stat se prezintă echilibrat, totuşi
13
pe parcursul acestuia, şi mai ales in primele luni ale anului,
poate să nu existe o concordanţă deplină intre termenele la
care se incasează veniturile şi cele la care se efectuează
cheltuielile. Ca urmare, in unele perioade plăţile devansează
incasarile, ceea ce provoacă un gol de casă, adică o
insuficienţă temporară de resurse, in timp ce in altele se
inregistrează un plus de resurse faţă de ritmul normal al
plăţilor.
In cazul in care disponibilităţile de resurse ale unor
instituţii publice păstrate la trezoreria statului nu acoperă
golul din casă al bugetului de stat, atunci se solicită
imprumuturi pe termen scurt la alţi deţinători de resurse
băneşti de pe piaţă. In ultimă instanţă se face apel la banca
centrală a ţării, sub forma unui avans in contul veniturilor
bugetare viitoare, in limitele şi condiţiile prevăzute de lege.
Resursele băneşti imprumutate de la diverşi deţinători
publici sau privaţi nu măresc masa monetară din circulaţie,
ci numai o redistribuie; in schimb, resursele imprumutate de
la banca centrală reprezintă o emisiune de bani fără
acoperire materială. Apelul la imprumuturi din necesităţi de

trezorerie poate avea consecinţe nefaste asupra circulaţiei
băneşti ori de cate ori vorbim despre sume importante şi nu
se rambursează la termenele prevăzute. De aceea numărul
ţărilor care interzic astfel de credite este in creştere.
In cazul in care veniturile fiscale şi nefiscale ordinare nu
acoperă integral cheltuielile bugetare pe intregul an, pentru
finanţarea deficitului rezultat, statul se imprumută pe piaţa
internă sau in stăinătate.
Pentru imprumuturile contractate pe piaţa internă,
inclusiv la banca centrală, pe termen scurt, se emit bonuri
de tezaur, certificate de trezorerie sau inscrisuri altfel
denumite. In unele ţări emisiunea de astfel de inscrisuri este
plafonată prin lege, in timp ce in altele aceasta este
nelimitată. In acest caz, emisiunea de inscrisuri publice pe
termen scurt, din instrument de trezorerie ( de acoperire a
golurilor temporare de casă), se transformă in mijloc de
echilibrare a bugetului de stat ( de acoperie a deficitului
bugetar).
14
Imprumuturile de stat pentru acoperirea deficitelor
bugetare se incheie, de regulă, pe termene mijlocii şi lungi.
Rambursarea ratelor scadente şi achitarea dobanzi lor
aferente au drept consecinţă sporirea cheltuielilor bugetare,
ceea ce atrage după sine majorarea impozitelor, iar in caz de
insuficienţă a acestora la contractarea de noi imprumuturi.
2.3.2. Clasificarea împrumuturilor de stat
Imprumuturile publice pot fi clasificate după mai multe
criterii.
În funcţie de durata pentru care se contractează,

imprumuturile pot fi: pe termen scurt de pană la un an, pe
termen mijlociu intre 2-5 ani şi pe termen lung, de peste 5
ani. Termenele sunt convenţionale, ele fiind interpretate
diferit in diferite ţări.
După forma venitului ce se poate obţine pe seama
împrumuturilor de stat, se disting:4
Imprumuturi cu dobandă;
Imprumuturi cu caştiguri;
Imprumuturi cu dobandă şi caştiguri.
Obligaţiunile la imprumuturile cu dobandă au anexate
un număr de cupoane, deţinătorul detaşand o dată sau de
două ori pe an un cupon şi il prezintă spre incasare la ghişeul
băncii centrale (sau altă bancă desemnată) pentru a intra in
posesia dobanzii cuvenite.
La imprumuturile cu caştiguri se procedează la trageri
la sorţi a obligaţiunilor. Deţinătorii celor care au ieşit
caştigătoare incasează venitul respectiv sub formă de caştig.
Suma totală a caştigurilor se stabileşte avand in vedere rata
dobanzii, pornind de la suma pe care statul ar fi plătit-o ca
dobandă dacă imprumutul ar fi fost cu dobandă. Această
sumă totală se repartizează sub formă de caştiguri.
A treia variantă reprezintă o combinaţie intre
imprumuturile cu dobandă şi cele cu caştiguri.
După forma în care se realizează, imprumuturile de stat
pot fi: in natură şi in bani. Prima variantă s-a practicat in
fazele iniţiale ale dezvoltării creditului public şi presupunea
4 Filip, Gheorghe (coordinator), Finanţe, Editura Junimea, Iaşi, 2002, p.259
15
obţinerea in formă naturală a unor cantităţi de produse de la
creditori. Imprumuturile de bani au devenit forma
predominantă in prezent.
După caracterul contractului de împrumut,
imprumuturile de stat pot fi: facultative şi forţate. De regulă
se practică prima variantă care presupune consimţămantul
creditorilor , dar in mod excepţional pot să apară situaţii in
care statul impune cetăţenilor să-i acorde un imprumut.
După locul de plasare a înscrisurilor, se disting
imprumuturi interne şi externe. Primele se plaseaza pe piaţa
internă, iar cele externe pe piaţa altor state. O delimitare
riguroasă intre cele două tipuri de imprumuturi este greu de
făcut, intrucat efectele publice ( mai ales cele exprimate intro
valută convertibilă) se vand şi se cumpără la bursă, astfel
incat un imprumut intern poate deveni extern şi invers. De
regulă un imprumut intern se exprimă in monedă naţională,
iar cel extern in moneda altei ţări, considerată valută.
2.3.2.1. Împrumuturi Interne
Imprumuturile publice interne se contractează pe piaţa
financiară naţională. Aceste imprumuturi au ca sursă
capitalurile active temporar disponibile, capitalurile
renţierilor, veniturile băneşti vremelnic disponibile,
economiile băneşti ale producătorilor mici şi mijlocii şi
diferite alte surse. Pentru a putea atrage capitaluri active,
spre a fi utilizate in scopurile dorite, statul trebuie să acorde
o dobandă mai mare decat cea pe care capitalul o poate
avea in procesul de producţie.
Imprumuturile publice interne pot fi de fapt (reale) şi
formale.
Imprumuturile de fapt (reale) sunt acelea care se
acoperă efectiv cu capital intern (domiciliul de subscripţie
corespunde cu domiciliul real al capitalului naţional).
Imprumuturile cu caracter formal sunt acelea la care
subscrierile se fac in interiorul ţării, insă in cea mai mare
măsură capitalul subscris provine din afara graniţelor ţării.
16
Este posibil ca un imprumut real să devină formal prin
cumpărarea obligaţiunilor de la subscriitorii interni de către
persoanele juridice şi fizice din străinătate.
Pentru imprumuturile interne exprimate in monedă
naţională, contractate de persoane juridice de la o instituţie
creditoare pentru finanţarea proiectelor sau a altor activităţi
de importanţă prioritară pentru Romania, Ministerul
Finanţelor este autorizat să emită garanţii in limita cu
cuantumul aprobat de guvern sau de parlament.
Emiterea garanţiilor de stat pentru imprumuturi interne
este condiţionată de acceptarea de către Ministerul
Finanţelor a clauzelor cuprinse in contractele de imprumut
incheiate intre persoanele juridice şi instituţiile creditoare.
Ministerul Finanţelor, in calitate de garant, şi
persoanele juridice ce contractează un imprumut cu garanţia
statului, in calitate de beneficiar (debitor), incheie o
convenţie in care sunt stipulate drepturile şi obligaţiile
părţilor semnatare, inclusiv cele referitoare la plata
comisionului de risc.
In baza acestei convenţii, Ministerul Finanţelor emite in
favoarea instituţiei creditoare scrisoarea de garanţie, in care
se menţionează termenii şi condiţiile de acordare a garanţiei.

In cazul in care beneficiarul imprumutului nu-şi
indeplineşte obligaţia de plată prevazută in contractul de
imprumut şi instituţia creditoare a intreprins toate măsurile
prevăzute in contract, in lege şi in scrisoarea de garanţie
pentru a acoperi plăţile care-i sunt datorate, atunci instituţia
creditoare poate prezenta Ministerului Finanţelor o cerere de
plată, prin care să-i solicite acestuia să plătească potrivit
garanţiei de stat acordate pentru imprumutul intern.
Garanţia de stat pentru imprumuturi interne incetează
in următoarele cazuri:
Imprumutul acoperit de garanţie a fost achitat in
totalitate de beneficiarul acestuia;
Ministerul Finanţelor a efectuat plata sau plăţile, in
totalitate, instituţiei creditoare in numele debitorului;
Termenul de valabilitate prevăzut in scrisoarea de
garanţie a expirat.
17
2.3.2.2. Împrumuturi Externe
Imprumuturile de stat externe se pot contracta direct
de către guvern sau de către societăţile comerciale,
companiile naţionale şi autorităţile publice locale, cu
garanţia statului. Imprumuturile externe se obţin pe baza
unor acorduri internaţionale şi prin plasarea de titluri de
valoare pe pieţele financiare internaţionale.
Guvernul este autorizat să angajeze, potrivit legii,
imprumuturi externe pe termen mediu sau lung, pentru:
Realizarea unor programe de dezvoltare economicosociaIă;

Susţinerea şi echilibrarea balanţei de plăţi externe;
Finanţarea deficitului bugetului de stat;
Refinanţarea datoriei publice,etc.
Intrucat astăzi Romania se află in plin proces de
restructurare, iar economia se confruntă cu o acută lipsă de
resurse fmanciare, este necesar să se apeleze la fmanţarea
externă prin contractarea de imprumuturi pe piaţa fmanciară
internaţională.
Necesarul de imprumuturi externe care se contractează
se determină pe baza stategiei privind datoria publica
externă, in limita plafonului de credite externe şi indatorare
externă, aprobat de Parlamentul Romaniei, pe baza
propunerii guvernului.
Plafonul de indatorare publică externă se stabileşte ca
sumă maximă a imprumuturilor externe pe care le poate
contracta şi garanta statul in decursul unui an calendaristic.
La determinarea acestui plafon se ţine seama de : ponderea
datoriei exteme in produsul naţional brut, raportul dintre
serviciul datoriei publice externe şi volumul exporturilor de
bunuri şi servicii, raportul dintre deficitul balanţei comerciale
şi produsul naţional brut, valoarea exporturilor de bunuri şi
servicii şi rezerva valutară.
Un imprumut acordat dintr-o ţară cu capital mai mare
unei ţări cu un capital mai mic nu se face prin export de
numerar. De asemenea,un imprumut public extern nu
inseamnă pentru ţara debitoare un import de numerar, ci
reprezintă pentru ţara creditoare un export de mărfuri.
18
Imprumuturile externe pot fi pentru mărfuri şi financiare.
Imprumuturile pentru mărfuri se contractează in vederea
cumpărării de mărfuri de la creditor sau din ţara lui.
Imprumuturile financiare se acordă de către organisme
financiare internaţionale in valută convertibilă şi se utilizează
pentru realizarea unor obiective economice importante.
2.3.3. EFECTELE FINANŢĂRII NEMONETARE A
DEFICITULUI BUGETAR
Finanţarea nemonetară a deficitului bugetar reprezintă
o modalitate acceptata, de regulă, in prezent. Prin preluarea
cu imprumut de către stat a unei părţi din aceste rezerve
băneşti, este posibilă redistribuirea de putere de cumpărare,
inclusiv sub forma imprumuturilor, de la deţinătorii de
resurse libere, la dispoziţia statului, pentru a fmanţa
cheltuieli publice, fără a spori masa monetară, in mod
nejustificat, ceea ce inseamna că raportul dintre cererea şi
ofertă de monedă se menţine constant şi in consecinţă
această finanţare poate fi neinf1aţionistă.
Finanţarea prin imprumuturi nu antrenează, in
principiu, efecte dereglatoare, iar dacă se folosesc resurse
imprumutate de la banca de emisiune, impactul poate fi şi
pozitiv deoarece prin comparaţie cu impozitele sau
imprumuturile obligatare imprumutul nu diminuează pe
ansamblu disponibilităţile băneşti de fmanţare a investiţiilor
şi consumului. Un alt efect este vizibil la nivelul creşterii
producţiei sau PNB şi a nivelului preţurilor. Astfel, dacă
Guvernul apelează la imprumuturi pentru fmanţarea
deficitului, posibilitatea de creştere intlaţionistă a preţurilor
este mult mai mică decat in cazul apelului la banca de

