Recomandări privin elaborarea unui proiect de cercetare

Elemente de redactare:

 Lucrarea să fie redactată cu fontul Times New Roman, dimensiunea 12 puncte, având
textul spațiat la 1,5 rânduri, cu marginea paginii de 2,5 cm. Paginile trebuie
numerotate.
 Lucrarea trebuie scrisă cu diacritice, respectând regulile gramaticale și morfo-
sintactice ale limbii române.
 Lucrarea trebuie să fie redactată conform normelor academice de redactare APA
(American Psychological Association), Ediția a 6-a.

Structura lucrării:

 REZUMAT

 Rezumatul este un scurt text în care se prezintă clar conținutul lucrării (max. 200
de cuvinte);
 Trebuie să fie redactat astfel încât să atragă atenția cititorului, reflectând
seriozitatea investigației și importanța temei;
 Trebuie să reflecte conținutul studiului, să includă principalele concepte sau
perspective teoretice utilizate și problematica abordată în cadrul studiului;
 Trebuie să includă următoarele informații prezentate succint: problema sau tema
investigată, unitățile de analiză / populația, metodele utilizate, principalele
rezultate obținute și implicațiile teoretice sau aplicative care decurg din acestea.

 INTRODUCERE

 În cadrul introducerii se definește tema de cercetare / problema studiată în

termeni cât mai specifici și se argumentează importanta acesteia;
 Este recomandat să se prezinte și motivația selecției respectivei teme de cercetare
(care să reflecte o valorizare personală a demersului);

1
  Se prezintă tipul cercetării: (a) cercetare descriptivă, explicativă, exploratorie: (b)
cercetare longitudinală sau transversală; (c) cercetare cantitativă, calitativă sau
mixtă;
 Se prezintă scopul, obiectivele lucrării sau întrebările de cercetare;

CADRU TEORETIC

 Se realizează o trecere în revistă a literaturii de specialitate consultate în

realizarea studiului (cărți, articole științifice, rapoarte de cercetare etc.);
 Se selectează contribuțiile cele mai valoroase aflate direct în relație cu tema
studiului (se pot consulta lucrări atât în limba română, cât și într-o limbă străină);
 Se prezintă conceptele și teoriile utilizate în alte materiale pentru studierea temei,
punându-se accent pe acelea care vor fi folosite în continuare în prezentarea și
interpretarea rezultatelor;
 Se prezintă tematic și structurat informațiile din literatura consultantă,
comentându-se valoarea materialelor consultate în raport cu propriul studiu;
 Se precizează ce alte studii au mai fost făcute pe tema de cercetare a lucrării,
menționându-se care au fost rezultatele obținute;
 Se realizează o poziționare a lucrării în ansamblul de studii realizate pe temă (de
exemplu, se precizează ce anume își propune să aducă nou studiul vostru
comparativ cu cele deja realizate; se precizează dacă lucrarea voastră preia o serie
de elemente din studiile anterioare și le valorifică într-un context nou);
 Selecţia şi analiza surselor teoretice se va face în aşa fel încât să susţină procesul
de elaborare a ipotezelor care vor sta la baza propriei cercetări.
 Este important ca studentul să demonstreze capacitatea de a integra diverse
contribuţii teoretice în unităţi tematice cu privire la subiectul studiat şi de a se
raporta critic, independent, la acestea.

CADRU METODOLOGIC

1. Delimitarea domeniului, temei şi problemei de cercetare

- Cu această primă etapă debutează orice cercetare, ea condiţionând într-un fel

derularea întregului ciclu al cercetării.

2
 - Pentru elaborarea unei lucrări studentul va trebui să circumscrie mai întâi
domeniul, apoi tema şi în fine problema de cercetare. El trebuie să opereze o
serie de selecţii succesive care îl vor conduce spre formularea precisă a
problemei ce urmează a fi investigată.
- „Probleme” de cercetare sunt numai aspectele teoretice sau practice
necunoscute sau neinvestigate până la un moment dat, ci şi cele foarte bine
cunoscute, mult investigate şi teoretizate, însă insuficient, neconvingător sau
unilateral abordate. De asemenea, ideile, punctele de vedere şi conceptele
controversate constituie probleme de cercetare.
- Cu cât problema de cercetare va fi mai bine şi mai exact circumscrisă, cu atât
va creşte probabilitatea realizării unei cercetări valide și fidele.

