FACULTATEA TRANSFRONTALIERĂ DE ȘTIINȚE

UMANISTICE ȘI INGINEREȘTI „DUNĂREA DE JOS”

REFERAT
LA DISCIPLINA: ISTORIA RELAȚIILOR INTERNAȚIONALE- III

TEMA: CONFERINȚA PENTRU SECURITATE ȘI COOPERARE DE LA HELSINKI

1975. POLITICA EXTERNĂ A SUA ÎN ANII 1945-1989

STUDENT: CHEDRIC TATIANA, RISE 2

CADRU DIDACTIC, DOCTOR HABILITAT: ȘIȘCANU ION

CAHUL,2018
 În anii ce au urmat celui de-al doilea război mondial, statele europene au pus problema
organizării unei conferințe care să vizeze chestiunea securității în Europa, conferință care era
dorită cel mai mult chiar de comuniști, deoarece acest lucru ar fi însemnat o legitimare deplină a
statelor comuniste și a granițelor acestora.

După îndelungate tratative, această conferință s-a desfășurat în vara anului 1975 (21
iulie), la Helsinki, unde au luat parte Vaticanul, Liechtensteinul, Malta, Luxemburg, Belgia,
Suedia, Austria, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Monaco, Portugalia, San Marino, Spania,
Cipru, Danemarca, Finlanda, Grecia, Irlanda, Islanda, Franța, Evelția, Italia, Republica Federală
Germană, Turcia, Statele Unite ale Americii, Canada, Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, România,
Republica Democrată Germană, Iugoslavia, Ungaria și U.R.S.S..

Conferința de la Helsinki cuprindea trei mari teme, printre care:

1. Securitatea în Europa;
2. Cooperarea în domeniile economiei, științei și tehnicii și mediului înconjurător;
3. Chestiunea drepturilor omului.
Ultima temă dezbătută în cadrul Conferinței a însemnat o grea lovitură dată comuniștilor, deși
aceștia nu au sesizat pericolul pe moment.
Cea de-a treia temă presupunea respectarea drepturilor omului și libertăților fundamentale,
inclusiv a libertății de gândire, conștiință, religie sau de convingere, iar aceste aspecte nu erau
întocmai promovate de regimurile comuniste, care, prin poliția politică, înnăbușea orice formă de
manifestare dusă împotriva conducerii.

Animați de voința politică, în interesul popoarelor, de a îmbunătăți și intensifica relațiile lor,

de a contribui în Europa la pace, la securitate, la justiție și la cooperare, hotărîți în consecință să
dea efect deplin rezultatelor conferinței,
Înalții Reprezentanți ai statelor participante au adoptat în mod solemn :

I.PROBLEMELE PRIVIND SECURITATEA ÎN EUROPA

A. DECLARAŢIA PRIVIND PRINCIPIILE CARE GUVERNEAZĂ RELAŢIILE
RECIPROCE DINTRE STATELE PARTICIPANTE
II. COOPERAREA IN DOMENIILE ECONOMIEI, STIINTEI SI TEHNICII SI
MEDIULUI INCONJURATOR
1. SCHIMBURILE COMERCIALE
2. COOPERAREA INDUSTRIALA ŞI PROIECTE DE INTERES COMUN
3. DISPOZITII PRIVIND SCHIMBURILE COMERCIALE ŞI COOPERAREA
INDUSTRIALA
4. STIINŢA ŞI TEHNICA
5. MEDIUL ÎNCONJURĂTOR
III. COOPERAREA ÎN DOMENIUL UMANITAR
1. CONTACTE UMANE
2. INFORMATIA
3. COOPERAREA SI SCHIMBURILE IN DOMENIUL CULTURII
4. COOPERAREA SI SCHIMBURILE IN DOMENIUL EDUCATIEI

