Sunteți pe pagina 1din 71

CAPITOLUL 1

ASPECTE TEORETICE PRIVIND DEFICITUL

BUGETAR

1.1. DEFICITUL BUGETAR – DEFINIŢIE ŞI

CARACTERISTICI

Activitatea economică a fiecărei ţări se desfaşoară

potrivit unui mecanism economic, in care principala funcţie

este cea de conducere şi reglare a proceselor economice. Un

rol important in realizarea acestei funcţii revine pieţei

concurenţiale, pe care se regleaza raportul de interese prin

participarea agenţilor economici la formularea cererii şi

ofertei, la infaptuirea lor şi a echilibrului economic. In acest

context, statul participă atat ca agent economic, cat şi ca

autoritate publică, prin funcţia acestuia de a crea şi exercita

cadrul legislativ. Statul influenţeaza derularea proceselor

economice prin parghiile economico-financiare la care poate

apela: parghia fiscală, parghia vamală, cea a cheltuielilor

publice. Piaţa generează, la randul ei, factori de influenţa

precum preţul, costul, profitul, dobanda etc. Cuantificat in

formă monetară, acest mecanism financiar il reflectă, de

fapt, pe cel economic. Bugetul de stat deţine in cadrul

sistemului financiar, 25-30%.

Din punct de vedere juridic, bugetul de stat reprezinta o

lege, un act normativ (necesită aprobarea in parlament) cu

caracter previzional (prevăzut pentru o perioadă de timp in

viitor) şi obligatoriu, care prevede şi autorizează veniturile şi

cheltuielile statului, pe durata unui an. Bugetul de stat

reflectă optiunile de politică economică, socială şi financiară

ale statului, referitoare la o perioadă de un an.


Unul din principiile de baza ale elaborării bugetului de

stat (ca de altfel a oricaărui tip de buget) este echilibrul

bugetar, dar acesta din urmă nu se realizează, de cele mai

multe ori, in mod automat, prin acoperirea cheltuielilor

bugetare cu veniturile bugetare, in astfel de situaţii spunem

că bugetul se elaborează cu deficit1 de finanţare, care poartă

numele de deficit de bugetare.

Deficitul bugetar este opusul surplusului bugetar care

are loc atunci cand veniturile fiscale depăşesc cheltuielile

publice.

Deficitul care se bazează pe diferenţa dintre suma

cheltuielilor publice ocazionate cu plăţile prin transferuri şi

cele pentru cumpărare de bunuri şi servicii publice şi suma

veniturilor fiscale este considerat deficit primar. Dacă la

deficitul primar se adaugă plăţile de dobanzi aferente

imprumutului de stat, inscrise in buget sub formă de

cheltuiala publică, se obţine deficitul total.

Deficitul total inregistrat intr-un an poate fi divizat in

doua componente:

1. deficitul structural, care are loc atunci cand bugetul

ajustat in mod ciclic este in deficit şi

2. deficitul ciclic, care este definit ca deficitul bugetar

total minus deficitul structural.

Deficitele bugetare au devenit, in societatea modernă,

un fenomen cvasiobişnuit, pe fundalul amplificării

cheltuielelor publice şi deteriorării situaţiei financiare a

multor state, mai mult sau mai puţin dezvoltate.

1.2. CAUZELE APARIŢIEI DEFICITULUI BUGETAR


Sistemul economiei de piaţă aduce cu sine probleme

ale deficitului bugetar impreuna cu altele, cum ar fi: rata

inflaţiei sau şomajul.

Existenţa deficitului bugetar se datorează mai multor

cauze, dintre care pot fi enumerate următoarele:

1. scăderea producerii de bunuri şi servicii in economie,

pe ansamblu;

2. creşterea cheltuielilor in scopul realizării anumitor

programe sociale;

3. creşterea activităţii sectorului obscur al economiei;

4. creşterea cheltuielilor marginale ale producţiei

sociale;

1 Gheorghe D. Bistriceanu, Lexicon de finanţe-bănci-asigurări, Vol. II, Ed. Economică, Bucureşti, 2001,

p.31.

5. emisiunea monetară in exces şi care să nu justifice o

creştere economică.

O importanţă deosebită dintre cele enumerate o au

scăderea ratei de producere a economiei şi creşterea

sectorului "invizibil". Existenţa acestor motive duce la

micşorarea bazei de impozitare.

In primul caz are loc micşorarea producerii de bunuri in

cadrul ţării, scad veniturile directe ale persoanelor fizice şi

juridice, iar, in consecinţă, scad veniturile la bugetul de stat.

Deci, planul prevăzut pentru bugetul de stat nu se

indeplineşte. In al doilea caz intreprinderile inceteaza să mai

plătească impozitele datorate statului. Economia "tenebră"

se deosebeşte de cea obişnuita, "legală", prin faptul că

firmele şi intreprinderile care funcţioneaza in cadrul acestei


economii nu sunt inregistrate, deci nu plătesc impozite.

Tendinţa de creştere a ratei datoriei externe

semnalizează aproape cu certitudine apariţia unei crize de

lichiditate, deoarece nici o ţară nu poate inregistra modificări

structurale atat de rapide incat nivelul critic al ratei datoriei

externe să se schimbe in mod substanţial in fiecare an.

Cauzele apariţiei deficitului bugetar

Daca echilibrul bugetar public se prezintă ca egalitate

intre impozite şi taxe (TA) pe de o parte, iar pe de altă parte,

cheltuielile guvemamentale (G) şi transferurile (TR), atunci:

BS = TA – G – TR

Scăderea situaţiei economice

Micşorarea veniturilor intreprinderilor şi persoanelor fizice

Se dezechilibrează balaMnţaic bşourgaerteual ubia dzee is dtaet :i mvepnoiztuitrairlee < cheltuielile

BD = - BS = G + TR – TA

unde: BS indică excedentul bugetar, BD indică deficitul

bugetar.

Excedentul sau deficitul bugetar depinde, in mare

parte, de venit. La nivelurile scăzute ale venitului, bugetul

este deficitar, deoarece plăţile guvemamentale sunt mai

mari decat incasările realizate din colectarea impozitului pe

venit. In contrast, excedentul bugetar va fi mare, dacă

venitul este mare, datorită volumului impozitelor Incasate.

De asemenea, această formulă demonstrează că deficitul

bugetar nu depinde doar de politicile adoptate de puterea

publică reflectate in cota de impozitare, cheltuieli şi

transferuri de sume - ci şi de orice alt factor care ar putea

produce oscilaţia nivelului venitului.


CAPITOLUL 2

CĂILE DE FINANŢARE A DEFICITULUI BUGETAR

2.1. TIPURI DE FINANŢARE A DEFICITULUI

BUGETAR

Deficitul bugetar şi sursele de finanţare a acestuia a

reprezentat in ultimii ani o problemă a majorităţii statelor in

curs de dezvoltare dar şi a celor dezvoltate. Principalul motiv

al apariţiei deficitului bugetar este creşterea mai rapidă a

cheltuielilor decat a veniturilor.

Există două tipuri de surse de finanţare a deficitului

bugetar:

1. Surse de finanţare interne ;

2. Surse de finanţare exteme.

De preferat este finanţarea din surse interne deoarece

cea din surse externe conduce la creştera datoriei publice

externe şi implicit la creşterea datoriei publice totale.

1. Surse de finanţare internă. Dintre sursele de

finanţare internă amintim:

finanţare bancara interna;

sume provenite din privatizare;

valorificarea active lor statului;

imprumuturi de stat.

Fiecare din aceste surse prezintă atat avantaje cat şi

dezavantaje. Dintre toate metodele de finanţare internă

probabil că cele mai multe dezavantaje le prezintă

emisiunea monetară deoarece o creştere a masei monetare

fără acoperire conduce la creşterea ratei inflaţiei care


conduce la o creştere a ratei de dobanda reală şi in final la o

diminuare a investiţiilor.Avantajul acestei surse de finanţare

ar fi că nu afectează creşterea datoriei publice.

In cadrul titlurilor de stat includem: certificate de

trezorerie denominate in lei, certificate de trezorerie

denominate in valuta, obligaţiuni de stat in lei sau valută,

certificate de trezorerie. Aceste titluri prezintă avantajul,

pentru cumpărători, că sumele obţinute din dobanzi nu sunt

supuse impozitării.

2. Surse de finanţare externă. Dintre sursele de

finanţare externă amintim:

imprumuturi externe;

finantare bancara externa;

emisiunea de titluri de stat pe piata externa; etc.

Pana in anul 2004 deficitul bugetar in Romania a fost

finanţat in special din surse externe ulterior, renunţandu-se

la această metodă, deficitul a fost finanţat din surse interne

in principal.

Principalul dezavantaj pe care il prezintă finanţarea din

surse externe este reprezentat de creşterea datoriei publice

exteme care poate deveni la un moment dat nesubstenabilă.

Deasemenea finanţarea din surse externe poate afecta

cursul de schimb, poate conduce la o depreciere a monedei

naţionale in raport cu principalele valute.

Deşi ar părea ca deficitul bugetar reprezintă o boală a

economiei nu este chiar aşa, deficitul bugetar trebuie să

existe intrucat prin intermediul său se asigură stabilitatea


output-ului şi a şomajului, redistribuirea veniturilor intre

generaţii, relaxarea fiscală in cazul variaţiei venitu lui supus

impozitării etc.

Romania nu este singura ţară care se confruntă cu un

deficit bugetar multe state dezvoltate se confruntă cu acest

fenomen.

2.2. MONETIZAREA DEFICITULUI BUGETAR ŞI

IMPACTUL ACESTEIA

Procesul emisiunii monetare, adică vanzarea de active

lichide băncilor comerciale, este numit monetizarea

deficitului şi are un pronunţat caracter inflaţionist, in mod

practic, fenomenul se produce astfel: Ministerul Finanţelor

poate vinde titluri de stat (bonuri de tezaur sau alte

instrumente specifice) Băncii Naţionale, care in acest mod

"acordă imprumut" Ministerului Finanţelor (statului),

determinand astfel scăderea volumului valoric al titlurilor de

stat obţinute de public.

Pe măsură ce Banca Naţională cumpără titluri de stat,

ea oferă băncilor comerciale rezerve suplimentare de active

lichide şi astfel creşte cantitatea de bani din economie.

Banca Naţională poate cumpăra titluri de stat de pe piaţa

secundară pentru determinarea vanzărilor de astfel de titluri,

ceea ce constituie un echivalent modem al emisiunii

monetare.

Monetizarea deficitului afectează economia crescand

cheltuielile totale datorita creşterii cheltuielilor publice şi a

celor private, ca urmare a creşterii ofertei monetare. Pe de

altă parte, un nivel ridicat al venitului naţional va conduce la

creşterea nevoii de bani pentru tranzacţii şi in scopuri de


precauţie. Deşi se poate prognoza cu certitudine că venitul

naţional va creşte, efectul monetizării deficitului asupra ratei

dobanzii este incert, deoarece are loc o creştere atat a

ofertei, cat şi a cererii de monedă.

10

Monetizarea deficitului bugetar este in mod clar

inflaţionistă pană in momentul in care economia se

indreaptă spre un nou echilibru pe termen lung, cu un nivel

ridicat al preţurilor. Mai mult, dacă guvernul decide să

urmeze această politică an de an, va rezulta o creştere

corespunzătoare a ofertei monetare, adică o continuare a

inflaţiei.

In ţara noastra, legiuitorul2 interzice acoperirea

cheltuielilor bugetului de stat prin recurgerea la emisiunea

monetară sau prin finanţare directă de către bănci, in acest

mod, Romania se inscrie in procesul modernizării financiare,

ea apropiindu-se de "economia pieţelor financiare"

caracteristică ţărilor anglo-saxone.

Finanţarea Ministerului Finanţelor pe piaţa financiară

permite deci limitarea recurgerii la creaţie monetară.

Legea prevede totuşi posibilitatea ca BNR să poată

acorda imprumut fără dobandă, pentru acoperirea

decalajului temporar dintre veniturile şi cheltuielile bugetului

de stat, pe seama resurselor de creditare ale acesteia,

imprumut ce nu poate depăşi intr-un an financiar 10% din

totalul cheltuielilor bugetului aprobat, precum şi dublul

capitalului BNR şi al fondului de rezervă constituit. Această

prevedere permite deci creaţia limitată de monedă pentru

finanţarea decalajului temporar dintre veniturile şi


cheltuielile bugetare din cursul anului fiscal.

Prin aceeaşi lege se admite refinanţarea datoriei

publice interne şi finanţarea deficitului bugetului de stat prin

imprumuturi de stat, in condiţiile legii.

Finanţarea deficitului bugetar pe calea emisiunii

monetare afectează negativ economia, contra efectului

pozitiv iniţial de acoperire a cheltuielilor publice mari, prin

creşterea masei monetare in circulaţie şi, implicit, prin

creşterea inflaţiei şi a preţurilor. In practică este necesară

gestionarea raţională a resurselor financiare procurate prin

imprumut public, deoarece, "finanţarea prin imprumuturi a

unor cheltuieli publice neraţionale, amplificate de plata

dobanzilor şi a comisioanelor, poate duce la folosirea

implicită sau explicită a emisiunii inflaţioniste de monedă, cu

2 Legea nr.72/1996 privind finanţele publice, art. 17.

11

tot cortegiul de urmări nefaste pe care aceasta le

antrenează.”3

2.3. FINANŢAREA NEMONETARĂ A

DEFICITULUI BUGETAR– ÎMPRUMUTUL PUBLIC

2.3.1. Caracteristicile şi destinaţia

împrumutului public

Sub aspect juridic, imprumutul de stat apare ca o

inţelegere intervenită intre o persoană fizică sau juridică, pe

de o parte, şi statul, pe de alta, prin care prima consimte să

pună la dispoziţia statului o sumă de bani, sub formă de

imprumut, pe o perioadă determinată, iar aceasta din urmă

se angajează să o ramburseze la termenul stabilit şi să


achite dobanda şi alte costuri aferente.