2. Informarea şi documentarea

- Constă mai întâi în localizarea (identificarea) informaţiei utile cercetării problemei

propuse şi apoi, în lecturarea şi asimilarea ei.
- Presupune rezolvarea următoarelor aspecte de către cercetător:

a. Care sunt metodele de care dispune pentru recoltarea informaţiilor necesare?

(de exemplu: metoda convorbirii, metoda analizei documentelor)
b. De unde recoltează informaţiile? (publicaţii, comunicări ştiinţifice, lucrări de
popularizare)
c. Care sunt formele recenzării informaţiilor?
- Contribuie la stabilirea stadiului atins în abordarea şi soluţionarea problemei
respective, la conturarea punctelor „tari” şi „nevralgice”, la identificarea
dezacordurilor dintre cercetători, a căilor posibile de investigare.

3. Specificarea obiectivelor

- Obiectivele unei cercetări reprezintă ghiduri sau principii călăuzitoare ale întregii
investigaţii, ele justificând, în mare parte, însăşi cercetarea.

Observaţie: cercetarea nu are un scop în sine („cercetăm de dragul de a cerceta!”), ci

este subordonată fie asigurării avansului cunoaşterii ştiinţifice (scop teoretic), fie optimizării
acţiunilor şi activităţilor umane (scop practic).

- Există 2 mari tipuri de obiective:

3
 a. Teoretice (generale):
 au caracter teoretic-metodologic, cum ar fi: formularea unor teorii, concepţii, puncte de
vedere; stipularea unor teorii, concepţii deja elaborate de alţi autori; corijarea unor explicaţii
avansate în alte cercetări; analiza comparativă a unor teorii sau soluţii în vederea desprinderii
asemănărilor şi deosebirile dintre ele; sintetizarea concepţiilor şi teoriilor existente cu scopul
surprinderii continuităţii sau rupturii dintre ele, a progresului sau regresului realizat prin
trecerea de la unele la altele; elaborarea unor modele sintetic-integrative; conceperea unor noi
instrumente de investigaţie; descoperirea unor noi variante de prezentare şi prelucrare
statistico-matematică a rezultatelor etc.

b. Practice (aplicative):
 Cu caracter ameliorativ
 Ţintesc spre intervenţia în realitatea studiată în vederea ameliorării funcţionalităţii ei
 Pot fi propuse programe de intervenţie, menite a contribui la soluţionarea unor probleme
practice.

Observaţii:

 Claritatea, exactitatea şi pertinenţa obiectivelor (teoretice şi practice) evidenţiază

ancorarea şi anvergura aspiraţiilor şi demersurilor cercetătorului, capacităţile lui
novatoare şi previzionale.
 Obiectivele oferă cercetătorului prilejul ca la capătul investigaţiilor sale să se întoarcă de
unde a pornit pentru a vedea dacă ceea ce şi-a propus a fost sau nu realizat.

4. Formularea ipotezelor şi a variabilelor

 Constituie cel mai important demers pentru o cercetare ştiinţifică (ele au fost
considerate ca reprezentând „nucleul” unei cercetări ştiinţifice).
 Rolul lor este acela de a ghida, de a direcţiona întreaga cercetare.

 Câteva definiţii:
 REBER (1995) – „O ipoteză este o propoziţie sau asumţie care serveşte în
explicarea câtorva fapte”.
 LENY (1997) – Ipoteza este o „propoziţie teoretică supusă probei faptelor”.

4
  KERLINGER (1964) – „O ipoteză este un enunţ conjunctural despre relaţia
dintre 2 sau mai multe variabile” (rezultă de aici că legătura dintre variabile nu
este sigură, ci probabilă).
 GALTUNG (1967) – „O ipoteză este o propoziţie despre felul în care un set de
unităţi S este distribuit într-un spaţiu de variabile X1, X2, X3, …Xn.
 Structura ipotezei include:

 O unitate (grup, societate, instituţie, persoană etc)

 O variabilă (coeziune, inteligenţă, democraţie, ierarhie etc)
 Un set de valori ale variabilelor (puternică, autentică, înaltă, excepţională etc)
 Pentru a fi valide, ipotezele trebuie să se fondeze pe fapte reale, să fie verificabile
(confirmarea/infirmarea lor) şi specifice (să nu se piardă în generalităţi; formularea lor trebuie
să fie explicită).

 Cel mai frecvent, ipoteza este formulată în termenii: „dacă”….. „atunci”....

