Tema 5. Control bugetar.

Bugetele flexibile

5.1. Bugetele flexibile: concept și necesitate

De obicei o companie va produce două tipuri de bugete: un buget static si
un buget flexibil. Bugetul static este cel proiectat. Bugetul flexibil este un buget
special care este folosit pentru a compara ce s-a intamplat de fapt si ceea ce ar fi
trebuit să se intample, bazându-ne pe mărimea vânzărilor.
Cu un buget flexibil costurile fixe ar trebui să rămână constante, iar costurile
variabile ar trebui să se modifice în funcție de vânzări, dacă acestea au fost mai mari
sau mai mici decât a fost proiectat. Bugetul flexibil este atunci comparat cu
realitatea și diferențele dintre ceea ce a fost planificat și ceea ce s-a întamplat de fapt
sunt calculate și desemnate a fi favorabile sau defavorabile.
Dacă cifrele actuale ale anului financiar se dovedesc a fi apropiate de buget,
aceasta va demonstra faptul că o companie întelege cum se fac afacerile si are succes
în conducerea acestora în directia pe care și-a planificat-o la inceput. Pe de altă
parte, dacă cifrele actuale deviază foarte mult de buget, acestea transmit un semnal
al ieșirii de sub control, iar, ca rezultat negativ, prețul acțiunilor poate avea de
suferit.
Abaterile în raport cu bugetul static. O abatere în raport cu bugetul static este
diferența dintre un rezultat efectiv și nivelul bugetate corespunzător al acestuia din
bugetul static.
Abaterile pot fi:
a) Favorabile – are drept efect o creștere a profitului în raport cu valoarea
bugetată. Astfel, pentru venituri, creșterea este o abatere favorabilă., pentru
costuri – descreșterea este o abatere favorabilă;
b) Nefavorabile – are drept effect o scădere a profitului. Abaterile nefavorabile mai
sunt numite și abateri adverse în unele state europene (Marea Britanie).
Bugetele flexibile și abaterile îi ajută pe manageri să înțeleagă de ce
performanțele efective diferă de cele planificate. Fiecare abatere pe care o calculăm
reprezintă diferența dintre o valoare bazată pe un rezultat efectiv și valoarea
bugetată corespunzătoare. Abaterile le sunt utile managerilor în deciziile lor de
planificare și control.
Managementul prin excepție este o practică managerială ce constă în a se
concentra asupra domeniilor care nu funcționează la nivelul așteptîrilor (de
exemplu, vânzări insuficiente ale unui produs) și a acorda o atenție mai mică
domeniilor care funcționează conform așteptărilor. Managerii folosesc informațiile
utilizate de abateri pentru a-și repartiza eforturile: ei acordă în mode sistematic mai
multă atenție domeniilor cu abateri mai mari. De exemplu, să presupunem că
nivelul efectiv al costurilor associate rebuturilor și recondiționărilor la o uzină de
aparate depășește cu mult costurile bugetate. Aceste abateri îi vor determina pe
manageri să caute explicații și să ia din timp măsuri corrective, asigurând astfel mai
puțin rebuturi și recondiționări în producția viitoare.
Abaterile sunt folosite și în evaluarea performanțelor. Managerii de producție,
de exemplu, ar putea beneficia de prime de eficiență trimestriale legate de
realizarea unui anumit nivel bugetat al cheltuielilor operaționale.
Abaterile sugerează uneori o schimbare și la nivelul strategiei. Uneori sunt
necesare revizuiri și reevaluări ale strategiilor de produs.