emisiune.
Pe fundalul contractării imprumuturilor publice se
manifestă şi mecanismul de producere a efectului de
evicţiune, care majorează cererea in raport cu oferta de
capitaluri de imprumut existentă anterior. Efectul de
evicţiune reprezintă, in concepţia monetaristă, un punct de
vedere opus finanţării deficitului bugetar prin fmanţarea din
imprumuturi.
19
Limitată la sfera investiţiilor, acest efect semnifică o
reducere a investiţiilor private in favoarea creşterii celor
publice. Ca o consecinţă directă, ar urma creşterea ratei
dobanzii pe piaţa financiară, iar aceasta la randul său,
provoacă fuga capitalurilor băneşti private către sectorul
public, deoarece plasarea acestora in titluri de stat ar putea
asigura o rentabilitate mai mare decat investiţia privată.
Analiza produceri efectului de evicţiune trebuie să aibă
In vedere starea reală In care se află economia. Dacă
aceasta funcţionează la intregul potenţial, efectul de
evicţiune poate fi mare şi va anihila impactul pozitiv pe care
Il are creşterea cheltuielilor publice exprimată prin
multiplicatorul lor. Dar, o asemenea situaţie apare mai rar şi
nu ar mai justifica un deficit bugetar finanţat din
imprumuturi.
In schimb dacă economia funcţionează normal,
promovarea deficitului bugetar finanţat prin imprumuturi,
apare ca o soluţie utilă atat pentru relansarea economiei cat
şi pentru atragerea In circuitul economic a unor capitaluri
private disponibile, care nu sunt investite de intreprinzătorii

privaţi.
Emisiune de titluri ale Imprumutului public in contextul
finanţării deficitului bugetar nu exclude şi un impact negativ
asupra evoluţiei masei monetare in circulaţie şi a puterii de
cumpărare a monedei. Efectele negative se amplifică atunci
cand, pe seama acestora, sunt acoperite cheltuielile publice
cu caracter de consum fmal sau pierderi ale intreprinderilor
cu capital de stat.
In plus, este de luat in considerare şi feed-back-ul ce se
reflectă in creşterea deficitului bugetar, ca urmare a
cheltuielilor suplimentare cu plata dobanzilor şi a
comisioanelor aferente datoriei publice rezultate din
aplicarea fmanţării nemonetare a deficitelor bugetare.5
CAPITOLUL 3
5 Filip, Gheorghe, Finanţe Publice, support de curs anul 2 profil Economic, specialiazare Finanţe Bănci
cursuri de zi, anul universitare 2006-2007, p.146-149.
20
STUDIU DE CAZ: DEFICITUL BUGETAR AL ROMÂNIEI ÎN
PERIOADA 2006-2008
3.1. INDICATORI BUGETARI SINTETICI
Procesul bugetar poate fi definit ca ansamblul de activităţi şi
operaţiuni, integrate coerent şi convergent orientate, derulate in timp şi pe
diverse stadii, cuprinzand elaborarea proiectului de buget, adoptarea
bugetului, execuţia bugetului, incheierea şi aprobarea contului de execuţie
bugetară şi controlul bugetar.
Elaborarea principalelor decizii bugetare se deplasează la nivelul
Guvernului prin organismul său specializat - Ministerul Economiei şi
Finanţelor, adoptarea proiectului de buget de către Parlament constituind un
compromis in favoarea executivului.

In legea bugetului de stat se stabilesc volumul veniturilor şi a
structurii acestora pe capitole şi subcapitole, volumul cheltuielilor pe
destinaţii şi pe ordonatori principali de credite pentru bugetul de stat,
bugetele Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, volumul
creditelor externe, volumul fondurilor externe nerambursabile, precum şi
volumul sumelor alocate din veniturile proprii pentru anul 20076 şi pentru
anul 20087 .
Bugetul de stat exprimă relaţiile economice in formă bănească care
apar in procesul repartiţiei produsului intern brut, in conformitate cu
obiectivele de politică economică, socială şi de altă natură ale fiecărei
perioade. Aceste relaţii se manifestă in sens dublu: pe de o parte, ca relaţii
prin intermediul cărora se mobilizează resursele băneşti la dispoziţia statului,
iar pe de altă parte, ca relaţii prin care se repartizează aceste resurse8 –
figura3.1.
Relaţiile de mobilizare a resurselor sunt relaţii de repartiţie a
produsului intern brut către stat prin intermediul impozitelor, taxelor şi
contribuţiilor, la care se adaugă atragerile de disponibilităţi temporare libere
din economie prin intermediul imprumurilor de stat interne.
Repartizarea resurselor prin intermediul bugetului de stat se realizează
prin fluxurile reprezentand finanţarea serviciilor publice in conformitate cu
gruparea cheltuielilor bugetare.
6 Legea nr.486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007, Monitorul Oficial nr.1043/29.12.2006
7 Legea nr.388/2007 privind bugetul de stat pe anul 2008, Monitorul Oficial nr. 902/312.12.2007
8 I. Văcărel, Gh. Bistriceanu, G. Anghelache, …- Finanţe publice – ediţia a IV-a, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti 2004, pag. 500
21
Potrivit datelor oficiale furnizate de Institutul Naţional de Statistică şi
a unui Raport de buget inaintat Parlamentului Romanie9 , putem prezenta

grafic o evoluţie a indicatorilor bugetari sintetici in perioada 2006- 2008
(pondere in PIB), grafic prezentat in graficul 3.2. .
BUGET DE STAT
Figura 3.1. – Mobilizarea şi repartizarea resurselor prin buget
Realizări
2006
Realizări
2007
Realizări
2008
% din PIB
2006 2007 2008
Venituri 108.597 134.173 164.466 32,3 32,5 32,0
Cheltuieli 116.854 147.142 189.122 34,8 35,6 36,9
Deficit -8.257 -12.969 -24.656 -2,5 -3,1 -4,8
Sursa: Elaborat de autor in baza datelor Ministerului Finanţelor Publice
9 www.cdep.ro – Sinteza Bugetului pe anii 2006 – 2007, decembrie 2008
22
Societăţile
comerciale
Instituţii
publice
Alţi agenţi
economici
Populaţie
Străinătate
VENITURILE
STATULUI
DESTINATIA
VENITURILOR
STATULUI
Servicii publice generale
Apărare, ordine public şi
siguranţă socială
Cheltuieli social-culturale
Servicii de dezvoltare
public, locuin, mediu şi
ape
Acţiuni economice
Alte acţiuni
Transferuri din bugetul
de stat
Imprumuturi acordate
Figura 3.2. – Evoluţia indicatorilor bugetari sintetici in perioada
2006 – 2008 (pondere in PIB)
Ceea ce poate face parlamentul guvernul este să determine
componentele bugetului de stat.10 Bugetul are două componente: intrări şi
ieşiri: Intrările la buget se bazează pe taxe şi impozite, iar ieşirile sunt
alocaţiile pentru sectoarele bugetare.
A creşte veniturile inseamnă a creşte impozitele şi taxele. In schimb,
toată lumea ar dori reducerea taxelor şi impozitelor. A reduce impozitele
inseamnă a reduce intrările, dar toţi doresc să crească ieşirile. Trebuie să
existe un echilibru.
Toate ieşirile, deci alocaţiile pentru invăţămant, pentru sănătate,
pentru cultură, pentru asistenţă social, ajutoarele de şomaj, pensiile,
alocaţiile pentru armă, pentru ordine publică derivă din posibilităţile pe care
le are bugetul, in funcţie de aceste intrări. Calculul bugetului porneşte de la
resurse atat in ceea ce priveşte veniturile, cat şi cheltuielile.
In concluzie, veniturile bugetare continuă tendinţa ascendentă
incepand cu anul 2002 ca urmare a poziţiei ciclice favorabile a economiei
cat şi a eforturilor de reformă a administraţiei fiscal şi a imbunătăţirii
colectării acestora.
Aşadar, cnsolidarea bazei veniturilor bugetare este esenţială pentru
asigurarea resurselor necesare indeplinirii angajamentelor in calitate de stat
de membru al Uniunii Europene.
10 Legea bugetului de stat
23
3.2. ANALIZA VENITURILOR BUGETUL DE STAT IN
PERIOADA 2006-2008
Constituirea veniturilor bugetare se face ţinand seama de impozitele,
taxele, contribuţiile şi toate celelalte vărsăminte prelevate de la persoanele
fizice şi/sau jurice11. Astfel, veniturile menţionate in bugetul de stat cuprind
veniturile curente (venituri fiscale şi nefiscale), veniturile din capital şi
incasările din rambursarea imprmnuturilor acordate (figura 3.3.).
Figura 3.3. – Componenetele veniturilor bugetare
In categoria veniturilor bugetare conform legii bugetare şi a Codului
Fiscal intalnim veniturile fiscale ce cuprind impozite directe şi impozite
indirecte, precum impozitul pe profit, impozitul pe salarii şi pe venit,
impozite şi taxe pe proprietate, alte impozite directe, contribuţiile pentru
pensia suplimentară şi pentm persoanele cu handicap, taxa pe valoare
adăugată, accizele, taxele vamale şi alte impozite indirecte –figura3.4.
In categoria veniturilor bugetare potrivit aceloraşi reglementări in
vigoare intalnim şi veniturile nefiscale care cuprind veniturile din proprietate
şi veniturile din vanzări de bunuri şi servicii -figura 3.5.