A. DECLARAȚIA PRIVIND PRINCIPIILE CARE GUVERNEAZĂ RELAȚIILE

RECIPROCE DINTRE STATELE PARTICIPANTE

Statele participante, reafirmînd angajamentul lor în favoarea păcii, securității și dreptății,

precum și a dezvoltării continue a relațiilor prietenești și cooperării,
Exprimînd adeziunea lor comună la principiile care sînt enunțate mai jos și care sînt în
conformitate cu Carta Națiunilor Unite, precum și voința lor comună de a acționa, în aplicarea
acestor principii, în conformitate cu scopurile și principiile Cartei Națiunilor Unite,
Declară hotărîrea lor de a respecta și pune în practică, fiecare dintre ele în relațiile sale cu toate
celelalte state participante, indiferent de sistemul lor politic, economic sau social, precum și de
mărimea lor, situația lor geografică sau nivelul lor de dezvoltare economică, primordială și
guvernează relațiile lor reciproce;
I. Egalitatea suverană, respectarea drepturilor interne suveranității
Statele participante își vor respecta fiecare egalitatea suverană și individualitatea celuilalt,
precum și toate drepturile inerente suveranității, între care în special dreptul fiecărui stat la
egalitate juridică, la integritate teritorială, la libertate și independență politică. Ele vor respecta,
de asemenea, fiecare dreptul celuilalt de a-și alege și dezvolta liber sistemul politic, social,
economic și cultural, precum și dreptul de a-și stabili legile și reglementările.
II. Nerecurgerea la forță sau la amenințarea cu forța
Statele participante se vor abține în relațiile lor reciproce, de a recurge la folosirea forței
sau la amenințarea cu forța, fie împotriva integrității teritoriale sau a independenței politice a
oricărui stat, fie în orice alt mod incompatibil cu scopurile Națiunilor Unite și cu prezenta
Declarație.
III. Inviolabilitatea frontierelor
Statele participante consideră inviolabile, fiecare, toate frontierele celuilalt, precum și
frontierele tuturor statelor din Europa, și în consecință ele se vor abține acum și în viitor de la
orice atentat împotriva acestor frontiere.
 În consecință, ele se vor abține, de asemenea, de la orice cerere sau de la act de acaparare
și de uzurpare a întregului sau a unei părți a teritoriului oricărui stat participant.
IV. Integritatea teritorială a statelor
Statele participante vor respecta integritatea teritorială a fiecăruia din statele participante.
Ele se vor abține de la orice acțiune incompatibilă cu scopurile și principiile Cartei Națiunilor
Unite, împotriva integrității teritoriale.
Statele participante se vor abține, de asemenea, fiecare, de a face din teritoriul celuilalt obiectul
unei ocupații militare sau al altor măsuri de folosire directă sau indirectă a forței în contradicție
cu dreptul international.
V. Reglementarea pașnică a diferendelor
Statele participante vor reglementa diferendele dintre ele prin mijloace pașnice, astfel
încît să nu fie puse în pericol pacea și securitatea internațională și justiția.
Ele se vor strădui cu bună-credință și într-un spirit de cooperare să ajungă la o soluție rapidă și
echitabilă pe baza dreptului internațional.
În acest scop, ele vor recurge la mijloace ca negocierea, ancheta, mediațiunea, concilierea,