 În cadrul unei cercetări, întâlnim ipoteze denumite ipoteze empirice (ipoteze de lucru sau
ipoteze de cercetare): observând faptele şi fenomenele din viaţa cotidiană cercetătorul
formulează ipoteze despre regularitatea probabilă a producerii lor, despre legăturile posibile
dintre ele, sau analizând datele din cercetările empirice anterioare putem intui noi raporturi
dintre variabile.

Greşeli:

- ipotezele (care de fapt reprezintă răspunsurile pe care le dă cercetătorul la

întrebările cercetătii, pe baza literaturii de specialitate şi a propriilor estimări)
nu au legătură cu obiectivele sau întrebările cercetării;
- ipotezele nu fac referire la variabile măsurabile, care să poată fi testate
statistic, ci sunt generale:
- ipotezele sugerează relaţia cauzală între variabile („determină”,
„influenţează”), atunci când acestea nu sunt măsurate în context experimental.

5
5. Descrierea populației supuse cercetării

- Cine vor fi subiecţii pe care urmează a se aplica metodele şi tehnicile de

cercetare definitivate în etapa anterioară? Ce caracteristici trebuie să deţină
aceştia? De unde vor fi selecţionaţi?
- Alegerea subiecţilor se va face în funcţie de natura problemei studiate şi de
intenţiile cercetătorului (de a aplica metodele şi tehnicile pe unităţi mai mari
sau mai mici de indivizi).
- Descrierea subiecților/lotului de subiecţi/eşantionului (modul şi criteriile de
constituire, mărime, populaţie de referinţă, numărul de subiecţi în cazul
cercetărilor parametrice/cantitative să fie relevant); Se prezintă care este
populația investigată / unitatea de analiză și se expun detalii privind tehnica de
eșantionare;
- Aspecte ce vizează stabilirea eşantionului, mărimea şi reprezentativitatea lui.
- În psihologie, cercetările nu se fac atât pe eşantioane, cât pe grupuri de
subiecţi (grupuri naturale, grupuri experimentale şi de control).

Greşeli:

- omiterea prezentării modului de constituire a lotului de subiecţi/eşantionului;

6. Descrierea metodelor, tehnicilor, procedeelor și instrumentelor de recoltare a

datelor de cercetare

- Descrierea adecvată a instrumentelor utilizate în recoltarea datelor (precizați

modul de structurare a instrumentelor – număr de itemi, dimensiuni, variabile;
modul de interpretare, etalonare; trebuie să se facă referire la referinţele care le
susţin din punct de vedere teoretic şi aplicativ; precizați autorul, sursa, precum
și modul de administrare a instrumentelor (creion-hârtie, computerizat sau on-
line); se prezintă avantajele, dar și limitările instrumentului / instrumentelor de
cercetare pentru care s-a optat; fiecare instrument aplicat trebuie să se
regăsească sub formă de prototip/model la sfârşitul lucrării - la Anexe).
Greşeli:

- aplicarea instrumentelor înainte de formularea ipotezelor;

- omiterea analizei caracteristicilor instrumentelor elaborate de autorul lucrării.

6
 Precizări suplimentare:
- Într-o cercetare, aplicarea unei singure metode și tehnici este incompletă,
deoarece se situează şi se finalizează într-un singur nivel analitic (cel mai
frecvent descriptiv); de aceea se necesită utilizarea combinată a metodelor,
pentru a se crea posibilitatea complementarităţii şi comparării lor.

7. Aplicarea metodelor şi recoltarea datelor

- Vizează măsurarea variabilelor şi testarea ipotezelor formulate.

- Se pune problema modului de aplicare a metodelor şi instrumentelor de
cercetare şi locului de aplicare a acestora (laborator sau teren), care vor
influenţa calitatea cercetării.

