Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Drept
Departamentul Drept Public
Disciplina Drept Fiscal

Lucru individual
Tema: Contabilitatea persoanei juridice, evidența din punct de vedere
juridic.

Elaborat de catre
Studenta anului III, gr. 1409
Specialitatea Drept,

Conducator ştiinţific:
Sosna Alexandru
Lector universitar.

Chişinău 2017
 Introducere

Pentru dezvoltarea societății și profit a persoanelor fizice cu interese comune a fost creat un
produs al raporturilor dintre oameni sau, altfel spus, un instrument juridic de realizare a
scopurilor acestora. Pentru a face un subiect de drept, altul decît omul, jurisprudenţa a recurs la o
ficţiune a legii, inventînd şi punînd în circuit un mecanism juridic util, denumit persoană juridică

Persoana juridică este definită de Codul civil al Republicii Moldova ca fiind organizația care are
un ptrimoniu distinct și răspunde pentru obligațiile sale cu acest patrimoniu, poate să
dobîndească și să exercite în nume propriu drepturi patrimoniale și personale nepatrimoniale, să-
și asume obligații, poate fi reclamant și pîrît în instanța de judecată1 iar Codul fiscal al Republicii
Moldova definește persoana juridică ca fiind orice societate comercială, cooperativă,
întreprindere, instituţie, fundaţie, asociaţie, inclusiv creată cu participarea unei persoane străine,
şi alte organizaţii, cu excepţia subdiviziunilor organizaţiilor nominalizate ce nu dispun de
patrimoniu autonom şi a formelor organizatorice cu statut de persoană fizică, potrivit legislaţiei 2.

Deci persoana juridică desfășurînd o anumită activitate impozabilă obține un anumit profit care
suplinește patrimoniul acesteia și astfel devine subiect al impunerii și prin urmare conform
legislaţiei fiscale, este obligată să calculeze şi/sau să achite la buget orice impozite şi taxe,
penalităţile şi amenzile respective, pentru a-și executa însă corect obligațiile pe care le are față de
stat persoana juridică trebuie să ducă o evidență contabilă a rezultatelor obținute din activitatea
desfășurată, prin urmare evidența contabilă reprezintă înregistrarea sistematica a informatiilor
privind situația patrimonială și a rezultatelor obținute de către un agent economico-social, atît
pentru necesitățile acestuia cît și pentru relațiile cu asociații sau acționarii, clienții, furnizorii,
băncile, organele fiscale și alte persoane juridice sau fizice. Conatbilitatea fiind un sistem
complex de colectare, identificare, grupare, prelucrare, înregistrare, generalizare a elementelor
contabile şi de raportare financiară3, mai exact este forma principală a evidenţei economice. Ea
înregistrează, urmăreşte şi controlează în mod documentar complect, neîntrerupt acele fenomene
şi procese economice care se pot exprima valoric.

"Contabilitatea este judecătorul drept al trecutului,consilierul prezentului și ghidul indispensabil

al viitorului" J. Fr. Schär

1
Cod civil RM Nr. 1107 din 06.06.2002, în vigoare 12.06.2003 art. 55
2
Cod fiscal RM Nr. 1163 din 24.04.1997 art. 5 aln (4)
3
Legea contabilității nr 113 din 27.04.2007, în vigoare din 01.01.2008 art. 3
 I. Noțiuni generale despre contabilitatea persoanei juridice
Persoanele care practică activitate de întreprinzător sînt obligate să organizeze și să țină
contabilitatea în modul stabilit de legislație,iar persoanele juridice avînd în vedere că desfășoară
și ele o activitate de întreprinzător care duce la obținerea de profit de aceea și aceasta este
obligată să țină contabilitatea, de regulă persoanele juridice, în calitate de contribuabili, sunt
obligate potrivit legislației fiscale, să calculeze și să achite de sine stătător sumele impozitelor ce
urmează a fi plătite. Plata impozitelor în acest caz se efectueză prin prezentarea la instituțiile
financiare a ordinelor de plată în vedere transeferării sumelor impozitelor și taxelor de pe
conturile curente ale acestora, deschise în societățile bancare, pe conturile trezoreriale respective
ale bugetului4.

Contabilitatea este principalul instrument de gestiune a patrimoniului persoanei juridice și

reprezintă un sistem complex de evidență, informare și gestiune în baza cărora se determină
indicatorii necesari pentru întocmirea declarațiilor, a altor documente utilizate în vederea
calculării și achitării impozitelor, efectuării decontărilor. Administrarea patrimoniului persoanei
juridice destinat activității de întreprinzător cere subiectului cunoașterea tuturor operațiunilor
economice (procurarea și desfacerea mărfurilor, prelucrarea materiilor prime, executarea
lucrărilor și prestarea serviciilor). Această cunoaștere presupune evidența operațiunilor .