arbitrajul, reglementarea judiciară sau la alte mijloace pașnice la alegerea lor. În cazul în care nu
se ajunge la o soluție prin folosirea unuia din mijloacele pașnice de mai sus, părțile în diferend
vor continua să caute un mijloc reciproc acceptabil pentru a reglementa pașnic diferendul.
VI. Neamestecul în treburile interne
Statele participante se vor abține de la orice intervenție, directă sau indirectă, individuală
sau colectivă, în treburile interne sau externe care intră în competența națională a altui stat
participant, oricare ar fi relațiile lor reciproce.
În consecință, ele se vor abține, între altele, de la sprijinirea, directă sau indirectă, a activităților
teroriste sau a activităților subversive.
VII. Respectarea drepturilor omului și libertăților fundamentale,
inclusiv a libertății de gîndire, conștiință, religie sau de convingere
Statele participante vor respecta drepturile omului și libertățile fundamentale, inclusiv
libertatea de gîndire, conștiință, religie sau de convingere pentru toți, fără deosebire de rasă, sex,
limbă sau religie.
Ele vor promova și încuraja exercitarea efectivă a drepturilor și libertăților civile, politice,
economice, sociale, culturale și altele care decurg toate din demnitatea inerentă persoanei umane
și sînt esențiale pentru libera și deplina sa dezvoltare.
VIII. Egalitatea în drepturi a popoarelor și dreptul popoarelor
de a dispune de ele însele
 Statele participante vor respecta egalitatea în drepturi a popoarelor și dreptul lor de a
dispune de ele însele, acționînd în mod permanent în conformitate cu scopurile și principiile
Cartei Națiunilor Unite și cu normele corespunzătoare ale dreptului internațional, inclusiv cele
care se referă la integritatea teritorială a statelor.
IX. Cooperarea intre state
Statele participante vor dezvolta cooperarea lor, fiecare cu celalalt si cu toate statele, in
toate domeniile, in conformitate cu scopurile si principiile Cartei Naţiunilor Unite.
Ele se vor strădui, dezvoltând cooperarea lor pe baza de egalitate, sa promoveze înţelegerea si
încrederea reciproca, relaţii amicale si de buna vecinătate intre ele, pacea internaţională,
securitatea si justiţia. Ele se vor strădui, de asemenea, dezvoltând cooperarea lor, sa ridice
bunăstarea popoarelor si sa contribuie la înfăptuirea aspiraţiilor lor, intre altele prin avantajele
care rezulta dintr-o cunoaştere mutuala crescândă si din progresele si realizările in domeniile
economic, ştiinţific, tehnologic, social, cultural si umanitar.
X. Îndeplinirea cu bună-credinţă a obligaţiilor asumate conform dreptului internaţional
Statele participante isi vor îndeplini cu bună-credinţa obligaţiile ce le revin in
conformitate cu dreptul internaţional, atât obligaţiile care decurg din principiile si normele
generale recunoscute ale dreptului internaţional, cit si obligaţiile care decurg din tratate sau alte
acorduri, in conformitate cu dreptul internaţional, in care ele sunt părţi.
Toate principiile enunţate mai sus au o importanta primordiala si, in consecinţa, ele vor
fi aplicate in mod egal si fără rezerve, fiecare din ele interpretându-se ţinând seama de celelalte.
Statele participante isi exprima hotărârea sa respecte si sa aplice pe deplin aceste principii, aşa
cum ele sunt enunţate in prezenta Declaraţie.