Imprumutul public presupune acceptarea unor condiţii

de acordare a creditului. Referitor la dobandă, in cazul

imprumuturilor publice cu destinaţie neproductivă aceasta

este platită din .impozite şi taxe, pe cand in cazul

imprumuturilor cu destinaţie productivă dobanda se va

suporta, in ultimă instanţă, din valoarea nou creată in urma

utilizării productive a imprumuturilor.

Titlurile imprumuturilor publice atestă deţinătorului

calitatea de creditor al statului şi, deşi nu au o valoare

proprie, ele circulă ca şi cum ar avea o asemenea valoare. In

cazul in care sumele imprumutate de stat nu sunt folosite in

scopuri productive , ci pentru consum, titlurile nu au in

spatele lor un capital real, capabil sa producă o valoare

nouă. Cu toate acestea, ele conferă deţinătorului dreptul de

a primi o dobandă din partea statului, dobandă care se

suportă din resurse bugetare şi, ca urmare, titlurile

imprumuturilor publice reprezintă, in acest caz, un dublu

capital fictiv, exprimand redistribuire a PIB. Imprumuturile de

stat prezintă urmatoare trăsături caracteristice:

Imprumutul de stat are caracter contractual. Spre

deosebire de impozit, care constituie o prelevare obligatorie,

3 Gh. Filip, Mecanismele financiar-monetare în procesul tranziţiei la economia de piaţă, Ed. Sedcom

Libris, Iaşi, 1999, p.58

12

stabilită in mod unilateral de către stat in sarcina unei

persoane fizice sau juridice, imprumutul exprimă acordul de

voinţă al părţilor. Condiţiile de emisiune şi de rambursare a


imprumutului, forma si mărimea venitu lui pe care il asigură,

precum şi alte eventuale avantaje acordate imprumutatorilor

se stabilesc de organele de decizie competente ale statului,

fără consultarea prealabilă a subscriitorilor potenţiali.

Persoanele interesate pot să accepte sau să refuze condiţiile

stabilite de stat, dar nu pot pretinde un tratament

preferenţial faţă de ceilalţi subscriitori.

Imprumutul are un caracter rambursabil. Ca mijloc de

procurare a resurselor băneşti de care statul are nevoie,

imprumutul se caracterizează prin aceea că se restituie, la

termenul fixat, persoanelor fizice şi juridice care l-au

acordat, spre deosebire de impozit, care constituie o

prelevare, la dispoziţia statului, definitivă şi nerambursabilă.

La plasarea unui imprumut, statul stabileşte termenul

de rambursare a acestuia care poate fi mai apropiat sau mai

indepărtat, in funcţie de evoluţia previzibilă a veniturilor şi a

cheltuielilor publice. De la această regulă, fac excepţie

împrumuturile perpetue, la emiterea cărora angajamentul

statului se limitează la plata unei anumite dobanzi

creditorilor săi, pe o perioadă de timp nedeterminată, fără să

se stabilească un termen de restituire a imprumutului

propriu zis.

Imprumutul de stat asigură deţinătorilor de inscrisuri

publice, pe langă rambursare a sumei imprumutate, şi o

anumită contraprestaţie. Pentru a putea intra in posesia

sumei de bani care ii lipseşte şi a o folosi potrivit trebuinţelor

sale, statul se angajează să achite sistematic, deţinătorilor

de inscrisuri publice "preţul" acestei folosinţe. "Preţul" la


care ne referim imbracă forma dobanzii, forma caştigului ori

ambele forme, după caz, la care se adaugă adesea şi alte

avantaje materiale.

Statul apelează la imprumuturi fie din necesităţi de

trezorerie, fie din necesităţi de echilibru bugetar. In primul

caz, veniturile bugetare ordinare prevăzute a se realiza in

anul considerat acoperă integral cheltuielile bugetare. Deşi

pe intregul an bugetul de stat se prezintă echilibrat, totuşi

13

pe parcursul acestuia, şi mai ales in primele luni ale anului,

poate să nu existe o concordanţă deplină intre termenele la

care se incasează veniturile şi cele la care se efectuează

cheltuielile. Ca urmare, in unele perioade plăţile devansează

incasarile, ceea ce provoacă un gol de casă, adică o

insuficienţă temporară de resurse, in timp ce in altele se

inregistrează un plus de resurse faţă de ritmul normal al

plăţilor.

In cazul in care disponibilităţile de resurse ale unor

instituţii publice păstrate la trezoreria statului nu acoperă

golul din casă al bugetului de stat, atunci se solicită

imprumuturi pe termen scurt la alţi deţinători de resurse

băneşti de pe piaţă. In ultimă instanţă se face apel la banca

centrală a ţării, sub forma unui avans in contul veniturilor

bugetare viitoare, in limitele şi condiţiile prevăzute de lege.

Resursele băneşti imprumutate de la diverşi deţinători

publici sau privaţi nu măresc masa monetară din circulaţie,

ci numai o redistribuie; in schimb, resursele imprumutate de

la banca centrală reprezintă o emisiune de bani fără

acoperire materială. Apelul la imprumuturi din necesităţi de


trezorerie poate avea consecinţe nefaste asupra circulaţiei

băneşti ori de cate ori vorbim despre sume importante şi nu

se rambursează la termenele prevăzute. De aceea numărul

ţărilor care interzic astfel de credite este in creştere.

In cazul in care veniturile fiscale şi nefiscale ordinare nu

acoperă integral cheltuielile bugetare pe intregul an, pentru

finanţarea deficitului rezultat, statul se imprumută pe piaţa

internă sau in stăinătate.

Pentru imprumuturile contractate pe piaţa internă,

inclusiv la banca centrală, pe termen scurt, se emit bonuri

de tezaur, certificate de trezorerie sau inscrisuri altfel

denumite. In unele ţări emisiunea de astfel de inscrisuri este

plafonată prin lege, in timp ce in altele aceasta este

nelimitată. In acest caz, emisiunea de inscrisuri publice pe

termen scurt, din instrument de trezorerie ( de acoperire a

golurilor temporare de casă), se transformă in mijloc de

echilibrare a bugetului de stat ( de acoperie a deficitului

bugetar).

14

Imprumuturile de stat pentru acoperirea deficitelor

bugetare se incheie, de regulă, pe termene mijlocii şi lungi.

Rambursarea ratelor scadente şi achitarea dobanzi lor

aferente au drept consecinţă sporirea cheltuielilor bugetare,

ceea ce atrage după sine majorarea impozitelor, iar in caz de

insuficienţă a acestora la contractarea de noi imprumuturi.

2.3.2. Clasificarea împrumuturilor de stat

Imprumuturile publice pot fi clasificate după mai multe

criterii.

În funcţie de durata pentru care se contractează,


imprumuturile pot fi: pe termen scurt de pană la un an, pe

termen mijlociu intre 2-5 ani şi pe termen lung, de peste 5

ani. Termenele sunt convenţionale, ele fiind interpretate

diferit in diferite ţări.

După forma venitului ce se poate obţine pe seama

împrumuturilor de stat, se disting:4

Imprumuturi cu dobandă;

Imprumuturi cu caştiguri;

Imprumuturi cu dobandă şi caştiguri.

Obligaţiunile la imprumuturile cu dobandă au anexate

un număr de cupoane, deţinătorul detaşand o dată sau de

două ori pe an un cupon şi il prezintă spre incasare la ghişeul

băncii centrale (sau altă bancă desemnată) pentru a intra in

posesia dobanzii cuvenite.

La imprumuturile cu caştiguri se procedează la trageri

la sorţi a obligaţiunilor. Deţinătorii celor care au ieşit

caştigătoare incasează venitul respectiv sub formă de caştig.

Suma totală a caştigurilor se stabileşte avand in vedere rata

dobanzii, pornind de la suma pe care statul ar fi plătit-o ca

dobandă dacă imprumutul ar fi fost cu dobandă. Această

sumă totală se repartizează sub formă de caştiguri.

A treia variantă reprezintă o combinaţie intre

imprumuturile cu dobandă şi cele cu caştiguri.

După forma în care se realizează, imprumuturile de stat

pot fi: in natură şi in bani. Prima variantă s-a practicat in

fazele iniţiale ale dezvoltării creditului public şi presupunea

4 Filip, Gheorghe (coordinator), Finanţe, Editura Junimea, Iaşi, 2002, p.259

15
obţinerea in formă naturală a unor cantităţi de produse de la

creditori. Imprumuturile de bani au devenit forma

predominantă in prezent.

După caracterul contractului de împrumut,

imprumuturile de stat pot fi: facultative şi forţate. De regulă

se practică prima variantă care presupune consimţămantul

creditorilor , dar in mod excepţional pot să apară situaţii in

care statul impune cetăţenilor să-i acorde un imprumut.

După locul de plasare a înscrisurilor, se disting

imprumuturi interne şi externe. Primele se plaseaza pe piaţa

internă, iar cele externe pe piaţa altor state. O delimitare

riguroasă intre cele două tipuri de imprumuturi este greu de

făcut, intrucat efectele publice ( mai ales cele exprimate intro

valută convertibilă) se vand şi se cumpără la bursă, astfel

incat un imprumut intern poate deveni extern şi invers. De

regulă un imprumut intern se exprimă in monedă naţională,

iar cel extern in moneda altei ţări, considerată valută.

2.3.2.1. Împrumuturi Interne

Imprumuturile publice interne se contractează pe piaţa

financiară naţională. Aceste imprumuturi au ca sursă

capitalurile active temporar disponibile, capitalurile

renţierilor, veniturile băneşti vremelnic disponibile,

economiile băneşti ale producătorilor mici şi mijlocii şi

diferite alte surse. Pentru a putea atrage capitaluri active,

spre a fi utilizate in scopurile dorite, statul trebuie să acorde

o dobandă mai mare decat cea pe care capitalul o poate

avea in procesul de producţie.

Imprumuturile publice interne pot fi de fapt (reale) şi

formale.
Imprumuturile de fapt (reale) sunt acelea care se

acoperă efectiv cu capital intern (domiciliul de subscripţie

corespunde cu domiciliul real al capitalului naţional).

Imprumuturile cu caracter formal sunt acelea la care

subscrierile se fac in interiorul ţării, insă in cea mai mare

măsură capitalul subscris provine din afara graniţelor ţării.

16

Este posibil ca un imprumut real să devină formal prin

cumpărarea obligaţiunilor de la subscriitorii interni de către

persoanele juridice şi fizice din străinătate.

Pentru imprumuturile interne exprimate in monedă

naţională, contractate de persoane juridice de la o instituţie

creditoare pentru finanţarea proiectelor sau a altor activităţi

de importanţă prioritară pentru Romania, Ministerul

Finanţelor este autorizat să emită garanţii in limita cu

cuantumul aprobat de guvern sau de parlament.

Emiterea garanţiilor de stat pentru imprumuturi interne

este condiţionată de acceptarea de către Ministerul

Finanţelor a clauzelor cuprinse in contractele de imprumut

incheiate intre persoanele juridice şi instituţiile creditoare.

Ministerul Finanţelor, in calitate de garant, şi

persoanele juridice ce contractează un imprumut cu garanţia

statului, in calitate de beneficiar (debitor), incheie o

convenţie in care sunt stipulate drepturile şi obligaţiile

părţilor semnatare, inclusiv cele referitoare la plata

comisionului de risc.

In baza acestei convenţii, Ministerul Finanţelor emite in

favoarea instituţiei creditoare scrisoarea de garanţie, in care

se menţionează termenii şi condiţiile de acordare a garanţiei.


In cazul in care beneficiarul imprumutului nu-şi

indeplineşte obligaţia de plată prevazută in contractul de

imprumut şi instituţia creditoare a intreprins toate măsurile

prevăzute in contract, in lege şi in scrisoarea de garanţie

pentru a acoperi plăţile care-i sunt datorate, atunci instituţia

creditoare poate prezenta Ministerului Finanţelor o cerere de

plată, prin care să-i solicite acestuia să plătească potrivit

garanţiei de stat acordate pentru imprumutul intern.

Garanţia de stat pentru imprumuturi interne incetează

in următoarele cazuri:

Imprumutul acoperit de garanţie a fost achitat in

totalitate de beneficiarul acestuia;

Ministerul Finanţelor a efectuat plata sau plăţile, in

totalitate, instituţiei creditoare in numele debitorului;

Termenul de valabilitate prevăzut in scrisoarea de

garanţie a expirat.

17

2.3.2.2. Împrumuturi Externe

Imprumuturile de stat externe se pot contracta direct

de către guvern sau de către societăţile comerciale,

companiile naţionale şi autorităţile publice locale, cu

garanţia statului. Imprumuturile externe se obţin pe baza

unor acorduri internaţionale şi prin plasarea de titluri de

valoare pe pieţele financiare internaţionale.