Obiectul contabilității patrimoniului persoanei juridice îl constituie bunurile mobile și imobile,

reflectată în expresie naturală și bănescă, bunurile cu potențial economic, mijloacele banești,
hîrtiile de valoare, drepturile și obligațiile patrimoniale, cheltuielile, veniturile și rezultatele
obținute, precum și circulația și modificările intervenite în urma efectuării operațiunilor
patrimoniale.

Evidența operațiunilor economice în documentele contabile este ținută în expresie naturală și în

expresie bănească în monedă națională. Contabilitatea se ține în limba de stat. Contabilitatea
faptelor economice efectuate în valută se ţine atît în monedă naţională, cît şi în valută străină,
potrivit standardelor de contabilitate.5

Cînd o marfă este vîndută, în locul ei în activul patrimoniului intră prețul încasat, care la rîndul
său, va fi înlocuit de marfă , în care se investesc acești bani. Prin urmare, valoarea intrată în
patrimoniu se subrogă celei ieșite, dobîndind același regim juridic.

4
Vlad Vlaicu, Aureliu Rotaru Drept fiscal, Chișinău, 2014 pag. 111-112
5
Legea contabilității nr 113 din 27.04.2007, în vigoare din 01.01.2008 art. 8
Participînd la viața economică prin efectuarea operațiunilor comerciale, persoanele juridice intră
în relații cu alți agenți economici, obținînd rezultate diferite de la o operațiune la alta.
Multitudinea operațiunilor, diversitatea partenerilor de afaceri și necesitatea cunoașterii situației
ptrimoniale curente a firmei au impus instituirea unui sistem de evidență simplu, spt de a fi
aplicat unitar întreprinderilor, indiferent de forma lor6. Deci datele contabile ajustate în
conformitate cu prevederile Codului fiscal servesc drept bază pentru întocmirea declaraţiilor
fiscale.
Drept bază pentru determinarea venitului impozabil al entităţilor serveşte rezultatul (profitul,
pierderea) contabil, reflectat în situaţiile de profit şi pierdere, întocmite şi prezentate în
conformitate cu cerinţele legislației în vigoare şi ale standardelor de contabilitate.
Drept bază pentru determinarea venitului impozabil al entităţilor care utilizează sistemul contabil
în partidă simplă serveşte rezultatul financiar calculat conform normelor aprobate de Ministerul
Finanţelor,7 astfel ducîndu-se evidența contabilă, aceasta este necesar să asigure:

- înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea şi păstrarea informaţiei cu privire la

patrimoniu, cheltuielile de fabricare şi circulaţie, decontările, obligaţiile, drepturile şi
rezultatele obţinute, utilizate atît pentru necesităţile proprii ale persoanei juridice, cît şi în
relaţiile cu acţionarii, clienţii, furnizorii, băncile, organele fiscale şi alte persoane fizice şi
juridice;
- controlul operaţiunilor patrimoniale efectuate de către persoana juridică,precum și a
procedeelor de prelucrare utilizate şi al exactităţii datelor contabile;
- furnizarea informaţiei necesare determinării patrimoniului persoanei juridice.
Evidența contabilă se ține în modul stabilit de Legea contabilității, de Planul general de
conturi contabile de Standardele Naționale de Contabilitate și anume :

- Recomandările metodice priind tranziția la noile standarde naționale de contabilitate

- Planul general de conturi contabile
- SNC “Prezentarea situațiilor financiare”
- SNC “Politici de contabiliatate, modificări ale estimărilor contabile, erori și evenimente
ulterioare”
- SNC “Imobilizări necorporale și corporale”
- SNC “Investiții”
- SNC “Contracte de leasing”
- SNC “Depreciera activelor”

6
Roșca Nicolae, Baieș Sergiu Dreptul afacerilor, volumul I, Chișinău 2004 pag 72
7
Legea contabilității nr 113 din 27.04.2007, în vigoare din 01.01.2008 art. 5
 - SNC “Creanțe și investiții financiare”
- SNC “Stocuri”
- SNC “Capital propriu și datorii”
- SNC “Venituri”
- SNC “Cheltuieli”, etc.