Figura 3.4. – Componentele veniturilor curente-fiscale
11 Legea bugetului de stat, cap. II – Structura şi regimul veniturilor bugetare, art.3
24
Venituri bugetare
Venituri curente
Incasări din rambursarea
Venituri din capital imprumuturilor acordate
Venitur
i fiscale
Impozite
directe
Impozite
indirecte
Impozit pe
profit
Alte
impozite
indirecte
Impozit pe
salarii şi
venit
Impozite
şi taxe pe
proprietat
Alte
impozite
directe
Contribuţii
Taxa pe
valoare
adăugată
Accize
Taxe
vamale
Venituri nefiscale
Figura 3.5. – Componentele veniturilor curente-nefiscale
Evoluţia şi structura principalelor venituri ale bugetului general
consolidate in perioada 2006 – 2008 sunt prezentate in tabelul 3.6.
Estimarea veniturilor bugetului general consolidate s-a ealizat pe baza
indicatorilor macroeconomici proiectaţi pentru anul 2008 şi a
reglementărilor existente in domeniul fiscal.
Tabelul 3.6. – Evoluţia veniturilor şi a cheltuielilor bugetare in perioada 2006 – 2008
-milioane lei- -procent din PIB- Diferenţe %
2008
2007
Realizări
2006
Realizări
2007
Program
2008
Realizări
2008
Realizări
2006
Realizări
2007
Program
2008
Realizări
2008
Produs intern brut 336.215 412.762 513.175 513.175
VENITURI TOTAL 108.597 134.173 191.113 164.466 32,3 32,5 37,2 32,0 -5,2 23%
Venituri fiscal 65.222 76.662 106.123 95.802 19,4 18,6 20,7 18,7 -2,0 25%
Impozit pe profit 8.335 10.558 15.783 13.046 2,5 2,6 3,1 2,5 -0,5 24%
Impozit pe venit 9.090 14.375 17.543 18.366 2,7 3,5 3,4 3,6 0,2 28%
Impozite şi taxe pe
proprietate
2.653 2.945 4.069 3.362 0,7 0,7 0,8 0,7 -0,1 14%
TVA 28.378 31.243 47.030 40.875 8,4 7,6 9,2 8,0 -1,2 31%
Accize 11.439 12.552 16.072 13.599 3,4 3,0 3,1 2,6 -0,5 8%
Impozit pe comerţ
exterior
2.611 856 1.124 962 0,8 0,2 0,2 0,2 0,0 12%
Alte venituri fiscal 2.716 4.093 4.502 5.592 0,8 1,0 0,9 1,1 0,2 37%
Contribuţii sociale 30.976 39.443 49.934 48.420 9,3 9,6 9,7 9,4 -0,3 23%
Venituri nefiscale 7.076 13.991 23.226 16.512 2,1 3,4 4,5 3,2 -1,3 18%
Venituri din capital 823 963 1.230 915 0,2 0,2 0,2 0,2 -0,1 -5%
Fonduri europene 4.500 3.154 10.600 2.817 1,3 0,8 2,1 0,5 -1,6 -11%
CHELTUIELI TOTAL 116.854 147.142 204.086 189.122 34,8 35,6 39,8 36,9 -2,9 29%
Personal 19.399 33.696 43.389 43.345 5,8 8,2 8,5 8,4 0,0 29%
Bunuri şi servcii 22.802 25.187 34.433 33.225 6,8 6,1 6,7 6,5 -0,2 32%
Dobânzi 3.592 3.096 4.490 3.893 1,1 0,8 0,9 0,8 -0,1 26%
Subvenţii 6.958 6.875 8.157 7.836 2,1 1,7 1,6 1,5 -0,1 14%
Transferuri 50.127 58.660 86.591 78.072 15,1 14,2 16,9 15,2 -1,7 33%
Cheltuieli de capital 13.063 19.607 26.641 23.204 3,9 4,8 5,2 4,5 -0,7 18%
DEFICIT 8.257 12.969 12.973 24.656 2,5 3,1 2,5 4,8 2,3
Elaborate de autor in baza datelor furnizate de Ministerul Finanţelor Publice, BNR şi INS
NOTĂ: In bugetul general consolidate sunt incluse şi fondurile externe
nerambursabile, bugetul trezorerie statutului şi sumele allocate din veniturile proprii
reţinute de ordonatorii principalii de credite.
Aşa cum am menţionat anterior, estimarea veniturilor bugetului
general consolidate s-a realizat pe baza indicatorilor macroeconomici
proiectaţi pentru anul 2008, a modificărilor programate in domeniul fiscal,
luandu-se in calcul şi o recuperare a arietatelor inregistrate pe baza măsurilor
preconizate pentru creşterea gradului de colectare a impozitelor şi taxelor.
25
Veniturile din vanzări
de bunuri şi servicii
Veniturile din
proprietate
Principalele obiective ale măsurilor preconizate le constituie
urmărirea cu atenţie sporită a respectării inlesnirilor la plată acordate,
trecerea imediată la aplicarea procedurilor de executare silită, reorganizarea
şi modernizarea administraţiei publice, infiinţarea administraţiei fiscal ca
organ unic de administrare şi control a veniturilor bugetului general
consolidate.
Potrivit propunerilor veniturilor bugetului general consolidate pentru
anul 2008, a programului pe anul2007 şi a realizărilor aferente anului 200612
am realizat o reprezentare grafică (figura 3.7.) a evoluţiei principalelor
venituri bugetare in perioada 2006-2008.
Figura 3.7. – Evoluţia principalelor venituri bugetare in perioada 2006-2008

Pe baza datelor prezentate in tabelul 3.6. şi a celor reprezentate in
figura 3.7., se constată o creştere semnificativă a tuturor veniturilor
bugetului de stat, respectiv a veniturilor fiscale, a veniturilor nefiscale şi a
veniturilor din capital in anul 2007 comparativ cu abyl 2006 conform datelor
prezentate in tabelul 3.8. şi o diminuare a taxelor vamale şi a fondurilor
externe nerambursabile.
Tabelul 3.8. – Evoluţia componentelor veniturilor bugetului de stat
in anul 2007 comparativ cu anul 2006
Creştere în valoare Creştere în valoare
12 Ministerul Finanţelor Publice – Raportul buget 2007 definnitiv prezentat Parlamentului României
Ministerul Finanţelor Publice – Raport buget 2008 definitiv prezentat Parlamentului României
26
absolută
în 2007 faţă de 2006
relativă
Impozit pe profit 2.223 26,67%
Impozit pe venit 5.285 58,14%
Impozite şi taxe pe proprietate 292 11,00%
Contribuţii de asigurări sociale 8.467 27,33%
Taxa pe valoare adăugată 2.865 10,09%
Accize 1.113 9,73%
Impozit pe comerţul exterior şi
tranzacţii internaţionale (taxe vamale)
-1.755 -67,21%
Venituri nefiscale 6.915 97,72%
Fonduri externe nerambursabile -1.346 29,91%
Venituri din capital 140 17,01%

Elaborate de autor in baza datelor furnizate de Ministerul Finanţelor Publice, BNR şi INS.
In anul 2008 comparativ cu anul 2007 se constată atat o creştere
semnificativă a veniturilor fiscal şi a veniturilor nefiscale, cat şi o diminuare
a veniturilor din capital şi a fondurilor exteerne nerambursabile, conform
datelor prezentate in tabelul 3.9.
Tabelul 3.9. – Evoluţia componentelor veniturilor bugetului de stat
in anul 2008 comparativ cu anul 2007
Creştere în valoare
absolută
Creştere în valoare
relativă
Impozit pe profit 2.488 23,57%
Impozit pe venit 3.991 27,76%
Impozite şi taxe pe proprietate 417 14,16%
Contribuţii de asigurări sociale 8.977 22,76%
Taxa pe valoare adăugată 9.632 30,83%
Accize 1.047 8,34%
Venituri nefiscale 2.521 18,02%
Fonduri externe nerambursabile -337 -10,68%
Venituri din capital -48 -4,98%
Elaborate de autor in baza datelor furnizate de Ministerul Finanţelor Publice, BNR şi INS.
Alături de acestea e observă şi o creştere a veniturilor nefiscale şi a
veniturilor fiscal in anul 2008 faţă de anul 2006 (figura 3.10, figura 3.11,
figura 3.12).
Figura 3.10 – Structura veniturilor bugetului general consolidate realizat in anul 2006
-procent in total venituri-
27
28
Se observă că veniturile bugetului general consolidate pentru anul
2007 au fost in sumă de 134.173 mil RON13 (32,5% din PIB), in creştere cu
0,2% faţă de anul 200614, iar pentru anul 2008 snt estimate la 191.113 mil
RON (37,3% din PIB) , in creştere cu 4,7% faţă de programul anului 200715,
realizat 164.466 mil RON (32% dinPIB) , in scădere cu 0,5%faţă de anul
2007.
Grupand datele din graficele prezentate mai sus obţinem tabelul 3.13.
Tabelul 3.13.-Structura veniturilor bugetului general consolidate in perioada 2006-2008
Anul
Veniturile bugetului general consolidate
-procent total venituri-
Impozit
pe
profit
Impozit
pe venit
Impozite şi
taxe pe
proprietat
CAS TVA Accize Taxe
vamale
Venituri
nefiscale
Venituri
de
capital
Donaţii Alte
venituri
2006 7,68 8,37 2,44 28,5
26,1
3 10,53 2,40 6,52 0,76 4,14 2,51
2007 7,87 10,71 2,19 29,3
23,2
9 9,36 0,64 10,43 0,72 2,35 3,05
2008 7,93 11,17 2,05 29,4
24,8
5 8,27 0,58 10,004 0,56 1,71 3,40
Elaborat de autor pe baza datelor furnizate de Ministerul Finanţelor Publice şi INS
13 Legea nr. 486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007, Monitorul Oficial nr. 1043/29.12.2006
Capitolul II – Structura şi regimul veniturilor bugetare, arft.7
14 Legea nr. 379/2005 privind bugetul de stat pe anul 2006, Monitorul Oficial nr. 1151/19.12.2005
Capitolul II – Structura şi regimul veniturilor bugetare, arft.8
15 Ministerul Finanţelor Publice – Raport buget 2008 definitiv prezentat Parlamentului României, pag.65
29
Pe categorii, ponderea in produsul intern brut a principalelor impozite
va evolua in 2008 comparativ cu 2006 astfel:
Impozitul pe profit, componentă a veniturilor bugetare, va
creştecu 0,25 puncte procentuale pentru profitul obţinut din activităţile de

export, căt şi ca rezultat al măsurilor de relaxare fiscală;
Impozitul pe venit şi salarii va creşte cu 2,8%, determinat de
creşterea caştigului salarial mediu brut şi a numărului mediu de salariaţi, in
categoria impozitului pe venit se cuprind elementele16 redate in figura 3.14. :
Figura 3.14. – elementele impozitului pe venit, profit şi caştiguri din capital
de la persoane fizice
De asemenea, in bugetul de stat există şi cote şi sume defalcate din
impozitul pe venit, care se scad. Acestea cuprind (figura 3.15.) :
16 Legea Bugetului de Stat – Clasificaţia indicatorilor privind bugetul de stat aprobată începând cu anul
2006 prin Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1025/2005 – Anexa 1 – Venituri.
30
Impozit pe
venit, profit şi
câştiguri din
capital de la
persoane fizice
natură
regularizări
impozit pe veniturile din activităţi desfăşurate în baza
contractelor/conevenţiilor civile încheiate potrivit Codului
Civil
impozit pe venituri din transferul
titlurilor de valoare
impozit pe veniturile din
activităţile de expertiză contabilă
tehnică judiciară şi extrajudiciară
impozit pe veniturile din cedarea
folosinţei bunurilor
valorificarea drepturilor de
proprietate intelectuală
impozit pe veniturile obţinute din
valorificarea de bunuri în regim
de consignaţie şi din din activităţi
desfăşurate pe baza unui contract
de agent, comision sau mandat
comercial
impozit pe veniturile din activităţi agricole
impozit pe venituri din dividente
impozitul pe venitul din pensii
impozit pe venit din salarii
impozit pevenituri din dobânzi
impozit pe veniturile realizate
depersoanele fizice realizate de
persoanele fizice nerezidente
transferul proprietăţilor
imobiliare din patrimoniul
personal
impozit pe veniturile din alte
surse
impozit pe veniturile din activităţi independente
Figura 3.15. – Cote şi sume defalcate care se scad din impozitul pe venit
Contribuţiile de asigurări sociale continuă să deţină ponderea cea
mai mare in produsul intern brut, inregistrand o creştere uşoară (de la 9,3%
in anul 2006 la 9,6% in anul 2007 – conform table 3.6. )