Guvernul este autorizat să angajeze, potrivit legii,

imprumuturi externe pe termen mediu sau lung, pentru:

Realizarea unor programe de dezvoltare economicosociaIă;


Susţinerea şi echilibrarea balanţei de plăţi externe;

Finanţarea deficitului bugetului de stat;

Refinanţarea datoriei publice,etc.

Intrucat astăzi Romania se află in plin proces de

restructurare, iar economia se confruntă cu o acută lipsă de

resurse fmanciare, este necesar să se apeleze la fmanţarea

externă prin contractarea de imprumuturi pe piaţa fmanciară

internaţională.

Necesarul de imprumuturi externe care se contractează

se determină pe baza stategiei privind datoria publica

externă, in limita plafonului de credite externe şi indatorare

externă, aprobat de Parlamentul Romaniei, pe baza

propunerii guvernului.

Plafonul de indatorare publică externă se stabileşte ca

sumă maximă a imprumuturilor externe pe care le poate

contracta şi garanta statul in decursul unui an calendaristic.

La determinarea acestui plafon se ţine seama de : ponderea

datoriei exteme in produsul naţional brut, raportul dintre

serviciul datoriei publice externe şi volumul exporturilor de

bunuri şi servicii, raportul dintre deficitul balanţei comerciale

şi produsul naţional brut, valoarea exporturilor de bunuri şi

servicii şi rezerva valutară.

Un imprumut acordat dintr-o ţară cu capital mai mare

unei ţări cu un capital mai mic nu se face prin export de

numerar. De asemenea,un imprumut public extern nu

inseamnă pentru ţara debitoare un import de numerar, ci

reprezintă pentru ţara creditoare un export de mărfuri.

18
Imprumuturile externe pot fi pentru mărfuri şi financiare.

Imprumuturile pentru mărfuri se contractează in vederea

cumpărării de mărfuri de la creditor sau din ţara lui.

Imprumuturile financiare se acordă de către organisme

financiare internaţionale in valută convertibilă şi se utilizează

pentru realizarea unor obiective economice importante.

2.3.3. EFECTELE FINANŢĂRII NEMONETARE A

DEFICITULUI BUGETAR

Finanţarea nemonetară a deficitului bugetar reprezintă

o modalitate acceptata, de regulă, in prezent. Prin preluarea

cu imprumut de către stat a unei părţi din aceste rezerve

băneşti, este posibilă redistribuirea de putere de cumpărare,

inclusiv sub forma imprumuturilor, de la deţinătorii de

resurse libere, la dispoziţia statului, pentru a fmanţa

cheltuieli publice, fără a spori masa monetară, in mod

nejustificat, ceea ce inseamna că raportul dintre cererea şi

ofertă de monedă se menţine constant şi in consecinţă

această finanţare poate fi neinf1aţionistă.

Finanţarea prin imprumuturi nu antrenează, in

principiu, efecte dereglatoare, iar dacă se folosesc resurse

imprumutate de la banca de emisiune, impactul poate fi şi

pozitiv deoarece prin comparaţie cu impozitele sau

imprumuturile obligatare imprumutul nu diminuează pe

ansamblu disponibilităţile băneşti de fmanţare a investiţiilor

şi consumului. Un alt efect este vizibil la nivelul creşterii

producţiei sau PNB şi a nivelului preţurilor. Astfel, dacă

Guvernul apelează la imprumuturi pentru fmanţarea

deficitului, posibilitatea de creştere intlaţionistă a preţurilor

este mult mai mică decat in cazul apelului la banca de


emisiune.

Pe fundalul contractării imprumuturilor publice se

manifestă şi mecanismul de producere a efectului de

evicţiune, care majorează cererea in raport cu oferta de

capitaluri de imprumut existentă anterior. Efectul de

evicţiune reprezintă, in concepţia monetaristă, un punct de

vedere opus finanţării deficitului bugetar prin fmanţarea din

imprumuturi.

19

Limitată la sfera investiţiilor, acest efect semnifică o

reducere a investiţiilor private in favoarea creşterii celor

publice. Ca o consecinţă directă, ar urma creşterea ratei

dobanzii pe piaţa financiară, iar aceasta la randul său,

provoacă fuga capitalurilor băneşti private către sectorul

public, deoarece plasarea acestora in titluri de stat ar putea

asigura o rentabilitate mai mare decat investiţia privată.

Analiza produceri efectului de evicţiune trebuie să aibă

In vedere starea reală In care se află economia. Dacă

aceasta funcţionează la intregul potenţial, efectul de

evicţiune poate fi mare şi va anihila impactul pozitiv pe care

Il are creşterea cheltuielilor publice exprimată prin

multiplicatorul lor. Dar, o asemenea situaţie apare mai rar şi

nu ar mai justifica un deficit bugetar finanţat din

imprumuturi.

In schimb dacă economia funcţionează normal,

promovarea deficitului bugetar finanţat prin imprumuturi,

apare ca o soluţie utilă atat pentru relansarea economiei cat

şi pentru atragerea In circuitul economic a unor capitaluri

private disponibile, care nu sunt investite de intreprinzătorii


privaţi.

Emisiune de titluri ale Imprumutului public in contextul

finanţării deficitului bugetar nu exclude şi un impact negativ

asupra evoluţiei masei monetare in circulaţie şi a puterii de

cumpărare a monedei. Efectele negative se amplifică atunci

cand, pe seama acestora, sunt acoperite cheltuielile publice

cu caracter de consum fmal sau pierderi ale intreprinderilor

cu capital de stat.

In plus, este de luat in considerare şi feed-back-ul ce se

reflectă in creşterea deficitului bugetar, ca urmare a

cheltuielilor suplimentare cu plata dobanzilor şi a

comisioanelor aferente datoriei publice rezultate din

aplicarea fmanţării nemonetare a deficitelor bugetare.5

CAPITOLUL 3

5 Filip, Gheorghe, Finanţe Publice, support de curs anul 2 profil Economic, specialiazare Finanţe Bănci

cursuri de zi, anul universitare 2006-2007, p.146-149.

20

STUDIU DE CAZ: DEFICITUL BUGETAR AL ROMÂNIEI ÎN

PERIOADA 2006-2008

3.1. INDICATORI BUGETARI SINTETICI

Procesul bugetar poate fi definit ca ansamblul de activităţi şi

operaţiuni, integrate coerent şi convergent orientate, derulate in timp şi pe

diverse stadii, cuprinzand elaborarea proiectului de buget, adoptarea

bugetului, execuţia bugetului, incheierea şi aprobarea contului de execuţie

bugetară şi controlul bugetar.

Elaborarea principalelor decizii bugetare se deplasează la nivelul

Guvernului prin organismul său specializat - Ministerul Economiei şi

Finanţelor, adoptarea proiectului de buget de către Parlament constituind un

compromis in favoarea executivului.


In legea bugetului de stat se stabilesc volumul veniturilor şi a

structurii acestora pe capitole şi subcapitole, volumul cheltuielilor pe

destinaţii şi pe ordonatori principali de credite pentru bugetul de stat,

bugetele Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, volumul

creditelor externe, volumul fondurilor externe nerambursabile, precum şi

volumul sumelor alocate din veniturile proprii pentru anul 20076 şi pentru

anul 20087 .

Bugetul de stat exprimă relaţiile economice in formă bănească care

apar in procesul repartiţiei produsului intern brut, in conformitate cu

obiectivele de politică economică, socială şi de altă natură ale fiecărei

perioade. Aceste relaţii se manifestă in sens dublu: pe de o parte, ca relaţii

prin intermediul cărora se mobilizează resursele băneşti la dispoziţia statului,

iar pe de altă parte, ca relaţii prin care se repartizează aceste resurse8 –

figura3.1.

Relaţiile de mobilizare a resurselor sunt relaţii de repartiţie a

produsului intern brut către stat prin intermediul impozitelor, taxelor şi

contribuţiilor, la care se adaugă atragerile de disponibilităţi temporare libere

din economie prin intermediul imprumurilor de stat interne.

Repartizarea resurselor prin intermediul bugetului de stat se realizează

prin fluxurile reprezentand finanţarea serviciilor publice in conformitate cu

gruparea cheltuielilor bugetare.

6 Legea nr.486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007, Monitorul Oficial nr.1043/29.12.2006

7 Legea nr.388/2007 privind bugetul de stat pe anul 2008, Monitorul Oficial nr. 902/312.12.2007

8 I. Văcărel, Gh. Bistriceanu, G. Anghelache, …- Finanţe publice – ediţia a IV-a, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti 2004, pag. 500

21

Potrivit datelor oficiale furnizate de Institutul Naţional de Statistică şi

a unui Raport de buget inaintat Parlamentului Romanie9 , putem prezenta


grafic o evoluţie a indicatorilor bugetari sintetici in perioada 2006- 2008

(pondere in PIB), grafic prezentat in graficul 3.2. .

BUGET DE STAT

Figura 3.1. – Mobilizarea şi repartizarea resurselor prin buget

Realizări

2006

Realizări

2007

Realizări

2008

% din PIB

2006 2007 2008

Venituri 108.597 134.173 164.466 32,3 32,5 32,0

Cheltuieli 116.854 147.142 189.122 34,8 35,6 36,9

Deficit -8.257 -12.969 -24.656 -2,5 -3,1 -4,8

Sursa: Elaborat de autor in baza datelor Ministerului Finanţelor Publice

9 www.cdep.ro – Sinteza Bugetului pe anii 2006 – 2007, decembrie 2008

22

Societăţile

comerciale

Instituţii

publice

Alţi agenţi

economici

Populaţie

Străinătate

VENITURILE

STATULUI
DESTINATIA

VENITURILOR

STATULUI

Servicii publice generale

Apărare, ordine public şi

siguranţă socială

Cheltuieli social-culturale

Servicii de dezvoltare

public, locuin, mediu şi

ape

Acţiuni economice

Alte acţiuni

Transferuri din bugetul

de stat

Imprumuturi acordate

Figura 3.2. – Evoluţia indicatorilor bugetari sintetici in perioada

2006 – 2008 (pondere in PIB)

Ceea ce poate face parlamentul guvernul este să determine

componentele bugetului de stat.10 Bugetul are două componente: intrări şi

ieşiri: Intrările la buget se bazează pe taxe şi impozite, iar ieşirile sunt

alocaţiile pentru sectoarele bugetare.

A creşte veniturile inseamnă a creşte impozitele şi taxele. In schimb,

toată lumea ar dori reducerea taxelor şi impozitelor. A reduce impozitele

inseamnă a reduce intrările, dar toţi doresc să crească ieşirile. Trebuie să

existe un echilibru.

Toate ieşirile, deci alocaţiile pentru invăţămant, pentru sănătate,

pentru cultură, pentru asistenţă social, ajutoarele de şomaj, pensiile,

alocaţiile pentru armă, pentru ordine publică derivă din posibilităţile pe care
le are bugetul, in funcţie de aceste intrări. Calculul bugetului porneşte de la

resurse atat in ceea ce priveşte veniturile, cat şi cheltuielile.

In concluzie, veniturile bugetare continuă tendinţa ascendentă

incepand cu anul 2002 ca urmare a poziţiei ciclice favorabile a economiei

cat şi a eforturilor de reformă a administraţiei fiscal şi a imbunătăţirii

colectării acestora.

Aşadar, cnsolidarea bazei veniturilor bugetare este esenţială pentru

asigurarea resurselor necesare indeplinirii angajamentelor in calitate de stat

de membru al Uniunii Europene.

10 Legea bugetului de stat

23

3.2. ANALIZA VENITURILOR BUGETUL DE STAT IN

PERIOADA 2006-2008

Constituirea veniturilor bugetare se face ţinand seama de impozitele,

taxele, contribuţiile şi toate celelalte vărsăminte prelevate de la persoanele

fizice şi/sau jurice11. Astfel, veniturile menţionate in bugetul de stat cuprind

veniturile curente (venituri fiscale şi nefiscale), veniturile din capital şi

incasările din rambursarea imprmnuturilor acordate (figura 3.3.).

Figura 3.3. – Componenetele veniturilor bugetare

In categoria veniturilor bugetare conform legii bugetare şi a Codului

Fiscal intalnim veniturile fiscale ce cuprind impozite directe şi impozite

indirecte, precum impozitul pe profit, impozitul pe salarii şi pe venit,

impozite şi taxe pe proprietate, alte impozite directe, contribuţiile pentru

pensia suplimentară şi pentm persoanele cu handicap, taxa pe valoare

adăugată, accizele, taxele vamale şi alte impozite indirecte –figura3.4.

In categoria veniturilor bugetare potrivit aceloraşi reglementări in

vigoare intalnim şi veniturile nefiscale care cuprind veniturile din proprietate

şi veniturile din vanzări de bunuri şi servicii -figura 3.5.


Figura 3.4. – Componentele veniturilor curente-fiscale

11 Legea bugetului de stat, cap. II – Structura şi regimul veniturilor bugetare, art.3

24

Venituri bugetare

Venituri curente

Incasări din rambursarea

Venituri din capital imprumuturilor acordate

Venitur

i fiscale

Impozite

directe

Impozite

indirecte

Impozit pe

profit

Alte

impozite

indirecte

Impozit pe

salarii şi

venit

Impozite

şi taxe pe

proprietat

Alte

impozite

directe
Contribuţii

Taxa pe

valoare

adăugată

Accize

Taxe

vamale

Venituri nefiscale

Figura 3.5. – Componentele veniturilor curente-nefiscale

Evoluţia şi structura principalelor venituri ale bugetului general

consolidate in perioada 2006 – 2008 sunt prezentate in tabelul 3.6.