8. Analiza și prelucrarea datelor recoltate

 se prezintă datele în funcţie de ipotezele formulate;

 permite stabilirea gradului de confirmare sau infirmare a ipotezelor de cercetare de
către fapte, precum şi precizarea modului în care orice aspect al datelor recoltate
modulează sau completează primele concluzii referitoare la ipoteze.
 poate fi cantitativă (surprinderea relaţiilor cantitative, numerice dintre variabilele
studiate) şi calitativă (interesate de substanţa fenomenelor, de aspectele calitative).
 Analiza/prelucrarea datelor presupune ca datele statistice să fie supuse unei duble
analize:
- analiza statistică descriptivă (prin indicatori adecvaţi scalei de
măsurare a variabilelor);
- testarea ipotezelor (prin proceduri adecvate fiecărei ipoteze, naturii şi
caracteristicilor variabilelor).
Greşeli:

- prea multe grafice (a se selecta acele grafice care să ilustreze relaţii între
variabile, şi nu variabile individuale);

7
 - toate graficele sau tabelele sunt incluse la Anexe, fără a ţine cont de relevanţa
lor în text pentru facilitarea înţelegerii lucrării;
- tabelele sunt excesiv încărcate cu cifre, devenind dificilă înţelegerea lor;
- utilizarea unor prelucrări statistice nejustificate, neadecvate;
- teste statistice inadecvate ipotezei sau naturii relaţiei dintre variabile;
- rezultatele obţinute la testele statistice sunt trecute la Anexe (rezultatele se
introduc în text, acolo unde se discută semnificaţia lor psihologică);
- rezultatele la testele statistice sunt prezentate incorect;
- datele sunt preluate împreună cu texte în limba engleză, emise de programele
de prelucrare, ceea ce face dificilă înţelegerea rezultatelor.

 Interpretarea rezultatelor cercetării (se referă la transpunerea rezultatelor

statistice în concluzii cu semnificaţie psihologică; se vor evidenţia relaţiile dintre
rezultatele proprii şi cele raportate în literatura de specialitate).

Greşeli:

- prezentarea doar a rezultatelor numerice şi a semnificaţiei statistice, fără a se

preciza semnificaţia psihologică a acestora.

9. Formularea concluziilor:

 Concluziile cercetării se raportează la obiectivele şi ipotezele cercetării,

cuprinzând o sumară reluare a obiectivelor şi motivaţiei cercetării, urmate de
sinteza rezultatelor obţinute şi a semnificaţiei acestora în contextul literaturii
dedicate temei analizate.
 În urma analizei şi interpretării datelor recoltate, a stabilirii semnificaţiei lor în
raport cu problema abordată şi mai ales cu ipotezele elaborate, se recurge la
formularea concluziilor întregii cercetări (concluzii finale).
 Concluziile:
- Sunt exprimări sintetice care conţin sau rezumă esenţa rezultatelor obţinute în
cercetare.
- Pot avea un caracter mai general sau mai particular în funcţie de generalitatea
sau specificitatea obiectivelor şi ipotezelor iniţiale.

8
 - Relevă gradul de originalitate a cercetării, dacă s-a ajuns la idei noi care le
depăşesc sau continuă pe cele deja cunoscute sau dacă ideile deja cunoscute
sunt doar confirmate sau întărite.
- Conţin uneori implicit sugestii, pentru viitoarele cercetări (este de dorit însă
formularea explicită a acestor sugestii).
- Se prezintă cadrul în care a fost realizată cercetarea, principalii actori
implicați, durata cercetării, problemele întâmpinate în colectarea datelor,
aspecte de natură etică și alte elemente ce sunt necesare înțelegerii demersului
de cercetare;
- Se prezintă detalii privind demersul de asigurare a validității sau fidelității
cercetării.
- Recomandări pentru cercetările viitoare (se vor identifica concluzii generale
ale cercetării; se pot menţiona dificultăţile întâmpinate pe parcursul cercetării,
eventualele puncte dificile/nevralgice care vor trebui evitate în viitor; se vor
menţiona contribuţiile personale la realizarea lucrării, se pot menţiona acele
aspecte care reprezintă o noutate științifică în raport cu tema studiată).
- Se prezintă măsura în care rezultatele obținute în cadrul studiului confirmă,
infirmă sau vin în completarea rezultatelor studiilor anterioare;
- Se prezintă elementele de noutate sau de originalitate aduse de studiul realizat
comparativ cu alte studii ale aceleiași teme.
- Se prezintă limitele cercetării și se realizează propuneri pentru studiile
următoare.