În funcție de destinația informației și de categoria de utilizatori, putem avea mai multe tipuri de
contabilitate și anume contabilitate financiară și contabilitate de gestiune.
Contabilitatea financiară reprezintă o generalizare a datelor contabile din rapoartele financiare, se
ține în conformitate cu actele normative aprobate de organele competente. Ea se întocmește cu o
anumită regularitate și se prezintă periodic, sub formă de raport financiar, organelor de stat
competente .
Contabilitatea de gestiune (managerială) reprezintă un sistem de colectare și prelucrare a datelor
aferente cheltuielilor de producție, costul producției ( lucrărilor, serviciilor) și rentabilității
activității de întreprinzător. Aceste date sunt de uz intern și interesează, de regulă,
administratorul, fondatorul și după caz asociații sau membrii persoanei juridice. Contbilitatea de
gestiune se organizează după metode și procedee elaborate de întrprinzător în vederea
administrării corecte a afacerilor8.

8
Roșca Nicolae, Baieș Sergiu Dreptul afacerilor, volumul I, Chișinău 2004 pag 74-75
 II. Obligația ținerii evidenței contabile de către persoana juridică

Codul fiscal al Republicii Moldova prevede în art.8 aln.(2) lit.c) că, contribuabilul este
obligat să țină evidența contabilă conform formelor și modului stabilit de legislație, să asigure
integritatea documentelor de evidență contabilă, să întocmească și să prezinte organului fiscal și
srviciului de colectare a impozitelor și taxelor locale dările de seamă fiscale prevăzute de
legislație, să asigure integritatea documentelor de evidență contabilă în conformitate cu
cerinţele legislaţiei, să efectueze încasările băneşti în numerar prin intermediul dispozitivelor şi
sistemelor pentru înregistrarea operaţiunilor cu numerar, respectînd reglementările aprobate de
Guvern, inclusiv Lista genurilor de activitate al căror specific permite efectuarea încasărilor
băneşti în numerar fără aplicarea maşinilor de casă şi de control, deasemenea să prezinte
informaţii veridice despre veniturile rezultate din orice activitate de întreprinzător, precum şi
despre alte obiecte ale impunerii.9
Standardele de contabilitate constituie baza ţinerii contabilităţii şi raportării financiare de către
entităţi şi sînt parte componentă a cadrului juridic al Republicii Moldova. Pentru entitate,
standardele de contabilitate sînt obligatorii.
Persoana juridică este obligată să ţină contabilitatea şi să întocmească situaţiile financiare în
modul prevăzut de lege, de standardele de contabilitate, de planul de conturi contabile şi de alte
acte normative .Contribuabilul este obligat să se pună la evidenţă la organul fiscal în a cărui rază
îşi are sediul stabilit în documentele de constituire (înregistrare) şi să-şi primească certificatul de
atribuire a codului fiscal, codul fiscal se atribuie o singură dată, indiferent de dispoziţiile
legislaţiei fiscale privind stabilirea şi stingerea obligaţiilor fiscale. Persoana căreia nu i s-a
atribuit cod fiscal, nu poate fi înregistrată ca plătitor pe tipuri de impozite şi taxe, Codul fiscal
reprezintă numărul personal de identificare al contribuabiluluipentru persoanele juridice sau
organizaţii cu statut de persoană fizică nerezidente care deţin obiecte impozabile pe teritoriul
Republicii Moldova sau care au obligaţii fiscale, codul fiscal atribuit de organul fiscal, să
prezinte informaţiile iniţiale (şi să comunice modificările ulterioare) cu privire la sediul său,
sediul subdiviziunilor sale, precum şi cu privire la sistarea temporară a activităţii subdiviziunilor,
denumirea şi sediul instituţiilor financiare din străinătate în care sînt deschise conturi.
Evidenţa contribuabililor persoane juridice se efectuează prin atribuirea codului fiscal.10
Contribuabilul în cazul dat persoana juridică prezintă dările de seamă fiscale organului fiscal
unde este la evidență.