Estimarea veniturilor bugetului general consolidate s-a ealizat pe baza

indicatorilor macroeconomici proiectaţi pentru anul 2008 şi a

reglementărilor existente in domeniul fiscal.

Tabelul 3.6. – Evoluţia veniturilor şi a cheltuielilor bugetare in perioada 2006 – 2008

-milioane lei- -procent din PIB- Diferenţe %

2008

2007

Realizări

2006

Realizări

2007

Program

2008

Realizări

2008

Realizări

2006
Realizări

2007

Program

2008

Realizări

2008

Produs intern brut 336.215 412.762 513.175 513.175

VENITURI TOTAL 108.597 134.173 191.113 164.466 32,3 32,5 37,2 32,0 -5,2 23%

Venituri fiscal 65.222 76.662 106.123 95.802 19,4 18,6 20,7 18,7 -2,0 25%

Impozit pe profit 8.335 10.558 15.783 13.046 2,5 2,6 3,1 2,5 -0,5 24%

Impozit pe venit 9.090 14.375 17.543 18.366 2,7 3,5 3,4 3,6 0,2 28%

Impozite şi taxe pe

proprietate

2.653 2.945 4.069 3.362 0,7 0,7 0,8 0,7 -0,1 14%

TVA 28.378 31.243 47.030 40.875 8,4 7,6 9,2 8,0 -1,2 31%

Accize 11.439 12.552 16.072 13.599 3,4 3,0 3,1 2,6 -0,5 8%

Impozit pe comerţ

exterior

2.611 856 1.124 962 0,8 0,2 0,2 0,2 0,0 12%

Alte venituri fiscal 2.716 4.093 4.502 5.592 0,8 1,0 0,9 1,1 0,2 37%

Contribuţii sociale 30.976 39.443 49.934 48.420 9,3 9,6 9,7 9,4 -0,3 23%

Venituri nefiscale 7.076 13.991 23.226 16.512 2,1 3,4 4,5 3,2 -1,3 18%

Venituri din capital 823 963 1.230 915 0,2 0,2 0,2 0,2 -0,1 -5%

Fonduri europene 4.500 3.154 10.600 2.817 1,3 0,8 2,1 0,5 -1,6 -11%

CHELTUIELI TOTAL 116.854 147.142 204.086 189.122 34,8 35,6 39,8 36,9 -2,9 29%

Personal 19.399 33.696 43.389 43.345 5,8 8,2 8,5 8,4 0,0 29%

Bunuri şi servcii 22.802 25.187 34.433 33.225 6,8 6,1 6,7 6,5 -0,2 32%

Dobânzi 3.592 3.096 4.490 3.893 1,1 0,8 0,9 0,8 -0,1 26%

Subvenţii 6.958 6.875 8.157 7.836 2,1 1,7 1,6 1,5 -0,1 14%
Transferuri 50.127 58.660 86.591 78.072 15,1 14,2 16,9 15,2 -1,7 33%

Cheltuieli de capital 13.063 19.607 26.641 23.204 3,9 4,8 5,2 4,5 -0,7 18%

DEFICIT 8.257 12.969 12.973 24.656 2,5 3,1 2,5 4,8 2,3

Elaborate de autor in baza datelor furnizate de Ministerul Finanţelor Publice, BNR şi INS

NOTĂ: In bugetul general consolidate sunt incluse şi fondurile externe

nerambursabile, bugetul trezorerie statutului şi sumele allocate din veniturile proprii

reţinute de ordonatorii principalii de credite.

Aşa cum am menţionat anterior, estimarea veniturilor bugetului

general consolidate s-a realizat pe baza indicatorilor macroeconomici

proiectaţi pentru anul 2008, a modificărilor programate in domeniul fiscal,

luandu-se in calcul şi o recuperare a arietatelor inregistrate pe baza măsurilor

preconizate pentru creşterea gradului de colectare a impozitelor şi taxelor.

25

Veniturile din vanzări

de bunuri şi servicii

Veniturile din

proprietate

Principalele obiective ale măsurilor preconizate le constituie

urmărirea cu atenţie sporită a respectării inlesnirilor la plată acordate,

trecerea imediată la aplicarea procedurilor de executare silită, reorganizarea

şi modernizarea administraţiei publice, infiinţarea administraţiei fiscal ca

organ unic de administrare şi control a veniturilor bugetului general

consolidate.

Potrivit propunerilor veniturilor bugetului general consolidate pentru

anul 2008, a programului pe anul2007 şi a realizărilor aferente anului 200612

am realizat o reprezentare grafică (figura 3.7.) a evoluţiei principalelor

venituri bugetare in perioada 2006-2008.

Figura 3.7. – Evoluţia principalelor venituri bugetare in perioada 2006-2008


Pe baza datelor prezentate in tabelul 3.6. şi a celor reprezentate in

figura 3.7., se constată o creştere semnificativă a tuturor veniturilor

bugetului de stat, respectiv a veniturilor fiscale, a veniturilor nefiscale şi a

veniturilor din capital in anul 2007 comparativ cu abyl 2006 conform datelor

prezentate in tabelul 3.8. şi o diminuare a taxelor vamale şi a fondurilor

externe nerambursabile.

Tabelul 3.8. – Evoluţia componentelor veniturilor bugetului de stat

in anul 2007 comparativ cu anul 2006

Creştere în valoare Creştere în valoare

12 Ministerul Finanţelor Publice – Raportul buget 2007 definnitiv prezentat Parlamentului României

Ministerul Finanţelor Publice – Raport buget 2008 definitiv prezentat Parlamentului României

26

absolută

în 2007 faţă de 2006

relativă

în 2007 faţă de 2006

Impozit pe profit 2.223 26,67%

Impozit pe venit 5.285 58,14%

Impozite şi taxe pe proprietate 292 11,00%

Contribuţii de asigurări sociale 8.467 27,33%

Taxa pe valoare adăugată 2.865 10,09%

Accize 1.113 9,73%

Impozit pe comerţul exterior şi

tranzacţii internaţionale (taxe vamale)

-1.755 -67,21%

Venituri nefiscale 6.915 97,72%

Fonduri externe nerambursabile -1.346 29,91%

Venituri din capital 140 17,01%


Elaborate de autor in baza datelor furnizate de Ministerul Finanţelor Publice, BNR şi INS.

In anul 2008 comparativ cu anul 2007 se constată atat o creştere

semnificativă a veniturilor fiscal şi a veniturilor nefiscale, cat şi o diminuare

a veniturilor din capital şi a fondurilor exteerne nerambursabile, conform

datelor prezentate in tabelul 3.9.

Tabelul 3.9. – Evoluţia componentelor veniturilor bugetului de stat

in anul 2008 comparativ cu anul 2007

Creştere în valoare

absolută

în 2007 faţă de 2006

Creştere în valoare

relativă

în 2007 faţă de 2006

Impozit pe profit 2.488 23,57%

Impozit pe venit 3.991 27,76%

Impozite şi taxe pe proprietate 417 14,16%

Contribuţii de asigurări sociale 8.977 22,76%

Taxa pe valoare adăugată 9.632 30,83%

Accize 1.047 8,34%

Venituri nefiscale 2.521 18,02%

Fonduri externe nerambursabile -337 -10,68%

Venituri din capital -48 -4,98%

Elaborate de autor in baza datelor furnizate de Ministerul Finanţelor Publice, BNR şi INS.

Alături de acestea e observă şi o creştere a veniturilor nefiscale şi a

veniturilor fiscal in anul 2008 faţă de anul 2006 (figura 3.10, figura 3.11,

figura 3.12).

Figura 3.10 – Structura veniturilor bugetului general consolidate realizat in anul 2006

-procent in total venituri-

27
Figura 3.11 – Structura veniturilor bugetului general consolidate realizat in anul 2007

-procent in total venituri-

Figura 3.12 – Structura veniturilor bugetului general consolidate realizat in anul 2008

-procent in total venituri-

28

Se observă că veniturile bugetului general consolidate pentru anul

2007 au fost in sumă de 134.173 mil RON13 (32,5% din PIB), in creştere cu

0,2% faţă de anul 200614, iar pentru anul 2008 snt estimate la 191.113 mil

RON (37,3% din PIB) , in creştere cu 4,7% faţă de programul anului 200715,

realizat 164.466 mil RON (32% dinPIB) , in scădere cu 0,5%faţă de anul

2007.

Grupand datele din graficele prezentate mai sus obţinem tabelul 3.13.

Tabelul 3.13.-Structura veniturilor bugetului general consolidate in perioada 2006-2008

Anul

Veniturile bugetului general consolidate

-procent total venituri-

Impozit

pe

profit

Impozit

pe venit

Impozite şi

taxe pe

proprietat

CAS TVA Accize Taxe

vamale

Venituri

nefiscale
Venituri

de

capital

Donaţii Alte

venituri

2006 7,68 8,37 2,44 28,5

26,1

3 10,53 2,40 6,52 0,76 4,14 2,51

2007 7,87 10,71 2,19 29,3

23,2

9 9,36 0,64 10,43 0,72 2,35 3,05

2008 7,93 11,17 2,05 29,4

24,8

5 8,27 0,58 10,004 0,56 1,71 3,40

Elaborat de autor pe baza datelor furnizate de Ministerul Finanţelor Publice şi INS

13 Legea nr. 486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007, Monitorul Oficial nr. 1043/29.12.2006

Capitolul II – Structura şi regimul veniturilor bugetare, arft.7

14 Legea nr. 379/2005 privind bugetul de stat pe anul 2006, Monitorul Oficial nr. 1151/19.12.2005

Capitolul II – Structura şi regimul veniturilor bugetare, arft.8

15 Ministerul Finanţelor Publice – Raport buget 2008 definitiv prezentat Parlamentului României, pag.65

29

Pe categorii, ponderea in produsul intern brut a principalelor impozite

va evolua in 2008 comparativ cu 2006 astfel:

Impozitul pe profit, componentă a veniturilor bugetare, va

creştecu 0,25 puncte procentuale pentru profitul obţinut din activităţile de


export, căt şi ca rezultat al măsurilor de relaxare fiscală;

Impozitul pe venit şi salarii va creşte cu 2,8%, determinat de

creşterea caştigului salarial mediu brut şi a numărului mediu de salariaţi, in

categoria impozitului pe venit se cuprind elementele16 redate in figura 3.14. :

Figura 3.14. – elementele impozitului pe venit, profit şi caştiguri din capital

de la persoane fizice

De asemenea, in bugetul de stat există şi cote şi sume defalcate din

impozitul pe venit, care se scad. Acestea cuprind (figura 3.15.) :

16 Legea Bugetului de Stat – Clasificaţia indicatorilor privind bugetul de stat aprobată începând cu anul

2006 prin Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1025/2005 – Anexa 1 – Venituri.

30

Impozit pe

venit, profit şi

câştiguri din

capital de la

persoane fizice

natură

regularizări

impozit pe veniturile din activităţi desfăşurate în baza

contractelor/conevenţiilor civile încheiate potrivit Codului

Civil

impozit pe venituri din transferul

titlurilor de valoare

impozit pe veniturile din

activităţile de expertiză contabilă

tehnică judiciară şi extrajudiciară

impozit pe veniturile din cedarea

folosinţei bunurilor
impozit pe veniturile din

valorificarea drepturilor de

proprietate intelectuală

impozit pe veniturile obţinute din

valorificarea de bunuri în regim

de consignaţie şi din din activităţi

desfăşurate pe baza unui contract

de agent, comision sau mandat

comercial

impozit pe veniturile din activităţi agricole

impozit pe venituri din dividente

impozitul pe venitul din pensii

impozit pe venit din salarii

impozit pevenituri din dobânzi

impozit pe veniturile realizate

depersoanele fizice realizate de

persoanele fizice nerezidente

impozit pe veniturile din

transferul proprietăţilor

imobiliare din patrimoniul

personal

impozit pe veniturile din alte

surse

impozit pe veniturile din activităţi independente

Figura 3.15. – Cote şi sume defalcate care se scad din impozitul pe venit

Contribuţiile de asigurări sociale continuă să deţină ponderea cea

mai mare in produsul intern brut, inregistrand o creştere uşoară (de la 9,3%

in anul 2006 la 9,6% in anul 2007 – conform table 3.6. )


Impozitele şi taxele pe proprietate inregistrază o scădere cu

0,39% (de la 0,8% in anul 2006 la 0,7% in anul 2008); acestea cuprind şi

impozitele pe terenuri;

Scădere cu 1,28% a taxei pe valoare adăugată (de la 8,4% in anul

2006 la 8,0% in anul 2008 – conform table 3.6.), ca urmare a diminuării

gradului de colectare;

Uşoară scădere a ponderii accizelor in produsul intern brut ( de la

3,4% in anul 2006 la 2,6% in anul 2008) şi a impozitului pe comerţul

exterior şi tranzacţiile internaţionale – taxele vamale ( de la 0,8% in anul

2006 la 0,2% in anul 2008) este determinată, in principal, de deprecierea

monedei naţionale şi de o estimare mai mică a creşterii importurilor

comparative cu anul 2006;

Alte impozite directe, in categoria cărora veniturile bugetare

cuprind elementele prezentate in figura 3.16.