II. COOPERAREA ÎN DOMENIILE ECONOMIEI, ȘTIINȚEI ȘI TEHNICII

ȘI MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
Convinse că eforturile lor pentru a dezvolta cooperarea în domeniile comerțului,
industriei, științei și tehnicii, mediului înconjurător și în alte sectoare ale activității economice,
contribuie la întărirea păcii și a securității în Europa și în lumea întreagă, recunoscînd că
cooperarea în aceste domenii ar stimula progresul economic și social și ameliorarea condițiilor
de viață, conștiente de diversitatea sistemelor lor economice și sociale,statele participante au
adoptat cele ce urmează:

1. SCHIMBURILE COMERCIALE
Statele participante, conștiente de rolul crescînd al comerțului internațional ca unul din
factorii cei mai importanți ai creșterii economice și ai progresului social, sînt hotărîte să
promoveze, pe baza modalităților cooperării lor economice, dezvoltarea schimburilor lor
reciproce de bunuri și servicii și să asigure condiții favorabile unei asemenea dezvoltări.

Se vor strădui să reducă sau să elimine progresiv obstacolele de orice natură din calea dezvoltării
schimburilor comerciale;
Vor încuraja organismele, întreprinderile și firmele interesate în comerțul exterior să ia măsurile
de natură să accelereze desfășurarea negocierilor de afaceri;
Conștiente de rolul crescînd al informației economice și comerciale în dezvoltarea comerțului
internațional,statele participante vor favoriza publicarea și difuzarea de informații economice și
comerciale la intervale regulate și în cel mai scurt timp (datele statistice privind producția,
venitul național, bugetul, consumul și productivitatea; datele statistice asupra comerțului
exterior; legi și reglementări privind comerțul exterior; alte informații de natură să ajute oamenii
de afaceri în contactele lor comerciale ) .

2. COOPERAREA INDUSTRIALĂ ȘI PROIECTE DE INTERES COMUN

Statele participante, își propun să încurajeze dezvoltarea cooperării industriale între
organismele, întreprinderile și firmele competente ale țărilor lor;
Considerînd că cooperarea industrială poate fi facilitată prin încheierea de acorduri
interguvernamentale și alte acorduri bilaterale și multilaterale între părțile interesate;
Consideră necesar să încurajeze, în cazurile adecvate, studiul de către organismele,
întreprinderile și firmele competente și interesate a posibilităților de aplicare a proiectelor de
interes comun în domeniile resurselor energetice, al exploatării de materii prime, precum și al
transporturilor și telecomunicațiilor;
Consideră că există, de asemenea, posibilități pentru proiecte de interes comun în scopul
unei cooperări economice pe termen lung în următoarele domenii;
- schimbul de energie electrică pe plan european în scopul utilizării cît mai rațional posibil a
capacităților centralelor electrice;
- cooperarea în căutarea unor noi surse de energie și, în special, în domeniul energiei nucleare;
- dezvoltarea rețelelor rutiere și cooperarea în vederea stabilirii unei rețele navigabile coerente în
Europa;
Recomandă statelor interesate în proiecte de interes comun să studieze în ce condiții ar fi posibil
să elaboreze asemenea proiecte și, dacă doresc, să creeze condițiile executării lor adecvate.
3. DISPOZIȚII PRIVIND SCHIMBURILE COMERCIALE ȘI COOPERAREA
INDUSTRIALĂ

Statele participante,s e declara dispuse să încurajeze acordurile internaționale și alte aranjamente

corespunzătoare privind acceptarea de certificate de conformitate cu normele și prevederile
tehnice;
Consideră de dorit lărgirea cooperării internaționale în materie de normare, în special prin
sprijinirea activităților organizațiilor interguvernamentale și a altor organizații competente în
acest domeniu.
Statele participante, consideră că arbitrajul este un mijloc corespunzător pentru reglementarea
rapidă și echitabilă a litigiilor care pot să rezulte din tranzacțiile comerciale în domeniul
schimburilor de bunuri și de servicii și din contractele de cooperare industrial.
Recomandă organismelor, întreprinderilor și firmelor din țările lor să includă, dacă este cazul,
clauze de arbitraj în contractele comerciale și în contractele de cooperare industrială sau în
convențiile special.