Bibliografie

 Se realizează o listă cu toate materialele consultate în realizarea lucrării,

respectând normele academice de realizare a bibliografiei.
Lista referințelor bibliografice va fi elaborată după următoarele cerințe obligatorii:

 va fi plasată la sfârșitul lucrării, la capitolul Bibliografie.

 va cuprinde lista lucrărilor citate: toate lucările citate în textul lucrării (indiferent de
capitol, inclusiv Introducere). Astfel, orice citat sau referință bibliografică din textul
lucrării trebuie se regăsească în Lista bibliografică, și invers: orice lucrare inclusă în
Lista bibliografică trebuie să se regăsească în textul lucrării. Această regulă este

9
 valabilă indiferent de natura surselor documentare. publicate sau nepublicate/în
manuscris; scrise, electronice/internet, orale, audio-video, materiale ilustrative – tabele,
figuri/diagrame/scheme, imagini).
 va fi ordonată obligatoriu alfabetic, după numele de familie al primului autor al lucrării,
cu indentarea agățată/Hanging Indent (1 cm) a liniei a doua şi a celor următoare (dacă
există).
 va fi elaborată obligatoriu conform standardelor de redactare APA (American
Psychological Association), Ediția a 6-a.

CERINŢE ETICE:

A plagia înseamnă a-ți însuși în mod direct/intenționat sau indirect/involuntar,

integral sau parțial, ideile, ipotezele, teoriile, argumentele, expresiile, textele, creațiile altora
(publicate sau nepublicate), fără a cita deloc sau fără a menționa într-un mod corect/clar
sursa/sursele de unde au fost preluate - sursele/referințele bibliografice în text și la sfârșitul
lucrării (la Bibliografie).

Surse din care se poate plagia: tipărite / electronice (carte/capitol de carte; articole
din reviste/ziare; traduceri; rezultate de cercetare; tabele; figuri etc.), audio-video.

Modalități frecvente de plagiat:

- preluarea identică (copierea cuvânt cu cuvânt) a unui text (expresii, fraze), tabel, figuri,
imagini, fără a preciza sursa de unde au fost preluate aceste citate;
- parafrazarea – reformularea greșită a unui text, integrală sau parțială, dintr-o
carte/articol etc.
- rezumarea greșită a unui text;
- plagiatul digital/on-line – nerespectarea regulilor de citare electronică și preluarea
identică (Copy-Paste) a unor texte de pe internet, fără a menționa sursa în text și la
sfârșitul lucrării (la Bibliografie).

Plagiatul reprezintă una dintre formele grave de încălcare a normelor etice în

redactarea unei lucrări științifice.

Cunoașterea și respectarea normelor/regulilor de redactare și citare academică

reprezintă conduite și norme etice obligatorii, iar încălcarea acestora (în mod

10
voluntar/intenționat sau involuntar/prin neglijență) atrage după sine sancțiuni disciplinare
universitare.

Evitarea plagiatului involuntar / neintenționat / prin neglijență

Septimiu Chelecea, în cartea sa „Cum sa redactăm” (2003) propune câteva reguli

pentru evitarea plagiatului involuntar, valabile atât pentru citarea tipografică, cât şi pentru
citarea electronică:

- „să închidem între ghilimele orice text care aparţine altora;

- să menţionăm numele, titlul lucrării, locul de apariţie, editura, anul, pagina;
- să fim atenţi la distincţia dintre cunoştinţele comune, care au intrat în patrimoniul
ştiinţei şi informaţiile din sfera dreptului de proprietate intelectuală;
- să reproducem cu cuvintele noastre ideile centrale ale unui text, menţionând corect
autorul şi opera care ne-au inspirat;
- să prescurtăm textul original, exprimând într-o manieră proprie ideile de bază din
opera citată”. (Chelcea, 2003, 39-40)

11
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

 American Psychological Association (APA) (2010). Publication Manual of the

American Psychological Association, Sixth Edition. (Chapter 5. Dysplaing
Results; Chapter 6. Crediting Sources; Chapter 7. Reference Examples).
Washington, DC: American Psychological Association.

https://www.apastyle.org/manual

 American Psychological Association (APA). Frequently Asked Questions

About APA Style:
https://www.apastyle.org/learn/index?_ga=2.151737465.1115170886.15507719
30-198208104.1548252138

https://www.apastyle.org/learn/faqs/index

https://www.apa.org/search?query=references

 Chelcea, S. (2003). Cum să redactăm o lucrare de licenţă, o teză de doctorat, un

articol ştiinţific în domeniul ştiinţelor socioumane. Bucureşti: Comunicare.ro
 Eco, U. (2006). Cum se face o teză de licenţă: Disciplinele umaniste. Iaşi:
Polirom.
 Zlate, M. (2000). Cercetarea psihologică. În: Introducere în psihologie. Cap. X.
Iaşi: Polirom.

12