Impozitele şi taxele pe proprietate inregistrază o scădere cu
0,39% (de la 0,8% in anul 2006 la 0,7% in anul 2008); acestea cuprind şi
impozitele pe terenuri;
Scădere cu 1,28% a taxei pe valoare adăugată (de la 8,4% in anul
2006 la 8,0% in anul 2008 – conform table 3.6.), ca urmare a diminuării
gradului de colectare;
Uşoară scădere a ponderii accizelor in produsul intern brut ( de la
3,4% in anul 2006 la 2,6% in anul 2008) şi a impozitului pe comerţul
exterior şi tranzacţiile internaţionale – taxele vamale ( de la 0,8% in anul
2006 la 0,2% in anul 2008) este determinată, in principal, de deprecierea
monedei naţionale şi de o estimare mai mică a creşterii importurilor
comparative cu anul 2006;
Alte impozite directe, in categoria cărora veniturile bugetare
cuprind elementele prezentate in figura 3.16.
Infiinţarea incepand cu anul 2004 a administraţiei fiscale unificate, a
reunit sub o singură entitate organizaţionala toate funcţiunile de administrare
fiscală a contribuabililor (inregistrare, evidenţă nominală pe plătitor, control
fiscal, inclusiv componenta de soluţionare a contestaţiilor), şi a condus,
treptat, la perfecţionarea activităţii de administrare a veniturilor bugetare.
Pentru aceasta se au in vedere: imbunătăţirea activităţii administraţiei
fiscale prin apropierea acesteia de contribuabil privit ca partener egal, ceea
ce a creat premisele pentru creşterea nivelului de conformare voluntară la
plată din partea contribuabililor, perfecţionarea activităţii de control prin
dezvoltarea unor acţiuni de control şi a unor activităţi de audit bine
focalizate, dezvoltarea metodelor de gestiune şi control a administrării
veniturilor bugetare pe baza analizei de risc şi a unui plan de acoperire a
riscurilor, furnizarea de servicii moderne de asistenţă a contribuabililor, bine

direcţionate şi care să prezinte incredere.
31
Cote şi sume
defalcate din
impoziul pe venit
Sume defalcate dim
impozitul pe venit
pentru subvenţionarea
energiei termice livrate
populaţiei
Sume defalcate din
impozitul pe venit
pentru echilibrarea
bugetelor locale
Cote defalcate din impozitul pe venit
Trecerea incepand cu anul 2004 la administrarea tuturor obligaţiilor
contribuabilului persoană juridică - de către organul fiscal la care acesta este
luat in evidenţă ca plătitor de impozite şi taxe, a determinat reducerea
costurilor de administrare prin scăderea numărului de plătitori şi
imbunătăţirea mediului de afaceri, prin reducerea numărului de declaraţii şi
de ordine de plată intocmite de către respectivul contribuabil plătitor,
deoarece contribuabilii mari declară şi plătesc lunar obligaţiile, iar
contribuabilii mici şi mijlocii trimestrial, şi, implicit, şi reducerea costurilor
de administrare pentru aceste operaţiuni.
Figura 3.16. – Elementele componente ale altor impozite directe
ca venituri bugetare
32
Alte
impozite
indirecte
Venituri cu destinaţia special din cota unică asupra carburanţilor auto livraţi la intern de producători,
precum şi pentru carburanţii auto consumaţi de aceştia şi asupra carburanţilor importaţi
Taxe şi tarife pentru eliberarea de licenţe şi
autorizaţii de funcţionare
Taxa pntru activitatea de prospecţiune,
explorare şi exploatare a resurselor minerale
Venituri din recuperarea cheltuielilor
judiciare avansate de stat
Taxe de autorizare pentru
producerea/comercializarea alcoolului, băuturilor
alcoolice, produselor din tutun şi cafelei
Taxa de timbre social asupra valorii
automobilelor noi din import
Venituri cu destinaţia special din taxa de
dezvoltare cuprinsă in tariful energiei
electrice şi termice
Taxa asupra unor activităţi dăunătoare
sănătăţii şi din publicitatea lor
Venituri cu destinaţia specialomisionul pentru servicii vamale şi cotele aplicate asupra
veniturilor realizate in domeniul aviaţiei civile
Taxe de timbre pentru
activitatea notarială şi venituri
din timbre judiciar; amenzi
judiciare
Taxa de timbru social asupra
jocuilor de noroc şi taxa pentru
jocurile de noroc
Taxe judiciare şi extrajudiciare
de timbru
Impozit pe ţiţeiul din producţia
internă şi gazelle naturale
Impozit pe veniturile
microintreprinderilor
Alte incasări din impozite
indirecte
In categoria veniturilor nefiscale, parte integrantă a veniturilor
bugetare, componentă a bugetului de stat se includ structurile17 din figura
3.17. şi figura 3.18.
Figura 3.17. – Categorii de venituri din proprietate cuprinse in veniturile nefiscale
din bugetul de stat
Figura 3.18. – Categorii de venituri din vanzări de bunuri şi servicii
cuprinse in veniturile nefiscale.
Totodată ca elemente de venituri bugetare, componentă a bugetului de
stat, se includ şi veniturile din capital şi incasările din rambursarea
imprumuturilor acordate, cat şi subvenţiile.
17 Legea Bugetuluide Stat – Clasificaţia indicatorilor privind bugetul de stat aprobată începând cu anul
2006 prin Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1025/2005 – Anexa 1 – Venituri nefiscale
33
Venituri nefiscale
Venituri din proprietate Vânzări de bunuri şi servicii
Vărsăminte din
profitul net al regiilor
autonome, societăţilor
şi companiilor
Incasări din cota

reţinută, conform
codului penal
Restituiri de fonduri
din finanţarea
bugetară
Venituri din concesiuni
şi inchirieri, din
dividente, din dobanzi
Alte venituri
din propietate
Venituri nefiscale
Venituri din proprietate Vânzări de bunuri şi servicii
Venituri din prestări
servicii şi alte
activităţi
Venituri din taxe
administrative,
eliberări permise
Amenzi, penalităţi
şi confiscări Diverse
venituri
Transferuri voluntare,
altele decat subvenţiile şi
alte transferuri voluntare)
3.3. ANALIZA CHELTUIELILOR BUGETULUI DE STAT IN
PERIOADA 2006- 2008
Constituirea cheltuielilor bugetare se face ţinand seama de toate
ieşirile, deci de toate alocaţiile pentru invăţămant, pentru sănătate, pentru
cultură, pentru asistenţă socială, ajutoarele de şomaj, pensiile, alocaţiile

pentru armată, pentru ordine publică care derivă din posibilităţile pe care le
are bugetul, in funcţie de intrări, de capital şi de incasările din rambursarea
imprumuturilor acordate.
In categoria cheltuielilor bugetare18 aferente sectoarelor naţionale,
respectiv autorităţile publice, apărare naţionala, ordine publică şi siguranţă
naţională, invăţămant, sănătate, cultură, religie şi acţiuni privind activitatea
sportivă şi de tineret, asistenţă socialaă, alocaţii, pensii, ajutoare şi
indemnizaţii, servicii şi dezvoltare publică şi locuinte, mediu şi ape,
industrie, agricultură şi silvicultură, transporturi şi comunicaţii, cercetare
ştiintifică şi alte acţiuni economice, conform legii bugetului de stat,
intalnim:
Figura 3.19. – Componentele cheltuielilor bugetare
In conformitatea cu Legea bugetului de stat pe anul 2006 –
Clasificaţia economică a indicatorilor privind bugetul de stat – cheltuieli
(prezentate in figura 3.20.), instituţiile utilizează incepand cu anul 2006
numai subdiviziunile specifice domeniului lor de activitate şi pentru care
există bază legală pentru efectuarea lor.19
18 Clasificaţia indicatorilor privind bugetul de stat aprobată începând cu anul 006 prin Ordinul
Ministerului Finanţelor Publice nr.1025/2005 – Anexa 1 – Cheltuieli.
19 Art.3 din Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr.1954/2005 privind moificarea Ordinului
Ministerului Finanţelor Publice nr. 1025 – Clasificaţia indicatorilor privind bugetul de stat aprobată
incepand cu anul 2006.
34
Cheltuieli bugetare
-totalÎmprumuturi
acordate
Cheltuieli
de capital
Rambursări de credite,
plăţi de dobânzi,
comisioane la cedite
Cheltuieli
curente
Figura 3.20. – Clasificaţia funcţională a cheltuielilor bugetare
CLASIFICAŢIA cheltuielilor publice20 se face pe mai multe criterii,
cum ar fi:
clasiflcaţia administrativă - pe criteriul institutiilor prin
intermediul carora se efectueaza cheltuieli publice (ministere, institutii
publice autonome, unitati administrativ teritoriale etc.).
clasiflcaţia economică - pe două criterii: al scopului in care sunt
efectuate plăţile (cheltuieli publice curente sau de funcţionare şi cheltuieli
publice de capital sau de investiţii); al existenţei sau nu a unei contraprestaţii
(cheltuieli publice ale serviciilor publice, numite şi administrative şi
cheltuieli publice de transfer).
clasiflcaţia funcţională - pe criteriul sectoarelor de activitate către
care sunt repartizate resursele financiare publice (in domeniul social:
invăţămant, sanitare, ocrotire socială etc.; in domeniul cercetării; in
domeniul economic - investiţii, acordarea de subvenţii şi facilităţi;
clasificaţia financiară pe criteriul momentului efectuării şi a
efectului avut de acestea (cheltuielile publice definitive caracterizate prin
faptul că se finalizeaza cu plăţi la scadenţe ferme, certificand lichidarea
totală a angajării statului pentru efectuarea cheltuielilor prevăzute in buget;
cheltuieli publice temporare: majoritatea sunt operaţiuni de trezorerie
urmate de plăţi cu scadenţe certe; cheltuieli publice virtuale: pe care statul le
va realiza in anumite condiţii doar) şi pe criteriul formei de manifestare

(cu/fără contraprestaţie; definitive/provizorii; speciale/ globale).
20 Marinescu Paul – Managementul instituţiilor publice, Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti,
2003, Cap. XV – Cheltuieli publice, pag.246
35
clasificaţia după rolul cheltuielilor publice in reproducţia socială
- pot fi: cheltuieli publice negative (reale) şi cheltuieli publice pozitive
(economice).
clasificaţia folosită de instituţiile specializate ale O.N.U. - pe
criteriile: funcţională (cheltuielile publice sunt impărţite in cheltuieli pentru:
servicii publice, apărare, educaţie, sănătate, securitate socială, locuinţe şi
servicii comunale, recreaţie, cultură şi religie, acţiuni economice, alte
scopuri) şi economică (cheltuielile publice reprezentand un consum final şi
cheltuielile publice in scopul formării brute de capital).
In România, legea bugetului de stat prevede o clasificaţie in
conformitate cu cea utilizată de O.N.U. Astfel, cheltuielile publice se impart
dupa criteriul economic in: cheltuieli curente (de personal, materiale şi
servicii, subvenţii, prime, transferuri, dobanzi aferente datoriei publice,
rezerve); cheltuieli de capital; împrumuturi acordate (pentru finalizări de
obiective stabilite prin convenţii, pentru creditarea agriculturii, pentru
acoperirea unor arierate) şi rambursări de credite şi plăţi de dobânzi şi
comisioane la credite externe şi interne aşa cum au fost prezentate in figura
3.19. După criteriul funcţional intalnim cheltuielile publice care sunt
prezentate in figura 3.20.
Nivelul cheltuielilor publice poate fi privit din perspectiva statică -
structură la un anumit moment - sau dinamică - ca evoluţie temporară - şi
poate fi analizat urmărind indicatorii: volumul cheltuielilor publice,
ponderea cheltuielilor publice în PIB, respectiv volumul cheltuielilor
publice ce revine în medie pe un locuitor.