4. ȘTIINȚĂ ȘI TEHNICĂ
Statele participante, sunt convinse că cooperarea științifică și tehnică constituie o
contribuție importantă la întărirea securității și cooperării între ele, prin aceea că ea ajută la
rezolvarea eficace a problemelor de interes comun și la îmbunătățirea condițiilor de viață.
Ele mai Consideră că odată cu dezvoltarea unei astfel de cooperare este important să promoveze
schimbul de informații și de experiență, facilitînd studiul și transferul realizărilor științifice și
tehnice, precum și accesul la aceste realizări pe o bază reciproc avantajoasă și în domenii de
cooperare convenite între părțile interesate.
Consideră că există posibilități de extindere a cooperării în domeniile precum: agricultura,
energia , tehnologia transporturilor, fizica, chimia meteorologie și hidrologie, oceanografia,
cercetarea seismologică.
Statele participante, exprimă părerea lor că cooperarea științifică și tehnică trebuie, îndeosebi, să
folosească următoarele forme și metode:
- schimbul și circulația de cărți, periodice, alte publicații și documente științifice și tehnice, între
organisme, instituții științifice și tehnice și întreprinderi interesate, oameni de știință și experți în
tehnologie;
- schimburi și vizite,
- organizarea de conferințe, cicluri de studii, cursuri și alte reuniuni internaționale și naționale cu
caracter științific și ethnic,etc.
5. Mediul înconjurător
Statele participante consideră că succesul unei politici a mediului înconjurător presupune
ca toate categoriile de populație și ca toate forțele sociale, conștiente de responsabilitățile lor, să
contribuie la protejarea și ameliorarea mediului înconjurător, ceea ce implică o acțiune educativă
continuă și aprofundată, în special în privința tineretului.

III. COOPERAREA ÎN DOMENIUL UMANITAR

Statele participante, dorind să contribuie la întărirea păcii și înțelegerii între popoare, cît și la
îmbogățirea spirituală a personalității umane, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie,
Hotărîte în consecință, să coopereze între ele, indiferent de sistemele lor politice, economice și
sociale, în scopul de a crea condiții mai bune în domeniile culturii și educației , exprimă intenția
lor în prezent să procedeze la aplicarea celor ce urmează:
a) Contacte și întîlniri regulate pe baza legăturilor de familie
b) Reunificarea familiilor
c) Căsătorii între cetățeni ai diferitelor state
d) Deplasări pentru motive personale sau profesionale
e) Îmbunătățirea condițiilor pentru turism pe bază individuală sau colectivă
f) Întîlniri între tineri
g) Sport
h) Dezvoltarea contactelor
2. INFORMAȚIA
Statele participante, conștiente de necesitatea unei cunoașteri și a unei înțelegeri tot mai
largi a diverselor aspecte ale vieții din celelalte state participante;
Recunoscînd contribuția acestui proces la dezvoltarea încrederii între popoare;
Recunoscînd importanța difuzării informației provenind din celelalte state participante și a unei
mai bune cunoașteri a acestei informații;
Subliniind, în consecință, rolul esențial și influența presei, radioului, televiziunii, cinematografiei
și agențiilor de presă, precum și a ziariștilor care lucrează în aceste domenii,
Își fixează ca obiectiv să faciliteze o difuzare mai liberă și mai largă a informației de orice
natură, să încurajeze cooperarea în domeniul informației și schimbul de informații cu alte țări,