Infiinţarea incepand cu anul 2004 a administraţiei fiscale unificate, a

reunit sub o singură entitate organizaţionala toate funcţiunile de administrare

fiscală a contribuabililor (inregistrare, evidenţă nominală pe plătitor, control

fiscal, inclusiv componenta de soluţionare a contestaţiilor), şi a condus,

treptat, la perfecţionarea activităţii de administrare a veniturilor bugetare.

Pentru aceasta se au in vedere: imbunătăţirea activităţii administraţiei

fiscale prin apropierea acesteia de contribuabil privit ca partener egal, ceea

ce a creat premisele pentru creşterea nivelului de conformare voluntară la

plată din partea contribuabililor, perfecţionarea activităţii de control prin

dezvoltarea unor acţiuni de control şi a unor activităţi de audit bine

focalizate, dezvoltarea metodelor de gestiune şi control a administrării

veniturilor bugetare pe baza analizei de risc şi a unui plan de acoperire a

riscurilor, furnizarea de servicii moderne de asistenţă a contribuabililor, bine


direcţionate şi care să prezinte incredere.

31

Cote şi sume

defalcate din

impoziul pe venit

Sume defalcate dim

impozitul pe venit

pentru subvenţionarea

energiei termice livrate

populaţiei

Sume defalcate din

impozitul pe venit

pentru echilibrarea

bugetelor locale

Cote defalcate din impozitul pe venit

Trecerea incepand cu anul 2004 la administrarea tuturor obligaţiilor

contribuabilului persoană juridică - de către organul fiscal la care acesta este

luat in evidenţă ca plătitor de impozite şi taxe, a determinat reducerea

costurilor de administrare prin scăderea numărului de plătitori şi

imbunătăţirea mediului de afaceri, prin reducerea numărului de declaraţii şi

de ordine de plată intocmite de către respectivul contribuabil plătitor,

deoarece contribuabilii mari declară şi plătesc lunar obligaţiile, iar

contribuabilii mici şi mijlocii trimestrial, şi, implicit, şi reducerea costurilor

de administrare pentru aceste operaţiuni.

Figura 3.16. – Elementele componente ale altor impozite directe

ca venituri bugetare

32

Alte
impozite

indirecte

Venituri cu destinaţia special din cota unică asupra carburanţilor auto livraţi la intern de producători,

precum şi pentru carburanţii auto consumaţi de aceştia şi asupra carburanţilor importaţi

Taxe şi tarife pentru eliberarea de licenţe şi

autorizaţii de funcţionare

Taxa pntru activitatea de prospecţiune,

explorare şi exploatare a resurselor minerale

Venituri din recuperarea cheltuielilor

judiciare avansate de stat

Taxe de autorizare pentru

producerea/comercializarea alcoolului, băuturilor

alcoolice, produselor din tutun şi cafelei

Taxa de timbre social asupra valorii

automobilelor noi din import

Venituri cu destinaţia special din taxa de

dezvoltare cuprinsă in tariful energiei

electrice şi termice

Taxa asupra unor activităţi dăunătoare

sănătăţii şi din publicitatea lor

Venituri cu destinaţia specialomisionul pentru servicii vamale şi cotele aplicate asupra

veniturilor realizate in domeniul aviaţiei civile

Taxe de timbre pentru

activitatea notarială şi venituri

din timbre judiciar; amenzi

judiciare

Taxa de timbru social asupra

jocuilor de noroc şi taxa pentru

jocurile de noroc
Taxe judiciare şi extrajudiciare

de timbru

Impozit pe ţiţeiul din producţia

internă şi gazelle naturale

Impozit pe veniturile

microintreprinderilor

Alte incasări din impozite

indirecte

In categoria veniturilor nefiscale, parte integrantă a veniturilor

bugetare, componentă a bugetului de stat se includ structurile17 din figura

3.17. şi figura 3.18.

Figura 3.17. – Categorii de venituri din proprietate cuprinse in veniturile nefiscale

din bugetul de stat

Figura 3.18. – Categorii de venituri din vanzări de bunuri şi servicii

cuprinse in veniturile nefiscale.

Totodată ca elemente de venituri bugetare, componentă a bugetului de

stat, se includ şi veniturile din capital şi incasările din rambursarea

imprumuturilor acordate, cat şi subvenţiile.

17 Legea Bugetuluide Stat – Clasificaţia indicatorilor privind bugetul de stat aprobată începând cu anul

2006 prin Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1025/2005 – Anexa 1 – Venituri nefiscale

33

Venituri nefiscale

Venituri din proprietate Vânzări de bunuri şi servicii

Vărsăminte din

profitul net al regiilor

autonome, societăţilor

şi companiilor

Incasări din cota


reţinută, conform

codului penal

Restituiri de fonduri

din finanţarea

bugetară

Venituri din concesiuni

şi inchirieri, din

dividente, din dobanzi

Alte venituri

din propietate

Venituri nefiscale

Venituri din proprietate Vânzări de bunuri şi servicii

Venituri din prestări

servicii şi alte

activităţi

Venituri din taxe

administrative,

eliberări permise

Amenzi, penalităţi

şi confiscări Diverse

venituri

Transferuri voluntare,

altele decat subvenţiile şi

alte transferuri voluntare)

3.3. ANALIZA CHELTUIELILOR BUGETULUI DE STAT IN

PERIOADA 2006- 2008

Constituirea cheltuielilor bugetare se face ţinand seama de toate

ieşirile, deci de toate alocaţiile pentru invăţămant, pentru sănătate, pentru

cultură, pentru asistenţă socială, ajutoarele de şomaj, pensiile, alocaţiile


pentru armată, pentru ordine publică care derivă din posibilităţile pe care le

are bugetul, in funcţie de intrări, de capital şi de incasările din rambursarea

imprumuturilor acordate.

In categoria cheltuielilor bugetare18 aferente sectoarelor naţionale,

respectiv autorităţile publice, apărare naţionala, ordine publică şi siguranţă

naţională, invăţămant, sănătate, cultură, religie şi acţiuni privind activitatea

sportivă şi de tineret, asistenţă socialaă, alocaţii, pensii, ajutoare şi

indemnizaţii, servicii şi dezvoltare publică şi locuinte, mediu şi ape,

industrie, agricultură şi silvicultură, transporturi şi comunicaţii, cercetare

ştiintifică şi alte acţiuni economice, conform legii bugetului de stat,

intalnim:

Figura 3.19. – Componentele cheltuielilor bugetare

In conformitatea cu Legea bugetului de stat pe anul 2006 –

Clasificaţia economică a indicatorilor privind bugetul de stat – cheltuieli

(prezentate in figura 3.20.), instituţiile utilizează incepand cu anul 2006

numai subdiviziunile specifice domeniului lor de activitate şi pentru care

există bază legală pentru efectuarea lor.19

18 Clasificaţia indicatorilor privind bugetul de stat aprobată începând cu anul 006 prin Ordinul

Ministerului Finanţelor Publice nr.1025/2005 – Anexa 1 – Cheltuieli.

19 Art.3 din Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr.1954/2005 privind moificarea Ordinului

Ministerului Finanţelor Publice nr. 1025 – Clasificaţia indicatorilor privind bugetul de stat aprobată

incepand cu anul 2006.

34

Cheltuieli bugetare

-totalÎmprumuturi

acordate

Cheltuieli

de capital
Rambursări de credite,

plăţi de dobânzi,

comisioane la cedite

Cheltuieli

curente

Figura 3.20. – Clasificaţia funcţională a cheltuielilor bugetare

CLASIFICAŢIA cheltuielilor publice20 se face pe mai multe criterii,

cum ar fi:

clasiflcaţia administrativă - pe criteriul institutiilor prin

intermediul carora se efectueaza cheltuieli publice (ministere, institutii

publice autonome, unitati administrativ teritoriale etc.).

clasiflcaţia economică - pe două criterii: al scopului in care sunt

efectuate plăţile (cheltuieli publice curente sau de funcţionare şi cheltuieli

publice de capital sau de investiţii); al existenţei sau nu a unei contraprestaţii

(cheltuieli publice ale serviciilor publice, numite şi administrative şi

cheltuieli publice de transfer).

clasiflcaţia funcţională - pe criteriul sectoarelor de activitate către

care sunt repartizate resursele financiare publice (in domeniul social:

invăţămant, sanitare, ocrotire socială etc.; in domeniul cercetării; in

domeniul economic - investiţii, acordarea de subvenţii şi facilităţi;

clasificaţia financiară pe criteriul momentului efectuării şi a

efectului avut de acestea (cheltuielile publice definitive caracterizate prin

faptul că se finalizeaza cu plăţi la scadenţe ferme, certificand lichidarea

totală a angajării statului pentru efectuarea cheltuielilor prevăzute in buget;

cheltuieli publice temporare: majoritatea sunt operaţiuni de trezorerie

urmate de plăţi cu scadenţe certe; cheltuieli publice virtuale: pe care statul le

va realiza in anumite condiţii doar) şi pe criteriul formei de manifestare


(cu/fără contraprestaţie; definitive/provizorii; speciale/ globale).

20 Marinescu Paul – Managementul instituţiilor publice, Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti,

2003, Cap. XV – Cheltuieli publice, pag.246

35

clasificaţia după rolul cheltuielilor publice in reproducţia socială

- pot fi: cheltuieli publice negative (reale) şi cheltuieli publice pozitive

(economice).

clasificaţia folosită de instituţiile specializate ale O.N.U. - pe

criteriile: funcţională (cheltuielile publice sunt impărţite in cheltuieli pentru:

servicii publice, apărare, educaţie, sănătate, securitate socială, locuinţe şi

servicii comunale, recreaţie, cultură şi religie, acţiuni economice, alte

scopuri) şi economică (cheltuielile publice reprezentand un consum final şi

cheltuielile publice in scopul formării brute de capital).

In România, legea bugetului de stat prevede o clasificaţie in

conformitate cu cea utilizată de O.N.U. Astfel, cheltuielile publice se impart

dupa criteriul economic in: cheltuieli curente (de personal, materiale şi

servicii, subvenţii, prime, transferuri, dobanzi aferente datoriei publice,

rezerve); cheltuieli de capital; împrumuturi acordate (pentru finalizări de

obiective stabilite prin convenţii, pentru creditarea agriculturii, pentru

acoperirea unor arierate) şi rambursări de credite şi plăţi de dobânzi şi

comisioane la credite externe şi interne aşa cum au fost prezentate in figura

3.19. După criteriul funcţional intalnim cheltuielile publice care sunt

prezentate in figura 3.20.

Nivelul cheltuielilor publice poate fi privit din perspectiva statică -

structură la un anumit moment - sau dinamică - ca evoluţie temporară - şi

poate fi analizat urmărind indicatorii: volumul cheltuielilor publice,

ponderea cheltuielilor publice în PIB, respectiv volumul cheltuielilor

publice ce revine în medie pe un locuitor.


Structura cheltuielilor publice este studiată conform clasificărilor

folosite de fiecare stat in parte, cea mai importantă fiind clasificarea

economică şi clasificarea funcţională.

Stabilirea structurii cheltuielilor publice ajută la determinarea diferenţelor de

politică financiară dintre ţările dezvoltate, in curs de dezvoltare şi cele in

tranziţie, precum şi evoluţia in timp a ponderilor acordate diverselor

categorii de cheltuieli publice in acelaşi stat. Este necesară stabilirea

ponderii fiecărei categorii de cheltuieli publice in totalul acestora, pe baza

relaţiei:

unde: - greutatea specifică a categoriei de cheltuieli publice

- cheltuielile publice ale categoriei i

36

- cheltuieli publice totale i - l...n categorii de cheltuieli.

Structura cheltuielilor publice pe diferite categorii se delimitează in cadrul

criteriilor de clasificare a acestora in fiecare stat sau in statisticile

internaţionale.

Dinamica cheltuielilor publice are in vedere modificarea a şase indicatori:

· creşterea nominală şi cea reală a cheltuielilor publice;

· schimbarea raportului cheltuielilor publice in PIB;

· schimbarea volumului mediu al cheltuielilor publice pe cap de

locuitor;

· schimbarea structurii cheltuielilor publice;

· corelaţia dintre creşterea cheltuielilor publice şi creşterea PIB;

· elasticitatea cheltuielilor publice raportată la PIB.

Figura 3.21. – Natura factorilor de influenţă asupra creşterii cheltuielilor publice

Factorii de influenţă asupra creşterii cheltuielilor publice redaţi in

figura3.21 sunt de natură:

demografică (modificări ce au loc in numărul şi structura populaţiei ce


ar trebui să determine adaptări corespunzătoare in ponderea

cheltuielilor publice);

economică (ce vizează in mod special funcţia statului de redistribuire

a resurselor financiare publice după criteriul eficienţei şi echilibrului);

socială (se referă la funcţia de armonizare a veniturilor medii

individuale aparţinand diferitelor categorii sociale);

legaţi de urbanizare (favorizează creşterea cheltuielilor publice);

militară (cresc cheltuielile publice in eventualitatea unor conflicte

armate);

istorică (perpetuarea in timp a unor probleme ca datoriile publice

moştenite de la un regim politic la altul sau ca inflaţia);

politică (se referă la complexitatea funcţiilor statului).

37

Demografic

Economici

Sociali

Natura

factorilor

de

influenţă

Urbanizar

Militari

Politici

Istorici

Analiza eficienţei cheltuielilor publice se face raportand eforturile


financiare la efectele măsurabile (prezente sau estimate) ale fmanţării de

către stat a unor obiective de interes public.