Structura cheltuielilor publice este studiată conform clasificărilor
folosite de fiecare stat in parte, cea mai importantă fiind clasificarea
economică şi clasificarea funcţională.
Stabilirea structurii cheltuielilor publice ajută la determinarea diferenţelor de
politică financiară dintre ţările dezvoltate, in curs de dezvoltare şi cele in
tranziţie, precum şi evoluţia in timp a ponderilor acordate diverselor
categorii de cheltuieli publice in acelaşi stat. Este necesară stabilirea
ponderii fiecărei categorii de cheltuieli publice in totalul acestora, pe baza
relaţiei:
unde: - greutatea specifică a categoriei de cheltuieli publice
- cheltuielile publice ale categoriei i
36
- cheltuieli publice totale i - l...n categorii de cheltuieli.
Structura cheltuielilor publice pe diferite categorii se delimitează in cadrul
criteriilor de clasificare a acestora in fiecare stat sau in statisticile
internaţionale.
Dinamica cheltuielilor publice are in vedere modificarea a şase indicatori:
· creşterea nominală şi cea reală a cheltuielilor publice;
· schimbarea raportului cheltuielilor publice in PIB;
· schimbarea volumului mediu al cheltuielilor publice pe cap de
locuitor;
· schimbarea structurii cheltuielilor publice;
· corelaţia dintre creşterea cheltuielilor publice şi creşterea PIB;
· elasticitatea cheltuielilor publice raportată la PIB.
Figura 3.21. – Natura factorilor de influenţă asupra creşterii cheltuielilor publice
Factorii de influenţă asupra creşterii cheltuielilor publice redaţi in
figura3.21 sunt de natură:
demografică (modificări ce au loc in numărul şi structura populaţiei ce

ar trebui să determine adaptări corespunzătoare in ponderea
cheltuielilor publice);
economică (ce vizează in mod special funcţia statului de redistribuire
a resurselor financiare publice după criteriul eficienţei şi echilibrului);
socială (se referă la funcţia de armonizare a veniturilor medii
individuale aparţinand diferitelor categorii sociale);
legaţi de urbanizare (favorizează creşterea cheltuielilor publice);
militară (cresc cheltuielile publice in eventualitatea unor conflicte
armate);
istorică (perpetuarea in timp a unor probleme ca datoriile publice
moştenite de la un regim politic la altul sau ca inflaţia);
politică (se referă la complexitatea funcţiilor statului).
37
Demografic
Economici
Sociali
Natura
factorilor
de
influenţă
Urbanizar
Militari
Politici
Istorici
Analiza eficienţei cheltuielilor publice se face raportand eforturile

financiare la efectele măsurabile (prezente sau estimate) ale fmanţării de
către stat a unor obiective de interes public.
Atunci cand primul termen al acestui raport cunoaşte un decalaj de
ritm - adică, in ciuda creşterii şi diversificării nevoilor cetăţenilor pentru
bunuri publice, resursele financiare menite să achiziţioneze aceste
imbunătăţiri nu cresc in acelaşi ritm - apare o insuficientă permanentizată a
resurselor. Evaluarea eficienţei cheltuielilor publice este responsabilitatea
factorilor de decizie ai aparatului politic, fiind realizată prin utilizarea
indicatorilor conţinuţi in bugetul anual şi in programele pe termen mediu şi
lung. Astfel se poate obţine o eficienţă a cheltuielilor care să ducă, implicit,
la bunăstare socială dacă se intalnesc următoarele condiţii: există
posibilitatea alegerii, dintre mai multe alternative, a variantei celei mai
ieftine in raport cu efectul final obţinut asupra serviciului care se dorea
imbunătăţit; astfel, are loc o modernizare in producerea serviciului, care
maximizează utilitate a resimţită de consumator; preţul plătit pe acest
serviciu cat şi costul in utilizare să fie minime; contextul economico-social
să fie predictibil pe perioade de timp indeajuns de mari.
O consecinţă a existenţei acestui tip de cheltuieli suportate de stat, este
aceea că are loc limitarea pieţei intreprinzătorilor privaţi sau, din altă
perspectivă, delimitarea activităţii economice intr-o dimensiune a pieţei
libere şi una a statului, intr-un sector de piaţă şi unul de non-piaţă, care
urmăreşte indeplinirea unor obiective prestabilite; se are in vedere
repartizarea resurselor intre utilizatorii competitori, pe de o parte, şi valoarea
input-urilor, pe de altă parte.
Eficienţa cheltuielilor publice trebuie să ia in considerare faptul că
resursele financiare publice sunt limitate şi deci ele trebuie să fie optimizate
maximal.
Detalierea informaţiilor referitoare la tipurile de cheltuieli publice
Cheltuielile publice destinate acţiunilor social-culturale care işi au

originea recentă in ideologia politico-economică intervenţionistă21 , care a
apărut in America după cel de-al doilea război mondial. Obiectivele
autorităţii publice in această situaţie sunt: asigurarea ,unui venit minim,
susţinerea cetăţenilor in situaţii defavorizante (cum ar fi şomajul, boala,
handicapul şi bătraneţea), garantarea unui nivel de trai bun pentru intreaga
populaţie in raport cu o anumită listă de servicii şi minimalizarea efectelor
unor evenimente ce implică riscuri sociale. Toate aceste servicii sunt puse la
21 Ideologie întâlnită şi sub denumirea de doctrină a statului bunăstării
38
dispoziţia membrilor societăţii in mod gratuit sau la un preţ mic, ori sunt
acordate indemnizaţii prin intermediul cărora populaţia să-şi poată permite
un standard de viaţă decent, cum ar fi: alocaţii, pensii, ajutoare etc. In ţările
dezvoltate, pentru asigurarea acestor facilităţi se cheltuieşte pană la 50% din
venitul naţional. Cheltuielile publice destinate acţiunilor de natură socioculturală
cuprind de obicei ramuri precum.: sănătatea, invăţămantul,
cultura şi sportul, acţiuni dedicate tineretului, securitatea sau protecţia
socială. In ceea ce priveşte Romania, cheltuielile publice socio-culturale
vizează domeniile prezentate in figura 3.22
Figura 3.22 - Structura cheltuielilor publice socio-culturale
Resursele de finanţare pentru cheltuielile cu acţiuni socio-culturale pot
fi de natură internă sau externă, public sau privată, aşa cum sunt redate in
figura 3.23.
Figura 3.23. – Resursele de finanţare a cheltuielilor publice socio-culturale
Cheltuielile publice pentru sănătate inregistrează la nivel mondial o
tendinţă crescătoare - ţările dezvoltate alocă intre 5,5-10,5% din PIB, in timp
ce ţările in curs de dezvoltare ating niveluri uneori foarte scazute, sub 1 %.
Avand in vedere scopul special pe care şi-l propun aceste cheltuieli publice,
39
Pensie
suplimentară
Invăţămant
Sănătate
Natura
factorilor de
influenţă
Alte cheltuieli
publice
Ajutor de
şomaj
Cultură, religie
şi tineret
Asistenţă
socială
Fonduri bugetare
ale statului,
regiunilor
Cotizaţii ale
unor personae
fizice sau
juridice
Fonduri
proprii ale
organiaţiilor
publice sau
private
Resurse
de
finanţar
Finanţări
externe
rambursabile şi
nerambursabile
Fondurile
organizaţiilor
fără scop lucrativ
Veniturile
instituţiilor
socialculturale
din
activităţi
Veniturile
populaţiei
din taxe
serviciul sănătăţii publice nu poate fi tratat doar ca o afacere copdusă după
legile pieţei - relaţia dintre cerere şi ofertă avand in acest caz mai degrabă o
dimensiune umanitară. Cheltuielile din această categorie se finanţează din
fondurile bugetare, cotizaţiile de asigurări de sănătate, fonduri speciale
pentru sănătate, resurse ale populaţiei care au fost cheltuite ca pacienţi,
ajutor din exterior (OMS, Crucea Roşie etc.).
Factorii care determină politica financiară in invăţămant sunt de
natură demografică (structura specifică a populaţiei), economică (cererea
pentru forţa de muncă calificată şi adaptarea inovaţiilor tehnologice de
ultimă oră şi nu numai) şi politică (principiile ideologice pe care se bazează
stabilirea politicii şcolare ). Structura sistemului de invăţămant diferăa de la
o ţară la alta, conform tradiţiei statelor respective insă in Romania va fi

preluată impărţirea realizată de UNESCO invătămant22.
Cheltuieli publice pentru securitatea socială sunt menite să elimine
cat mai mult posibil efectele riscurilor fizice, economice şi sociale ce
planează asupra vieţii fiecărui membru al societăţii. Pentru aceasta sunt
create planuri sau politici de reducere a şomajului şi sărăciei, ajutoare a
familiilor in dificultate financiare, sau a persoanelor aflate in dificultate
fmanciară, sau a persoanelor defavorizate (care se consideră a fi in general
copii, tineri proaspăt absolvenţi, persoanele in varstă, persoanele
handicapate).
Cheltuielile publice pentru asistenţa socială reprezintă investiţii în
resurse umane deoarece ele au ca efect dezvoltarea capacităţilor indivizilor,
menţinerea stării fizice şi mentale la nivele ridicate ceea ce duce, implicit, la
dezvoltare economică şi socială. Putem spune deci că banii cheltuielilor
publice pentru acţiuni social-culturale nu reprezintă un consum definitiv de
venit naţional ci, dimpotrivă, sunt generatoare de dezvoltare sau de "profit
social".
In afara ajutorului de şomaj23 sunt recomandate şi alte modalităţi care
nu au o natură materială imediată prin crearea unor noi locuri de muncă care
asigură scăderea şomajului pe termen lung24. Aşadar este de preferat o
creştere a prestaţiilor active , fiind acordate facilităţi pentru cei ce angajează
şomeri, in defavoarea soluţiei de creştere a valorii ajutorului de şomaj,
creştere care poate duce pe termen lung la creşterea ratei şomajului.
Sistemul naţional de asigurări din Romania cuprinde: asigurările
sociale de stat, asigurările sociale din cooperaţia meşteşugărească şi a celor
independenţi, asigurările sociale ale asociaţiilor agricole, asigurările sociale
22 Învăţământ preşcolar, învăţământ primar, învăţământ secundar şi învăţământ superior
23 Numit şi forma pasivă de ajutoare a persoanelor rămase fără lucru
24 O ajutoare activă
40
ale agricultorilor cu gospodărie proprie, asigurările sociale ale avocaţilor şi
asigurările sociale ale slujitorilor cultelor.
Cheltuielile publice destinate obiectivelor economice au in vedere
ramurile de activitate strategice sau ramurile care au nevoie de resurse
financiare ridicate care nu pot fi asigurate altfel, ramuri precum transporturi,
construcţii de locuinţe, agricultură, industria extractivă, industria minieră,
industria construcţiei de maşini şi navală, industria siderurgică, şi cuprind
regiile autonome, companiile cu capital de stat, privat sau mixt. Cea mai
importantă măsură adoptată in ceea ce priveşte poluarea este aceea conform
căreia poluatorul plăteşte "reparaţiile" necesare in urma distrugerilor de
mediu pe care le-a făcut.
Cheltuielile publice pentru cercetare au in vedere următoarele tipuri:
· cercetarea fundamentală, scopul fiind unul general de avansare a
cunoaşterii, fără obiective specifice;
· cercetarea aplicativă care presupune punerea in practică şi inovarea
noilor cunoştinte dobandite;
· cercetarea de dezvoltare, cercetare fondată pe cunoştinţe existente,
urmărind aplicarea practică a acestora pentru obţinerea unor rezultate cat
mai bune.
Cheltuielile publice pentru cercetare sunt finanţate in special din
fonduri bugetare fie din cercetare-dezvoltare, fie ale industriei, unde in ţările
dezvoltate are o pondere ridicată de 74,5% din finanţările pe acest domeniu,
fie din fondurile universităţilor (cum ar fi granturile acordate de Academia
Romană) sau din surse exteme.
Cheltuielile pentru servicii publice generale cuprind in structura lor
cheltuielile pentru organele puterii şi administraţiei publice (instituţia
prezidenţială, organele puterii legislative centrale, organele puterii
judecătoreşti, organele executive centrale şi locale) şi organele de ordine
publică (poliţie, jandarmerie, grăniceri, pompieri, penitenciare, paşapoarte,