precum și să îmbunătățească condițiile în care ziariștii dintr-un stat participant își exercită
profesia într-un alt stat participant.
3. COOPERAREA ȘI SCHIMBURILE ÎN DOMENIUL CULTURII
Statele participante,considerînd că schimburile și cooperarea culturală contribuie la o mai
bună apropiere între oameni și între popoare și favorizează astfel o înțelegere trainică între state,
sunt dispuse în acest spirit să lărgească substanțial schimburile lor culturale, atît în ceea ce
privește persoanele, cît și operele, și să dezvolte între ele o cooperare activă, pe plan bilateral și
multilateral, în toate domeniile culturii.
4. COOPERAREA ȘI SCHIMBURILE ÎN DOMENIUL EDUCAȚIEI
Statele participante, conștiente de faptul că dezvoltarea raporturilor internaționale în
domeniile educației și științei contribuie la o mai bună înțelegere reciprocă și este avantajoasă
pentru toate popoarele și profitabilă generațiilor viitoare;
Dispuse să faciliteze dezvoltarea schimburilor de cunoștințe și de experiențe, cît și a contactelor
pe bază de aranjamente speciale, acolo unde acestea sînt necesare, între organizații, instituții și
persoane care desfășoară o activitate educativă sau științifică,
Convinse că progresul în aceste domenii trebuie să fie însoțit și susținut de o mai largă
cunoaștere a limbilor străine,
Exprimă în aceste scopuri intenția lor mai ales:
a) Extinderea relațiilor,să dezvolte și să îmbunătățească la diferite niveluri cooperarea și
legăturile în domeniile educației și științei
b) Accesul și schimburile, să îmbunătățească, în condiții reciproc acceptabile, accesul
studenților, cadrelor didactice și al oamenilor de știința ai statelor participante la institutele de
învățămînt, ca și la instituțiile culturale și științifice, și să intensifice schimburile între aceste
instituții în toate domeniile care prezintă un interes comun.
c) Știință, în cadrul competenței lor, să amplifice și să îmbunătățească cooperarea și schimburile
în domeniul științei.
d) Limbile și civilizațiile străine, să încurajeze studiul limbilor și civilizațiilor străine ca mijloc
important de sporire a comunicării între popoare, în scopul de a le face mai bine cunoscută
cultură fiecărei țări, cît și de întărire a cooperării internaționale;
e) Metodele pedagogice, să favorizeze schimbul de experiență, pe bază bilaterală sau
multilaterală, în materie de metode pedagogice la toate nivelurile de învățămînt, inclusiv cele
folosite în educația permanentă și în formarea adulților, precum și schimburile de materiale
pedagogice.
 Concluzii
În rezultat, procesul de la Helsinki ,a oferit statelor participante un mijloc de comunicare
permanent,un cod de conduită normativ, pașnic precum și un program de cooperare de lungă
durată pentru viitor.
Cele mai importante rezultate obținute în urma negocierilor de la Helsinki au fost:
1.Definirea principiilor fundamentale care care au guvernat de-a lungul timpului relațiile
reciproce dintre state și au exercitat o influiență decisivă asupra comportamentului guvernelor;
2. Introducerea noilor oportunități de cooperareîntre state,inclusiv drepturile omului;
3. Depășirea divizării ideologice și implimentarea securității, care actualmente continua să joace
un rolimporant în promovarea relațiilor interstatale europene.
 POLITICA EXTERNĂ A SUA ÎN ANII 1945-1989