Atunci cand primul termen al acestui raport cunoaşte un decalaj de

ritm - adică, in ciuda creşterii şi diversificării nevoilor cetăţenilor pentru

bunuri publice, resursele financiare menite să achiziţioneze aceste

imbunătăţiri nu cresc in acelaşi ritm - apare o insuficientă permanentizată a

resurselor. Evaluarea eficienţei cheltuielilor publice este responsabilitatea

factorilor de decizie ai aparatului politic, fiind realizată prin utilizarea

indicatorilor conţinuţi in bugetul anual şi in programele pe termen mediu şi

lung. Astfel se poate obţine o eficienţă a cheltuielilor care să ducă, implicit,

la bunăstare socială dacă se intalnesc următoarele condiţii: există

posibilitatea alegerii, dintre mai multe alternative, a variantei celei mai

ieftine in raport cu efectul final obţinut asupra serviciului care se dorea

imbunătăţit; astfel, are loc o modernizare in producerea serviciului, care

maximizează utilitate a resimţită de consumator; preţul plătit pe acest

serviciu cat şi costul in utilizare să fie minime; contextul economico-social

să fie predictibil pe perioade de timp indeajuns de mari.

O consecinţă a existenţei acestui tip de cheltuieli suportate de stat, este

aceea că are loc limitarea pieţei intreprinzătorilor privaţi sau, din altă

perspectivă, delimitarea activităţii economice intr-o dimensiune a pieţei

libere şi una a statului, intr-un sector de piaţă şi unul de non-piaţă, care

urmăreşte indeplinirea unor obiective prestabilite; se are in vedere

repartizarea resurselor intre utilizatorii competitori, pe de o parte, şi valoarea

input-urilor, pe de altă parte.

Eficienţa cheltuielilor publice trebuie să ia in considerare faptul că

resursele financiare publice sunt limitate şi deci ele trebuie să fie optimizate

maximal.

Detalierea informaţiilor referitoare la tipurile de cheltuieli publice

Cheltuielile publice destinate acţiunilor social-culturale care işi au


originea recentă in ideologia politico-economică intervenţionistă21 , care a

apărut in America după cel de-al doilea război mondial. Obiectivele

autorităţii publice in această situaţie sunt: asigurarea ,unui venit minim,

susţinerea cetăţenilor in situaţii defavorizante (cum ar fi şomajul, boala,

handicapul şi bătraneţea), garantarea unui nivel de trai bun pentru intreaga

populaţie in raport cu o anumită listă de servicii şi minimalizarea efectelor

unor evenimente ce implică riscuri sociale. Toate aceste servicii sunt puse la

21 Ideologie întâlnită şi sub denumirea de doctrină a statului bunăstării

38

dispoziţia membrilor societăţii in mod gratuit sau la un preţ mic, ori sunt

acordate indemnizaţii prin intermediul cărora populaţia să-şi poată permite

un standard de viaţă decent, cum ar fi: alocaţii, pensii, ajutoare etc. In ţările

dezvoltate, pentru asigurarea acestor facilităţi se cheltuieşte pană la 50% din

venitul naţional. Cheltuielile publice destinate acţiunilor de natură socioculturală

cuprind de obicei ramuri precum.: sănătatea, invăţămantul,

cultura şi sportul, acţiuni dedicate tineretului, securitatea sau protecţia

socială. In ceea ce priveşte Romania, cheltuielile publice socio-culturale

vizează domeniile prezentate in figura 3.22

Figura 3.22 - Structura cheltuielilor publice socio-culturale

Resursele de finanţare pentru cheltuielile cu acţiuni socio-culturale pot

fi de natură internă sau externă, public sau privată, aşa cum sunt redate in

figura 3.23.

Figura 3.23. – Resursele de finanţare a cheltuielilor publice socio-culturale

Cheltuielile publice pentru sănătate inregistrează la nivel mondial o

tendinţă crescătoare - ţările dezvoltate alocă intre 5,5-10,5% din PIB, in timp

ce ţările in curs de dezvoltare ating niveluri uneori foarte scazute, sub 1 %.

Avand in vedere scopul special pe care şi-l propun aceste cheltuieli publice,

39
Pensie

suplimentară

Invăţămant

Sănătate

Natura

factorilor de

influenţă

Alte cheltuieli

publice

Ajutor de

şomaj

Cultură, religie

şi tineret

Asistenţă

socială

Fonduri bugetare

ale statului,

regiunilor

Cotizaţii ale

unor personae

fizice sau

juridice

Fonduri

proprii ale

organiaţiilor

publice sau

private

Resurse

de
finanţar

Finanţări

externe

rambursabile şi

nerambursabile

Fondurile

organizaţiilor

fără scop lucrativ

Veniturile

instituţiilor

socialculturale

din

activităţi

Veniturile

populaţiei

din taxe

serviciul sănătăţii publice nu poate fi tratat doar ca o afacere copdusă după

legile pieţei - relaţia dintre cerere şi ofertă avand in acest caz mai degrabă o

dimensiune umanitară. Cheltuielile din această categorie se finanţează din

fondurile bugetare, cotizaţiile de asigurări de sănătate, fonduri speciale

pentru sănătate, resurse ale populaţiei care au fost cheltuite ca pacienţi,

ajutor din exterior (OMS, Crucea Roşie etc.).

Factorii care determină politica financiară in invăţămant sunt de

natură demografică (structura specifică a populaţiei), economică (cererea

pentru forţa de muncă calificată şi adaptarea inovaţiilor tehnologice de

ultimă oră şi nu numai) şi politică (principiile ideologice pe care se bazează

stabilirea politicii şcolare ). Structura sistemului de invăţămant diferăa de la

o ţară la alta, conform tradiţiei statelor respective insă in Romania va fi


preluată impărţirea realizată de UNESCO invătămant22.

Cheltuieli publice pentru securitatea socială sunt menite să elimine

cat mai mult posibil efectele riscurilor fizice, economice şi sociale ce

planează asupra vieţii fiecărui membru al societăţii. Pentru aceasta sunt

create planuri sau politici de reducere a şomajului şi sărăciei, ajutoare a

familiilor in dificultate financiare, sau a persoanelor aflate in dificultate

fmanciară, sau a persoanelor defavorizate (care se consideră a fi in general

copii, tineri proaspăt absolvenţi, persoanele in varstă, persoanele

handicapate).

Cheltuielile publice pentru asistenţa socială reprezintă investiţii în

resurse umane deoarece ele au ca efect dezvoltarea capacităţilor indivizilor,

menţinerea stării fizice şi mentale la nivele ridicate ceea ce duce, implicit, la

dezvoltare economică şi socială. Putem spune deci că banii cheltuielilor

publice pentru acţiuni social-culturale nu reprezintă un consum definitiv de

venit naţional ci, dimpotrivă, sunt generatoare de dezvoltare sau de "profit

social".

In afara ajutorului de şomaj23 sunt recomandate şi alte modalităţi care

nu au o natură materială imediată prin crearea unor noi locuri de muncă care

asigură scăderea şomajului pe termen lung24. Aşadar este de preferat o

creştere a prestaţiilor active , fiind acordate facilităţi pentru cei ce angajează

şomeri, in defavoarea soluţiei de creştere a valorii ajutorului de şomaj,

creştere care poate duce pe termen lung la creşterea ratei şomajului.

Sistemul naţional de asigurări din Romania cuprinde: asigurările

sociale de stat, asigurările sociale din cooperaţia meşteşugărească şi a celor

independenţi, asigurările sociale ale asociaţiilor agricole, asigurările sociale

22 Învăţământ preşcolar, învăţământ primar, învăţământ secundar şi învăţământ superior

23 Numit şi forma pasivă de ajutoare a persoanelor rămase fără lucru

24 O ajutoare activă

40
ale agricultorilor cu gospodărie proprie, asigurările sociale ale avocaţilor şi

asigurările sociale ale slujitorilor cultelor.

Cheltuielile publice destinate obiectivelor economice au in vedere

ramurile de activitate strategice sau ramurile care au nevoie de resurse

financiare ridicate care nu pot fi asigurate altfel, ramuri precum transporturi,

construcţii de locuinţe, agricultură, industria extractivă, industria minieră,

industria construcţiei de maşini şi navală, industria siderurgică, şi cuprind

regiile autonome, companiile cu capital de stat, privat sau mixt. Cea mai

importantă măsură adoptată in ceea ce priveşte poluarea este aceea conform

căreia poluatorul plăteşte "reparaţiile" necesare in urma distrugerilor de

mediu pe care le-a făcut.

Cheltuielile publice pentru cercetare au in vedere următoarele tipuri:

· cercetarea fundamentală, scopul fiind unul general de avansare a

cunoaşterii, fără obiective specifice;

· cercetarea aplicativă care presupune punerea in practică şi inovarea

noilor cunoştinte dobandite;

· cercetarea de dezvoltare, cercetare fondată pe cunoştinţe existente,

urmărind aplicarea practică a acestora pentru obţinerea unor rezultate cat

mai bune.

Cheltuielile publice pentru cercetare sunt finanţate in special din

fonduri bugetare fie din cercetare-dezvoltare, fie ale industriei, unde in ţările

dezvoltate are o pondere ridicată de 74,5% din finanţările pe acest domeniu,

fie din fondurile universităţilor (cum ar fi granturile acordate de Academia

Romană) sau din surse exteme.

Cheltuielile pentru servicii publice generale cuprind in structura lor

cheltuielile pentru organele puterii şi administraţiei publice (instituţia

prezidenţială, organele puterii legislative centrale, organele puterii

judecătoreşti, organele executive centrale şi locale) şi organele de ordine

publică (poliţie, jandarmerie, grăniceri, pompieri, penitenciare, paşapoarte,


arhivele statului). Cheltuielile publice apărare finanţează practic funcţia

externă a statului şi se impart in cheltuieli indirecte legate de lichidarea

urmărirea unor conflicte şi cheltuieli directe legate de intreţinerea forţelor

armae din Romania sau aflate in bazele militare din străinătate.

Ce şi in czul veniturilor bugetare, cheltuielile bugetare se compun –

conform legii bugetare, a bugetului de stat şi a Clasificaţiei indicatorilor

privind acest buget – din elementele prezentate in figura 3.24, figura 3.25 şi

figura 3.26., astfel:

41

Dobanzi aferente datoriei publice interne şi externe

şi alte cheltuieli ocaionate de emisiunea şi plasarea

titlurilor de stat şu de riscurile garanţiilor date de

stat in condiţiile legii

prime

transferuri Cheltuieli de personal

Figura 3.24. – Elementele cheltuielilor curente, parte componentă

a cheltuielilor bugetului de stat

Figura 3.25. – Elementele imprumuturilor acordate, parte componentă

a cheltuielilor bugetului de stat

42

transferuri

Subvenţii pentru acoperirea diferenţelor de preţ şi tarif

Subvenţii pe produse şi activităţi

Cheltuieli materiale şi servicii

Cheltuieli de personal

Cheltuieli

curente

Subvenţii de la buget pentru instiuţiile


publice

Împrumuturi

acordate

Imprumuturi acordate

persoanelor care beneficiază

de statutul de refugiat şi sunt

lipsite de mijloace de

existenţă

Imprmuturi acordate pentru

finalizarea unor obiective

aprobate prin convenţii

bilateral şi acorduri

interguvernamentale

Microcredite acordate persoanelor fizice care

desfăşoară activităţi pe cont propriu,

aducătoare de venituri, in vederea intreţinerii

materiale

Rambursări de credite

externe

Rambursări de credite, plăţi

de dobâzi şi comisioane la

credite

Plăţi de dobanzi şi

comisioane

Figura 3.26. – Elementele imprumuturilor acordate, parte componentă

a cheltuielilor bugetului de stat

In categoria alte transferuri curente s einclud o serie de elemente, aşa

cum este redat in figura 3.27.25


Figura 2.27 – Structura altor transferuri curente

Potrivit datelor oficiale furnizate de Institutul Naţional de Statistică26

şi a unui Raport de buget inaintat Parlamentului Romaniei27, putem prezenta

evoluţia şi principalele caracteristici structurale ale cheltuielilor bugetului

25 Băcescu-Cărbunaru Angelica – Statistică comunitară. Sistemul European de Conturi (SEC), Editura

Universitară, Bucureşti, 2004, pag.95

26 Anuarul Statistic al României 2006 – Capitolul 21 – Finanţe, decebrie 2006, Institutul Naţional de

Statistică al Romaniei

43

Rambursări de credite externe şi plăţi de

dobanzi şi comisioane la credite externe

contractate ordonatorii de credite

Către

instituţii

cu scop

lucrativ

Resurse

bazate pe

PNB

Indemnizaţii

compensatori

Divers

Intre

gospodăriile

populaţiei

Amenzi
şi

penalită

ţi

Loterii

şi jocuri

de noroc

general consolidat in perioada 2006 – 2008, conform tabelului 3.6., cat şi

conform graficele prezentate in figurile 3.27, 3.28, 3.29 şi 3.30.

Figura 3.24. – Evoluţia cheltuielilor bugetului general consolidat

in perioada 2006-2008.

Analizand garficul prezentat in figura 3.27, se constată:

Un trend pozitiv al unor cheltuieli bugetare in 2008 faţă de 2006, cum

sunt:

cheltuielile de personal in valoare absolută cu 23.946 mil RON;

cheltuielile cu bunuri şi servicii in valoare absolută cu 10.423 mil

RON;

cheltuieli cu dobanzi in valoare absolută cu 301 mil RON;

cheltuielile privind transferurile in valoare absolută cu 27.945 mil

RON;

cheltuielile de capital in valoare absolută cu 10.141 mil RON.