9
Cod fiscal RM Nr. 1163 din 24.04.1997 art. 8 aln.(2) lit. c),d)

10
Ordin IFPS nr. 299 din 02.05.2012 cu privire la aprobarea Instrucțiunii privind evidența contribuabililor pct. 4, 5 .
II.1 Rapoartele financiare și dările de seamă fiscale
Legislați Republicii Moldova include în categoria dărilor de seamă fiscale orice declarație,
informație, calcul, notă infrmativă, alt document, care sunt prezentate sau trebuie să fie
prezentate organului fiscal, privind calcularea, achitarea, reținerea impozitelor, taxelor,
majorărilor de întîrziere (penalităților) și/sau amenzilor.11
Darea de seamă este un document fiscal prevăzut de legislația fiscală care trebuie prezentat de
către contribuabil în termenele indicate expres de legislația fiscală prevăzută pentru aceste plăți
fiscale,12 darea de seamă fiscală se prezintă utilizînd, în mod obligatoriu, metode automatizate de
raportare electronică, în forma şi în modul reglementat de Serviciul Fiscal de Stat.
Obligația de raportare include și prezentarea de către contribuabilul persoana juridică și a altor
documente decît dările de seamă fiscle. Prezentrea acestora se efectuează, de regulă, doar în
scopul confirmării sau în scopul infirmării datelor și informațiilor din dările de seamă fiscale
prezentate de către contribuabil sau au ca scop verificarea de către organul fiscal a altor
circumstanțe ce țin de respectarea de către contribuabil sau au ca scop verificarea de către
organul fiscal a altor circumstanțe ce țin de de respectarea de către contribuabil a legislației
fiscale. În categoria documentelor necesare a fi prezentate de persoana juridică în calitate de
contribuabil se includ documentele de evidență, cum ar fi cele referitoare la operațiuni
economice efectuate, cele referitoare la efectuarea plăților aferente acestor operațiuni, inclusiv
documentele confirmtive, documentele de evidență contabilă, dările de seamă financiare,
informațiile, registrele contabile, titlurile de creanță, datele contabile, precum și orice alte
documente justificative legate de activitatea persoanei juridice.
Rapoartele financiare reprezintă o informaţie financiară sistematizată despre evenimentele
care influenţează activitatea entităţii şi operaţiile economice. Scopul rapoartelor financiare cu
destinaţie generală îl constituie prezentarea unei informaţii accesibile investitorilor şi creditorilor
reali şi potenţiali: privind situaţia financiară a entităţii, indicatorii activităţii acesteia şi fluxul
mijloacelor băneşti, privind resursele economice şi datoriile entităţii, componenţa activelor şi a
surselor de formare a acestora, precum şi modificările lor, fiind necesare unui cerc larg de
utilizatori în luarea deciziilor economice.
Rapoartele financiare trebuie să cuprindă informaţii:
a) privind activele controlabile de entitate (acestea constituind surse ale unor eventuale
afluxuri de mijloace băneşti sau ale altui avantaj economic în viitor);
b) privind pasivele entităţii (acestea constituind surse ale unor eventuale refluxuri
(retrageri) de mijloace băneşti sau ale altui avantaj economic în viitor);

11
Vlad Vlaicu, Aureliu Rotaru Drept fiscal, Chișinău, 2014 pag. 113
12
Cod fiscal RM Nr. 1163 din 24.04.1997 art. 129 pct. (9)
 c) privind profitul net al entităţii (care reprezintă modificările resurselor economice şi
datoriilor entităţii de la o perioadă de gestiune la alta, cu excepţia cotelor proprietarilor şi
plăţilor
efectuate acestora);
d) privind fluxul mijloacelor băneşti în perioada de gestiune (în calitate de indicator al
fluxului eventual de mijloace băneşti în viitor).
Această informaţie este utilă pentru utilizatorii rapoartelor financiare în aprecierea
capacităţii entităţii de a plăti dividende şi dobînzi şi a achita datoriile în termenele stabilite.
Lista rapoartelor financiare
Entităţile, cu excepţia instituţiilor publice, întocmesc şi prezintă rapoarte financiare
anuale care cuprind:
a) bilanţul contabil;
b) raportul de profit şi pierderi;
c) raportul privind fluxul capitalului propriu;
d) raportul privind fluxul mijloacelor băneşti;
e) notele explicative, inclusiv anexele la rapoartele financiare.13

13
Ghidul de asistență în lansrea afacerilor, Chișinău 2014 pag. 23-24
 III. Organizarea contabilității persoanei juridice

Organizarea contabilității este pusă în sarcina administratorului ( director, manager etc.)

persoanei juridice. Ei sînt obligați să creeze condiții pentru ținerea corectă a contabilității,
întocmirea și prezentarea în termen a obligațiilor financiare, să asigure executarea riguroasă în
toate subdiviziunile și serviciile care au atribuție la evidență, a exigențelor șefului de serviciu
contabil privitor la modul de întocmire a documentelor de furnizare a informției pentru evidență .
Persoanele juridice formează servicii contabile ori încheie contracte cu firme de audit, care
asigură evidența contabilă cuvenită.

Responsabil de legalitatea operațiunilor contabile de elaborarea în termen a dărilor de seamă, de

efectuare a inventarieirii este șeful serviciului contanbil (contabil șef, director financiar,
contabilul) sau directorul firmei de audit14.