După 1945, la începutul Războiului Rece, SUA deveniseră superputerea economică,

militară și politică dominantă în Occident.
Cel de-al Doilea Război Mondial a demonstrat enorma putere economică și militară a Statelor
Unite.
Unul dintre cele mai semnificative progrese în politica externă americană de după 1945 a fost
ruperea alianței nesănătoase de război cu Uniunea Sovietică, în fața extinderii puterii
comuniste în Europa de Est. Noua ordine postbelică în Europa și Asia a fost caracterizată de
începutul unui nou război mondial, Războiul Rece între Est și Vest, un nou tip de război ce
cuprindea tensiuni și confruntări politice și ideologice, fiind mai degrabă o stare de tensiune și
competiție pe plan militar, diplomatic, ideologic, economic și tehnologic. Statele Unite și-au
abandonat definitiv poziția izolaționistă și au devenit liderul țărilor din sfera lor de influență din
punct de vedere politic și ideologic, sfera fiind denumită și "Lumea Liberă".
După 1947, obiectivul central al politicii americane îl va constitui îngrădirea expansiunii
sovietice. Președintele Truman a promis tuturor țărilor occidentale ajutor militar și economic
pentru a-și păstra independența.
Prin doctrina Truman și Planul Marshall , SUA , vor încerca să ajute la refacerea Europei
dupa război , dar și să creeze un scut de apărare împotriva expansiunii comunismului,în același
scop a fost creat și NATO, iar drept urmare prezența militară americană se extinde.
Atât pe plan extern, cât și pe cel intern, SUA și-au concentrat atenția în anii 1950 asupra
conflictelor cu URSS.
În timpul Războiului din Coreea din 1950-1953, trupele americane au luptat alături de
forțele sud-coreene împotriva nord-coreenilor și chinezilor, înfruntând pentru prima dată
armatele comuniste. Din 1953 până în 1961, președinția americană a fost deținută de
republicanul Dwight David Eisenhower, popularul erou al războiului. În această perioadă,
Războiul Rece se intensificase într-atât, încât era pe primul loc în agenda politicii externe. Odată
cu primul test atomic al sovieticilor în 1949 și cu ocolul Pământului de către satelitul
sovietic Sputnik 1 în 1957, s-a pus în discuție supremația militară și tehnologică a SUA.
. După descoperirea rachetelor sovietice în Cuba în anul 1962, lumea aștepta îngrozită
declanșarea unui război nuclear. După acest incident, Kennedy a încercat să reducă tensiunile
dintre SUA și URSS, cu fermitatea sa, negociind cu liderul sovietic Nikita Sergheevici Hrușciov.
S-a creat o linie fierbinte, adică o rețea de teleimprimatoare de mare viteză, care uneau
Moscova cu Washingtonul. SUA, URSS și Marea Britanie au semnat în august 1963 acordul
asupra Tratatului de interzicere a testelor nucleare, pe care Franța și China au refuzat să-l
semneze.
Pe plan extern, în anul 1964 președintele Johnson a decis implicarea militară a SUA
în Vietnam, fapt care a dus la escaladarea conflictului. Lupta a continuat până la începutul
anilor 1970. Asasinarea lui Martin Luther King jr. și a popularului democrat Robert F.
Kennedy (fratele președintelui precedent), care candida pentru președintia Americii în 1968 au
constituit un sfârșit sângeros pentru perioada de destindere pe plan internațional, Nixon și
consilierul său Henry Kissinger au reușit să îmbunătățească relațiile cu liderii statelor comuniste.
În 1972, Nixon a fost primul președinte american, care a vizitat China, întâlnindu-se cu Mao
Zedong și, în același an, negocierile pentru limitarea armelor strategice (SALT) cu URSS,
începute cu 3 ani mai devreme, se concretizează într-un tratat interimar. Aceste vizite istorice
anunță o noua fază a relațiilor comerciale pentru ambele state.
Un alt punct pe agenda lui Nixon a fost obținerea unui tratat de pace acceptabil cu Vietnamul.
Demoralizate, trupele americane s-au retras din Vietnam începând din 1969. În 1973, după luni
negocieri, s-a ajuns la un armistițiu cu Vietnamul de Nord. Pentru prima oară în istorie, SUA
pierduse un război. Războiul din Vietnam a costat viețile a 58 236 de militari americani.
În afacerile externe, noile negocieri SALT au continuat politica de destindere a URSS. În 1976,
candidatul democrat Jimmy Carter a câștigat alegerile prezidențiale. Cel mai mare succes al său
pe planul politicii externe a fost medierea în 1979 a unui acord de pace intre Israel și Egipt.
După semnarea Tratatului SALT II în 1979, politica de destindere a suferit o criza în 1980 din