Un trend pozitiv al cheltuielilor bugetare primare privind subenţiile in

2007 faţă de 2006 in valoare absolută cu 878 mil RON.

27 www.mfinante.ro – Raport buget 2008 definitiv prezentat Parlamentului României, pag.60

44

Făcand o analiză şi asupra datelor privind evoluţia cheltuielilor

bugetului general consolidat in perioada 2006-2008 ca pondere a acestora in

PIB, se observă:
a) o creştere a ponderii in PIB in anul 2008 faţă de anul 2006 a:

cheltuielilor de personal cu 2,6%;

cheltuielile privind transferurile intre unităţi ale administraţiei publice

cu 0,1%;

cheltuielilor de capital cu 0,6%.

b) diminuare a ponderii in PIB in anul 2008 faţă de anul 2006 a :

cheltuielilor primare cu dobanzile cu 0,3%;

cheltuieli primare privind bunurile şi servicile cu 0,3%;

cheltuielilor bugetare primare privind subvenţiile cu 0,6%

Figura 3.28 – Structura cheltuielilor bugetului general consolidat in anul 2006

- procent in totalul cheltuieli –

Figura 3.29. – Structura cheltuielilor bugetului general consolidat in anul 2007

- procent in total cheltuieli -

45

Figura 3.30. – Structura cheltuielilor bugetului general consolidat in anul 2008

- procent in total cheltuieli -

Rezultă că principalele modificări structurale ale cheltuielilor

bugetului general consolidat estimate pentru anul 2008 sunt următoarele:

46

Subvenţiile se remercă tendinţa uşor descrescătoare a cheltuielilor

cu subvenţiile de la buget, ceea ce arată retragerea treptată a statului din

economie;

Creşterea ponderii cheltuielilor de personal in produsul intern

brut 8,4% din PIB in anul 2007, faţă de 5,8% din PIB in anul 2006, in

condiţiile includerii şi a cheltuielilor salariale in natură sub forma normei de


hrană, uniformei şi a echipamentului obligatoriu sau a locuinţei de serviciu,

reclasificarea de la cheltuieli materiale;

Scăderea ca pondere în produsul intern brut, comparativ cu

anul 2006, a bunurilor şi serviciilor (cu 0,3% din PIB) şi reducerea

dobânzilor (0,8% faţă de 1,1%), tendinţă ce permite consolidarea limitelor

de manevră in cadrul politicii bugetare prin redirecţionarea fondurilor

publice pentru susţinerea creşterii economice.

Estimarea subvenţiilor s-a făcut avand restrangerea sferei de acordare

a acestora astfel incat politica de subvenţioare să fie armonizată cu

angajamentele asumate in procesul de negociere privind aderarea la Uniunea

Europeană incepand cu anul 2007, precum şi cu exigenţele şi cerinţele

integrării in Uniunea Europeană, in vederea atingerii parametrilor minimali

de performanţă din această zonă.

Cheltuielile de capital propuse pentru anul 2008 sunt in sumă de

23.204 mil RON respectiv 4,5% din PIB, in creştere cu 0,6% faţă de anul

2006, ceea ce reflectă o imbunătăţire a politicii de cheltuieli, deoarece

direcţionarea fondurilor publice către cheltuielile de capital influenţează

pozitiv pe termen mediu şi lung creşterea economică.

In domeniul investiţiilor publice un accent deosebit se va pune

incepand cu anul 2007 pe:

· dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transport;

· protecţia mediului prin dezvoltarea infrastructurii in acest sector,

investiţiile fiind axate pe lucrări de epurare a apelor menajere uzate şi pe

depozitarea ecologică a deşeurilor menajere;

· dezvoltarea retelelor de apa potabilă şi realizarea programelor

de lucrări de apărare impotriva inundaţiilor;

· investiţii in agricultură constand in continuarea lucrărilor la

sistemele de irigaţii şi de ameliorare a solului;


· programele de reabilitări şi consolidiiri de şcoli şi spitale.

Grupand datele din graficele prezentate mai sus obţinem tabelul:

Tabel 3.31 - Structura cheltuielilor bugetului general consolidat

in perioada 2006-2008

47

Anul Cheltuielile bugetului general consolidat

- procent în total cheltuieli -

Cheltuieli

de

personal

Bunuri

şi

servicii

Dobânzi Subvenţii Transferuri Cheltuieli

de capital

2006 17,39 19,51 3,07 5,95 42,90 11,18

2007 22,90 17,12 2,10 4,67 39,87 13,34

2008 22,91 17,56 2,05 4,14 41,08 12,26

Elaborat de autor in baza datelor furnizate de inisterul Finanţelor Publice şi Institutul Naţional de
Statistică

Analiza execuţiei bugetare operative in perioada 01.01.2006 -

30.09.2006 arată faptul că veniturile bugetului general consolidat au fost in

sumă mai mare comparativ cu perioada similară a anului 2005, ca urmare a

unei bune colectări.

Sumele suplimentare estimate la venituri se localizează, in principal,

la impozitul pe profit (ca urmare a creşterii incasărilor din impozitul pe

profit in primele nouă luni ale anului 2006), impozitul pe venit (ca urmare a

creşterii numărului mediu de salariaţi), taxa pe valoarea adăugată, accize şi

taxe vamale (determinate de modificarea volumului importului). Cheltuielile


bugetului general consolidat au fost majorate in luna iunie 2006, iar

veniturile bugetului general consolidat au fost suplimentate. Acestea se

explică in fapt aderării la Uniunea Europeană, aderare care necesită resurse

adiţionale către o serie de domenii: infrastructură, dezvoltare regională şi

coeziune socială, reforme ale administraţiei publice.

Execuţia bugetară in primele cinci luni ale anlui 2006 confirmă

evoluţiile favorbile din anul precedent, in condiţiile in care soldul bugetului

general consolidat s-a menţinut pozitiv, conform execuţiei bugetare

operative28. Şi la nivelul lunii septembrie 2006 observăm – in urma analizei

datelor date publicităţii de Ministerul Finanţelor Publice – aelaşi trend

pozitiv, execuţia bugetară inregistrand un excedent la nivelul bugetului

general consolidat29.

Execuţia bugetară in perioada ianuarie – septembrie 2007 s-a

desfăşurat fiind caracterizată de :

· evoluţia ascedentă a veniturilor bugetare stabilite la inceputul

anului 2006 inregistrandu-se o crştere nominală a veniturilor bugetului

general consolidat ( 134.173 mil RON in 2007 faţă de 108.597 mil RON in

200630); ca urmare a creşterii incasărilor la bugetul general consolidat,

28 Guvernul Romaniei – Ministerul Integrăii Europene – Evoluţii înregsitrate în pregătirea pentru


aderarea

la Uniunea Europeană în perioada 01.05.2006 – 14.07.2006, pag.56.

29 www.mfinante.ro – Raport privind execuţia bugetului de stat consolidate în perioada ianuarie –

septembrie 2006

30 www.mfinante.ro – Raport Buget 2007 înaintat României – Evoluţia veniturilor bugetului general

consolidate in anii 2005 – 2006, pag.26

48

indeosebi din impozitul pe venit, din taxa pe valoare adăugată şi din accize,
ponderea veniturilor in PIB majorandu-se faţă de perioada corespunzătoare a

anului precedent.

· o creştere nominală in 2007 a ponderii cheltuielilor bugetului

general consolidate in PIB faţă de perioada similară a anului 2006 cu 0,8% (

147.142 mil RON in 2007 faţă de 116.854 mil RON in 2006).

Ca stat de Membru al Uniunii Europene incepand cu anul 2007

Romania asigură plata contribuţiei sale pentru finanţarea bugetului acestei

Uniuni Europene in cadrul sistemului resurselor proprii. Nivelul maxim al

resurselor proprii necesare finanţării bugetului comunitar31 sunt in valoare de

1.123,6 mil euro pentru 2007, 1.207,7 mil euro pentru 2008, 1.187,4 mil

euro pentru 2009 şi 1.307, 4 mil euro pentru 2010.

3.4. EVOLUŢIA DEFICITULUI BUGETAR ROMANESC AFERENTĂ

PERIOADEI 2006-2008 ŞI PREVIZIUNI PENTRU ANII 2009-2012

Evoluţia veniturilor, cheltuielilor şi deficitului bugetar

Deficit bugetar dublu in 2008 faţă de ţinta anunţată

Romania a avut o politica fiscala prociclica, bazata pe estimari

31 www.mfinante.ro – Raport Buget 2007 înaintat Parlamentului României, pag.11

49

nerealiste ale veniturilor si pe cresteri de cheltuieli publice care au condus la

acumularea unor dezechilibre macroeconomice semnificative, manifestate

printr-un deficit de cont curent si o rata a inflatiei ridicate.

Veniturile bugetare au fost supra estimate la nivelul de 37,2% din PIB,

faţă de o execuţie de doar 32% din PIB.

Politica de cheltuieli a fost expansionistă, deficitul bugetar rezultat la

sfărşitul anului fiind de 4,8% din PIB conform metodologiei cash, şi de 5,2%

din PIB conform meto\dologiei ESA95, nivel inacceptabil pentru o economie

care a crescut in 2008 cu aproape 8 procente.

Cheltuielile realizate peste nivelul resurselor disponibile nu au fost


canalizate către activităţi productive, fiind orientate cu preponderenţă spre

cheltuieli de personal şi cheltuieli cu bunuri şi servicii.

Multiplele rectificări bugetare au acentuat caracterul inflaţionist şi

prociclic al politicii bugetare prin majorarea veniturilor şi cheltuielilor

programate intr-un mod nesustenibil.

Cheltuielile bugetului general consolidate in trimestrul IV al anului

2008 au crescut cu 30% faţă de trimestrul anterior in timp ce incasările

bugetare au scăzut cu 2,6%.

Deficitul bugetar inregistrat doar in ultimul trimestru al anului a atins

nivelul de 16 miliarde lei, faţă de un nivel de 2 miliarde inregistrat trimestrul

anterior.

Administraţia Fiscală

In ciuda creşterii economice din ultimii ani, ponderea veniturilor

bugetare in produsul intern brut stagnează in jurul valorii de 32% in timp ce

ponderea cheltuielilor publice a crescut semnificativ.

Veniturile şi cheltuielile BGC în raport cu creşterea PIB 32

Fiscalizarea economiei esta redusă şi există activităţi care se

desfăşoară in afara pieţelor, in gospodăriile populaţiei sau la negru. Creşterea

32 Veniturile şi cheltuielile BGC nu include instituţiile autofinanţate

50

economică ridicată din perioada 2005-2008 a fost insoţită de o majorare a

activităţilor din economia neobservată, precum şi de extinderea evaziunii

fiscale.-

Ponderea economiei neobservate in PIB s0a majorat de la 14,5% in

anul 2004 la peste 21% in anul 2008.

- Valoarea adăugată brută in termini nominali din economia

neobservată s-a triplet in perioada 2005-2008.

- Munca la negru constituie cea mai importantă parte a economiei

neobservate. In primele 9 luni din 2008 munca la negru reprezenta 50,8% din
economia neobservată.

- Evaziunea fiscală la plata TVA a ajuns in anul 208 la aproape 24

miliarde lei faţă de 7,4 miliarde lei in anul 2004.

Intreaga economie neobservată este nefiscalizată, iar progrese in

fiscalizarea acesteia nu se pot inregistra decat intr-o perspectivă indelungată:

- Veniturile bugetare potenţiale rezultate din fiscalizarea economiei

neobservate reprezintă circa 11% din PIB (impozit pe venit, contribuţii de

asigurări sociale şi TVA).

- Veniturile potenţiale corespunzătoare economiei neobservate

estimate pentru anul 2008 ar fi fost de aproximativ 58 miliarde lei, din care

29 miliarde lei din impozitarea muncii la negru.

- Numai evaziunea fiscală la palata TVA a reprezentat in 2008 aproape

5% din PIB.

3.5. EFECTELE POLITICII-FISCAL BUGETARE DIN ANUL

2008 ASUPRA ANULUI 2009

Efecte externe

Depăşirea plafonului de 3% din PIB pentru deficitul bugetar admis

conform Pactului de stabilitate şi creştere, ceea ce pune Romania in situaţia

de a i se aplica procedura de deficit excesiv.

Reucerea ratingului suveran către agenţiile internaţionale de rating sub

categoria de grad investiţional (minim BBB-) cu consecinţe negative asupra

costurilor aferente finanţării externe la nivel guvernamental.

Lipsa de predictibilitate a politicii fiscal-bugetare şi derapajul bugetar

major de la sfărşitul anului trecut au condus la erodarea increderii

investitorilor străini in perspectivele economiei romaneşti. In ultima parte a

anului trecut, fluxul de investiţii străine a scăzut de la 963 miilioane euro in

octombrie la mai puţin de 400 milioane euro in decembrie.

Efecte interne

51
Obligaţiile neonorate ale administraţiei central şi locale către agenţii

economici de 7,7 miliarde lei, echivalentul a 2,1 miliarde euro (1,5% din

PIB) care au condus l ao restrangere artificial a volumului de activitate,

indeosebi, in construcţii s-au majorat in noiembrie doar cu 13,4%.