Potrivit Legii contabilităţii nr. 113/2007, sunt prevăzute următoarele etape ale evidenţei
contabile:
 întocmirea documentelor primare şi centralizate;
 evaluarea şi recunoaşterea elementelor contabile;
 reflectarea informaţiilor în conturile contabile;
 întocmirea registrelor contabile;
 inventarierea elementelor contabile;
 întocmirea balanţei de verificare a Cărţii mari şi a rapoartelor financiare.
Evidenţa contabilă, în mod obligatoriu, trebuie să reflecte date veridice privind operaţiunile
exercitate în cadrul unei afaceri. Pentru întocmirea corectă a documentelor contabile,
întreprinzătorul poate angaja un salariat specializat în domeniul contabilităţii sau poate încheia
un contract de prestare a serviciilor de audit cu o companie de audit.

14
Roșca Nicolae, Baieș Sergiu Dreptul afacerilor, volumul I, Chișinău 2004 pag. 76
 Concluzii:

În urma efectuării prezentului referat am ajuns la următoarele concluzii și anume că

contabilitatea este principalul instrument de gestiune a patrimoniului persoanei juridice și
reprezintă un sistem complex de evidență, informare și gestiune în baza cărora se determină
indicatorii necesari pentru întocmirea declarațiilor, a altor documente utilizate în vederea
calculării și achitării impozitelor, efectuării decontărilor. Administrarea patrimoniului persoanei
juridice destinat activității de întreprinzător cere subiectului cunoașterea tuturor operațiunilor
economiceîn baza evidenței contabile se întocmesc dările de seamă fiscale care permit achitatrea
corectă a taxelor și impozitelor stabilite de legislație, deasemenea am ajuns la concluzia că
persoana juridică este necesar să se conformeze normelor din Codul fiscal și din Legea
contabilității 113/2007 privind ținerea evidenței contabile, astfel legile menționate mai sus
stabilesc modul de organizare a documentelor contabile. Deci persoanele juridice sunt sînt
obligate să organizeze și să țină contabilitatea în modul stabilit de legislație iar drept bază pentru
determinarea venitului impozabil al persoanelor juridice serveşte rezultatul (profitul, pierderea)
contabil, reflectat în situaţiile de profit şi pierdere, întocmite şi prezentate în conformitate cu
cerinţele legislației în vigoare şi ale standardelor de contabilitate.

Persoana juridică este obligată să ţină contabilitatea şi să întocmească situaţiile financiare în

modul prevăzut de lege, de standardele de contabilitate, de planul de conturi contabile şi de alte
acte normative .

Iar dările de seamă fiscale reprezintă orice declarație, informație, calcul, notă infrmativă, alt
document, care sunt prezentate sau trebuie să fie prezentate organului fiscal, în baza cărora se
efectuează calcularea, achitarea, reținerea impozitelor, taxelor, majorărilor de întîrziere
(penalităților) și/sau amenzilor.

Iar organizarea contabilității este pusă în sarcina administratorului ( director, manager etc.) a
persoanei juridice
Bibliografie:
1. Cod civil RM Nr. 1107 din 06.06.2002, în vigoare 12.06.2003
2. Cod fiscal RM Nr. 1163 din 24.04.1997 art. 5 aln (4)
3. Legea contabilității nr 113 din 27.04.2007, în vigoare din 01.01.2008
Ordin IFPS nr. 299 din 02.05.2012 cu privire la aprobarea Instrucțiunii privind evidența
contribuabililor
4. Vlad Vlaicu, Aureliu Rotaru Drept fiscal, Chișinău, 2014
5. Roșca Nicolae, Baieș Sergiu Dreptul afacerilor, volumul I, Chișinău 2004
6. Ghidul de asistență în lansrea afacerilor, Chișinău 2014
7. http://www.contabilsef.md/news.php?l=ro&idc=499
8. https://servicii.fisc.md/Companies.aspx
9. http://www.parajurist.md/rom/care-sunt-etapele-tinerii-evidentei-contabile/
Cuprins
Introducere .................................................................................................................................................... 2
I. Noțiuni generale despre contabilitatea persoanei juridice .............................................................. 3
II. Obligația ținerii evidenței contabile de către persoana juridică ................................................. 6
II.1 Rapoartele financiare și dările de seamă fiscale................................................................................... 7
III. Organizarea contabilității persoanei juridice ............................................................................... 9
Concluzii: ....................................................................................................................................................10
Bibliografie: ................................................................................................................................................11