cauza invaziei Afghanistanului de către trupele sovietice. Transporturile americane de grâu spre
Uniunea Sovietică au fost suspendate, fiind boicotate și Jocurile Olimpice de la Moscova de
SUA și aliați.
Atât pe plan intern, cât și pe plan extern, Reagan a urmat o politică strict anticomunistă. Odată cu
venirea lui Gorbaciov la putere în 1985, cele două superputeri încep negocierile de dezarmare.
Fost guvernator al Californiei și candidat republican, Ronald Reagan a câștigat alegerile
prezidențiale din 1980 datorită promisiunilor sale de a reinstaura supremația militară și politică
globală americană. Odată cu alegerea sa, s-a constituit o Americă mai conservatoare, atât pe
plan intern, cât și extern. Reagan a impulsionat cu succes economia, prin reducerea cheltuielilor,
mai ales pentru programele de asistență socială, și a micșorat taxele. În același timp a crescut
decalajul dintre săraci și bogați. În paralel, Reagan a sporit cheltuielile în sfera militară.
Planificarea unui sistem de apărare ce prevedea desfășurarea de armament în spațiu-Initiativa
Strategică de Apărare - a costat miliarde de dolari. Retorica lui Reagan împotriva URSS, pe care
o descria drept Imperiul Răului, era susținută de acțiuni concrete. El a impus sancțiuni
economice după ce Uniunea Sovietică a sprijinit legea marțială în Polonia în 1981. SUA au
susținut mișcările anticomuniste peste tot în lume, mai ales în America Latină și în Trupele
americane au intervenit în 1982 în războiul civil din Liban, iar în 1983 au răsturnat guvernarea
de stânga din insula Grenada din Caraibe. După ce negocierile cu Uniunea Sovietică pentru
dezarmare au eșuat în 1983, au fost amplasate rachete balistice cu raza medie de acțiune în
vestul Germaniei, ca simbol al puterii militare americane în Europa.
În Afghanistan, din 1988, în timpul Războiului Afgano-Ssovietic, Rebelii Mujahedini au fost
susținuți de mai multe țări, printre care și Statele Unite ale Americii, Arabia Saudită, Pakistan și
alte state musulmane, în lupta împotriva sovieticilor invadatori.
După realegerea sa în 1984, Ronald Reagan a profitat de șansa pe care i-o ofereau noile reforme
politice sovietice introduse de noul secretar general Mihail Gorbaciov. După mai multe
summituri americano-sovietice, în 1987 se face un pas hotărâtor pe calea dezarmării. În urma
unui acord global de reducere a numărului de rachete la sol-Acordul istoric de eliminare a
rachetelor de rază medie de acțiune în Europa (INF)-pentru prima oară arsenalul nuclear începea
să descrească.
În 1988, vicepreședintele George H. W. Bush este ales ca succesorul lui Reagan. Sub mandatul
său situația geopolitică se schimbă, în urma colapsului suportat de blocul estic și Uniunea
Sovietică.
La începutul anilor 1990, sub mandatul președintelui George Bush, SUA au devenit principala
superputere într-o nouă ordine mondială. Președintele Clinton, care a fost ales în 1993, a fost
marcat de o prosperitate crescândă și de schimbarea rolului SUA în conjunctura internațională.
De la atacul din 11 septembrie 2001, politica externă americană a fost caracterizată prin războiul
împotriva terorismului și de scopul de a se implica în mod activ în extinderea democrației în
lume.
Concluzii
1. În 1945 SUA devine super putere economică, militară și politică dominantă în Occident;
2. 1947- prin doctrina Truman și planul Marshall , SUA ,ajută la refacerea Europei după
război și creează un scut de apărare impotriva comunismului;
3. 1955 se pun bazele destinderii, dar criza caraibilor va intrerupe destinderea;
4. Politica abilă a lui J.F.Kennedy reușește să evite un război nuclear;
5. Apogeul destiderii a fost semnarea acordurilor de la Helsinki, 1975;
6. 1979- sfîrșitul destinderii, sovieticii invadează Afganistanul;Regan va susține toate
regimurile anticomuniste , chiar daca ele aveau caracter dictatorial
7. 1991 – prabușirea uniunii sovietice, SUA devine singura superputere din lume.
 Bibliografie
1.https://www.youtube.com/watch?v=jHTfWuP1nLw&feature=youtu.be&t=25m53s&fbclid=Iw
AR3-pO_edg9eKP7AHXVG0uDeyyKY3-rjYhXUenb5oIiMO0xSQcm75TG6pDE
2. https://lege5.ro/Gratuit/he2dqnzs/actul-final-al-conferintei-pentru-securitat?fbclid=IwAR3m-
CbUncKcqD0duDxrsF272EzpyCOnRlqXDKazc0fPPejh
3.https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_Statelor_Unite_ale_Americii#Lectur%C4%83_suplimenta
r%C4%83