Creşterea cu 16,4% miliarde lei datoriei publice guvernamentale la 30

noiembrie 2008 faţă de sfarşitul anului 2007 ca urmare a finanţării unui

deficit bugetar mult mai mare decat cel estimate, in condiţiile turbulenţelor

de pe pieţele financiare internaţionale, restrangerii activitaţii la nivel global

şi creşterii randamentelor obţinute emisiunea de titluri de stat in lei.

Necesitatea ajustării cheltuielilor publice şi a deficitului bugetar in

condiţiile unui mediu economic dificil.

Lipsa de absorbţie a fondurilor europene. Spre exemplu, neefectuarea

plăţilor in agricultură din avansul primit de la UE a făcut ca o suprafaţă

important să nu fie cultivată.

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

52

Ca urmare a aderării Romaniei la Uniunea Europeană, ţara noastră va

elabora o serie de documente programatice, care pot fi sectoriale sau

generale, in care vor fi cuprinse acţiunile şi politicile pe care guvernul roman

şi le-a propus. De asemenea, politica fiscal-bugetară va trebui să ţină sema

de prevederile regulamentelor cuprinse in Pactul de Creştere şi stabilitate, iar

politica economică va urma orientările cuorinse in InstrucTiunile Generale

de Politică Economică.

Evoluţii şi tendinţe macroeconomice in perioada 2010-2012

Produsul intern brut pe componente de utilizare 2009 2010 2011 2012 Ritm

mediu

anual

2010-2012

Produsul intern brut 2,5 4,5 5,5 6,0 5,4


Cererea internă, din care: 3,9 5,6 6,2 6,5 6,1

-Consumul final individual al populaţiei 4,3 5,6 6,1 6,0 5,9

-Consumul final colectiv al administraţiei publice -1,0 1,5 1,7 3,0 2,1

-Formarea brută de capital fix 5,0 6,8 7,7 8,6 7,7

Expotul de bunurii şi servicii 3,5 8,3 11,7 13,3 11,1

Importul de bunuri şi servicii 6,9 10,2 12,0 12,9 11,7

Creşterea economică

In perioada 20101-2012, produsul intern brut va creşte cu un ritm

mediu annual de 5,4%. Această prognoză se bazează pe presupunerea că

mediul economic intern şi internaţional se va imbunătăţi, in concordanţă cu

ultima prognoză a Comisie Europene, dezechilibrele pe piaţa produselor,

piaţa financiară şi piaţa muncii se vor atenua, iar economia romănească va

intra pe o traiectorie accelarată.

Cererea internă se va situ ape o tendinţă de creştere, susţinută in

special de reluarea procesului investiţional, fiind previzionată să se majoreze

cu un ritm mediu annual de 7,7%.

Consumul final individual al populaţiei va inregistra un ritm mediu

annual de creştere de 5,9% , ceea ce reprezeintă o calmare a inclinaţiei spre

consum a populaţiei, aşteptandu-se a majorare a inclinaţiei spre economisire

care va susţine finanţarea proiectelor de investiţii.

Produsul intern brut pe ramuri 200

2010 201

2012 Ritm

mediu

53

annual

2010-2012
Industrie -1,0 2,0 3,5 3,8 3,1

Agricultură, silvicultură şi

piscicultură

4,2 2,5 2,1 2,4 2,3

Construcţii 6,2 8,9 10,6 12,4 10,6

Servicii 3,3 5,1 6,0 6,3 5,8

Produsul intern brut 2,5 4,5 5,5 6,0 5,4

Industrie

Valoarea adăugată brută din industrie va creşte cu un ritm annual de

3,1%.

Construcţii

Construcţiile vor continua să reprezinte domeniul cel mai dynamic din

economia romănească, dar evoluţiile anuale vor fi mai temperate faţă de anii

anteriori. Ritmul mediu annual de crştere in construţii va fi de 10,6%.

Agricultură

In ceea ce priveşte agricultura se prevăd niveluri mai moderate (ritmul

mediu annual va fi de 2,3%) in situaţia unor condiţii climatice normale.

Comerţ exterior

Comerţul de bunuri şi servicii se va ccelerea, urmand să revină pe

pieţele consecrate deja şi pe altele noi, şi să inregistreze ritmuri medii anuale

de peste 11%. Ca urmare, contribuţia negativă a exportului net la creşterea

produsului intern brut se va situ ape o pantă descendentă, reducandu-se de la

1,9 procente in 2009 la 1,1 procente in 2012.

Balanţa externă

Deficitul commercial se va ameliora, reducandu-şi ponderea in pIB cu

2 puncte procentuale in anul 2012 cokmparativ cu anul 2010. exporturile şi

importurile de bunuri intracomunitare vor inregistra un ritm mediu de

creştere de 12,6% şi respective 8,8%.

Ca urmare a evoluţiei favorabile balanţei de bunuri şi servicii,


ponderea deficitului de cont current in PIB se va diminua cu aproape 2

puncte procentuale, de la 10,3% in 2009 la 8,5% cat se estimează pentru

anul 2012.

Număr de salariaţi

54

Numărul mediu de salariaţi din economie va urma să creasă cu circa

350 mii de persoane (6,9%), cu un ritm mediu annual de 2,3%.

Cele mai inseminate creşteri ale numărului mediu de salariaţi in acest

interval de timp se vor inregistra in activităţile: tranzacţii imobiliare,

intermedieri financiare, construcţii, comerţ cu ridicata şi cu amănuntul,

repararea autovehiculelor, motocicletelor şi a bunurilor personale şi de ux

gospodăresc şi transport, depozitare şi comunicaţii.

Numărul şomerilor inregistraţi va continua să scadă, iar la sfarşitul

lunii decembrie 2012 va ajunge la 415 mii persoane, cu o rată a şomajului de

4,5% in scădere cu 1 punct procentual faţă de sfarşitul anului 2009.

Veniturile salariale

In perioada 2010-2012, caştigul salarial mediu brut se va majora cu

ritmuri de peste 8% anual ajungand la 2340 in anul 2012, in creştere cu

28,6% faţă de anul 2009, iar caştigul salarial mediu net va fi de 1726 lei.

Salariul real va creşte cu un ritm mediu anual 5,1%.

Inflaţia

Creşterea preţurilor de consum 2009 2010 201

201

Dec. Faţă de dec. anterior 4,5 3,5 3,0 2,6

Medie anuală 5,0 3,7 3,2 2,8

Cadrul fiscal şi bugetar pe termen mediu

Stabilitatea, sustenabilitatea, finanţarea sectoarelor fundamentale


pentru o creştere economică durabilă, protejarea intereselor econoice ale

55

populaţiei, asigurarea securităţii sociale şi adreasarea riscurilor

macroeconomice, reprezintă pilonii principali pe baza cărora s-a construit

cadrul bugetar pe termen mediu.

Obiectivul specific pe termen mediu este reprezentat de ajustarea

bugetului general consolidat către o ţintă a deficitului de 1% din PIB, ceea

ce va oferi suficientă siguranţă pentru evitarea depăşirii limitei impuse de

Uniunea Europeană.

Veniturile, Cheltuielile şi Deficitul bugetului general consolidat (%PIB)

2009

Estimări

2010

Estimări

2011

Estimări

2012

Estimări

VENITURI 33,5 32,8 32,7 32,7

CHELTUIELI 35,5 34,7 34,2 33,7

DEFICIT 2,0 1,9 1,5 1,0

Cadrul bugetar pe termen mediu este orientativ şi nu inlude măsurile

fiscale si administrative ce vor fi luate pentru creşterrea ponderii in PIB pe

termen mediu. Acest cadru va fi ajustat odată cu finalizarea viziunii bugetare

pe termen mediu in cursul anului 2009.

Politica Fiscala

Obiective:

- Transparenţă, predictibilitate, stabilitate şi transpunerea inlegislaţia

romană a tuturor directivelor europene ce urmează a se aplica din 2010.


- Imbunătăţirea nivelului de colectare a veniturilor publice şi creşterea

ponderii acestora in PIB.

- Un grad sporit de conformare voluntară a contribualilor, relativ la

obligaţiile fiscale ce le revin acestora.

- Intensificarea activităţilor de monitorizare, indrumare şi control şi o

mai eficientă edministrare a veniturilor statului inclusiv prin măsuri de

extindere a procesului de monitorizare şi supraveghere pentru produse cu un

grad inalt de risc din punct de vedere al evaiuznii fiscale.

Impozitul pe venit

Menţinerea cotei unice de impozitare de 16% a veniturilor şi

asigurarea echităţii in repartizarea sarcinii fiscale pentru persoanele cu

venituri mici, prin acordarea de compensaţii şi deduceri fiscale.

Stabilirea unui impozit unitar pe caştigurile bursiere.

56

Aplicarea măsurilor adoptate anterior in ceea ce priveşte fiscalizarea

agriculturii (măsuri adoptate anterior şi suspendate in timp, ca de exemplu

art.74, alin.(4) din Codul fiscal.

Impozit pe profit

- Menţinerea cotei unice de impozitare directă de 16%

- Introducerea sdistemului de impozitare pentru anumite activităţi.

- Neimpozitarea profitului reinvestit.

TVA

Perceperea unei TVA de 19% şi la tranzacţiile imobiliare efectuate in

scopuri comerciale decătre persoane fizice. Reintroducerea măsurilor

simplificate la TVAQ pentru tranzacţiile cu bunuri imobile şi introduceerea

măsurilor simplificate la importul de echipamente necesare investiţiilor

proprii ale contribuabililor.

Accize

Majorarea accizelor pentru anumite produse supuse accizelor


armonizate, respectiv pană in anul 2011, potrivit graficului prevăzut in anexa

nr.1 la titlul VII din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările

şi completările ulterioare.

Contribuţia la asigurările sociale

Reglementarea prin Codul fiscal a contribuţiilor de asigurări sociale

(CAS, CASS, şomaj, accidente de muncă şi boli profesionale) şi egalizarea

bazei impozabile prevăzute pentru calculul contribuţiilor cu cea utilizată la

calculul impozitului pe salarii, in scopul asigurării sustenabilităţii sistemului

public de pensii.

Alte impozite şi taxe

- Impozitarea căştigurilor din tranzacţiile imobiliare in scopuri

comerciale.

- Supra taxarea produselor de lux.

BIBLIOGRAFIE

57

1. Filip, Gh., Finanţe publice, Ed. Junimea, Iaşi, 2002

2. Filip, Gh., M.onofrei, Politici financiare, Ed. Sedcom Libris, Iaşi,

2001

3. Ignat, I., Pohota, I., Luţac, Gh., Pascariu, G., Economie politică,

Ed. Economică, Bucureşti, 2002

4. Manolescu, Gh., Buget: abordare economică şi financiară, Ed.

Economică, Bucureşti, 1997

5. Martinescu, G., Finanţarea deficitului bugetar public şi impactul său

economic, Ed. Universităţii Al.I. Cuza, iaşi, 2003

6. Văcărel, I. (coordonator), Finanţe Publice, Ediţia a V-a, Ed.

Didactică şi Pedagogică, , Bucureşti, 2003

7. Bistriceanu Gh. D., Lexicon de finanţe-bănci-asigurări, Vol. II, Ed.

Economică, Bucureşti, 2001

8. Bistriceanu Gh. D., Lexicon de finanţe-bănci-asigurări, Vol. I, Ed.


Economică, Bucureşti, 2001

9. Breton A., Competitive Governments, An Economic Theorz of

Politics and Public Finance, Cambrige Universitz Press, 1999.

10. Comaniciu C., Fiscalitatea: Valenţe multidimensional, Ed.

Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2005.

11. Condor I., Drept fiscal şi financiar, Ed. Tribuna Economică,

Bucureşti, 1996. Herciu M.,

12. Moldovan I., Finanţe Publice, suport de curs.

13. Hoanţă N., Economie şi fianţe publice, Ed. Polirom, Iaşi, 2000.

14. Moldovan I., Finanţe publice, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2003.

58

15. Moşteanu T., Politici fiscale şi bugetare pentru reformarea

economiei şi relansarea creşterii economice, Ed. Economică,

Bucureşti, 2003.

16. Moşteanu T., Bugetul şî Trezoreria publica, Ed. Didactică şi

Pedagogică, , Bucureşti, 1997.

17. Popescu D. N., Finanţe ublice, Ed. Economică, Bucureşti, 2002.

18. Rivoire J., Les enigmes economiques, PUF, Paris, 1992.

19. Sempre H., Budget et tresor, Ed. Cujas, Paris, 1973.

20. Talpoş I., Finaţele României, Vol. 1, Ed. Sedona, Timişoara, 1996.

21. Văcărel I., Finanţe Publice, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,

2000.

22. Văcărel, Gh. Bistriceanu, Gabriele Anghelache, M. Boduar, F.

Bercea, T. Moşteanu, F. Gheorghe, Finanţe Publice, Ed. Didactică

şi Economică, Ediţia a IV-a, Bucureşti, 2003.

23.Legea nr. 379/15.12.2005 privind bugetulului de stat pentru anul

2006, publicat în Monitorul Oficial al României nr.

1115/19.12.2005.

24.„Raportul privind situaţia macroeconomică pentru anul 2007 şi


proiecţia acesteia pe anii 2008-2010”, Raport elaborat de

Ministerul Finanţelor Publice.

25. www.mfinante.ro – Monisterul Economiei şi Fiananţelor Din

România.

26. www.insse.ro – Institutul Naţional De Statistică Din România.

59