arhivele statului). Cheltuielile publice apărare finanţează practic funcţia
externă a statului şi se impart in cheltuieli indirecte legate de lichidarea
urmărirea unor conflicte şi cheltuieli directe legate de intreţinerea forţelor
armae din Romania sau aflate in bazele militare din străinătate.
Ce şi in czul veniturilor bugetare, cheltuielile bugetare se compun –
conform legii bugetare, a bugetului de stat şi a Clasificaţiei indicatorilor
privind acest buget – din elementele prezentate in figura 3.24, figura 3.25 şi
figura 3.26., astfel:
41
Dobanzi aferente datoriei publice interne şi externe
şi alte cheltuieli ocaionate de emisiunea şi plasarea
titlurilor de stat şu de riscurile garanţiilor date de
stat in condiţiile legii
prime
transferuri Cheltuieli de personal
Figura 3.24. – Elementele cheltuielilor curente, parte componentă
a cheltuielilor bugetului de stat
Figura 3.25. – Elementele imprumuturilor acordate, parte componentă
42
transferuri
Subvenţii pentru acoperirea diferenţelor de preţ şi tarif
Subvenţii pe produse şi activităţi
Cheltuieli materiale şi servicii
Cheltuieli de personal
Cheltuieli
curente
Subvenţii de la buget pentru instiuţiile

publice
Împrumuturi
acordate
Imprumuturi acordate
persoanelor care beneficiază
de statutul de refugiat şi sunt
lipsite de mijloace de
existenţă
Imprmuturi acordate pentru
finalizarea unor obiective
aprobate prin convenţii
bilateral şi acorduri
interguvernamentale
Microcredite acordate persoanelor fizice care
desfăşoară activităţi pe cont propriu,
aducătoare de venituri, in vederea intreţinerii
materiale
Rambursări de credite
externe
Rambursări de credite, plăţi
de dobâzi şi comisioane la
credite
Plăţi de dobanzi şi
comisioane
Figura 3.26. – Elementele imprumuturilor acordate, parte componentă
In categoria alte transferuri curente s einclud o serie de elemente, aşa
cum este redat in figura 3.27.25

Figura 2.27 – Structura altor transferuri curente
Potrivit datelor oficiale furnizate de Institutul Naţional de Statistică26
şi a unui Raport de buget inaintat Parlamentului Romaniei27, putem prezenta
evoluţia şi principalele caracteristici structurale ale cheltuielilor bugetului
25 Băcescu-Cărbunaru Angelica – Statistică comunitară. Sistemul European de Conturi (SEC), Editura
Universitară, Bucureşti, 2004, pag.95
26 Anuarul Statistic al României 2006 – Capitolul 21 – Finanţe, decebrie 2006, Institutul Naţional de
Statistică al Romaniei
43
Rambursări de credite externe şi plăţi de
dobanzi şi comisioane la credite externe
contractate ordonatorii de credite
Către
instituţii
cu scop
lucrativ
Resurse
bazate pe
PNB
Indemnizaţii
compensatori
Divers
Intre
gospodăriile
populaţiei
Amenzi
şi
penalită
ţi
Loterii
şi jocuri
de noroc
general consolidat in perioada 2006 – 2008, conform tabelului 3.6., cat şi
conform graficele prezentate in figurile 3.27, 3.28, 3.29 şi 3.30.
Figura 3.24. – Evoluţia cheltuielilor bugetului general consolidat
in perioada 2006-2008.
Analizand garficul prezentat in figura 3.27, se constată:
Un trend pozitiv al unor cheltuieli bugetare in 2008 faţă de 2006, cum
sunt:
cheltuielile de personal in valoare absolută cu 23.946 mil RON;
cheltuielile cu bunuri şi servicii in valoare absolută cu 10.423 mil
RON;
cheltuieli cu dobanzi in valoare absolută cu 301 mil RON;
cheltuielile privind transferurile in valoare absolută cu 27.945 mil
RON;
cheltuielile de capital in valoare absolută cu 10.141 mil RON.
Un trend pozitiv al cheltuielilor bugetare primare privind subenţiile in
2007 faţă de 2006 in valoare absolută cu 878 mil RON.
27 www.mfinante.ro – Raport buget 2008 definitiv prezentat Parlamentului României, pag.60
44
Făcand o analiză şi asupra datelor privind evoluţia cheltuielilor
bugetului general consolidat in perioada 2006-2008 ca pondere a acestora in
PIB, se observă:
a) o creştere a ponderii in PIB in anul 2008 faţă de anul 2006 a:
cheltuielilor de personal cu 2,6%;
cheltuielile privind transferurile intre unităţi ale administraţiei publice
cu 0,1%;
cheltuielilor de capital cu 0,6%.
b) diminuare a ponderii in PIB in anul 2008 faţă de anul 2006 a :
cheltuielilor primare cu dobanzile cu 0,3%;
cheltuieli primare privind bunurile şi servicile cu 0,3%;
cheltuielilor bugetare primare privind subvenţiile cu 0,6%
Figura 3.28 – Structura cheltuielilor bugetului general consolidat in anul 2006
- procent in totalul cheltuieli –
Figura 3.29. – Structura cheltuielilor bugetului general consolidat in anul 2007
- procent in total cheltuieli -
45
Figura 3.30. – Structura cheltuielilor bugetului general consolidat in anul 2008
- procent in total cheltuieli -
Rezultă că principalele modificări structurale ale cheltuielilor
bugetului general consolidat estimate pentru anul 2008 sunt următoarele:
46
Subvenţiile se remercă tendinţa uşor descrescătoare a cheltuielilor
cu subvenţiile de la buget, ceea ce arată retragerea treptată a statului din
economie;
Creşterea ponderii cheltuielilor de personal in produsul intern
brut 8,4% din PIB in anul 2007, faţă de 5,8% din PIB in anul 2006, in
condiţiile includerii şi a cheltuielilor salariale in natură sub forma normei de

hrană, uniformei şi a echipamentului obligatoriu sau a locuinţei de serviciu,
reclasificarea de la cheltuieli materiale;
Scăderea ca pondere în produsul intern brut, comparativ cu
anul 2006, a bunurilor şi serviciilor (cu 0,3% din PIB) şi reducerea
dobânzilor (0,8% faţă de 1,1%), tendinţă ce permite consolidarea limitelor
de manevră in cadrul politicii bugetare prin redirecţionarea fondurilor
publice pentru susţinerea creşterii economice.
Estimarea subvenţiilor s-a făcut avand restrangerea sferei de acordare
a acestora astfel incat politica de subvenţioare să fie armonizată cu
angajamentele asumate in procesul de negociere privind aderarea la Uniunea
Europeană incepand cu anul 2007, precum şi cu exigenţele şi cerinţele
integrării in Uniunea Europeană, in vederea atingerii parametrilor minimali
de performanţă din această zonă.
Cheltuielile de capital propuse pentru anul 2008 sunt in sumă de
23.204 mil RON respectiv 4,5% din PIB, in creştere cu 0,6% faţă de anul
2006, ceea ce reflectă o imbunătăţire a politicii de cheltuieli, deoarece
direcţionarea fondurilor publice către cheltuielile de capital influenţează
pozitiv pe termen mediu şi lung creşterea economică.
In domeniul investiţiilor publice un accent deosebit se va pune
incepand cu anul 2007 pe:
· dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transport;
· protecţia mediului prin dezvoltarea infrastructurii in acest sector,
investiţiile fiind axate pe lucrări de epurare a apelor menajere uzate şi pe
depozitarea ecologică a deşeurilor menajere;
· dezvoltarea retelelor de apa potabilă şi realizarea programelor
de lucrări de apărare impotriva inundaţiilor;
· investiţii in agricultură constand in continuarea lucrărilor la
sistemele de irigaţii şi de ameliorare a solului;

· programele de reabilitări şi consolidiiri de şcoli şi spitale.
Grupand datele din graficele prezentate mai sus obţinem tabelul:
Tabel 3.31 - Structura cheltuielilor bugetului general consolidat
in perioada 2006-2008
47
Anul Cheltuielile bugetului general consolidat
- procent în total cheltuieli -
Cheltuieli
de
personal
Bunuri
şi
servicii
Dobânzi Subvenţii Transferuri Cheltuieli
de capital
2006 17,39 19,51 3,07 5,95 42,90 11,18
2007 22,90 17,12 2,10 4,67 39,87 13,34
2008 22,91 17,56 2,05 4,14 41,08 12,26
Elaborat de autor in baza datelor furnizate de inisterul Finanţelor Publice şi Institutul Naţional de
Statistică
Analiza execuţiei bugetare operative in perioada 01.01.2006 -
30.09.2006 arată faptul că veniturile bugetului general consolidat au fost in
sumă mai mare comparativ cu perioada similară a anului 2005, ca urmare a
unei bune colectări.
Sumele suplimentare estimate la venituri se localizează, in principal,
la impozitul pe profit (ca urmare a creşterii incasărilor din impozitul pe
profit in primele nouă luni ale anului 2006), impozitul pe venit (ca urmare a
creşterii numărului mediu de salariaţi), taxa pe valoarea adăugată, accize şi
taxe vamale (determinate de modificarea volumului importului). Cheltuielile

bugetului general consolidat au fost majorate in luna iunie 2006, iar
veniturile bugetului general consolidat au fost suplimentate. Acestea se
explică in fapt aderării la Uniunea Europeană, aderare care necesită resurse
adiţionale către o serie de domenii: infrastructură, dezvoltare regională şi
coeziune socială, reforme ale administraţiei publice.
Execuţia bugetară in primele cinci luni ale anlui 2006 confirmă
evoluţiile favorbile din anul precedent, in condiţiile in care soldul bugetului
general consolidat s-a menţinut pozitiv, conform execuţiei bugetare
operative28. Şi la nivelul lunii septembrie 2006 observăm – in urma analizei
datelor date publicităţii de Ministerul Finanţelor Publice – aelaşi trend
pozitiv, execuţia bugetară inregistrand un excedent la nivelul bugetului
general consolidat29.
Execuţia bugetară in perioada ianuarie – septembrie 2007 s-a
desfăşurat fiind caracterizată de :
· evoluţia ascedentă a veniturilor bugetare stabilite la inceputul
anului 2006 inregistrandu-se o crştere nominală a veniturilor bugetului
general consolidat ( 134.173 mil RON in 2007 faţă de 108.597 mil RON in
200630); ca urmare a creşterii incasărilor la bugetul general consolidat,
28 Guvernul Romaniei – Ministerul Integrăii Europene – Evoluţii înregsitrate în pregătirea pentru

aderarea
la Uniunea Europeană în perioada 01.05.2006 – 14.07.2006, pag.56.
29 www.mfinante.ro – Raport privind execuţia bugetului de stat consolidate în perioada ianuarie –
septembrie 2006
30 www.mfinante.ro – Raport Buget 2007 înaintat României – Evoluţia veniturilor bugetului general
consolidate in anii 2005 – 2006, pag.26
48
indeosebi din impozitul pe venit, din taxa pe valoare adăugată şi din accize,
ponderea veniturilor in PIB majorandu-se faţă de perioada corespunzătoare a
anului precedent.
· o creştere nominală in 2007 a ponderii cheltuielilor bugetului
general consolidate in PIB faţă de perioada similară a anului 2006 cu 0,8% (
147.142 mil RON in 2007 faţă de 116.854 mil RON in 2006).
Ca stat de Membru al Uniunii Europene incepand cu anul 2007
Romania asigură plata contribuţiei sale pentru finanţarea bugetului acestei
Uniuni Europene in cadrul sistemului resurselor proprii. Nivelul maxim al
resurselor proprii necesare finanţării bugetului comunitar31 sunt in valoare de
1.123,6 mil euro pentru 2007, 1.207,7 mil euro pentru 2008, 1.187,4 mil
euro pentru 2009 şi 1.307, 4 mil euro pentru 2010.
3.4. EVOLUŢIA DEFICITULUI BUGETAR ROMANESC AFERENTĂ
PERIOADEI 2006-2008 ŞI PREVIZIUNI PENTRU ANII 2009-2012
Evoluţia veniturilor, cheltuielilor şi deficitului bugetar
Deficit bugetar dublu in 2008 faţă de ţinta anunţată
Romania a avut o politica fiscala prociclica, bazata pe estimari
31 www.mfinante.ro – Raport Buget 2007 înaintat Parlamentului României, pag.11
49
nerealiste ale veniturilor si pe cresteri de cheltuieli publice care au condus la
acumularea unor dezechilibre macroeconomice semnificative, manifestate
printr-un deficit de cont curent si o rata a inflatiei ridicate.
Veniturile bugetare au fost supra estimate la nivelul de 37,2% din PIB,
faţă de o execuţie de doar 32% din PIB.
Politica de cheltuieli a fost expansionistă, deficitul bugetar rezultat la
sfărşitul anului fiind de 4,8% din PIB conform metodologiei cash, şi de 5,2%
din PIB conform meto\dologiei ESA95, nivel inacceptabil pentru o economie
care a crescut in 2008 cu aproape 8 procente.
Cheltuielile realizate peste nivelul resurselor disponibile nu au fost

canalizate către activităţi productive, fiind orientate cu preponderenţă spre
cheltuieli de personal şi cheltuieli cu bunuri şi servicii.
Multiplele rectificări bugetare au acentuat caracterul inflaţionist şi
prociclic al politicii bugetare prin majorarea veniturilor şi cheltuielilor
programate intr-un mod nesustenibil.
Cheltuielile bugetului general consolidate in trimestrul IV al anului
2008 au crescut cu 30% faţă de trimestrul anterior in timp ce incasările
bugetare au scăzut cu 2,6%.
Deficitul bugetar inregistrat doar in ultimul trimestru al anului a atins
nivelul de 16 miliarde lei, faţă de un nivel de 2 miliarde inregistrat trimestrul
anterior.
Administraţia Fiscală
In ciuda creşterii economice din ultimii ani, ponderea veniturilor
bugetare in produsul intern brut stagnează in jurul valorii de 32% in timp ce
ponderea cheltuielilor publice a crescut semnificativ.
Veniturile şi cheltuielile BGC în raport cu creşterea PIB 32
Fiscalizarea economiei esta redusă şi există activităţi care se
desfăşoară in afara pieţelor, in gospodăriile populaţiei sau la negru. Creşterea
32 Veniturile şi cheltuielile BGC nu include instituţiile autofinanţate
50
economică ridicată din perioada 2005-2008 a fost insoţită de o majorare a
activităţilor din economia neobservată, precum şi de extinderea evaziunii
fiscale.-
Ponderea economiei neobservate in PIB s0a majorat de la 14,5% in
anul 2004 la peste 21% in anul 2008.
- Valoarea adăugată brută in termini nominali din economia
neobservată s-a triplet in perioada 2005-2008.
- Munca la negru constituie cea mai importantă parte a economiei
neobservate. In primele 9 luni din 2008 munca la negru reprezenta 50,8% din
economia neobservată.
- Evaziunea fiscală la plata TVA a ajuns in anul 208 la aproape 24
miliarde lei faţă de 7,4 miliarde lei in anul 2004.
Intreaga economie neobservată este nefiscalizată, iar progrese in
fiscalizarea acesteia nu se pot inregistra decat intr-o perspectivă indelungată:
- Veniturile bugetare potenţiale rezultate din fiscalizarea economiei
neobservate reprezintă circa 11% din PIB (impozit pe venit, contribuţii de
asigurări sociale şi TVA).
- Veniturile potenţiale corespunzătoare economiei neobservate
estimate pentru anul 2008 ar fi fost de aproximativ 58 miliarde lei, din care
29 miliarde lei din impozitarea muncii la negru.
- Numai evaziunea fiscală la palata TVA a reprezentat in 2008 aproape
5% din PIB.
3.5. EFECTELE POLITICII-FISCAL BUGETARE DIN ANUL
2008 ASUPRA ANULUI 2009
Efecte externe
Depăşirea plafonului de 3% din PIB pentru deficitul bugetar admis
conform Pactului de stabilitate şi creştere, ceea ce pune Romania in situaţia
de a i se aplica procedura de deficit excesiv.
Reucerea ratingului suveran către agenţiile internaţionale de rating sub
categoria de grad investiţional (minim BBB-) cu consecinţe negative asupra
costurilor aferente finanţării externe la nivel guvernamental.
Lipsa de predictibilitate a politicii fiscal-bugetare şi derapajul bugetar
major de la sfărşitul anului trecut au condus la erodarea increderii
investitorilor străini in perspectivele economiei romaneşti. In ultima parte a
anului trecut, fluxul de investiţii străine a scăzut de la 963 miilioane euro in
octombrie la mai puţin de 400 milioane euro in decembrie.
Efecte interne
51
Obligaţiile neonorate ale administraţiei central şi locale către agenţii
economici de 7,7 miliarde lei, echivalentul a 2,1 miliarde euro (1,5% din
PIB) care au condus l ao restrangere artificial a volumului de activitate,
indeosebi, in construcţii s-au majorat in noiembrie doar cu 13,4%.
Creşterea cu 16,4% miliarde lei datoriei publice guvernamentale la 30
noiembrie 2008 faţă de sfarşitul anului 2007 ca urmare a finanţării unui
deficit bugetar mult mai mare decat cel estimate, in condiţiile turbulenţelor
de pe pieţele financiare internaţionale, restrangerii activitaţii la nivel global
şi creşterii randamentelor obţinute emisiunea de titluri de stat in lei.
Necesitatea ajustării cheltuielilor publice şi a deficitului bugetar in
condiţiile unui mediu economic dificil.
Lipsa de absorbţie a fondurilor europene. Spre exemplu, neefectuarea
plăţilor in agricultură din avansul primit de la UE a făcut ca o suprafaţă
important să nu fie cultivată.
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
52
Ca urmare a aderării Romaniei la Uniunea Europeană, ţara noastră va
elabora o serie de documente programatice, care pot fi sectoriale sau
generale, in care vor fi cuprinse acţiunile şi politicile pe care guvernul roman
şi le-a propus. De asemenea, politica fiscal-bugetară va trebui să ţină sema
de prevederile regulamentelor cuprinse in Pactul de Creştere şi stabilitate, iar
politica economică va urma orientările cuorinse in InstrucTiunile Generale
de Politică Economică.
Evoluţii şi tendinţe macroeconomice in perioada 2010-2012
Produsul intern brut pe componente de utilizare 2009 2010 2011 2012 Ritm
mediu
anual
2010-2012
Produsul intern brut 2,5 4,5 5,5 6,0 5,4

Cererea internă, din care: 3,9 5,6 6,2 6,5 6,1
-Consumul final individual al populaţiei 4,3 5,6 6,1 6,0 5,9
-Consumul final colectiv al administraţiei publice -1,0 1,5 1,7 3,0 2,1
-Formarea brută de capital fix 5,0 6,8 7,7 8,6 7,7
Expotul de bunurii şi servicii 3,5 8,3 11,7 13,3 11,1
Importul de bunuri şi servicii 6,9 10,2 12,0 12,9 11,7
Creşterea economică
In perioada 20101-2012, produsul intern brut va creşte cu un ritm
mediu annual de 5,4%. Această prognoză se bazează pe presupunerea că
mediul economic intern şi internaţional se va imbunătăţi, in concordanţă cu
ultima prognoză a Comisie Europene, dezechilibrele pe piaţa produselor,
piaţa financiară şi piaţa muncii se vor atenua, iar economia romănească va
intra pe o traiectorie accelarată.
Cererea internă se va situ ape o tendinţă de creştere, susţinută in
special de reluarea procesului investiţional, fiind previzionată să se majoreze
cu un ritm mediu annual de 7,7%.
Consumul final individual al populaţiei va inregistra un ritm mediu
annual de creştere de 5,9% , ceea ce reprezeintă o calmare a inclinaţiei spre
consum a populaţiei, aşteptandu-se a majorare a inclinaţiei spre economisire
care va susţine finanţarea proiectelor de investiţii.
Produsul intern brut pe ramuri 200
2010 201
2012 Ritm
mediu
53
annual
2010-2012
Industrie -1,0 2,0 3,5 3,8 3,1
Agricultură, silvicultură şi
piscicultură
4,2 2,5 2,1 2,4 2,3
Construcţii 6,2 8,9 10,6 12,4 10,6
Servicii 3,3 5,1 6,0 6,3 5,8
Produsul intern brut 2,5 4,5 5,5 6,0 5,4
Industrie
Valoarea adăugată brută din industrie va creşte cu un ritm annual de
3,1%.
Construcţii
Construcţiile vor continua să reprezinte domeniul cel mai dynamic din
economia romănească, dar evoluţiile anuale vor fi mai temperate faţă de anii
anteriori. Ritmul mediu annual de crştere in construţii va fi de 10,6%.
Agricultură
In ceea ce priveşte agricultura se prevăd niveluri mai moderate (ritmul
mediu annual va fi de 2,3%) in situaţia unor condiţii climatice normale.
Comerţ exterior
Comerţul de bunuri şi servicii se va ccelerea, urmand să revină pe
pieţele consecrate deja şi pe altele noi, şi să inregistreze ritmuri medii anuale
de peste 11%. Ca urmare, contribuţia negativă a exportului net la creşterea
produsului intern brut se va situ ape o pantă descendentă, reducandu-se de la
1,9 procente in 2009 la 1,1 procente in 2012.
Balanţa externă
Deficitul commercial se va ameliora, reducandu-şi ponderea in pIB cu
2 puncte procentuale in anul 2012 cokmparativ cu anul 2010. exporturile şi
importurile de bunuri intracomunitare vor inregistra un ritm mediu de
creştere de 12,6% şi respective 8,8%.
Ca urmare a evoluţiei favorabile balanţei de bunuri şi servicii,

ponderea deficitului de cont current in PIB se va diminua cu aproape 2
puncte procentuale, de la 10,3% in 2009 la 8,5% cat se estimează pentru
anul 2012.
Număr de salariaţi
54
Numărul mediu de salariaţi din economie va urma să creasă cu circa
350 mii de persoane (6,9%), cu un ritm mediu annual de 2,3%.
Cele mai inseminate creşteri ale numărului mediu de salariaţi in acest
interval de timp se vor inregistra in activităţile: tranzacţii imobiliare,
intermedieri financiare, construcţii, comerţ cu ridicata şi cu amănuntul,
repararea autovehiculelor, motocicletelor şi a bunurilor personale şi de ux
gospodăresc şi transport, depozitare şi comunicaţii.
Numărul şomerilor inregistraţi va continua să scadă, iar la sfarşitul
lunii decembrie 2012 va ajunge la 415 mii persoane, cu o rată a şomajului de
4,5% in scădere cu 1 punct procentual faţă de sfarşitul anului 2009.
Veniturile salariale
In perioada 2010-2012, caştigul salarial mediu brut se va majora cu
ritmuri de peste 8% anual ajungand la 2340 in anul 2012, in creştere cu
28,6% faţă de anul 2009, iar caştigul salarial mediu net va fi de 1726 lei.
Salariul real va creşte cu un ritm mediu anual 5,1%.
Inflaţia
Creşterea preţurilor de consum 2009 2010 201
201
Dec. Faţă de dec. anterior 4,5 3,5 3,0 2,6
Medie anuală 5,0 3,7 3,2 2,8
Cadrul fiscal şi bugetar pe termen mediu
Stabilitatea, sustenabilitatea, finanţarea sectoarelor fundamentale

pentru o creştere economică durabilă, protejarea intereselor econoice ale
55
populaţiei, asigurarea securităţii sociale şi adreasarea riscurilor
macroeconomice, reprezintă pilonii principali pe baza cărora s-a construit
cadrul bugetar pe termen mediu.
Obiectivul specific pe termen mediu este reprezentat de ajustarea
bugetului general consolidat către o ţintă a deficitului de 1% din PIB, ceea
ce va oferi suficientă siguranţă pentru evitarea depăşirii limitei impuse de
Uniunea Europeană.
Veniturile, Cheltuielile şi Deficitul bugetului general consolidat (%PIB)
2009
Estimări
2010
Estimări
2011
Estimări
2012
Estimări
VENITURI 33,5 32,8 32,7 32,7
CHELTUIELI 35,5 34,7 34,2 33,7
DEFICIT 2,0 1,9 1,5 1,0
Cadrul bugetar pe termen mediu este orientativ şi nu inlude măsurile
fiscale si administrative ce vor fi luate pentru creşterrea ponderii in PIB pe
termen mediu. Acest cadru va fi ajustat odată cu finalizarea viziunii bugetare
pe termen mediu in cursul anului 2009.
Politica Fiscala
Obiective:
- Transparenţă, predictibilitate, stabilitate şi transpunerea inlegislaţia
romană a tuturor directivelor europene ce urmează a se aplica din 2010.

- Imbunătăţirea nivelului de colectare a veniturilor publice şi creşterea
ponderii acestora in PIB.
- Un grad sporit de conformare voluntară a contribualilor, relativ la
obligaţiile fiscale ce le revin acestora.
- Intensificarea activităţilor de monitorizare, indrumare şi control şi o
mai eficientă edministrare a veniturilor statului inclusiv prin măsuri de
extindere a procesului de monitorizare şi supraveghere pentru produse cu un
grad inalt de risc din punct de vedere al evaiuznii fiscale.
Impozitul pe venit
Menţinerea cotei unice de impozitare de 16% a veniturilor şi
asigurarea echităţii in repartizarea sarcinii fiscale pentru persoanele cu
venituri mici, prin acordarea de compensaţii şi deduceri fiscale.
Stabilirea unui impozit unitar pe caştigurile bursiere.
56
Aplicarea măsurilor adoptate anterior in ceea ce priveşte fiscalizarea
agriculturii (măsuri adoptate anterior şi suspendate in timp, ca de exemplu
art.74, alin.(4) din Codul fiscal.
Impozit pe profit
- Menţinerea cotei unice de impozitare directă de 16%
- Introducerea sdistemului de impozitare pentru anumite activităţi.
- Neimpozitarea profitului reinvestit.
TVA
Perceperea unei TVA de 19% şi la tranzacţiile imobiliare efectuate in
scopuri comerciale decătre persoane fizice. Reintroducerea măsurilor
simplificate la TVAQ pentru tranzacţiile cu bunuri imobile şi introduceerea
măsurilor simplificate la importul de echipamente necesare investiţiilor
proprii ale contribuabililor.
Accize
Majorarea accizelor pentru anumite produse supuse accizelor

armonizate, respectiv pană in anul 2011, potrivit graficului prevăzut in anexa
nr.1 la titlul VII din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările
şi completările ulterioare.
Contribuţia la asigurările sociale
Reglementarea prin Codul fiscal a contribuţiilor de asigurări sociale
(CAS, CASS, şomaj, accidente de muncă şi boli profesionale) şi egalizarea
bazei impozabile prevăzute pentru calculul contribuţiilor cu cea utilizată la
calculul impozitului pe salarii, in scopul asigurării sustenabilităţii sistemului
public de pensii.
Alte impozite şi taxe
- Impozitarea căştigurilor din tranzacţiile imobiliare in scopuri
comerciale.
- Supra taxarea produselor de lux.
BIBLIOGRAFIE
57
1. Filip, Gh., Finanţe publice, Ed. Junimea, Iaşi, 2002
2. Filip, Gh., M.onofrei, Politici financiare, Ed. Sedcom Libris, Iaşi,
2001
3. Ignat, I., Pohota, I., Luţac, Gh., Pascariu, G., Economie politică,
Ed. Economică, Bucureşti, 2002
4. Manolescu, Gh., Buget: abordare economică şi financiară, Ed.
Economică, Bucureşti, 1997
5. Martinescu, G., Finanţarea deficitului bugetar public şi impactul său
economic, Ed. Universităţii Al.I. Cuza, iaşi, 2003
6. Văcărel, I. (coordonator), Finanţe Publice, Ediţia a V-a, Ed.
Didactică şi Pedagogică, , Bucureşti, 2003
7. Bistriceanu Gh. D., Lexicon de finanţe-bănci-asigurări, Vol. II, Ed.
8. Bistriceanu Gh. D., Lexicon de finanţe-bănci-asigurări, Vol. I, Ed.

9. Breton A., Competitive Governments, An Economic Theorz of
Politics and Public Finance, Cambrige Universitz Press, 1999.
10. Comaniciu C., Fiscalitatea: Valenţe multidimensional, Ed.
Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2005.
11. Condor I., Drept fiscal şi financiar, Ed. Tribuna Economică,
Bucureşti, 1996. Herciu M.,
12. Moldovan I., Finanţe Publice, suport de curs.
13. Hoanţă N., Economie şi fianţe publice, Ed. Polirom, Iaşi, 2000.
14. Moldovan I., Finanţe publice, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2003.
58
15. Moşteanu T., Politici fiscale şi bugetare pentru reformarea
economiei şi relansarea creşterii economice, Ed. Economică,
Bucureşti, 2003.
16. Moşteanu T., Bugetul şî Trezoreria publica, Ed. Didactică şi
Pedagogică, , Bucureşti, 1997.
17. Popescu D. N., Finanţe ublice, Ed. Economică, Bucureşti, 2002.
18. Rivoire J., Les enigmes economiques, PUF, Paris, 1992.
19. Sempre H., Budget et tresor, Ed. Cujas, Paris, 1973.
20. Talpoş I., Finaţele României, Vol. 1, Ed. Sedona, Timişoara, 1996.
21. Văcărel I., Finanţe Publice, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
2000.
22. Văcărel, Gh. Bistriceanu, Gabriele Anghelache, M. Boduar, F.
Bercea, T. Moşteanu, F. Gheorghe, Finanţe Publice, Ed. Didactică
şi Economică, Ediţia a IV-a, Bucureşti, 2003.
23.Legea nr. 379/15.12.2005 privind bugetulului de stat pentru anul
2006, publicat în Monitorul Oficial al României nr.
1115/19.12.2005.
24.„Raportul privind situaţia macroeconomică pentru anul 2007 şi

proiecţia acesteia pe anii 2008-2010”, Raport elaborat de
Ministerul Finanţelor Publice.
25. www.mfinante.ro – Monisterul Economiei şi Fiananţelor Din
România.
26. www.insse.ro – Institutul Naţional De Statistică Din România.
59

Deficitul Bugetar

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Deficitul Bugetar

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CAPITOLUL 1

ASPECTE TEORETICE PRIVIND DEFICITUL

1.1. DEFICITUL BUGETAR – DEFINIŢIE ŞI

Activitatea economică a fiecărei ţări se desfaşoară

potrivit unui mecanism economic, in care principala funcţie

este cea de conducere şi reglare a proceselor economice. Un

rol important in realizarea acestei funcţii revine pieţei

concurenţiale, pe care se regleaza raportul de interese prin

participarea agenţilor economici la formularea cererii şi

ofertei, la infaptuirea lor şi a echilibrului economic. In acest

context, statul participă atat ca agent economic, cat şi ca

autoritate publică, prin funcţia acestuia de a crea şi exercita

cadrul legislativ. Statul influenţeaza derularea proceselor

economice prin parghiile economico-financiare la care poate

apela: parghia fiscală, parghia vamală, cea a cheltuielilor

publice. Piaţa generează, la randul ei, factori de influenţa

precum preţul, costul, profitul, dobanda etc. Cuantificat in

formă monetară, acest mecanism financiar il reflectă, de

fapt, pe cel economic. Bugetul de stat deţine in cadrul

sistemului financiar, 25-30%.

Din punct de vedere juridic, bugetul de stat reprezinta o

lege, un act normativ (necesită aprobarea in parlament) cu

caracter previzional (prevăzut pentru o perioadă de timp in

viitor) şi obligatoriu, care prevede şi autorizează veniturile şi

cheltuielile statului, pe durata unui an. Bugetul de stat

reflectă optiunile de politică economică, socială şi financiară

ale statului, referitoare la o perioadă de un an.

stat (ca de altfel a oricaărui tip de buget) este echilibrul

bugetar, dar acesta din urmă nu se realizează, de cele mai

multe ori, in mod automat, prin acoperirea cheltuielilor

bugetare cu veniturile bugetare, in astfel de situaţii spunem

că bugetul se elaborează cu deficit1 de finanţare, care poartă

numele de deficit de bugetare.

Deficitul bugetar este opusul surplusului bugetar care

are loc atunci cand veniturile fiscale depăşesc cheltuielile

Deficitul care se bazează pe diferenţa dintre suma

cheltuielilor publice ocazionate cu plăţile prin transferuri şi

cele pentru cumpărare de bunuri şi servicii publice şi suma

veniturilor fiscale este considerat deficit primar. Dacă la

deficitul primar se adaugă plăţile de dobanzi aferente

imprumutului de stat, inscrise in buget sub formă de

cheltuiala publică, se obţine deficitul total.

Deficitul total inregistrat intr-un an poate fi divizat in

1. deficitul structural, care are loc atunci cand bugetul

ajustat in mod ciclic este in deficit şi

2. deficitul ciclic, care este definit ca deficitul bugetar

total minus deficitul structural.

Deficitele bugetare au devenit, in societatea modernă,

un fenomen cvasiobişnuit, pe fundalul amplificării

cheltuielelor publice şi deteriorării situaţiei financiare a

multor state, mai mult sau mai puţin dezvoltate.

1.2. CAUZELE APARIŢIEI DEFICITULUI BUGETAR

ale deficitului bugetar impreuna cu altele, cum ar fi: rata

inflaţiei sau şomajul.

Existenţa deficitului bugetar se datorează mai multor

cauze, dintre care pot fi enumerate următoarele:

1. scăderea producerii de bunuri şi servicii in economie,

2. creşterea cheltuielilor in scopul realizării anumitor

3. creşterea activităţii sectorului obscur al economiei;

4. creşterea cheltuielilor marginale ale producţiei

5. emisiunea monetară in exces şi care să nu justifice o

O importanţă deosebită dintre cele enumerate o au

scăderea ratei de producere a economiei şi creşterea